TEMA8.

Teoria factorilor de
producţie
 1. Conceptul de producţie. Factorii de producţie şi
proprietăţile lor.
 2. Funcţia de producţie şi proprietăţile ei
 3. Izocuanta: tipuri şi trăsături.
 4. Alegerea producătorului în perioada scurtă de timp. Legea
productivităţii marginale descrescînde.
 5. Alegerea producătorului în perioada lungă de timp.
Efectele de extindere la scară a producţiei.

 Termeni-cheie: producție,factori de producție, funcțiea de
producție, izocoanta, legea productivității marginale
descrescînde, extinderea la scară a producției.

1
Toată activitatea unei
societăți
e...producerea.
M.Eminescu.

2
 1. Conceptul de producţie. Factorii de
producţie şi proprietăţile lor.
Producția poate fi analizată ca:
 fază a activității economice - este rezultatul de transformare a unor
factori de producție, intr-un nou produs, sub acțiunea factorului -
uman,tehnologic și inovațional.
se obține în procesului de producere.
În sens economic:
producția se aplică tuturor activităților economice -ca o acțiune cu
scopul de a produce bunuri economice.
se petrece sub influențe factorilor:-naturali-tehnologici si factorul uman.
Premisele activității economice o constituie factorii de producție

3
 Factorii de producție și proprietățile lor.
Factorii de producție reprezintă acelea resurse economice care sunt atrase
în procesul activității economice.
 factorii de producţie reprezintă resursele economice disponibile şi
valorificabile, în măsura în care sunt atrase şi utilizate în activitatea
economică în scopul producerii de bunuri economice.
 Teoria factorilor de producţie a fost dezvoltată în ştiinţa
economică pentru prima dată de economistul francez Jean Batist
Say, reprezentant al doctrinei liberalismului economic clasic.Aportul
lui J. B. Say la dezvoltarea ştiinţei economice constă în elaborarea
unui şir de teorii şi concepte economice noi.

4
 Teoria factorilor de producţie a lui J. B. Say

 teoria factorilor de producţie, prin care J. B. Say

înţelegea munca, capitalul şi pământul, remuneraţi
respectiv prin salariu, profit şi rentă. Această teorie care
nu şi-a pierdut actualitatea şi valoarea până în zilele
noastre;
 J. B. Say primul a introdus în teoria economică
conceptul de „întreprinzător”. În viziunea lui
întreprinzătorul este veriga mecanismului economic, că
anume el este organizatorul producţiei de utilităţi, că el
procură factori de producţie, îi combină în scopul
obţinerii produselor pe care apoi le vinde pe piaţă şi
obţine un profit
5
 CLASIFICAREA FACTORILOR DE PRODUCȚIE

Factorii de producție se împart în două grupe mari:

1.FACTORII CLASICI - care cuprind:
Factori primari – munca și natura (pământul)
Factori derivați - capitalul
2. Neo-factorii de producție – care cuprind abilitatea
antreprenorială ( ântrodus de J. B.Say ), Potențialul Științific,
INOVAȚIONAL și tehnologic.

6
 Munca ca factor de producție
Munca ca factor de producţie, reprezintă activitatea umană
specifică, manuală şi/sau intelectuală, prin care oamenii îşi folosesc
aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa, ajutându-se în acest scop de
instrumente corespunzătoare, mobilul acestei activităţi fiind
producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi
de perspectivă.
 Munca, ca factor de producţie, are următoarele trăsături:
 ea are caracter originar, în sensul că ea este intrinsec asociată
personalităţii, neputând fi reprodusă artificial şi nici disociată de
persoana prestatorului;
 ea reprezintă un factor de producţie activ şi determinant, contribuind
la transformarea factorilor de producţie în bunuri economice;
 munca omului se deosebeşte de activitatea animalelor prin aceea, că
ea este exercitată în mod conştient şi contribuie la crearea uneltelor
de producţie;
 munca are dimensiuni cantitative şi calitative.

7
 Analiza structurală

 În raport structural resursele de muncă se clasifică

pe grupe de vârstă. Se analizează, de obicei, trei
grupe de vârstă: 0-15 ani; 16-59 ani; 60 ani şi
peste. Raporturile care se formează între ponderile
celor trei grupe de vârstă stau la baza analizelor
economice în funcţie de care se apreciază optimul
structurii populaţiei. Potenţialul de muncă sau
resursele de muncă a unei ţări se află în legătură
directă cu persoanele care au capacitate de muncă
și cu structura economiei naționale.
8
 Analiza factorului munca sub aspect
cantitativ, structural şi calitativ.

 Analiza cantitativă a factorului munca

trebuie făcut în legătură cu populaţia, cu factorul
demografic în general. Dimensiunile populaţiei
depind de procesele demografice esenţiale
(natalitatea, mortalitatea); se află sub incidenţa
factorilor economico-sociali (speranța de viață,
starea de sănătate, nivelul de trai, reţeaua de
cheltuieli pentru instruire şi ocrotirea sănătăţii,
etc); dinamica populaţiei este influenţată şi de
migraţia internaţională.
9
Analiza calitativă a factorului munca

 Calitatea factorului muncă se află în relaţie de

dependenţă atât de nivelul de cultură generală şi
de instruire profesională, cât şi de nivelul de
dezvoltare economică a ţării. Prin automatizarea şi
informatizarea producţiei, locul şi rolul omului în
economie se schimbă – munca creativă devine
factorul determinant al vieţii economice.
Pentru a ridica eficienţa muncii, ca factor de
producţie, e nevoie de perfecţionat în continuu
forţa de muncă și a capitalului uman.
10
 Factorul munca în R.Moldova

1. Populația totală;- Moldova în 2019-3 542,7mii

2. Populația activă – toate persoanele care au capacitate de muncă și au vârsta cuprinsă între
limitele legale, inclusiv cei aflați în schimbarea locului de muncă-1 290,00 mii
3. Populația ocupată- 1 252 ,0 mii,
4. Repartizarea salariaţilor pe activităţi economice, la sfârşitul anului 2018- 679,7 mii
5. Șomeri- 38 mii,
6. Populația aptă de muncă (15ani și pînă la vîrsta de pensionare ) – activă disponibilă (exercită
o activitate profesională sau caută un loc de muncă)-2.620,18mii.
7. Populația ocupată-,în sectorul informal-133.9mii, casnici-127,5mii,agricultori -351.0 mii

11
 Ceea ce facem noi singuri în gîndire face și natura în
puteri(M.Eminescu).

Caracteristica factorului natural (pămîntul)

Toate elementele naturale care contribuie la activitatea
economică. (pământ, resurse de apa, resurse minerale)

Pământul:
-Reprezintă suportul oricărei activități economice;
-Este baza producției agricole și alimentare
-Este parțial regenerabil.
-Este limitat
-Fondul funciar reprezintă tezaurul țărilor agricole

12
 Trăsăturile naturii ca factor de producţie:

natura are un caracter primar, originar. Elementele

naturii nu sunt reproductibile în mod artificial, deşi ştiinţa
contemporană oferă omului posibilitatea de a interveni în
circuitul formării şi regenerării multora din resursele
naturale;
natura, ca factor de producţie, se manifestă în formă
materială şi în formă de energie;
natura se caracterizează prin raritatea resurselor;
natura dispune de dimensiuni cantitative şi calitative.
13
 Fondul funciar al R.Moldova

 Teritoriul- total hectare:3.384.638,

 Teritorii agricole:-2.499.860hectare-73.8%
 Arabil-53.5%
 În proprietate publică-654.9h.-26.1%
 În proprietate privată-1.843,1h.-73.9%
În ştiinţa economică un loc deosebit ocupă problema evaluării
economice a pământului, a resurselor naturale în general. În
abordarea acestei probleme se are în vedere că investiţiile
încorporate solului de-a lungul timpului, în lucrări de amenajare,
ameliorare, irigaţii etc. duc la creşterea valorii economice a
fondului funciar, concretizate în aşa numit „pământ-capital”

14
Capitalul ca factor de producție

 Noţiunea de capital a apărut în sec. XII şi a

circulat cu mai multe sensuri: fond, stoc de
mărfuri, bani aducători de dobândă etc. În sec. al
XIV-lea primeşte înţelesuri şi mai variate: bogăţie,
averi băneşti, valoare care sporeşte etc. Sensul
modern al noţiunii de capital a fost introdus de
economistul francez A. J. Turgot la finele sec. XVIII
indicând că „ capitalul înseamnă mai mult decât
bani sau bunuri, respectiv şi participant la
producerea de valoare şi profit”.
15
 Capitalul

 Economistul englez A. Smith pentru prima dată

analizează capitalul fix şi capitalul circulant. O
definire foarte concisă şi precisă i-a dat mai târziu
capitalului Karl Marx în fundamentala sa operă
„Kapitalul”, indicând că „capitalul este valoarea
care aduce plusvaloare”. De aici conchidem, că în
sens economic orice bun poate fi capital, dacă fiind
utilizat creează o valoare mai mare decât valoarea
sa iniţială.
16
Capitalul –ca factor de producție

 -în calitate de factor de productie, capitalul reprezinta

categoria bunurilor produse si utilizate în scopul producerii
altor bunuri economice;
 capital uman,
 -capital financiar,
-capital informațional,
 -capital inovaîional
-capital tehnic.

17
 Formele de capital:

  Conform valorii pe care o poseda si a modului de functionare:

 1. Capital real – care poseda valoare de sine statatoare si
functioneaza in limitele activitatii economice: fabrici, uzine,
mijloace de productie;
 2. Capital nominal – capital are nu dispune de valoarea de sine
statatoare si nu functioneaza in cadrul productiei, dar presupune
dreptul de proprietate asupra anumitor valori reale si asupra
insusirii venitului.
 3. Capital tehnic – totalitatea bunurilor reproduse, care sunt in
stare sa asigure sporirea eficientei muncii si insusirea profitului.

18
 Capitalul tehnic

ansamblul bunurilor rezultate dintr-o activitate economică, utilizate

pentru producerea altor bunuri și servicii destinate vânzării.
Elementele care formeaza factorul de productie capital mai sunt numite
capital tehnic sau bunuri de productie.

Capitalul tehnic (K)

I. Fix (Kf): acea parte a capitalului care participă la mai multe cicluri de
producție, se consumă treptat și se înlocuiește la intervale lungi de
timp. (utilaje, instalații, calculatoare, echipamente tehnice, clădiri,
mijloace de transport, animale de muncă și de reproducție etc.)
Deprecierea fizică și morală a KF se numește uzură.
B. Circulant (Kc): se consumă în întregime și se înlocuiește la fiecare
ciclu de producție (materii prime, materiale, combustibil etc.)

19
 Uzura

Capitalul tehnic (K) = capitalul fix + capital circulant

K = Kf + Kc
Deprecierea capitalului fix este cunoscuta sub forma de uzura.
Uzura poate fi: fizica sau morală
 Uzura fizică = deprecierea treptată a caracteristicilor funcționale ale
capitalului fix, ca urmare a folosirii și actiunii agenților naturali.Se
calculează prin Amortizare.
 A=Kf/T, unde A-amortizarea,Kf-valoarea capitalului fix,T-perioada de
exploatare,
 În urma calcului se formiază Fondul de Amortizare,cu scopul
investițiilor de înlocuire a capitalului fix.
 Uzura morală apare sub incidenta progresului tehnic și a conditiilor
pieței care asigură mașini, utilaje etc. noi, mai ieftine decât cele în
funcțiune și/sau cu performanțe tehnico-economice superioare.
20
 Conform criteriului de cine creeaza si
cine participa la crearea bun materiale:
 · Capital constant – capital cheltuit p/u procurarea
mijloacelor de productie;
 · Capital variabil – capital cheltuit p/u procurarea fortei de
munca.

 Conform ramurilor de productie: capital industrial, cap

agricol, cap comercial etc.

21
 Particulitățile factorilor de producție, în
procesul de combinare a acestora
 Divizibilitatea-împărțirea în unități simple.(cantitativi și
calitativ)a factorului.
 Adaptibilitatea-capacitatea de asociere a unei unități ,cu mai
multe unități ,din alți factori.
 Complimentaritatea-stabilirea raporturilor cantitative ,dintre
factorii care participă la procesul de producție.
 Substituibilitatea-posibilitatea de a înlocui un factor de
producție,printr-o cantitate dintr-un alt factor,cu menținerea
calității și cantității.

22
 Rata marginală de substituție

 Suplimentul dintr-un factor (de regula, capital- K) necesar

pentru a reduce cu o unitate cantitatea utilizată dintr-un alt
factor (de regula, munca -L), astfel încât producția să nu se
reducă, reprezintă rata marginala de substitutie (RmgS) .
ΔY
RmgS = -
ΔX
Y = factorul substituit;
X = factorul care substituie

23
 2. Funcţia de producţie şi proprietăţile ei

1.funcția de producție este o relație de tipul Q=f(a,b,c....i),unde a,b,c....sunt

factorii de producție utilizați.
2.funcția de producție se prezintă ca o funcție de doi
factori ;Q=f(K,L)
Delimităm următoarele tipuri de funcții de producție.
1. Funcția de producție omogenă,f(K,L),=  f n(K,L),unde n=1,și  -număr
întreg pozitiv.
2. Funcția Gobb-Douglas: Q= k *K L unde  și  sunt coieficienții care
determină proporția în care se utilizează factorii de producție,
3.Funcția de tip Leontief: Q=min( K , L).

Funcția de producție pe termen scurt:-particularități:

-factorii de producție ficși-nu pot fi modificați pe termen scurt,

- -factorii de producție variabili –pot fi modificați pe termen scurt
24
 Funcţia de producţie în raport de factorul
muncă (L) şi capital (K)
 Vom studia functia de productie in raport de cei doi factori de productie
fundamentali: L (forta de munca) si K (capitalul). Se considera ca, in
conditiile contemporane, N (natura) este complet dizolvata in capital
 Deci: Q = F(K, L)
 Uneori, prin considerarea distincta a progresului tehnic ca factor de
productie, se introduce al treilea factor de productie, M (progres
tehnic), ceea ce inseamna ca functia de productie se va scrie: Q= F(K, L,
M)
 Notand cu  rata progresului tehnic si cu timpul, factorul de progres 
tehnic este introdus sub forma , ceea ce face ca functia de productie sa
se rescrie sub forma Q = F(K, L, )

25
25
Exista patru caracteristici matematice ale functiei de productie,
care sunt importante in analiza comportamentului
producatorului:
 Produsul marginal al factorilor de productie.
 Elasticitatea productiei in raport de factorii de productie
definitie: elasticitatea unui factor economic F in raport de o variabila
independenta x indica numarul de procente cu care se modifica F ca
reactie la modificarea lui x cu un procent
mod de calcul:
 F   F 
 
sau, în cazul continuu x  x 
Ex   F 
F
EF 
 F
 x   
 
 x  x
 
 Rata marginala de substituire a factorilor de productie
  Elasticitatea ratei marginale de substituire a factorilor

26
26
 3.Izocuanta: tipuri și trăsături.
Definitie:
 izocuanta (curba de indiferenta a producatorului)
reprezinta multimea combinațiilor posibile între factorii de
producție(K;L)care permite obținerea unui volum de
producție constant(Q)
 Izocuanta nu poate avea forma circulara, ea are sens
economic, ca ansamblu al combinatiilor posibile de factori
de productie, numai pe zona ei descrescatoare si convexa

27
27
 Particularitățile izocoantelor.
1.nu se pot intersecta,
2.sunt convexe la origine,
3.au o înclinație negativă,
4.panta este determinată de rata
marginală de substituire tehnologică,
5.ansamblul izocoantelor pot fi
înscrise într-un sistem de axe care
formează HARTA IZOCOANTELOR.
28
28
 curbe de indiferenţă ale producătorului.
(IZOCOANTA)
K

Q1
0 L
L0 L2

29
 1. Rata marginala de substitutie 

-
a factorilor de productie arata cu  cate
unitati se modifica cantitatea utilizata
dintr-un factor de productie atunci cand
cantitatea utilizata din factorul alternativ
se modifica cu o unitate, in sens contrar,
asa incat produsul global sa nu se modifice
(decizia sa ramana pe izocuanta)

30
30
Imaginea grafica a ratei marginale de
substitutie a factorilor de productie

31
31
Tipuri de substituție a factorilor de producție

1.Substituirea imperfectă,

2.Substituirea perfectă,

3.Substituirea în proporții FIXE.

32
32
Elasticitatea ratei marginale de substituire

 Definiţie: elasticitatea ratei marginale de substituire (Emrst))

arata cu cate procente se modifica raportul dintre factorii
utilizaţi atunci când rata marginala de substituire a factorilor
se modifica cu un procent

33
33
 4.Alegerea producătorului în perioada scurtă de
timp.Legea productivității marginale descrescînde.

 Pe termen scurt este imposibil de a mări diminsiunile

firmei,dar producătorul trebuie să sporească rapid volumul
de producție modificînd doar un factor de producție.
 Funcția de producție reflectă în așa caz ,contribuția fiecărei
unități din factorul variabil.
 Productivitatea unui factor de producție reprezintă
eficiența utilizării factorului respectiv.

34
34
 Indicatorii productivității pe termen
scurt
 1,TP-produsul total-.un factor este variabil,ceilalți factori rămîn
constanți,și exprimă Qmax.obținută cu toți factorii de producție.
TP=Qmax.
 2.AP-produsul mediu(w )-poate fi al muncii și al capitalului,cantitatea
de produs total care este obșinut cu o unitate de foctor variabil(K
sau L)
APL=TPL:L;
APK=TPK:K;
3. MP-produsul marginal(w),-producția suplimentată obținută în urma
utilizării unei unități suplimentare din factorul variabil.
MPL,MPK.

35
35
Legea randamentelor desrescînde
 -dacă în procesul de producție, se utilizează doi sau mai
mulți factori de producție și dacă se adaugă progresiv
aceiaș doză dintru-n factor, cantitatea altor factori
rămănînd neschimbață,atunci productivitatea marginală a
factorului variabil crește pînă la un anumit punct.Agungînd
la acect punct ,productivitatea marginală descrește,iar
producția totală crește într-o proporție mai mică.

36
36
Stadiile randamentelor descrescătoare

37
37
 Stadiile .

 -stadiul I,-producția totală crește mai rapid decît

factorul variabil utilizat,ceea ce determină produsul
marginal(MPL)
 -stadiul II,-producția totală crește,dar într-un ritm mai
redus decît creșterea factorului variabil ,ceea ce
determină reducerea produsului marginal(MPL),
 -stadiul III,- scade producția totală,iar produsul
marginal devine negativ(MPL),

38
 TP=Q
C
Qmax
Randamente factoriale: B
TPL
 randament crescător:
eFp(i ) 1 A
 randament constant:
e Fp (i )  1 0 qA qB qC qFp(i)L
randament descrescător:

0  e Fp (i ) 1 A’
B’
C’
Q(%) APL
Wmg
eFp(i)   0 qA qB qC MPL qFp(i)L
q (%) W
Fp(i]
i 0

39
Relațiile dintre APL,MPL și TPL.

 -Dacă MPL este mai mare decît APL,atunci APL crește,

 Dacă MPL este mai mic decît APL,atunci APL scade,
 Dacă TPL are valoare MAX.,atunci MPL=0,
 APL aete MAX.în punctul de intersecție a MPL și APL,
 Dacă APL=MPL,atunci se determină volumul optimal
de factori de producție variabili.

40
 5.Alegerea producătorului în perioadă lungă
de timp.
În perioada lungă de timp-producătorul, produce o anumită
cantitate de producție cu toți factorii variabili(schimbă
echipamentul,capitalul fix e.t.c.).
Combinarea factorilor de producție în perioadă lungă de timp
presupune o combinare specifică de înlocuire a acestora,prin
substituirea acestora și izocoantele pe termen lung depind de
factorii care se combină.
1.Factori de producție perfect complimentari.
2.Factori de producție substituibili în proporții egale.
3.Factori de producție substituibili țn proporții inegale.

41
41
 Bugetul producatorului
 Suma monetara necesara asigurarii factorilor de productie
 Definitie: Ansamblul punctelor din spatiul bidimensional (K,L) care
reprezinta decizii de productie (combinatii de factori) ce epuizeaza
complet suma monetara alocata asigurarii factorilor de productie
 Fie K, respectiv L, cantitatile achizitionate din cei doi factori de
productie
  B- bugetul producatorului
 P.- respective  preturile de achizitie a celor doi factori de productie
 Atunci se poate scrie, conform continutului bugetului
producatorului:

42
42
Linia bugetului producatorului si deciziile
semnificative economic

43
43
Alegerea optima a producatorului
 Producatorul va alege OPTIM in acel punct unde își satisface
simultan, restrictia sa bugetara (bugetul producatorului) si
izocuanta cea mai avantajoasa (mare)
 Rezulta ca, din punct de vedere grafic, decizia se va lua
in punctul de tangenta dintre linia de buget si izocuanta:

44
44
Alegerea optima (grafica) a producatorului

45
45
 Sistemul de ecuații
 Din punct de vedere analitic, trebuie rezolvat sistemul de
ecuatii  format din ecuatia bugetului producatorului si ecuatia
izocuantei:
             
                                        

46
46
Imaginea grafica a magistralei productiei

47
47
 Rata marginală de substituire tehnologică.
(MRST)

 -reprezintă cantitatea suplimentară dintr-un factor necesară

pentru a modifica cu o unitate alt facfactor,cînd volumul de
producție este constant.

48
Tipuri de substituire reflectate prin
MRST

 Substituirea imperfectă-utilizarea unei unități suplimentare

dintr-un factor presupune renunțarea la o cantitate din al
doilea factor,dar nu în aceiași
mărime,MRST=descrescătoare,
 Substituirea perfectă-utilizarea unei unități suplimentare
presupune renunțarea la un alt factor în aceiași
mărime,MRST=constant,
 Substituirea în proporții fixe-producătorul are posibilitate
limitată de alegere,există o corespundere strictă în
proporțiile factorilor utilizați.

49
Efectele de extindere la scară a
producției.
Îne analiza combinării și substituirii factorilor de producție pe
termen lung trebuie de luat în considerație nu doar
randamentele factorilor de producție,dar și RANDAMENTUL
de SCARĂ,care apar ca urmare a modificării dimensiunii
întreprinderii ,a echipamentului și tehnologiilor de producție.

50
50
 Unități de evaluare la tema 8

 1. Definiţi factorii de producţie.

 2. Cum se va realiza legătura în viitor dintre resurse şi factorii de
producţie ?
 3. Care este importanţa capitalului, ca factor de producţie ?
 4. Care este importanţa clasificării populaţiei pe categorii de vârstă
5.De ce sunt importante investiţiile pentru o întreprindere ?
 6. Determinați tipurile Randamentelor de scară în dependență de
proporțiile în care se modifică factorii de producție(K,L),și volumul
de producție

51
 Unități de evaluare la tema 8

 1.Caracteristica factorilor de producţie: munca, capitalul, resursele

naturale şi neofactorii.
 a) Definiţi factorii de producţie.
 b) Clasificaţi factorii de producţie.
 c) Caracterizaţi factorii de producţie după aspectul cantitativ şi
calitativ.
 2. Funcţia de producţie şi productivitatea factorilor.
 a) Definiţi funcţia de producţie prin intermediul particularităţilor
acesteia.
 b) Identificaţi indicatorii productivităţii factorilor de producţie.
 c) Demonstraţi legea productivităţii marginale descrescânde prin
intermediul graficului

52
 Unități de evaluare la tema 8

 3.Izocuanta şi rata marginală de substituţie tehnică.

 a) Definiţi izocuanta şi reprezentaţi graficul acesteia.
 b) Caracterizaţi particularităţile izocuantelor unui
producător.
 c) Apreciaţi sensul economic al indicatorului rata
marginală de substituţie tehnologică (RMSTLK).
 Teste 144-146. probleme rezolvate 147-149.Sursa
Maria Hămurau,Victoria Țăruș,Valeriu Capsîzu.Teorie
Economică.MICROECONOMIE 2013
53
 Bibliografie.

 1. VASILE TURCU DINA MARIA LUŢ, MICROECONOMIE -

MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL, EDITURA TIMIŞOARA,
2003 –pp. 71-80.
 2 .Maria Hămurau,Victoria Țăruș,Valeriu Capsîzu.Teorie
Economică.MICROECONOMIE 2013, pp.134-143.
 WWW moodle USM.
 3.D.Moldovanu.Curs de teorie economică.
 4.Tomșa Aurelia.Teoria economică(pentru uzul studenților).
 5.Valeriu Umaneț.Economie politică.
54