Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conform prevederilor art.3 din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din
15.12.2017 contabilitatea reprezintă un sistem complex de colectare, identificare, grupare,
prelucrare, înregistrare, generalizare și de prezentare a informațiilor privind elementele contabile.
Datorită caracterului real, exact, complet și operativ pe care îl are informația contabilă, și
ținând cont de rolul de suport pentru deciziile care se iau la întreprindere și în afara acesteia,
contabilității îi revine rolul de sistem informațional principal al întreprinderii.
Sistemul informațional economic reprezintă un ansamblu organizat de informații economice
complexe, care se obțin prin prelucrare de date furnizate din anumite surse și care sânt necesare
pentru organizarea, conducerea și desfășurarea activității economice. În cadrul sistemului
informațional economic contabilitatea este principala sursă de date și totodată, unica sursă care
studiază și dezvăluie efectele faptelor economice în cadrul unei entități asupra poziției financiare și
performanțelor financiare obținute.
Totodată informația contabilă este:
riguros exactă;
fundamentală;
completă;
comparabilă și corelată;
se referă la fenomene reale;
se obține în flux continuu.
Toate acestea permit ca informația contabilă să fie examinată ca un suport în luarea deciziilor
economice, financiare și gestionare de către managerii întreprinderilor.
Informația contabilă se conservă și se stochează cu ajutorul unui suport material care poate fi:
a) un document justificativ;
b) un registru de evidență contabilă;
c) o situație financiară contabilă de sinteză și raportare.
La modul general, contabilitatea este privită ca un domeniu format din două componente
distincte, dar interdependente: o componenta informațională (oferă imaginea entității în exterior) și
o componentă ce descrie procesele interne ale întreprinderii. Prima este reprezentata de
contabilitatea financiară sau generală, iar a doua de contabilitatea de gestiune (sau managerială).
Legea Contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 12 2017, art.3 definește contabilitate
financiară astfel: - sistem de colectare, înregistrare, prelucrare și generalizare a informației
privind existența și mișcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor
pentru întocmirea situațiilor financiare.
Contabilitatea financiara are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul extern,
în scopul determinării periodice a situației patrimoniale și a rezultatului obținut. Informațiile
aparținând acestui câmp au întotdeauna un caracter de tip retrospectiv și se fac publice prin
intermediul situațiilor financiare anuale, documente contabile de sinteza.
Contabilitatea de gestiune (sau managerială) are rolul de a fi o bază informațională în luarea
deciziilor de către manageri. Pe parcursul timpului aceasta a purtat diverse denumiri precum
contabilitatea costurilor, sau managerială.
Art. 3 din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 12 2017 definește
contabilitate de gestiune astfel: – sistem de colectare, înregistrare, prelucrare și transmitere a
1
informației pentru planificarea, controlul și analiza activității entității, în scopul întocmirii
rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.
Contabilitatea de gestiune înregistrează informațiile necesare aprecierii mersului activității
interne, controlului riguros și sistematic asupra modului de utilizare a factorilor de producție în
cadrul activității interne. Ea ce ocupă cu calcularea costurilor de producție pe produse, servicii,
lucrări sau activități, determinarea anumitor rezultate analitice la nivelul subdiviziunilor de
producție pe tipuri de produse, furnizarea informaților pentru stabilirea bugetelor, pentru
determinarea performanțelor (rentabilității, productivității etc,), efectuarea controlului de gestiune
și luarea deciziilor gestionare.
Criteriile de comparare a contabilității financiare și de gestiune
Criteriul de comparație Contabilitatea financiară Contabilitatea de gestiune
Utilizaor de informatie Externi sau interni Numai interni
Contabilitatea fiind o știință socială se află într-o legătură strânsă cu mai multe științe economice și
nu numai. De exemplu, contabilitatea este strâns legată cu matematica, dreptul, teoria economică,
finanțele, informatica etc.:
cu matematica, deoarece în evidența contabilă se aplică o serie de procedee împrumutate
de la această știință (operațiile aritmetice, statistica matematică etc.) utilizate la întocmirea
conturilor contabile, calcularea costurilor de producție, determinarea rezultatului financiar
ș.a.
cu dreptul, deoarece toate operațiunilor economice efectuate la întreprindere se
reglementează de legislația în vigoare. Efectuarea operațiunilor economice dă naștere la
anumite raporturi de drept ce sânt reglementate de ramurile dreptului cum sânt dreptul civil,
dreptul muncii, dreptul vamal, drept economici etc.
cu teoria economică - contabilitatea preia de la teoria economică noțiunile economice,
inclusiv categoriile economice, pe care aceasta le fundamentează.
tot mai larg se utilizează tehnica de calcul în automatizarea evidenței contabile, ceea ce dă
naștere unei legături dintre contabilitate și informatică. Contabilul trebuie să cunoască la
nivel bun computerul pentru a fi în stare să pună sarcini în fața programatorilor în realizarea
unui obiectiv sau altul etc.
2
- utilizatori cu interes financiar indirect.
Utilizator Utilizatori
i externi interni
Consiliul de
Cu interes Cu interes administrație
financiar financiar manageri
direct indirect organe de control auditori
organe de statistică interni
investitori organe de reglementare șef de departam.
creditori financiari angajați și sindicate
clienți publicul proprietari
Funcțiile contabilității
3
Contabilitatea, ca mijloc de culegere, sintetizare și prezentare a informației financiare, în
cadrul sistemului de gestiune a întreprinderii îndeplinește următoarele funcții:
1) Funcția de informare reprezintă funcția de bază a contabilității și constă în „culegerea,
prelucrarea și furnizarea informației privind, fenomenele și activitățile economice ce au loc la
întreprindere. Informația furnizată de contabilitate se utilizează pe larg pentru planificarea,
elaborarea de strategii și tactici de acționare în viitor, analiza economico-financiară etc. Pentru
ca informația furnizată de contabilitate să fie utilă, ea trebuie să corespundă anumitor cerințe
cum sânt:
a) autenticitatea – informația prezentată trebuie să fie veridică, ușor controlabilă;
b) neutralitatea – informația trebuie să reflecte obiectiv procesele și fenomenele ce au
loc la întreprindere indiferent de interesele unor grupe de persoane;
c) importanța (esențialitatea) - se manifestă prin posibilitatea influenței informației
asupra luării deciziilor;
d) oportunitatea - informația trebuie prezentată la momentul potrivit, fără întârzieri;
e) verificabilitatea - posibilitatea verificării informației;
f) comparabilitatea - posibilitatea comparării informației în timp (în raport cu alte
perioade de gestiune) și spațiu ( în raport cu indicatorii altor întreprinderi);
g) claritatea - informația trebuie să fie ușor de înțeles, utilizatorii nu trebuie se
depună eforturi mari pentru înțelegerea informației furnizate de contabilitate.
2) funcția de control – este legată de prima funcție și constă în verificarea modului de plasare și
utilizare a resurselor întreprinderii. Funcția dată poate fi realizată în cazul în care sunt stabilite
anumite norme și normative, bugete de care trebuie să se conducă personalul întreprinderii în
activitatea sa. Prin compararea indicatorilor efectivi cu cei planificați se determină abaterile și
cauzele acestora. De exemplu, pot fi stabilite norme pentru consumurile de materiale, energie
electrică, retribuire a muncii. În caz de respectare a normelor lucrătorii întreprinderii pot fi
stimulați, iar în caz de încălcare a lor – sancționați. Acest fapt ar contribui la utilizarea cât mai
eficientă a resurselor întreprinderii.
3). Funcția analitică - se manifestă prin faptul că în baza informației furnizate de contabilitate se
calculează un șir de indicatori care caracterizează poziția financiară a întreprinderii și în baza
cărora conducerea întreprinderii adoptă deciziile respective sau întreprinde anumite măsuri
referitoare la politica de investire, politica de dividende, politica de creditare a cumpărătorilor etc.
în condițiile economiei de piață și a concurenței aspre această funcție capătă o importanță deosebită
în lupta concurențială și contribuie la sporirea eficienței afacerii.
4) funcția juridică - reiese din funcția de informare, deoarece în procesul de evidență operațiile
economice se înregistrează în anumite documente, care mai apoi, în caz de litigiu, servesc ca
probă ce confirmă realitatea înfăptuirii operațiilor economice și stabilesc drepturile și
obligațiile părților.
Datorită faptului că este important ca toți cei care țin evidență contabilă și/sau recepționează
situațiile financiare să le poată interpreta uniform, unitar și corect, s-a elaborat un set de norme cu
caracter general ce formează Cadrul conceptual general al contabilității financiare, numite
principii contabile.
În scopul creării unei imagini fidele a patrimoniului, a poziției financiare și a rezultatelor
obținute de către întreprindere este necesar de respectat următoarele principii contabile, stipula te
în art. 6 din Legea contabilității și raportarea financiară nr.287 din 15.12.2017:
1) principiul continuității activității - presupune că entitatea își va continua în mod normal
funcționarea pe o perioadă de cel puțin 12 luni din data raportării, fără intenția sau necesitatea de a-
și lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea.
4
2) principiul contabilității de angajamente - prevede recunoașterea elementelor contabile pe
măsura apariției acestora, indiferent de momentul încasării/plății de numerar sau al compensării
sub altă formă.
5
9) principiul evaluarea la cost de intrare - prevede că elementele contabile prezentate în
situațiile financiare sânt evaluate la cost de achiziție sau la cost de producție, cu excepția cazurilor
prevăzute de standardele de contabilitate.
10) principiul importanța relativă – prevede că nu este necesară îndeplinirea cerințelor
privind recunoașterea și evaluarea elementelor contabile, privind prezentarea, publicarea și
consolidarea informațiilor aferente acestora atunci când efectele îndeplinirii cerințelor respective
sânt nesemnificative.
6
Codul fiscal – stabilește principiile generale ale impozitării în R.M și relații ce țin de
executarea obligațiunilor fiscale în ce privește impozitele și taxele generale de stat și principiile
generale de determinare și percepere a impozitelor și taxelor locale
Organele de reglementare în domeniul contabilității și raportării financiare și competența
acestora:
(1) Ministerul Finanțelor:
a) este responsabil de acceptarea IFRS, publicarea lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
și de plasarea acestora pe pagina web oficială a Ministerului Finanțelor.
b) este responsabil de elaborarea, aprobarea, publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
și plasarea pe pagina web oficială a Ministerului Finanțelor a: – Standardelor Naționale de
Contabilitate; – indicațiilor metodice, regulamentelor, instrucțiunilor și altor acte normative din
domeniul contabilității și raportării financiare; – Planului general de conturi contabile; –
formularelor de documente primare și instrucțiunilor privind completarea acestora;
c) reprezintă Republica Moldova în organizațiile internaționale din domeniul contabilității și
raportării financiare;
d) creează grupuri de lucru pentru elaborarea și actualizarea diverselor acte normative
e) acordă asistență metodologică în domeniul contabilității și raportării financiare;
f) poate delega elaborarea proiectelor actelor normative în domeniul contabilității și raportării
financiare unui organ/instituții/asociații din domeniul respectiv.
(2) Comisia Națională a Pieței Financiare, organele centrale de specialitate pot elabora, în
conformitate cu standardele de contabilitate și cu alte acte normative, reglementări contabile
specifice anumitor ramuri, domenii/sectoare de activitate, cu aprobarea acestora de către Ministerul
Finanțelor.
(3) Biroul Național de Statistică:
a) colectează, stochează și generalizează situațiile financiare, raportul conducerii și raportul
auditorului;
b) gestionează Depozitarul public al situațiilor financiare;
c) asigură protecția și securitatea datelor din Depozitarul public al situațiilor financiare, ca parte
componentă a resurselor informaționale de stat;
d) asigură, prin intermediul Depozitarului public al situațiilor financiare, entităților condițiile
necesare pentru prezentarea, în regim on-line sau pe suport de hârtie, a situațiilor financiare, a
raportului conducerii și a raportului auditorului;
e) verifică respectarea formei, plenitudinii și termenelor de prezentare a situațiilor financiare,
raportului conducerii și raportului auditorului;
f) publică, prin intermediul Depozitarului public al situațiilor financiare, situațiile financiare,
raportul conducerii și raportul auditorului;
g) asigură prezentarea informațiilor generalizate din situațiile financiare utilizatorilor;
h) poate delega organelor centrale de specialitate și altor autorități publice funcția de colectare și
verificare a formei, plenitudinii și termenelor de prezentare a situațiilor financiare ale entităților din
anumite ramuri, domenii/sectoare de activitate.
4). Asociațiile profesionale se constituie pentru apărarea drepturilor și intereselor contaților, având
drept scop primordial perfecționarea și dezvoltarea continuă a contabilității. Drept exemplu poate
servi ACAP.
De menționat că entitățile de interes public (este entitatea care are o importanță deosebită
pentru public datorită domeniului de activitate și care reprezintă o instituție financiară, un fiind de
investiție, o companie de asigurări, o societate comercială ale cărei acțiuni se cotează la Bursa de
valori a R.M) nu țin contabilitatea în conformitate cu SNC, deoarece sunt obligate să întocmească
situațiile financiare conform IFRS. Aceste standarde mai pot fi aplicate și entitățile care nu se
atribuie la entitățile de interes public, dar care doresc să aplice toate sau unele prevederi din IFRS,
care lipesc în SNC pentru o dezvăluire mai amplă a informațiilor în situațiile financiare.
7
5. Noțiuni privind politici de contabilitate
În conformitate cu prevederile SNC “Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile,
erori și evenimente ulterioare” politici contabile (PC) reprezintă niște principii, baze, convenții,
reguli și practici specifice aplicate de o entitate la ținerea contabilității și întocmirea situațiilor
financiare.
Actele normative ce stabilesc regulile de elaborare, aprobare a PC și de operare a modificărilor în
acestea:
Legea contabilității și raportării financiare nr.287 din 15.12 2017;
SNC “Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente
ulterioare”
SNC ,,Prezentarea situațiilor financiare”
Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător în baza sistemului de
reglementare normativă a contabilității care prevede diferite variante de recunoaștere, evaluare
și contabilizare a elementelor contabile, de exemplu, metoda de evaluare curentă a stocurilor,
metoda de amortizare a activelor imobilizate, metoda de recunoaștere a veniturilor din prestarea
serviciilor .etc.
Politicile contabile se aprobă pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul (persoana)
responsabil(ă) pentru ținerea contabilității și raportarea financiară. Entitatea nou creată aprobă
politicile contabile până la prezentarea situațiilor financiare pentru prima perioada de gestiune.
Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziție (hotărâre, dispoziție,
ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ținerea contabilității și raportarea
financiară și se aplică tuturor subdiviziunilor entității începând cu prima zi a perioadei de gestiune
următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate. Politicile contabile ale entității nou-
create se aplică de la data înregistrării de stat a acesteia.
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilității nu stabilește metodele de ținere a
contabilității referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este în drept să elaboreze
metoda respectivă. În acest caz, se aplică, în următoarea consecutivitate, prevederile:
1) Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
2) Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS în care sânt reglementate aspecte similare;
3) altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.
În politicile contabile nu se includ procedeele cu o singură variantă de realizare întrucât
acestea sânt unice și obligatorii pentru utilizare, de exemplu, componența și modul de formare a
costului de intrare a activelor imobilizate și circulante, modalitatea de reflectare a stocurilor în
situațiile financiare, modul de contabilizare a diferențelor de curs valutar reprezintă procedee cu
o singură variantă de realizare și nu trebuie incluse în politicile contabile.
Politicile contabile trebuie selectate și aplicate în mod consecvent pentru fapte economice
similare în cursul perioadei de gestiune, precum și de la o perioadă de gestiune la alta.
Modificarea politicilor contabile se permite doar în cazul în care aceasta:
1) este cerută de sistemul de reglementare normativă a contabilității;
2) are ca rezultat informații mai relevante și credibile referitoare la faptele economice ale entității.
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
1) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esență de cele care au
avut loc anterior;
2) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc anterior sau care au
fost nesemnificative.
Modificările politicilor contabile se aplică prospectiv de la:
1) data prevăzută de Standardele Naționale de Contabilitate și alte acte normative puse în aplicare
sau modificate;
2) începutul următoarei perioade de gestiune sau de la altă dată stabilită de către organul (persoana)
responsabil(ă) pentru ținerea contabilității și raportarea financiară.
Structura PC nu este prestabilită de actele normative în vigoare. Este recomandată următoarea
structură a PC (cel puțin din trei compartimente)
Dispoziții generale;
8
Metode și politici de evidență contabilă, ale căror aplicare este prevăzută de actele
normative;
Metode și politici contabile, elaborate de către subiect de sine stătător.
În calitate de anexe, PC poate conține: forme ale documentelor primare contabile, elaborate de
către subiect de sine stătător; lista persoanelor responsabile de întocmirea și semnarea
documentelor primare; planul de conturi de lucru; forme ale registrelor contabile elaborate de
sine stătător de subiect; alte documente necesare ținerii contabilității.
!!! De reținut. Dezvăluirea politicii contabile nu justifică reflectarea greșită sau inexactă a
informațiilor și nu scutește conducerea entității de răspundere pentru încălcarea regulilor
stabilite de ținere a contabilității și de întocmire a situațiilor financiare.