Iași, 2021

1. Piața și tipologii ale acesteia

• Piața unui bun reprezintă locul de întâlnire, la un moment dat, a

dorințelor consumatorilor (exprimate prin cerere) și a dorințelor
producătorilor (exprimate prin ofertă).
• Piața unui anumit bun sau serviciu: piața auto, piața cărbunelui,
piața muncii, etc.

• În funcție de gradul de competiție:

• Piața cu concurență perfectă;
• Piața cu concurență monopolistă;
• Piața cu oligopol;
• Piața cu oligopson;
• Piața cu monopol;
• Piața cu monopson.
 Piețe în funcție de gradul de competiție
Număr de participanți Accesul pe piață
Tipul de Natura
La cererea La oferta (libertatea de
piață produselor
de pe piață de pe piață intrare)

Concurența Foarte Foarte Omogene

Nelimitată
perfectă mulți mulți (nediferențiate)
Concurența Mulți sau Foarte
Nelimitată Diferențiate
monopolistă câțiva mulți
Nediferențiate
Foarte Limitată pentru
Oligopolul Puțini sau
mulți ofertanți
Diferențiate
Nediferențiate
Foarte Limitată pentru
Oligopsonul Puțini sau
mulți cumpărători
Diferențiate
Restrânsă/ complet
Foarte Unul
Monopolul blocată pentru Unic
mulți singur
ofertanți
Restrânsă/ complet
Unul Foarte
Monopsonul blocată pentru Unic
singur mulți
cumpărători
 2. Ipotezele teoretice ale concurenței perfecte
1. Atomicitatea cererii și ofertei: 2 condiții cumulative:
a. Există un nr. foarte ridicat de cumpărători și vânzători ai
aceluiași bun;
b. Niciun participant nu poate oferi / cere din bun o cantitate prin
a cărei modificare să determine variația C și O globale.

2. Omogenitatea produsului: toate bunurile sunt perfect identice și

oricând substituibile.

3. Accesul liber pe piață:

a. Intrarea într-o ramură ori pe piață este liberă;
b. Ieșirea dintr-o ramură ori de pe piață este liberă.

4. Transparența perfectă a pieței: toți participanții sunt perfect

informați privind produsului, prețul (unic) și calitatea.

5. Perfecta mobilitate a factorilor de producție: orientarea acestora

către activitățile în care sunt utilizați cel mai eficient.
 Moduri de formare a prețurilor și
de realizare a echilibrului

A. Perioada foarte scurtă: atingerea echilibrului PIEȚEI (C=O):

➢ Se formează prețul de echilibru al pieței (Pep);
➢ Pep este rezultatul raportului dintre C și O;
➢ Firmele nu au timpul necesar pentru a crește oferta => oferta
se va limita la stocul existent pe piață.

B. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:

➢ Oferta poate fi modificată, însă DOAR prin modificarea lui L;
➢ Munca (L) e singurul factor de producție care variază;
➢ Capitalul (K) rămâne neschimbat.

C. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:

➢ Producătorii pot modifica și L și K;
➢ Toți factorii de producție variază.
 A. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului de piață
pe termen foarte scurt

Aplicația 1 (Ech.pieței)
Se au în vedere următoarele date:
Prețul (P) Cantitatea Cerută (Qc) Cantitatea oferită (Qo)
3 u.m. 150 50
4 u.m. 130 70
5 u.m. 100 100
6 u.m. 80 130
7 u.m. 50 150
Se cere:
a. Să se determine a și b, astfel încât să se realizeze echilibrul pieței
în punctul E, știind că:
1. Funcția cererii este Qc = aP2 +5b
2. Funcția ofertei este Qo = -3aP2 + b.
b. Să se determine surplusul consumatorilor și cel al vânzătorilor.
c. Să se reprezinte grafic.
a. Să se determine a și b, astfel încât să se realizeze echilibrul pieței
în punctul E, știind că:
1. Funcția cererii este Qc = aP2 +5b C=O
2. Funcția ofertei este Qo = -3aP2 + b.

Qc = aP2 + 5b 100 = a*52 +5b

=> 100 = -3a*52 +b
Qo = -3aP2 + b
100 = 25a+5b |*3 => 300=75a+15b
100 = -75a+b 100=-75a+b
400 = / 16b =>
b= 400/16=> b= 25
100 = 25a + 125=> -25=25a =>a =-1
Qc = -P2 +125 Qo= 3P2 +25
 Surplusul consumatorilor = economiile realizate de cumpărători ca
diferență între prețurile pe care le-ar fi acceptat să le plătească
pentru procurarea unui bun (mai mari) și prețul de echilibru la care
s-au încheiat tranzacțiile efective.
Cumpărătorii ar fi dispuși să cumpere bunul X la prețuri mai mari
decât cel stabilit (Pe).

Pc > Pe
Sc =σ(𝑄𝑐1 − 𝑄𝑐0)(𝑃𝑐1 − 𝑃𝑒)
Surplusul vânzătorilor = venitul suplimentar obținut de vânzători ca
urmare a vânzării producției la un preț de vânzare mai mare decât
prețurile la care ar fi fost dispuși să efectueze tranzacțiile înainte de
stabilirea prețului de echilibru.
Vânzătorii ar fi dispuși să vândă bunul X la prețuri mai mici decât cel
stabilit (Pe).
Pv < Pe
Sv =σ(𝑄𝑣1 − 𝑄𝑣0)(𝑃𝑒 − 𝑃𝑣1)
Cumpărătorii ar fi dispuși să cumpere bunul X la prețuri mai mari
decât cel stabilit (Pe)
Prețul (P) Cantitatea Cerută Cantitatea oferită Surplusul
(Qc) (Qo) cumpărătorilor
5 100 100
6 80 130 30
7 50 150 100
TOTAL 130

1. Pc = 7, Qc = 50
Cumpărători ar fi dispuși să plătească un Pc=7, dar Pe = 5 =>
Sc1 = Qc * (Pc – Pe) = 50 * 2 = 100

2. Pc = 6, Qc1 = 80
Cumpărători ar fi dispuși să plăteacă un Pc=6, dar Pe=5 =>
O parte dintre cumpărători ar fi dispuși să plătească și un Pc = 7, iar
Qc0 = 50
Sc2 = (Qc1 – Qc0) * (Pc – Pe) = (80-50)(6-5) = 30
Vânzătorii ar fi dispuși să vândă bunul X la prețuri mai mici decât cel
stabilit (Pe).
Prețul (P) Cantitatea Cerută Cantitatea oferită Surplusul
(Qc) (Qo) vânzătorilor
3 150 50 100
4 130 70 20
5 100 100 -
TOTAL 120

1. Pv = 3, Qo0 = 50
Vânzătorii vor fi dispuși să vândă bunul X la un Pv =3, dar Pe = 5
Sv1 = Qo (Pe – Pv) = 50 (5-3) = 100

2. Pv = 4, Qo1 =70
Vânzatorii sunt dispuși să vândă la Pv = 4, dar Pe = 5
O parte dintre vânzători ar fi fost dispuși să vândă și la Pv =3, Qo =50
Sv2 = (Qo1 – Qo0)(Pe – Pv) = 20 *1=20
Prețul (P) Qc (Qo) Sc Sv
3 150 50 - 100
4 130 70 - 20
5 100 100 - -
6 80 130 30 -
7 50 150 100 -
Curba cererii Curba ofertei
P
7

6 Sc1
Sc2
5
Sv2
4 Sv1
3

0 50 70 80 100 130 150 Q

 B. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului firmei
pe termen scurt

• O firmă mică are își poate modifica oferta, dar nu poate

influența oferta totală de pe piață => Prețul de echilibru nu
poate fi modificat.

• Firma are posibilitatea să își modifice cantitatea produsă doar

prin modificarea lui L  K factor de producție neschimbat.

• Firma va compara venitul/încasarea marginală cu costul

marginal.
• Venitul/încasarea totală = suma obținută de un vânzător pentru
întreaga sa producție vândută (q) pe piață la prețul de echilibru (P).

• Venitul/încasarea marginală = suma obținută de firmă pentru

ultima unitate vândută din producția sa.
• În condițiile concurenței perfecte, prețul pieței nu poate fi
influențat de variația ofertei individuale a firmei => venitul
marginal este identic cu prețul de vânzare.

• Condiția realizării echilibrului firmei:

• situația în care profitul total devine maxim posibil

1. Când Pv > CTM => firma poate realiza profit
2. Când Pv < CTM => firma poate realiza pierderi și chiar falimenta.
=> Încasările totale sunt insuficiente pentru a acoperi costuri ->
firma e obligată să își reducă la minim costurile.

a. Pv > CVM => firma obține încasări cu care își acoperă

costurile variabile și o parte din costurile fixe.
b. Pv < CVM => firma nu mai poate acoperi costurile variabile,
nici pe cele fixe -> firma se închide.

• Punctul de închidere a firmei = acel nivel al producției la care:

• Minimul CVM este punctul de închidere a firmei.

• Curba costului marginal intersectează curba costului mediu
variabil în punctul ei minim.
 B. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului firmei
pe termen scurt
Aplicația 2 (Ech. firmei)
Pe o piață cu concurență perfectă, cererea totală pentru bunul X este o
𝟒 𝑷𝒙−𝟔
funcție de forma: Xc=𝑷𝒙+𝟐, iar oferta totală este o funcție de forma: Xo= .
𝟏𝟐

Cantitățile cerute (Xc) și oferite (Xo) pe piață sunt exprimate în mii de unități.

Oferta este asigurată de n firme identice, care aduc pe piață aceeași

cantitate din bunul X (q), la un cost total a cărui funcție este:
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10.
Cantitatea oferită de firmă (q) este exprimată în unități. Se cere:
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru pe piață.
b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.
c. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este
numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?
d. Punctul de închidere a firmei.
 𝟒
Funcția cererii: Xc= ,
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 10−6
Xo=
Funcția ofertei: = = 0.33333 ∗ 1000 = 333.33
𝟏𝟐 12
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru pe piață.
4 𝑃𝑥 − 6
𝑋𝑐 = 𝑋𝑜 ⇒ = ⇒ 𝑃𝑥 + 2 𝑃𝑥 − 6 = 48
𝑃𝑥 + 2 12
Px -6Px+2Px-12-48=0 => Px2 -4Px -60 =0
2

aY2 +bY + c = 0
a=+1
b=-4
c=-60
Δ = b2 – 4ac
−𝑏± √Δ Δ = (-4)2 – 4*1*(-60)=16+240=256
Δ > 0 => Y1, Y2=
2𝑎 −(−4)+ √256
Δ > 0 => Px1= =
−𝑏 2∗1
Δ = 0 => Y1=Y2= 4+16
2𝑎 = 10
2
−𝑏− √Δ
Px2= =-6 nu e posibil
2𝑎
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 .
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
Xc = Xo = 333,33

b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma

ofertantă pe această piață.

Echilibrul firmei:

Cmg =1.5 q2 -2q + 2.5=10=> 1.5q2 -2q -7.5=0

a=+1.5
b=-2
c=-7.5
Δ = b2 – 4ac = 4 – 4*1.5*(-7.5) = 4+45=49
−(−2)+ √49 2+7
Δ > 0 => q1= = =3
2∗1.5 3
−𝑏− √Δ 2−7 5
q2= = = − 𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙
2𝑎 3 3
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.

Echilibrul firmei:

=10 * 3 = 30
CT = 0.5*33 -9+2.5*3+10 = 13.5-9+7.5+10=22

= 30 – 22 = 8
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10

c. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este

numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?

1 firmă oferă pe piață o cantitate de q=3

Y firme ...................... o cantitate totală Xo=333,33

333,33 ∗1
𝑌= =111,11 firme identice
3
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐,
𝟒
Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 .
q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10

d. Punctul de închidere a firmei.

𝑪𝑽
CMV = CV
𝒒
CF
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10

0,5q3 – q2 +2.5q q(0,5q2 – q +2.5)

CMV = = =0.5 -1+2.5= 2
𝑞 𝑞

𝝏𝑪𝑴𝑽
Min. CMV => =0 =>q-1 =0=> q =1
𝝏𝒒
Atunci cand Pv scade sub 2 u.m., firma se
inchide.
 C. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului ramurii
pe termen lung
• Pe termen lung toți factorii de producție variază => se pot
înființa/închide firme => mărimea ramurii se modifică

• În condițiile concurenței perfecte => firmele produc și oferă

bunuri identice.

• Ramură = totalitatea firmelor care produc același bun sau o

anumită clasă de bunuri.

• Echilibrul ramurii:

1. Când Pv > CTM => firmele realizează profit => alte firme sunt
atrase
2. Când Pv < CTM => pierderi și falimentul unor firme.
 C. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului ramurii
pe termen lung
Aplicația 3 (Ech. ramurii)
Pe o piață cu concurență perfectă, cererea totală pentru bunul X este o
𝟒 𝑷𝒙−𝟔
funcție de forma: Xc=𝑷𝒙+𝟐, iar oferta totală este o funcție de forma: Xo= .
𝟏𝟐

Cantitățile cerute (Xc) și oferite (Xo) pe piață sunt exprimate în mii de unități.
În situația de echilibru, prețul de echilibru este 10 unități monetare, iar
cantitatea de echilibru de 333,33.
Oferta este asigurată de n firme identice, care aduc pe piață aceeași
cantitate din bunul X (q), la un cost total a cărui funcție este:
CT = 0,5q2 – 4q +18.
Cantitatea oferită de firmă (q) este exprimată în unități. Se cere:
a. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.
b. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este
numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?
c. Câte firme identice se mai pot înființa în ramură până la
realizarea echilibrului ramurii?
d. Profitul firmei în noile condiții.
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 .
CT = 0,5q2 – 4q +18
a. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.

Echilibrul firmei:

Cmg =q-4 => q-4=10 => q = 14

=10 * 14 = 140
CT =0.5 * 142 -4*14 + 18 = 98 – 56+18 = 60

= 140-60 = 80
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q = 14
CT = 0,5q2 – 4q +18

b. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este

numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?

1 firmă oferă o cantitate de q =14

Y firme…….. o cantitate de Xc = 333.33

333.33
𝑌= =23.80 firme identice
14
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q = 14
CT = 0,5q2 – 4q +18

c. Câte firme identice se mai pot înființa în ramură până la realizarea

echilibrului ramurii?
Echilibrul ramurii:

CMT =
𝑪𝑻 CMT = 0.5*6-4+18/6=3-
𝒒 4+3= 2 = Pv1
0,5q2 – 4q +18 𝑞 0.5𝑞 −4 +18 18
CMT = = = 0.5𝑞 −4+
𝑞 𝑞 𝑞
−18
𝝏𝑪𝑴𝑻
0.5 + 2 =0|*q2
𝑞
Min. CMT => =0 =>
𝝏𝒒
0.5q2-18 = 0=>
q2=36 => q =6
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q = 14
CT = 0,5q2 – 4q +18 q1 = 6 Pv =2
c. Câte firme identice se mai pot înființa în ramură până la realizarea
echilibrului ramurii?
𝟒
Xc= = 4/ (2+2) =1000
𝑷𝒙+𝟐

1 firmă oferă pe piata o cantitate de q=6

Y firme identice vor trebui sa ofere o cantitate
egala cu Xc = 1000
1000∗1
𝑌= =166.66 firme identice
6
Necesitatea de firme: 166,66 -23.8 = 142,86
firme se mai pot infiinta
 𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q = 14
CT = 0,5q2 – 4q +18 q1 = 6 Pv =2
d. Profitul firmei în noile condiții.

=2*6 = 12
CT = 0.5 * 62 - 4*6 + 18 = 18-24+18 = 12

= 12-12 = 0
Iași, 2021
 Aplicația 1
Pe o piață cu concurență perfectă, cererea și oferta totală pentru bunul X
este de 5000 unități, iar prețul de echilibru de 14 unități monetare. Una
dintre firmele identice participante ca ofertante pe această piață în condițiile
concurenței perfecte are un cost total a cărui funcție este:
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4.
Se cere:
a. Să se reprezinte grafic situația costurilor firmei în condițiile de
echilibru.
b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.
c. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este
numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?
 Echilibrul pieței
P Curba cererii Curba ofertei

E
14

0 5000 Q
 Echilibrul pieței Echilibrul firmei
P
CMV
CMT
Cmg
CMT
Curba cererii Curba ofertei Cmg
P
E 14 L A H Pe
K
12

10 E
C
8
6
F
4

2 G
B
0 5000 Q 2 4 6 8 10 12 14 16 18
Punctul A – punctul de echilibru a firmei Cmg = Pv
Punctul E – punctul de echilibru a ramurii Cmg = min CMT
Punctul F – punctul de închidere a firmei Cmg = min CMV
Punctul H – punctul în care firma nu înregistrează nici profit, nici
pierdere (CMT = Pv). Firma poate să crească q (cantitatea vândută)
până în pct. H

AC = profitul în medie pe fiecare unitate

AB = prețul
BC = CMT
Profitul = q * AC
 Q = 5000 CMT
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe

𝑪𝑻 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

CMT =
𝒒 = =
𝑞
1. Punctul minim 48.4
0,1q2 – 1,8q +12+
𝑞

𝝏𝑪𝑴𝑻
Min. CMT => =0 => 0.2q-1.8+−48.4=0|*q2
𝝏𝒒 2 𝑞

0,2q3 – 1,8q2 -48,4 = 0 => q = 11

48.4
CMT = 0,1 * 112 -1.8*11 + 12+
11
CMT =0.1*121-1.8*11 + 12 +4.4 = 8.7
E ( 11, 8.7)
Q = 5000 CMT
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe

2. Punctele de intersecție
CMT = Pv
48,4
0,1q2 -1,8q+12+ =14|*q =>
𝑞
0,1q3 -1,8q2+12q +48.4 -14q = 0
0,1q3 -1,8q2 -2q + 48.4 = 0

q1 = 5.5 L (5.5; 14)

q2 = 17.6 H (17.6 ; 14)
Q = 5000 Cmg
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe

1. Punctul minim
𝝏𝑪𝒎𝒈
Min. Cmg => =0 =>0.6q – 3.6=0
𝝏𝒒
=> 0.6q = 3.6 =>q =6

Cmg = 0.3 * 62 -3.6 * 6 +12

Cmg =0.3 * 36 – 3.6 * 6 + 12 = 10.8 -21.6 +12 = 1.2

G (6, 1.2)
Q = 5000 Cmg
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe

2. Punctele de intersecție

q =0 =>
Cmg = Pv

a=0.3
b= -3.6
c= -2 A (12.53 ; 14)
Δ = b2 – 4ac= 12.96 +2.4 =15.36
−(𝑏)+ √∆ 3.6+3.92
Δ > 0 => q1= = = 12.53
2𝑎 0.6
−𝑏− √Δ 3.6−3.92
q2= = = −0.533
2𝑎 0.6
𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙
Q = 5000 CMV
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe

𝑪𝑽
CMV =
𝒒 CV
CF
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

0,1q3 – 1,8q2 +12q

CMV = = 0,1q2 – 1,8q +12
𝑞
𝝏𝑪𝑴𝑽
Min. CMV => =0 => 0.2q-1.8 = 0
𝝏𝒒
q = 1.8/0.2 = 9
CMV = 0.1*81-1.8*9+12 = 3.9
F (9, 3.9)
Q = 5000 CMV
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe

2. Punctele de intersecție
CMV = Pv

0,1q2 – 1,8q +12 = 14

0,1q2 – 1,8q – 2 = 0

a= 0.1 I (19.05 ; 14)

b=-1.8
c= -2
Δ = b2 – 4ac= 3.24 + 0.8 = 4.04
−(𝑏)+ √∆ 1.8+2.01
Δ > 0 => q1= = = 19.05
2𝑎 0.2
−𝑏− √Δ 1.8−2.01
q2= = = −1.05 𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠
2𝑎 0.2
Q = 5000 q = 12,53
Pe = 14
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma

ofertantă pe această piață.

=12.53 * 14 =175.42
CT = 0,1*(12.53)3 – 1,8*12.532 +12*12.53 +48,4 =112.87
=175.42-112.87 = 62.55

𝑪𝑻
CMT = ⇒ 𝑪𝑻 = 𝑪𝑴𝑻 ∗ 𝒒
𝒒
Q = 5000 q = 12,53
Pe = 14
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

c. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este

numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?

1 firmă oferă pe piata o cantitate de q = 12.53

n firme ofera ………. o cantitate Q = 5000

5000
𝑛= = 399 firme identice
12.53
Iași, 2021
 Monopolul

• Situația de pe piața unui anumit bun, a cărui ofertă este

asigurată de o singură persoană sau firmă

• Produsul respectiv nu are substituienți apropiați

• Furnizorul lui dispune de posibilitatea de a îngrădi accesul altor

firme în ramură sau în sectorul de activitate.

Forme de monopol:
• Oferta personală a unui specialist sau individ talentat,
• Oferta protejată prin dreptul de licență, de autor, de editor,
• Monopolul de inovație,
• Monopolul natural, etc.
 Moduri de formare a prețurilor și
de realizare a echilibrului
A. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:
➢ Încasarea marginală (Îmg) este inferioară încasării medii (ÎM) ;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen scurt:

➢ Echilibrul firmei monopoliste private presupune maximizarea

profitului total.

B. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:

➢ În cazul monopolului privat se urmărește maximizarea
profitului total;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen lung:

➢ În cazul monopolului public condiția realizării echilibrului

depinde de scopul urmărit.
 Aplicația 1 (Ech. firmei)

O firma deține poziția de monopol pe piața unui anumit bun pentru care
cererea totală este dată de funcția Q = -2P + 102.

Știind că firma înregistrează costuri totale, conform funcției:

CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80, se cere:

a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru al firmei.

b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.
c. Surplusul consumatorului.
Q = -2P + 102.
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru al firmei.
Echilibrul firmei:

=Q2 – 8Q + 7

-0.5Q2 +51Q
Q = -2P + 102 => Q-102 = -2P
𝑄 − 102 𝑄 −1
= 𝑃 ⇒ − + 51 = 𝑃 ⇒ ∗ 𝑄 + 51 = 𝐏
−2 2 2
-0.5Q + 51 = P
Q = -2P + 102.
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru pe piață.
Echilibrul firmei:

a=1
b=-7
c=-44
Δ = b2 – 4ac=49 + 176 = 225
7+ √225 7+15
Δ > 0 => q1= = =11
2 2
−𝑏− √Δ
q2= = = −4 𝑁𝑈 𝐸 𝑃𝑂𝑆𝐼𝐵𝐼𝐿
2𝑎
Q = -2P + 102. P = 45,5 = ÎM
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
Q = 11

b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma

ofertantă pe această piață.

=11 *45.5 = 500.5

−𝑄
P= +51=> P =45.5
2

CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80

=116.66

=383.84
Q = -2P + 102. P = 45,5 = ÎM
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
Q = 11

c. Surplusul consumatorilor.

−𝑄
Pc = +51=> Pc =51
2

Q=0
Q= 2 => -1 +51 = 50
Q= 4 => -2 + 51 = 49
Q = 6 => -3 + 51 = 48
Q = -2P + 200.
CT = 0,2*Q3 – 7Q2 +50Q +100 Aplicația 2
a. Să se determine cantitatea de echilibru al firmei.
Echilibrul firmei:

=0.6Q2 – 14Q + 50

Q = -2P + 200 => Q-200 =-2P

𝑄 − 200 𝑄 −1
=𝑃 ⇒ + 100 = 𝑃 ⇒ 𝑄 + 100 = 𝐏
−2 −2 2
-0.5Q + 100 = P
Q = -2P + 200.
CT = 0,2*Q3 – 7Q2 +50Q +100
a. Să se determine cantitatea pe piață.
Echilibrul firmei:

a=0.6
b= -13
c=- 50
Δ = b2 – 4ac=13*13 – 4*0.6 * (-50) = 169 + 120 = 289
13+17 30
Δ > 0 => q1= = =9
1.2 1.2
−𝑏− √Δ
q2= = =-3.33
2𝑎
Iași, 2022
 Piețe în funcție de gradul de competiție
Număr de participanți Accesul pe piață
Tipul de Natura
La cererea La oferta (libertatea de
piață produselor
de pe piață de pe piață intrare)

Concurența Foarte Foarte Omogene

Nelimitată
perfectă mulți mulți (nediferențiate)
Concurența Mulți sau Foarte
Nelimitată Diferențiate
monopolistă câțiva mulți
Nediferențiate
Foarte Limitată pentru
Oligopolul Puțini sau
mulți ofertanți
Diferențiate
Nediferențiate
Foarte Limitată pentru
Oligopsonul Puțini sau
mulți cumpărători
Diferențiate
Restrânsă/ complet
Foarte Unul
Monopolul blocată pentru Unic
mulți singur
ofertanți
Restrânsă/ complet
Unul Foarte
Monopsonul blocată pentru Unic
singur mulți
cumpărători
 Formarea prețurilor și realizarea echilibrului în condițiile
concurenței perfecte

A. Perioada foarte scurtă: atingerea echilibrului PIEȚEI (C=O):

➢ Se formează prețul de echilibru al pieței (Pep);
➢ Pep este rezultatul raportului dintre C și O;
➢ Firmele nu au timpul necesar pentru a crește oferta => oferta
se va limita la stocul existent pe piață.

Curba Curba ofertei

cererii
E
Pe

0 Q
Qe
 Formarea prețurilor și realizarea echilibrului în condițiile
concurenței perfecte

B. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:

➢ Oferta poate fi modificată, însă DOAR prin modificarea lui L;
➢ Munca (L) e singurul factor de producție care variază;
➢ Capitalul (K) rămâne neschimbat.
➢ Condiția realizării echilibrului firmei:

➢ situația în care profitul total devine maxim posibil

Punctul de închidere a firmei = acel nivel al producției la care:

 Formarea prețurilor și realizarea echilibrului în condițiile
concurenței perfecte
C. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:
➢ Producătorii pot modifica și L și K;
➢ Toți factorii de producție variază.
• În condițiile concurenței perfecte => firmele produc și oferă
bunuri identice.

• Ramură = totalitatea firmelor care produc același bun sau o

anumită clasă de bunuri.

• Echilibrul ramurii:

1. Când Pv > CTM => firmele realizează profit => alte firme sunt
atrase
2. Când Pv < CTM => pierderi și falimentul unor firme.
 Moduri de formare a prețurilor și
de realizare a echilibrului în situația de monopol
A. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:
➢ Încasarea marginală (Îmg) este inferioară încasării medii (ÎM) ;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen scurt:

➢ Echilibrul firmei monopoliste private presupune maximizarea

profitului total.

B. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:

➢ În cazul monopolului privat se urmărește maximizarea
profitului total;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen lung:

➢ În cazul monopolului public condiția realizării echilibrului

depinde de scopul urmărit.
 Concurența imperfectă

Desemnează situația de piață în care firmele producătoare sunt

capabile să influențeze prin acțiunile lor prețul produselor, iar
bunurile sunt adesea diferențiate.

Principalele forme ale concurenței imperfecte sunt:

1. oligopolul;
2. concurența monopolistică.
 1. Oligopolul
• formă a concurenței imperfecte în care există un număr limitat
de producători, care dețin o parte importantă din piața unui
produs și reușesc să influențeze formarea prețului în scopul
maximizării profitului
Forme de oligopol:
• Oligopol din partea ofertei: se întâlnesc puțini ofertanți,
• Oligopol din partea cererii: (oligopson) se întâlnesc puțini
cumpărători
• Oligopol bilateral: un număr mic de vânzători și de
cumpărători,

• După numărul de firme concurente:

• Duopol: oferta e reprezentată de două firme,
• Oligopol propriu-zis:
• Concertate: cartelul, trustul, concernul,
conglomeratul.
• Necooperante (antagoniste)
 Formarea echilibrului în situația de duopol
• Realizarea echilibrului depinde de funcția de reacție (= modul
de acțiune a unei firme la deciziile luate de firma concurentă).
1. Comportamentul bilateral de dependență – Cournot - (duopolul
simetric):
• presupune un comportament pacifist
• printr-o ajustare progresivă a cantității oferite se va ajunge la o
împărțire stabilă a pieței

2. Comportamentul unilateral de dominație – Stackelberg -

(duopolul asimetric)
• O firmă domină, iar cealaltă acceptă poziția de satelit, de
dependență

3. Comportamentul bilateral de dominație – Bowley - (duopolul

dominant):
• Presupune o dublă dominație
• Există o confruntare continuă, ambele firme dorind să domine
 Duopolul Simetric (Cournot)
• Avem două firme A și B
• A oferă un nivel al producției qx
• B oferă un nivel al producției qy
• Cantitatea totală oferită pe piață: q = qx + qy
• Nivelul producției lui A (qx) va fi mai mare cu cât nivelul
producției lui B (qy) va fi mai mic și invers.

• Fiecare firmă urmărește maximizarea profitului, considerând că

nivelul de producție a concurenței nu se modifică.
• Firma A își maximizează profitul considerând qy fix
• Firma B își maximizează profitul considerând qx fix

• Realizarea echilibrului atunci când cele două firme aleg să nu-și

mai modifice cantitatea produsă.
 Duopolul Simetric (Cournot)

qx
Curba ofertei firmei B
(funcția de reacție)

M1
N1

N2
E
M2

Curba ofertei firmei A

(funcția de reacție)

0
qy
 Duopolul Asimetric (Stackelberg)
• Avem două firme A și B
• A oferă un nivel al producției qx
• B oferă un nivel al producției qy
• Cantitatea totală oferită pe piață: q = qx + qy
• Firma A are o poziție dominantă => ea fixează cantitatea
optimă de ofertă ce îi aduce maximizarea profitului.
• Firma B are o poziție de satelit => ea oferă o cantitate ce
completează oferta lui A.

• Realizarea echilibrului atunci când firma B realizează un profit

suficient, iar sistemul se stabilizează,
• Dacă firma B NU realizează un profit suficient => se va ajunge
la duopolul simetric Cournot.
 Duopolul Asimetric (Stackelberg)

qx Firma A e dominantă
Curba ofertei firmei B Firma B e satelit.
(funcția de reacție)
m n

N1
M1

Curba ofertei firmei A

(funcția de reacție)

0
qy
 Duopolul Asimetric (Stackelberg)

qx Firma B e dominantă
Curba ofertei firmei B Firma A e satelit.
(funcția de reacție)

S
Curba ofertei firmei A
(funcția de reacție)

0
i qy
 Duopolul dominant (Bowley)

• Avem două firme A și B

• A oferă un nivel al producției qx
• B oferă un nivel al producției qy
• Cantitatea totală oferită pe piață: q = qx + qy
• Ambele firme o poziție dominantă => fiecare firmă adoptă un
comportament de dominație, așteptând ca cealaltă firmă să se
comporte ca satelit.

• Punctul H de dezechilibru => firmele au un comportament de

dominație și nu doresc adaptarea
 Duopolul dominant (Bowley)

qx
Curba ofertei firmei B
(funcția de reacție)
n H
m

M1

Curba ofertei firmei A

(funcția de reacție)

0 i
qy
 Duopolul dominant (Bowley)

Strategii posibile:

1. Strategii de cantitate: ambele firme stabilesc cantitatea care le

asigură profitul maxim, fără a ține cont de cealaltă =>
supraproducție => fiecare firmă va reduce oferta =>
instabilitate => fie situația de monopol, fie de alianță.

2. Strategii de preț: fiecare firmă caută să impună un preț mai

scăzut => războiul prețurilor => fie situația de monopol, fie
de acord (duopol simetric) => starea de echilibru atunci când
există o înțelegere și un preț care să asigure egalitatea C = O.
 2. Concurența monopolistică
Formă a concurenței imperfecte ce se caracterizează prin:
• existența mai multor producători, care dețin o pondere mai
mică pe piață,
• diferențierea produselor,
• inexistența unor restricții la intrarea în ramură a altor firme,
• un anume control al prețurilor.

Prezintă elemente ce apar în concurența perfectă și monopol:

• Cererea e individualizată: fiecare producător dispune de o
clientelă specifică tipului de produs pe care îl furnizează,
• Fiecare firmă urmărește să înlăture o parte din cererea de
produse care le pot substitui pe ale sale printr-o politică de
vânzare.
Iași, 2022
 Intervenția guvernamentală

• situația de penurie ca urmare a războaielor, tulburărilor

sociale, crizelor de aprovizionare,
• când oferta este insuficientă la produsele de strictă necesitate,
• când există un interes general (de ex. asigurarea securității
alimentare) și este necesară încurajarea anumitor activități
• când există o situație de monopol.
Forme de intervenții:
• Directe:
• fixarea unor plafoane maxime (Pv < Pe) – penurie (O<C)
• fixarea unor plafoane minime, (Pv > Pe) – abundentă (O>C)
• Indirecte:
• influențarea ofertei,
• influențarea cererii,
• influențarea ambelor.
 Aplicația 1
Pe piața unui bun, cererea totală e definită de funcția Xc = 4000-20Px, iar
oferta totală de Xo = 40Px -200.
Dacă guvernul fixează un plafon maxim de preț cu 30 u.m. mai mic decât
Pe, atunci:

a. cantitatea ce poate fi cumpărată este cu 600 unități mai mare

decât cea care s-ar fi cumpărat în absența intervenției
guvernamentale,
b. se înregistrează un deficit de ofertă de 1800 unități,
c. cantitatea oferită este cu 1200 unități mai mică decât cea de
echilibru,
d. se înregistrează un deficit de cerere de 1800 unități.
Xc = 4000-20Px => Xc0 =4000 – 1400 = 2600
Xo = 40Px -200. => Xo0 =2800 – 200 = 2600
Pv < cu 30 u.m. Pe

Echilibrul : => 4000 – 20Px = 40Px-200

=> 4200 = 40Px +20Px => 4200 = 60Px=> Px = 70

=> Xc1 = 4000 – 20*40 = 4000 – 800 = 3200

=> Xo1 = 40*40 – 200 = 1400

 ΔXc = Xc1 - Xc0 = 3200 – 2600 = 600 (cererea a crescut)

 ΔXo = Xo1 - Xo0 = 1400 – 2600 = -1200 (oferta a scazut)

Xc1 – Xo1 = 3200 – 1400 = 1800 excedent de cerere

1400 – 3200 = -1800 deficit de oferta
 Aplicația 2
Pe piața unui bun, cererea totală e definită de funcția Xc = 4000-20Px, iar
oferta totală de Xo = 40Px -200.
Dacă guvernul fixează un plafon minim de preț cu 30 u.m. mai mare decât
Pe, atunci:

a. cantitatea ce poate fi vândută este cu 1200 unități mai mare

decât cea care s-ar fi vândut în absența intervenției
guvernamentale,
b. cantitatea ce poate fi cumpărată este cu 600 unități mai mică
decât cea care s-ar fi cumpărat în absența intervenției
guvernamentale,
c. se înregistrează un excedent de cerere de 1800 unități,
d. se înregistrează un deficit de ofertă de 600 unități.
Xc = 4000-20Px => Xc0 = 2600
Xo = 40Px -200. => Xo0 = 2600
Pv > cu 30 u.m. Pe

Echilibrul : => 4000 – 20Px = 40Px-200

=> Px = 70

=> Xc1 =4000 – 20*100 = 4000 – 2000 = 2000

=> Xo1 =40*100 – 200 = 3800

 ΔXc = Xc1 - Xc0 = 2000 – 2600 = -600 (cererea a scazut)

 ΔXo = Xo1 - Xo0 = 3800 – 2600 = 1200 (oferta a crescut)

Xc1 – Xo1 = 2000 -3800 = -1800 (deficit de cerere)

3800 – 2000 = 1800 (excedent de oferta)
 Aplicația 3
Pe piața unui bun, cererea și oferta se află într-o dependență liniară față de
preț.
Atunci când P = 300, cumpărătorii cer 1100 unități, iar vânzătorii oferă 300
unități.
Atunci când P = 450, cumpărătorii își reduc cererea la 350 unități, iar
vânzătorii măresc oferta la 450 unități.
Să se calculeze:

a. cantitatea maximă ce poate fi cumpărată/vândută în absența

intervenției guvernamentale,
b. modificarea cantității cumpărate când guvernul impune un preț
de 500 u.m.
c. excedentul cererii sau a ofertei ca urmare a intervenției
guvernamentale.
cererea și oferta se află într-o dependență liniară față de preț =>
C și O se scriu sub forma unor ecuații a două drepte (Px = aX + b)
P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
Xo1 = 300 unități Xo2 = 450

1. Dreapta cererii:

Px1 =a*Xc1 + b => 300 = 1100a + b => 300 = 1100a + b

PX2 =a* Xc2 + b => 450 = 350a + b |*(-1) => -450 = -350a –b
=> -150 = 750a |
−150
=>a= = −0.2
750
450 = 350 *(-0.2) + b => 450 = -70 +b => 520=b

Pxe= aX + b => Pxe =-0.2X + 520

cererea și oferta se află într-o dependență liniară față de preț =>
C și O se scriu sub forma unor ecuații a două drepte (Px = aX + b)
P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
Xo1 = 300 unități Xo2 = 450

2. Dreapta ofertei:

Px1 =a* Xo1 + b => 300 = 300a +b => 300 = 300a +b

PX2 = a *Xo2 + b => 450 = 450a +b |*(-1) => -450 = -450a –b
=> -150 = -150a
a = 1
 300 = 300*1 + b => b = 300-300 =0

Pxe = aX + b => Pxe =X +0

P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
Xo1 = 300 unități Xo2 = 450

a. cantitatea maximă ce poate fi cumpărată/vândută în absența

intervenției guvernamentale.

Pxe = -0.2X + 520

Pxe = X
 -0.2X + 520 = X
 520 = 1.2X => Xe= 433.33

 Pxe = Xe = 433.33
P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
Xo1 = 300 unități Xo2 = 450

b. modificarea cantității cumpărate când guvernul impune un preț de

500 u.m.
Pv > Pxe
=> Plafon minim de pret
Pv = -0.2Xc + 520 => 500 = -0.2Xc + 520 =>
=> -20=-0.2Xc =>Xc = 100
Pv = Xo = 500
=>
 ΔXc = Xc - X =100 – 433.33 = -333.33 (cererea a scazut)
e
 ΔXo = Xo - Xe =500 – 433.33 = 66.67 (oferta a crescut)

c. excedentul cererii sau a ofertei

500 – 100 = 400 excedentul ofertei
Iași, 2022
 Teoria distribuției

• Se ocupă cu analiza felului în care veniturile și bogăția unei

societăți se repartizează între membrii ei,

• Se ocupă de modul în care societatea se stratifică și de

influența statului asupra acestui proces.
 Recompensarea factorilor de producție

A. Salariul

• Salariul reprezintă venitul, îndeosebi sub formă bănească,

distribuit posesorului forței de muncă pentru serviciile aduse
economiei și societății.

• Salariul nominal (Sn) reprezintă suma de bani pe care angajatul

o primește în schimbul muncii depuse.

• Salariul real (Sr) reprezintă cantitatea de bunuri și servicii care

poate fi cumpărată, la un moment dat, cu ajutorul salariului
nominal.
 Aplicația 1
În urma revendicărilor salariale, salariul nominal a crescut în perioada t 1 cu
25% fata de perioada t0. Acest lucru a condus la creșterea prețurilor cu 30%.
Cum și cu cât s-a modificat salariul real?

𝑆𝑛 25
Sr = Sn1 = ∗ 𝑆𝑛0 + 𝑆𝑛0 |*100
𝑃 100

𝑆𝑛0
t0: Sr0 = 100 *Sn1 = 25*Sn0 +100* Sn0
𝑃0
100 *Sn1 = 125*Sn0
𝑆𝑛1
t1: Sr1 =
𝑃1
125
Sn1 = ∗ 𝑆𝑛0
100
Sn1 = 125% * Sn0
 Sn1 = 125% ∗ 𝑆𝑛0
P1 = 130% * P0

𝑆𝑛1 125%∗𝑆𝑛0
t1: Sr1 = => Sr1 =
𝑃1 130%∗𝑃0

125 𝑆𝑛0
=>Sr1 = *
130 𝑃0

125
=>Sr1 = * Sr0
130
=>Sr1 = 0.96 * Sr0
=> Sr1 = 96% * Sr0
Pentru a determina variația salariului real,
calculăm indicele de creștere a Sr:
𝑆𝑟1
Isr = ∗ 100
𝑆𝑟0

0.96 ∗𝑆𝑟0
=>Isr = * 100 =96%
𝑆𝑟0
Variația o calculăm scăzând Isr din indicele bază:

Isr - 100 =96% - 100% = -4%

Salariul real a scazut cu 4% în t1 față de t0

Salariul real a scazut cu 0.04 u.m.
 Recompensarea factorilor de producție

B. Dobânda

• Dobânda reprezintă randamentul anual al oricărei forme de

capital împrumutat.

• Dobânda simplă (Ds) are în vedere perioadele ale împrumutului

de până la un an și faptul că dobânda cuvenită se încasează și
nu este capitalizată.

• Dobânda compusă (Dc) are în vedere perioade mai mari de un

an și presupune, implicit, procesul de capitalizare; se plătește
dobândă la dobândă.

• Rata dobânzii (d) reprezintă prețul împrumutului a o sută

unități monetare pe timp de un an. 𝐷
d= ∗ 100
𝐶
 Aplicația 2
Posesorul unei sume de 20 milioane de lei dorește să o depună la o bancă în
vedere constituirii unui depozit pe termen de o lună, cu clauza înnoirii
automate.
Rata anuală practicată este de 48%, iar termenul de depunere de 8 luni.

a. Care este dobânda cu calcul lunar și punerea acesteia la

dispoziția deponentului într-un cont la vedere?,
b. Care este dobânda cu calcul lunar și acumularea acesteia la
depozitul din luna anterioară (capitalizare lunară)?
c. Care este diferența de dobândă între cele două variante?
C = suma depozitului = 20 milioane
d = rata dobânzii = 48%
n = termen de luni = 8 luni

a. Dobânda simplă

48 1
Ds = 20* ∗ ∗8
100 12

Ds = 768/120 = 6,4 milioane

C = suma depozitului = 20 milioane => S0 = suma inițială
d = rata dobânzii = 48%
n = termen de luni = 8 luni

b. Dobânda compusă

48%
Rata dobânzii lunară: d = = 4% = 0,04
12

Dc =Sn – S0 = 27,37 – 20 = 7,37 milioane

c. Diferența de dobândă:
Dc – Ds =7,37 – 6,4 = 0, 97 milioane
970.000 u.m.
 Recompensarea factorilor de producție

C. Profitul

• Masa profitului (Pr) reprezintă suma totală dobândită sub

formă de câștig și calculată ca diferență între venituri și costuri.

• Rata profitului (pr') exprimă "prețul" cu care se dobândeste

câstigul.

Cp - capitalul consumat (costul de producție)

Ka - capitalul avansat
Ca – cifra de afaceri
 Aplicația 3
O bancă atrage de la populație depozite în valoare de 150 miliarde de lei, la
o rată a dobânzii de 20% și acordă agenților economici credite în valoare de
200 miliarde lei, la o rată a dobânzii de 25%.
Știind că profitul brut al băncii este de 4 ori mai mare decât cheltuielile de
funcționare (CF) și că rata impozitului pe profit este de 25%, calculați profitul
net al băncii.

Profitul net (Pn) = Profitul brut – Impozitul pe profit

Profitul brut (Pb) = Câștigul bancar – Cheltuieli de funcționare

Câștigul bancar (CsB)= Dobânda încasată – Dobândă plătită

(Câștigul bancar (CsB)= Venituri – Cheltuieli cu dobânzile)

Dobânda încasată (Di) = Valoarea creditelor acordate * Rata dobânzii

Dobânda plătită (Dp) = Valoarea depozitelor atrase * Rata dobânzii

O bancă atrage de la populație depozite în valoare de 150 miliarde de lei, la
o rată a dobânzii de 20% și acordă agenților economici credite în valoare de
200 miliarde lei, la o rată a dobânzii de 25%.
Știind că profitul brut al băncii este de 4 ori mai mare decât cheltuielile de
funcționare (CF) și că rata impozitului pe profit este de 25%, calculați profitul
net al băncii.

Dp =150 * 20% = 150 * 0,2 = 30 mld.

Di = 200 * 25% = 200 * 0,25 = 50 mld.

CsB=50 – 30 = 20 mld.

Pb =20 – CF => 4CF = 20-CF => 5CF = 20=> Cf=4 mld.

Pb = 4*CF => Pb = 16 mld.
Pn = 16 – Imp/pf. = 16 – 4 = 12 mld.

Imp/pf =25/100 * 16 = 4 mld