Liceul Tehnologic Eremia Grigorescu Mărășești

Prof. Murariu Gabriela Crimona

PROIECT DIDACTIC

Disciplina: ECONOMIE :
Clasa a 11 a A
Tema: RELATIA CERERE-OFERTA-PRET IN ECONOMIA DE PIATA
Durata: 50 DE MINUTE
Tipul lecției: Lectie mixta
Obiectiv general: Să înțeleagă legătura între cerere-ofertă și pret în economia de piață
Obiective operaționale:
a. Cognitive:- să definească piața ca loc unde se întalnesc cumpărătorii și vânzătorii
-să identifice și să explice tipurile de piață
-să întelegă ideea de preț
b. Afective: - să analizeze si sa identifice rolul pietei si urmarile acestei relatii
Metode: -conversatia euristica, exercitiul, explicatia didactica
Materiale: Bibliografie: Manual de economie, Clasa a-11 a, Editura Humanitas, fișă de documentare

Momentele lecției

1. Etapa organizatorie Notarea absentilor 3 minute

2. Comunicarea subiectului si a obiectielor lectiei Anuntarea titlului lectiei si obiectivele
3. Prezentarea materialului si dirijarea invatarii Planul temei de astazi 5 minut
- Definitia pietei
- Tipuri de piata
- Diferentele intre formele de piata.
Se actualizează cunostințeler din lectia anterioara: 7 minute
1. Ce este oferta?
2. Ce exprima oferta?
3. Cum se explica legea ofertei?
4. Oferta se modifica atunci cand...
5.Ce reprezinta economia de piata?
1
 4. Transmiterea si asimilarea noilor informatii
- piata
- economie de piata
- cerere
- echilibrul de piata
5. Obtinerea performantei
Solicitarea elevilor pe parcursul lectiei sa raspunda la cateva intrebari
6. Asigurarea feed-back-ului 5 minute
Raspunsul elevilor la acele intrebari va fi indicatorul cunostintelor acumulate. In cazul in care vom
constata ca raspunsul nu este corect sau complet vom reveni cu explicatii suplimentare.

SCHIȚA LECTIEI: 30 de minute

Pentru prezentarea lecței voi folosi o fișă de documentare.
.

2
 Fișă de documentare

Relaţia cerere- ofertă- preţ în economia de piaţă

Preţul de echilibru

Definitie: Piata este un loc unde se intalnesc cumparatorii si vanzatorii diferitelor bunuri sau
servicii
PIAŢA este:
- un spaţiu economic real, geografic sau unul virtual, electronic;
- locul de întâlnire a agenţilor economici, cumpărători şi producători;
- locul unde au loc tranzacţii;
- locul unde se întâlnesc şi se confruntă cererea şi oferta;
- locul unde se manifestă concurenţa;
- locul unde se formează preţul;

Variabilele definitorii ale pieţei, în condiţiile economiei de piaţă sunt:

1. obiectul tranzacţiilor (bunurile şi serviciile);
2. cererea;
3. oferta;
4. preţul;
5. concurenţa

Într-un sistem concurenţial, preţul se formează în mod liber, prin confruntarea cererii cu oferta.
Între preţ, cerere şi ofertă există o strânsă legătură strânsă, în sensul că variaţia preţului
determină mişcarea cererii şi ofertei în sens invers una faţă de cealaltă.
P↑→C↓→O↑;
P↓→C↑→ O↓

Se consideră că, piaţa unui produs este echilibrată, atunci când preţul unui bun economic
conduce la o egalitate între cantitatea cerută şi cantitatea oferită. Preţul este denumit preţ de
echilibru (Pe), iar cantitatea este denumită cantitate de echilibru(Qe).

 Preţul de echilibru - este preţul la care cererea satisfăcută este egală cu oferta satisfăcută,
egalitate ce determină cel mai mare volum al vânzării şi cumpărării pe piaţă.
 Cantitatea de echilibru este cantitatea dintr-un bun cumpărată şi vândută la nivelul prețului
de echilibru.

Un preţ diferit de preţul de echilibru determină reducerea volumului vânzărilor şi apariţia

următoarelor două situaţii:
 Preţul este mai mic decât preţul de echilibru (P<Pe), atunci există exces de cerere pe piaţă:
C>O – cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită.
 Preţul este mai mare decât preţul de echilibru (P>Pe), atunci există exces de ofertă pe
piaţă: O>C – cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută.

Preţul tinde permanent către preţul de echilibru, oscilând în jurul acestuia, având tendinţa să
crescă, atunci când cererea este în exces şi să scadă, atunci când oferta este în exces.
Modificarea cererii, respectiv a ofertei, determină modificarea preţului de echilibru .
Preţul de echilibru poate echilibra cererea şi oferta numai dacă se formează în mod liber,
fără intervenţia unor factori precum: presiunea sindicatelor, influenţa unor firme puternice
economic sau intervenţia guvernului de a impune preţuri minime sau maxime din considerente
social-economice.
3
Exemplificare:

Formarea preţului de echilibru

Preț Cererea Oferta Cererea şi Exces Exces Tendinţa de variație a
(u.m.) (buc.) (buc.) oferta de de prețului pentru
satisfăcute cerere ofertă stabilirea echilibrului
(buc.) (buc.) (buc.)
100 50 10 10 40 - creşte
200 40 20 20 20 - creşte
300 30 30 30 - - echilibru
400 20 40 20 - 20 scade
500 10 50 10 - 40 scade

Echilibrul pieţei este reprezentat de combinaţia cantitate-preţ: Qe=30 buc.; Pe=300 u.m.
Volumul vânzărilor=9000u.m.

Reprezentare grafică

Preţ

Oferta
Exces de ofertă
500
400 Echilibru
300
200
100 Exces de cerere
Cererea

10 20 30 40 50 Cantitate
Figura 1. Formarea preţului de echilibru

Rolul preţul de echilibru decurge din trăsăturile lui principale:

- se formează liber, spontan pe piaţă în raport cu evoluţia cererii şi ofertei;
- reglează cererea şi oferta totală la volumul maxim al tranzacţiilor;
- face selecţia agenţilor economici, eliminându-i pe cei neporformanţi;
- este unic la un moment dat pe ansamblul pieţei unui bun;
- este dinamic în timp, în raport cu modificarea cererii sau a ofertei;
- asigura satisfacerea optimă a intereselor participanţilor la schimb;
- este un punct de atracţie pentru toţi agenţii economici;
- autoechilibrează piaţa unui produs