Buget Si Trezorerie Publica

Dumitru POPOVICI
BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
POPOVICI, DUMITRU
Buget şi trezorerie publică/ Dumitru Popovici
– Timişoara: Eurostampa, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-687-546-5
338.14(498)(075.8)
336.1:35(498)(075.8)
37.018.43
Editura Eurostampa
Timişoara, bd. Revoluţiei nr. 26
Tel./fax: 0256-204816
E-mail: edituraeurostampa@gmail.com
www.eurostampa.ro
Tipar executat la Eurostampa

UNIVERSITATEA TIBISCUS TIMIŞOARA
Facultatea de Ştiinţe Economice
Prof. dr. Dumitru POPOVICI
BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

Note de curs pentru uzul studenţilor de la ÎFR
Timişoara, 2007
CUPRINS
TEMA I. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL SISTEMULUI BUGETAR ...................... 9

1.1. SISTEMELE INIŢIATIVEI BUGETARE ............................................................................. 9
1.2. STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR .......................................................................... 10
TESTE DE AUTOEVALUARE .............................................................................................. 11
TEMA II. BUGETUL DE STAT...................................................................................... 14

2.1. CONŢINUT ŞI CARACTERISTICI .................................................................................. 14
2.2. SISTEMUL RELAŢIONAL AL BUGETULUI DE STAT ....................................................... 15
2.2.1. Sistemul relaţional dintre bugetul de stat şi finanţele publice.......................... 16
2.2.2. Legătura dintre bugetul de stat şi bugetul public ............................................. 17
2.2.3. Corelaţiile dintre bugetul de stat şi bugetul general consolidat........................ 20
2.3. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ELABORĂRII BUGETULUI DE STAT .................................... 20
2.4. METODELE DE DIMENSIONARE A INDICATORILOR BUGETARI .................................... 23
TEMA III. PROCEDURA BUGETARĂ ........................................................................ 30

3.1. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND PROCEDURA BUGETARĂ ....................................... 30
3.2. CARACTERISTICILE PROCEDURII BUGETARE ............................................................. 31
3.3. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR ............................................................................... 33
3.3.1. Elaborarea bugetului de stat............................................................................. 33
3.3.2. Aprobarea bugetului......................................................................................... 35
3.3.3. Execuţia bugetului ........................................................................................... 36
3.3.3.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat ..................................................... 37
3.3.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat................................................... 37
3.3.4. Închiderea execuţiei bugetare........................................................................... 38
3.3.5. Controlul execuţiei bugetare ............................................................................ 39
3.3.6. Aprobarea execuţiei bugetare........................................................................... 40
TEMA IV. BUGETUL LOCAL ....................................................................................... 44

4.1. ORGANIZAREA ŞI PRINCIPIILE FINANŢELOR LOCALE ................................................. 44
4.2. FUNCŢIILE FINANŢELOR UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE ........................ 47
4.3. STRUCTURA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETELOR LOCALE .......................... 48
4.4. PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL COLECTIVITĂŢILOR LOCALE ................................. 50
4.4.1. Elaborarea proiectelor bugetelor locale............................................................ 50
4.4.2. Aprobarea bugetelor locale .............................................................................. 51
4.4.3. Execuţia bugetelor locale ................................................................................. 51
4.4.3.1. Execuţia veniturilor bugetelor locale ..................................................... 51
4.4.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetelor locale................................................... 52
TEMA V. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT................................... 59

5.1. CONŢINUTUL ECONOMIC AL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT .............. 59
5.2. PROCESUL BUGETAR ................................................................................................. 60
5.2.1. Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat.............................................. 60
5.2.2. Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat .............................................. 61
5.2.3. Executarea bugetul asigurărilor sociale de stat ................................................ 61
5.2.4. Încheierea bugetului asigurărilor sociale de stat .............................................. 63
5
TEMA VI. BUGETUL FONDURILOR SPECIALE......................................................66
6.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FONDURILE SPECIALE .........................................66
6.2. FONDURILE SPECIALE UTILIZATE ÎN CADRUL SISTEMULUI DE BUGETE PUBLICE.........67
TESTE DE AUTOEVALUARE ...............................................................................................72
TEMA VII. TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE – CONCEPT ŞI FUNCŢII..75

7.1. NECESITATEA ŞI PREMISELE ÎNFIINŢĂRII TREZORERIEI ..............................................75
7.2. FUNCŢIILE TREZORERIEI STATULUI ...........................................................................76
TEMA VIII. SISTEMUL DE ORGANIZARE A TREZORERIEI...............................82

8.1. ORGANIZAREA TREZORERIEI STATULUI ....................................................................82
8.2. PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE TREZORERIEI ..............................................................83
TEMA IX. ATRIBUŢII, COMPETENŢE, RESPONSABILITĂŢI .............................90

9.1. ATRIBUŢII, COMPETENŢE, RESPONSABILITĂŢI LA NIVELUL TREZORERIEI JUDEŢENE .90
9.2. ATRIBUŢII, COMPETENŢE, RESPONSABILITĂŢI LA NIVELUL TREZORERIILOR
OPERATIVE .......................................................................................................................96
TESTE DE AUTOEVALUARE .............................................................................................102
TEMA X. CONTABILITATEA TREZORERIEI STATULUI...................................106

10.1. PLANUL DE CONTURI PENTRU ACTIVITATEA TREZORERIEI.....................................106
10.2. DESCHIDEREA CONTURILOR ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI ............................107
10.2.1. Deschiderea conturilor sintetice şi analitice în contabilitatea trezoreriei......107
10.2.2. Deschiderea conturilor analitice pentru instituţii publice în contabilitatea
trezoreriei .................................................................................................................109
10.3. SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI ...........................110
TEMA XI. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE PRIN TREZORERIE......114

11.1. VENITURILE BUGETULUI DE STAT, BUGETELOR LOCALE ŞI BUGETULUI
ASIGURĂRILOR SOCIALE .................................................................................................114
11.2. OBLIGAŢIA CALCULĂRII ŞI VĂRSĂRII LA TERMEN A VĂRSĂMINTELOR LA BUGET ..116
11.3. MODALITĂŢI DE ÎNCASARE A VENITURILOR BUGETARE ........................................117
11.3.1. Încasarea veniturilor bugetare de la agenţii economici, instituţii publice şi
contribuabili (persoane fizice)..................................................................................117
11.3.2. Încasarea veniturilor bugetare prin unităţile Casei de Economii şi
Consemnaţiuni..........................................................................................................119
11.4. AMÂNAREA, EŞALONAREA, COMPENSAREA ŞI RESTITUIREA VENITURILOR
BUGETARE......................................................................................................................119
TEMA XII. FINANŢAREA CHELTUIELILOR DIN BUGETUL PUBLIC

NAŢIONAL......................................................................................................................124
12.1. DESCHIDEREA CREDITELOR...................................................................................124
12.1.1. Deschideri de credite din bugetul de stat......................................................124
12.1.2. Deschideri de credite din bugetele locale .....................................................128
12.1.3. Deschiderea de credite din bugetul asigurărilor sociale de stat ....................130
12.2. EFECTUAREA PLĂŢILOR.........................................................................................131
12.2.1. Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele bugetare deschise şi repartizate
din bugetul de stat.....................................................................................................131
6
12.2.2. Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele deschise din bugetul local.. 133
12.2.3. Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele deschise din bugetul
asigurărilor sociale de stat........................................................................................ 134
12.3. ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI PRIN CASIERIA
TREZORERIEI.................................................................................................................. 134
12.3.1. Organizarea, funcţionarea şi închiderea casei de încasări ............................ 135
12.3.2. Organizarea, funcţionarea şi închiderea casei de plăţi ................................. 136
12.3.3. Organizarea, funcţionarea şi închiderea casei-tezaur ................................... 137
TESTE DE AUTOEVALUARE ............................................................................................ 138
TEMA XIII. OPERAŢIUNI DE DECONTARE INTER ŞI INTRATREZORERII

PRIN SISTEMUL ELECTRONIC DE PLĂŢI ............................................................ 140
13.1. SISTEMUL DE DECONTARE ELECTRONIC – DEFINIRE, CARACTERISTICI .................. 140
13.2. OPERAŢIUNI DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂTI PRIN VIRAMENT .............................................. 142
13.2.1. Operaţiuni prin virament la nivelul trezoreriilor operative .......................... 142
13.2.2. Operaţiuni prin virament la nivelul trezoreriei judeţene .............................. 145
13.2.2.1. Operaţiuni de plăţi efectuate prin virament ..................................... 145
13.2.2.2. Operaţiuni de încasări efectuate prin virament ................................ 146
13.3. STRUCTURA CONTURILOR UTILIZATE ÎN SISTEMUL ELECTRONIC DE PLĂŢI ............ 148
13.4. AVANTAJELE IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI ELECTRONIC DE PLĂŢI ....................... 150
TEMA XIV. ÎNCHIDEREA ŞI RAPORTAREA EXECUŢIEI BUGETARE ŞI A

CONTURILOR TREZORERIEI .................................................................................. 154
14.1. ÎNTOCMIREA ŞI TRANSMITEREA LUCRĂRILOR DE EXECUŢIE .................................. 154
14.1.1. Încheierea execuţiei bugetului de stat .......................................................... 155
14.1.2. Încheierea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al trezoreriei
statului...................................................................................................................... 157
14.1.3. Închiderea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat........................... 158
14.1.4. Încheierea execuţiei bugetelor locale ........................................................... 159
14.1.5. Încheierea execuţiei fondurilor speciale...................................................... 162
14.1.5.1. Încheierea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al bugetului
asigurărilor pentru şomaj ................................................................................. 162
14.1.5.2. Încheierea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al bugetului
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate................................... 162
14.2. RAPORTAREA EXECUŢIEI BUGETARE .................................................................... 163
14.3. VERIFICAREA CONTURILOR DIN CONTABILITATEA TREZORERIEI LA FINELE ANULUI ŞI
ÎNTOCMIREA BILANŢULUI CONTABIL ............................................................................. 165
7
8
TEMA I. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL SISTEMULUI
BUGETAR
CONŢINUT
1.1. Sistemele iniţiativei bugetare

1.2. Structura sistemului bugetar
REZUMAT
În cadrul procesului decizional public, există diferenţe de la o ţară la

alta legate de sistemul iniţiativei bugetare utilizat. Acesta se referă la
competenţa elaborării şi aprobării bugetului, respectiv la autorităţile abilitate
cu întocmirea, publicarea, executarea şi răspunderea pentru execuţia
bugetului public.
Sistemul bugetar al statului cuprinde ansamblul relaţiilor şi al
formelor organizatorice prin care se asigură formarea, repartizarea şi
utilizarea fondurilor bugetare.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea conţinutului şi a tipurilor de sisteme ale iniţiativei

bugetare;
¾ Înţelegerea modalităţii de adoptare a deciziei bugetare;
¾ Cunoaşterea conţinutului şi a structurii sistemului bugetar.
1.1. SISTEMELE INIŢIATIVEI BUGETARE
În funcţie de sistemele constituţionale, se pot identifica trei tipuri de

sisteme ale iniţiativei bugetare, în cadrul cărora apar deosebiri referitoare la
adoptarea deciziei bugetare. În practică, se întâlnesc două abordări ale
sistemelor iniţiativei bugetare potrivit cărora distingem:
- Sistemul parlamentar, Sistemul prezidenţial şi Sistemul
convenţional, pe de o parte;
- Sistemul iniţiativei guvernamentale, Sistemul mixt al iniţiativei
bugetare parlamentare şi guvernamentale şi Sistemul american,
pe de altă parte.
În cadrul sistemului prezidenţial şi parlamentar, autoritatea executivă
are competenţele sale constituţionale, care includ dreptul de a face propuneri
privind bugetul din motive legislative, precum şi dreptul de a vota sau nu
legislaţia respectivă. Ca urmare, întocmirea bugetului poate fi împărţită în
două subetape, respectiv elaborarea bugetului la nivelul executivului, pe de
o parte şi examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ, pe de altă
parte.
Elaborarea bugetului la nivelul executivului presupune:
- o extrapolare şi stabilire a ţintelor realizate de autoritatea
bugetară executivă, urmează liniile trasate de autoritatea
executivă supremă în legătură cu obiectivele ce trebuie atinse;
- respectarea cererilor formulate de conducerea agenţiilor;
9
- investigarea (studierea) cererilor formulate de către autorităţile
cu competenţe în domeniul bugetar;
- negocierea între diferiţi agenţi şi autoritatea centrală;
- adoptarea deciziei de către autoritatea executivă supremă după
soluţionarea punctelor de divergenţă.
Examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ este mai puţin
uniformă decât elaborarea bugetului la nivelul executivului. În acest sens, un
factor important este reprezentat de poziţia constituţională a autorităţii
executive supreme. În sistemul parlamentar, această autoritate este formată
din cabinete ale căror membrii sunt dependenţi de votul parlamentar pentru
menţinerea lor în funcţie. În sistemul prezidenţial, autoritatea executivă este
un cabinet al cărui membrii sunt aleşi periodic de electorat sau de către un
colegiu elector.
În sistemul prezidenţial, competenţele autorităţii supreme, cu privire
la legislaţie, sunt mult mai restrictive decât în sistemul parlamentar. Dreptul
de vot, care este uzual în sistemul prezidenţial, este echivalent cu dreptul de
aprobare care este caracteristic sistemului parlamentar. Diferenţa constă în
regula încrederii care este o caracteristică a sistemului parlamentar. Contrar
a ceea ce se presupune adesea, regula încrederii funcţionează mult mai bine
în cazul autorităţii executive. Membrii acestei autorităţi pot face uz de faptul
că menţinerea lor în funcţie este dependentă de încrederea ansamblului
reprezentativ.
În sistemul prezidenţial, votul este singura modalitate prin care
autoritatea poate influenţa procesul legislativ.
În condiţiile menţionate, procesul legislativ tinde să fie mult mai
bine dezvoltat în sistemul prezidenţial decât în cel parlamentar. Unele faze
ale examinării şi aprobării bugetului de către legislativ lipsesc în sistemul
parlamentar sau există într-o formă rudimentară.
Etapa legislativă poate fi împărţită în următoarele faze:
- extrapolarea şi fixarea ţintelor realizate de comisia legislativă a
bugetului, urmate adesea de runde preliminare de discuţii în
vederea adoptării deciziei privind obiectivele;
- analizarea proiectului bugetului propus de executiv şi a
propunerilor similare referitoare la schimbările fiscale;
- dezvoltarea propunerilor legislative (în sistem parlamentar;
amendamente la propunerile executive);
- considerarea propunerilor comisiei;
- în cazul sistemului bicameral, paşii 1-4 se reiau, urmând apoi
faza de mediere şi o rundă adiţională de discuţii pentru adoptarea
deciziei în vederea obţinerii acordului celor două camere;
- etapa legislativă.
Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se
utilizează sistemul iniţiativei guvernamentale, întrucât proiectul bugetului de
stat şi cel al asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern,
care le supune examinării şi aprobării Parlamentului, prin proiecte de lege
separate.
1.2. STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR
Structura sistemului bugetar este determinată de ierarhizarea

dreptului de decizie şi a competenţei de a stabili nivelul impozitelor, taxelor
10
şi a altor contribuţii ale veniturilor bugetare, instituirea unui sistem unitar de
stabilire a acestora la nivelul fiecărei verigi, precum şi a modalităţilor
specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a resurselor
bugetare. Această ierarhizare, competenţe şi modalităţi sunt stabilite prin
legi de organizare şi funcţionare pentru organele centrale şi locale ale puterii
şi administraţiei de stat, completate sau modificate prin legea anuală de
aprobare a bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat.
Potrivit structurii organizatorice a statului, structura sistemului
bugetar public cuprinde: Bugetul de stat, Bugetul Parlamentului, Bugetul
Preşedinţiei, Bugetul Guvernului, Bugetul Autorităţii Judecătoreşti, Bugetul
Curţii de Conturi, Bugetul Curţii Constituţionale, Bugetul Consiliului
Legislativ, Bugetul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Bugetul
asigurărilor sociale de stat, Bugetele locale.
Această structură suferă modificări de la an la an în funcţie de
politica economică, financiară şi bugetară a Guvernului desemnat să
transpună în practică prevederile legislativului.
Cu excepţia bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetelor locale şi bugetele fondurilor speciale, la celelalte bugete nu sunt
instituite venituri proprii, dar care sunt nominalizate, expres, ca fiind
alimentate din bugetul de stat, bugetul de stat fiind cel care concentrează
partea principală din fondul bugetar al statului privit ca întreg.
TESTE DE AUTOEVALUARE
Testul 1 de autoevaluare
1) Elaborarea bugetului la nivelul executivului presupune o serie de

elemente printre care:
a) extrapolarea şi stabilirea ţintelor realizate de autoritatea
bugetară executivă, urmează liniile trasate de autoritatea
executivă supremă în legătură cu obiectivele ce trebuie
atinse;
b) extrapolarea şi fixarea ţintelor realizate de comisia legislativă
a bugetului urmate adesea de runde preliminare de discuţii în
vederea adoptării deciziei privind obiectivele;
c) analizarea proiectului bugetului propus de executiv şi a
propunerilor similare referitoare la schimbările fiscale;
2) În sistemul prezidenţial:
a) votul este singura modalitate prin care autoritatea poate
influenţa procesul legislativ;
b) autoritatea nu are nicio influenţă asupra procesului legislativ;
c) autoritatea poate influenţa procesul legislativ, dar nu poate
face propuneri privind bugetul.
3) Procesul decizional public:

a) este acelaşi în toate ţările, pentru că, în vederea asigurării
unităţii, sistemul iniţiativei bugetare utilizat este acelaşi;
b) diferă de la o ţară la alta în funcţie de sistemul iniţiativei
bugetare utilizat;
c) este independent de sistemul iniţiativei bugetare
11
4) Un factor important în elaborarea bugetului este reprezentat de
poziţia constituţională a autorităţii executive supreme. Această
autoritate este formată din cabinete ale căror membrii sunt
dependenţi de votul parlamentar pentru menţinerea lor în funcţie:
a) în sistemul prezidenţial;
b) în sistemul parlamentar;
c) în sistemul american.
5) Structura sistemului bugetar este determinată:

a) numai de ierarhizarea dreptului de decizie şi a competenţei
de a stabili nivelul impozitelor, taxelor şi altor contribuţii a
veniturilor bugetare;
b) numai de modalităţilor specifice de încasare a veniturilor şi
de alocare pe destinaţii a resurselor bugetare;
c) ambele.
1) Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se

utilizează:
a) sistemul iniţiativei guvernamentale, întrucât proiectul
bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale de stat se
elaborează anual de către Guvern, care le supune examinării
şi aprobării Parlamentului, prin proiecte de lege separate;
b) sistemului prezidenţial şi parlamentar, deoarece autoritatea
executivă are competenţele sale constituţionale, care include
dreptul de a face propuneri privind bugetul din motive
legislative;
c) sistemul prezidenţial, deoarece competenţele autorităţii
supreme, cu privire la legislaţie, sunt mult mai restrictive
decât în sistemul parlamentar.
2) În cadrul sistemului prezidenţial şi parlamentar, autoritatea

executivă are competenţele sale constituţionale, care include:
a) numai dreptul de a face propuneri privind bugetul din motive
legislative;
b) numai dreptul de a vota sau nu legislaţia respectivă;
c) ambele
3) Etapa legislativă poate fi împărţită în mai multe faze. Care din

următoarele faze nu corespund etapei legislative:
a) dezvoltarea propunerilor legislative;
b) negocierea între diferiţi agenţi şi autoritatea centrală
c) considerarea propunerilor comisiei
4) Autoritatea executivă este un cabinet al cărui membrii sunt aleşi

periodic de electorat sau de către un colegiu elector:
a) în sistemul parlamentar;
b) în sistemul prezidenţial;
c) în sistemul iniţiativei guvernamentale.
12
5) Ierarhizarea dreptului de decizie, competenţele şi modalităţile
sunt stabilite
a) numai prin legi de organizare şi funcţionare pentru organele
centrale şi locale ale puterii şi administraţiei de stat;
b) numai prin legea anuală de aprobare a bugetului de stat şi al
bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) ambele
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
1) Boajă, Minică, Buget-curs, www.udcd.ro;

2) Popovici, Dumitru; Popovici, Florin, Buget şi trezorerie. Ediţia a
II-a Revizuită şi îmbunătăţită, Editura Mirton, Timişoara, 2002
13
TEMA II. BUGETUL DE STAT
CONŢINUT
2.1. Conţinut şi caracteristici

2.2. Sistemul relaţional al bugetului de stat
2.3. Principiile de bază ale elaborării bugetului de stat
2.4. Metodele de dimensionare a indicatorilor bugetari
REZUMAT
Bugetul de stat reprezintă actul juridic în care sunt prevăzute şi

autorizate în formă legislativă veniturile şi cheltuielile anuale ale statului,
are aprobarea parlamentară sub forma indicatorilor bugetari, ceea ce îi dă un
caracter obligatoriu şi este aprobat prin legea anuală.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea conţinutului şi caracteristicilor bugetului de stat;

¾ Înţelegerea modului de relaţionare a bugetului de stat cu celelalte
componente ale bugetului public naţional, respectiv bugetului
general consolidat;
¾ Aprofundarea principiilor care stau la baza elaborării bugetului de
stat;
¾ Cunoaşterea metodelor clasice şi moderne de dimensionare a
indicatorilor bugetari.
2.1. CONŢINUT ŞI CARACTERISTICI
Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an calendaristic,

dar între prevederile înscrise în legea bugetului de stat şi pe parcursul
execuţiei acestuia pot interveni unele neconcordanţe între veniturile realizate
(care pot fi mai mici sau mai mari) şi cheltuielile realizate (care pot fi mai
mari sau mai mici) ceea ce impune rectificarea acestuia de către Guvern şi
aprobarea de către puterea legislativă, dar numai în cadrul aceluiaşi exerciţiu
bugetar.
Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziţia
statului şi repartizarea acestora în vederea realizării obiectivelor de
dezvoltare economică şi socială a ţării, precum şi pentru funcţionarea
autorităţilor publice centrale şi locale.
Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi a veniturilor nefiscale prelevate de la persoane
juridice şi fizice, cu luarea în considerare a potenţialului lor economic şi a
altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea cheltuielilor bugetare şi
repartizarea acestora pe destinaţii şi beneficiarii de resurse financiare alocate
se efectuează în concordanţă cu obiectivele strategiei de dezvoltare
economico-socială, cu priorităţile imediate stabilite de autorităţile publice
competente. Atât nivelul resurselor (veniturilor), cât şi dimensionarea
cheltuielilor sunt stabilite prin legi bugetare anuale în concordanţă cu
evoluţia economiei.
14
2.2. SISTEMUL RELAŢIONAL AL BUGETULUI DE STAT
În ţările cu economie de piaţă, finanţele publice sunt considerate ca

singurul domeniu în care este necesară o activitate planificată, de o manieră
precisă, pentru a prevedea pe o perioadă determinată - de obicei un an -
totalitatea cheltuielilor şi veniturilor statului, înscrise într-un document
detaliat, cu caracter obligatoriu, sub denumirea de buget.
Problematica finanţelor publice este strâns legată de aspectele
fiscalităţii, ceea ce face ca îndeplinirea şi exercitarea funcţiilor şi sarcinilor
statului să se facă cu importante fonduri băneşti care sunt procurate prin
prelevări, plăţi obligatorii sau neobligatorii, rambursări sau nerambursări cu
caracter fiscal sau nefiscal, pe calea impozitelor şi taxelor sub diferite
forme.
Importanţa bugetului de stat în sistemul finanţelor publice decurge
din faptul că acesta participă, în mod direct, la îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor statului, asigură autonomia reală a colectivităţilor locale,
garantează realizarea efectivă a protecţiei sociale a unor categorii importante
din rândul populaţiei şi asigură echilibrul financiar, monetar şi valutar al
statului.
Rolul primordial al bugetului de stat în cadrul finanţelor publice se
mai evidenţiază prin faptul că acesta este principalul plan financiar al
statului, care cuprinde indicatorii financiari ce reflectă modul de realizare a
veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor statului. Astfel, prin mijloacele
bugetului de stat se urmăreşte influenţarea fenomenelor economice,
introducerea unor elemente de orientare, de dirijare a proceselor economice
care se desfăşoară în cadrul economiei de piaţa la nivel macroeconomic.
Trăsăturile bugetului de stat

Act de planificare
Document program Lege propriu-zisă
financiară
- statul prevede anual - program de administraţie - cuprinde un ansamblu
mărimea şi structura sub forma unei legi; coerent de indicatori, în
veniturilor şi cheltuielilor - lege şi în partea creatoare care sunt înscrise
din economia publică; de dispoziţii generale. veniturile şi cheltuielile
- gradul în care statul se statului, pentru o perioadă
implică în economie; viitoare;
- reflectă opţiunile - este un document de
generale ale cetăţenilor în previziuni, ce indică
legătură cu serviciile sursele băneşti ale
publice pe care statul statului şi destinaţiile
trebuie să le furnizeze; acestora şi cheltuieli;
- instrument de - este un document semnal
responsabilitate a de autorizare, prin care
Guvernului în faţa Guvernul este împuternicit
cetăţenilor. de Parlament să cheltuiască
şi să perceapă venituri
conform legii.
Bugetul de stat reflectă activitatea privind finanţele publice ale unui

stat, ceea ce îi conferă calitatea de instrument de programare, de executare şi
de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a
modului de repartizare a acestora pe cheltuieli publice.
15
Prin bugetul de stat studiem finanţele publice care exprimă fluxuri
financiare privind formarea resurselor băneşti publice şi fluxuri financiare
ce se degajă în procesul de gestionare a acestor resurse. Aceste fluxuri sunt,
în cea mai mare parte, de forma prelevărilor şi transferurilor prin care statul
şi colectivităţile locale îşi constituie resurse băneşti necesare desfăşurării
activităţii specifice, prin cheltuieli.
2.2.1. Sistemul relaţional dintre bugetul de stat şi finanţele publice
Statul este, înainte de toate, un consumator şi, în această calitate,

orice creştere a consumului public semnifică faptul că îi sunt luate sectorului
privat o parte din sursele puse la dispoziţie de economie. De asemenea, se
evidenţiază caracterul neproductiv, prin esenţă, al prelevărilor statului,
deoarece consumul realizat de către stat echivalează cu consum de avuţie.
În acest context, trebuie subliniat că există un sistem relaţional între
finanţele publice şi bugetul de stat. Această teorie se bazează pe argumentul
că bugetul de stat, ca parte a bugetul public naţional, asigură sistemul
relaţional al finanţelor publice, pe baza transferurilor care se pot extinde
către toate componentele finanţelor publice. Astfel, se evidenţiază ponderea
financiară a statului în sistemul finanţelor publice, precum şi dezvoltarea
cheltuielilor publice de tip nou, în special cheltuielile de transfer.
Prin finanţele publice se studiază activitatea statului, în calitate de
utilizator al unor tehnici financiare, reprezentate de cheltuieli, taxe,
impozite, împrumuturi, procedee monetare, buget, etc. Astfel, structura
finanţelor publice evidenţiază caracterul relaţional al acestora cu bugetul de
stat
În acest context, bugetul de stat se caracterizează prin următoarele
categorii de cheltuieli publice:
- cheltuielile de transfer, care se manifestă, în special, în sectorul social
(cheltuieli de sprijin şi de asistenţă care constituie contribuţia statului în
sistemul de protecţie socială), cel economic (ajutoarele acordate
agriculturii, subvenţiile pentru întreprinderile publice cu greutăţi
financiare, prime şi subvenţii pentru întreprinderile private etc.), cel
local (ajutorul de stat acordat de colectivităţile locale) şi cel exterior
(ajutoare acordate altor ţări, contribuţii la bugetul organizaţiilor
internaţionale);
- cheltuieli de capital, care vizează sectorul militar şi cel civil, în formă de
împrumuturi şi prime, donaţii de capital;
- cheltuieli de funcţionare propriu-zise, acestea fiind cele mai criticate,
deoarece simbolizează costul statului. Acestea sunt relativ inelastice,
întrucât corespund cerinţelor sociale care trebuie satisfăcute orice s-ar
întâmpla: funcţiile de securitate (poliţie, justiţie, armată), funcţiile de
serviciu (educaţie, cultură, ştiinţă şi tehnologie) etc.
În etapa contemporană se evidenţiază o creştere continuă a
cheltuielilor publice şi a prelevărilor obligatorii atât la nivelul bugetului
statului, cât şi la nivelul celorlalte elemente ale finanţelor publice.
În prezent, majoritatea statelor lumii atribuie un rol important
statului, în realizarea echilibrului macroeconomic. Totuşi, criza financiară a
statului a evidenţiat existenţa de tensiuni în legătură cu împărţirea eforturilor
financiare. În toate ţările, rolul statului rămâne important, în grade diferite,
16
deşi există consens în susţinerea ideii că piaţa este instrumentul global de
organizare şi reglare a economiei şi nu statul.
Toate aceste aspecte ne arată că structura finanţelor naţionale
evidenţiază clar rolul preponderent al bugetului de stat în sistemul finanţelor
publice, întrucât majoritatea componentelor se rezumă la elemente ale
bugetului de stat.
Această structură corespunde condiţiilor actuale ale dezvoltării
economiei de piaţă şi ale organizării întreprinderilor şi organizaţiilor
economice de stat, ca regii autonome şi societăţi comerciale.
2.2.2. Legătura dintre bugetul de stat şi bugetul public
Bugetul public funcţionează în cadrul sistemului financiar pe baza

relaţiilor economice ce exprimă un transfer de resurse financiare. Prin
urmare, sistemul financiar este alcătuit din următoarele elemente:
- relaţiile care se reflectă în bugetul de stat şi în bugetele locale;
- relaţiile reflectate în bugetul asigurărilor sociale de stat;
- relaţiile generate de constituirea şi repartizarea fondurilor
speciale;
- relaţiile de asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane şi
răspundere civilă;
- relaţiile generate de constituirea fondurilor la dispoziţia
întreprinderilor.
Primele trei componente luate împreună alcătuiesc sistemul financiar
public, iar ultimele elemente constituie sistemul public privat. Aceste
argumente ne duc la concluzia că bugetul public este componenta de bază a
sistemului financiar, care dă expresie relaţiilor economice desfăşurate între
stat, pe de o parte, iar agenţii economici şi populaţia, pe de altă parte.
Prin reglementările actuale, sistemul bugetar românesc este organizat
într-o concepţie nouă, impusă de economia de piaţă, renunţân-
du-se la formula bugetului unic de stat, derivat din planul naţional unic,
trecându-se la un sistem de trei bugete distincte, elaborate, aprobate şi
executate în condiţii de deplină autonomie.
Ţinând cont de rolul finanţelor publice în economie, bugetul public
reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, ceea ce-i conferă
statutul de sistem unitar de bugete format din : bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale.
a) Bugetul de stat (BS), ca buget al administraţiei centrale de stat,
este cel mai important buget în cadrul sistemului unitar de bugete. Acesta
cuprinde veniturile şi cheltuielile repartizate prin legea bugetară anuală, care
sunt de importanţă centrală.
Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziţia
statului, repartizate, în principal, pentru realizarea acţiunilor social-culturale,
instructiv-educative, asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi înfăptuirii
justiţiei, autoritatea publică, finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes
strategic, stimularea producătorilor agricoli, asigurarea protecţiei şi refacerii
mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecţie socială, precum şi
realizarea programelor de cercetare.
Bugetul de stat cuprinde şi bugetul Senatului, Camerei Deputaţilor,
Preşedinţiei României, Guvernului şi al altor instituţii publice care nu au
organe ierarhic superioare şi al altor instituţii publice.
17
b) Bugetele locale (BL), cuprind bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale care au personalitate juridică (comune, oraşe, municipii, sectoare
ale Municipiului Bucureşti).
Bugetele locale se întocmesc în condiţii de autonomie. Acestea îşi
dimensionează prevederile bugetare ale cheltuielilor în raport cu nevoile lor
proprii, în corelare cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe şi
celelalte venituri stabilite de legea bugetară, efectuându-se controlul asupra
modului de utilizare a fondurilor alocate.
Rezultatele execuţiei bugetelor locale, reprezentând excedente,
rămân la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale, sub forma fondurilor
de tezaur şi a fondurilor de rezervă. Autonomia stimulează iniţiativa locală
în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor sociale locale.
În cazurile în care bugetele locale nu-şi pot acoperi cheltuielile din
venituri proprii, în conformitate cu legea, acestea pot beneficia de
transferuri de fonduri băneşti de la bugetul de stat. În acest fel, unităţile
administrativ-teritoriale care se confruntă cu greutăţi, de ordin economic şi
financiar, pot fi sprijinite prin acoperirea unor cheltuieli care nu suportă
amânare şi nici nu pot fi diminuate. Asemenea cheltuieli au natura protecţiei
sociale a populaţiei sau a investiţiilor.
Începând cu anul 1993, prin legea bugetară, se nominalizează şi se
anexează la bugetul de stat lista veniturilor publice care trec integral în
fiecare din cele două componente: bugetul de stat şi bugetele locale. De
asemenea, se stabilesc sumele defalcate din impozitul pe salarii, care se
încasează la bugetele locale, pentru fiecare în parte.
c) Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), se întocmeşte distinct
de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament prin lege separată. Veniturile
acestui buget se constituie din contribuţiile asigurărilor sociale de stat
(CAS-ul) şi contribuţiile pentru şomaj, prevăzute în fonduri speciale,
precum şi fonduri speciale privind securitatea sănătăţii şi a muncii (cum ar fi
cele destinate persoanelor cu disabilităţi, sau cele privind accidentele de
muncă). Veniturile din bugetul asigurărilor sociale de stat au destinaţie
specială, fiind doar pentru cheltuieli bugetare destinate asigurărilor sociale.
*
* *
Din examinarea procesului de elaborare, aprobare şi executare a
celor trei bugete, se poate înţelege că acestea se desfăşoară în condiţii de
autonomie, ceea ce impune necesitatea unor noi reglementări care să
stabilească clar independenţa fiecărui buget şi relaţiile de interdependenţă
dintre acestea.
Prin relaţiile de interdependenţă dintre componentele bugetului
public se pot stabili atât aspectele de autonomie a celor trei bugete, cât şi
modul de corelare a indicatorilor macroeconomici ai acestora, astfel încât să
se asigure un echilibru bugetar între acestea.
În aceste condiţii, bugetul public constituie un instrument de
informare a opiniei publice şi de control a Parlamentului în domeniul
finanţelor publice, însumând veniturile şi cheltuielile din cele trei categorii
de bugete.
Sub aspect economic, bugetul public subliniază corelaţiile
macroeconomice şi, în special, legătura cu nivelul şi evoluţia produsului
intern brut.
18
Pe de altă parte, bugetul de stat este un ansamblu de relaţii economice
care iau naştere în procesul repartiţiei PIB-ului şi a nivelului folosirii
resurselor, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi
financiară, specifice fiecărei perioade. Aceste raporturi se manifestă în
dublu sens: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează
resurse băneşti la dispoziţia statului, iar pe de altă parte drept corelaţii prin
care se repartizează aceste resurse.
La nivelul administraţiei centrale de stat, bugetul de stat arată cât de
mult cheltuieşte guvernul şi cum sunt finanţate aceste cheltuieli publice. În
epoca contemporană, bugetul de stat nu mai constituie un simplu document
în care se înscriu veniturile şi cheltuielile publice prealabile ale statului pe o
perioadă de un an, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic.
În perioada crizelor economice, anumite fenomene specifice determină
o reconsiderare a rolului bugetului de stat. Astfel, se mijloceşte
redistribuirea a 25-30% şi chiar 40% din venitul naţional, bugetul de stat
devenind un puternic instrument de reglare macroeconomică.
Prin bugetul de stat se urmăreşte influenţarea fenomenelor economice,
introducerea unor elemente de orientare, de dirijare a proceselor care se
desfăşoară în cadrul economiei de piaţă, la nivel macroeconomic. Astfel, de
la buget, ca document de prevedere şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor
publice, s-a trecut la un buget al economiei naţionale, ca document care
conţine toate laturile acestuia, prefigurând evoluţia economică din perioada
următoare.
Toate aceste aspecte arată că bugetul public se caracterizează printr-o
serie de particularităţi, unele comune cu cele ale bugetului de stat, dar şi
unele specifice acestuia.
Bugetul public reprezintă un document – adică un act în care sunt
prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile publice sau,
după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a
instituţiilor publice.
Bugetul public este o lege – adică un act juridic în care se prevăd şi se
aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale
instituţiilor publice. Această particularitate face ca bugetul public să fie un
act de previziuni (indicând resursele băneşti ale statului şi destinaţiile
acestora sub forma cheltuielilor), un act de autorizare (prin care puterea
executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să
perceapă venituri) şi act anual (respectiv al anului bugetar pentru care sunt
aprobate veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi al perioadei în care se
analizează execuţia indicatorilor bugetari).
Bugetul public cuprinde sistemul de fluxuri financiare – acestea fiind
legate de formarea resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii
şi alte venituri alte venituri publice) şi de repartizarea acestora (sub forma
creditelor bugetare).
Bugetul public este un instrument de politică financiară – deoarece
prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare (ce reflectă politica
fiscală) şi cheltuielile bugetare (care au un rol important în plan economic şi
social).
Bugetul public este un instrument de programare, executare şi
control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a
modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
19
2.2.3. Corelaţiile dintre bugetul de stat şi bugetul general consolidat
Odată cu trecerea la economia de piaţă, specialiştii utilizează noţiunea

de buget general consolidat al statului, care reprezintă întregul sistem
bugetar, ce cuprinde bugetul public şi implicit bugetul de stat.
Utilizarea noţiunii de buget general consolidat al statului este o
practică acceptată de specialiştii în domeniu, luând în calcul că la
fundamentarea bugetului public se ţine cont de toate aspectele legate de
bugetele care administrează banul public.
Teoria bugetului consolidat al statului este potrivită unei economii de
piaţă, în condiţiile în care se fac proiecţii bugetare ce pot asigura creşterea
puterii şi independenţei instituţiilor publice, datorită dezvoltării
posibilităţilor de finanţare şi a diminuării datoriilor.
Bugetul consolidat al statului este un document care permite o imagine
cuprinzătoare a tuturor bugetelor care au legătură cu banii publici:
- Bugetul public naţional;
- Bugetul fondurilor speciale – se întocmesc în vederea finanţării
anumitor obiective şi acţiuni necesare în perioada considerată, pentru
care se instituie prelevări obligatorii pe bază de legi speciale;
- Bugetul trezoreriei statului –este documentul în care sunt înscrise
veniturile şi cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată la
aceasta în scopul îndeplinirii funcţiilor sale;
- Bugetele instituţiilor publice autonome – includ veniturile şi cheltuielile
sau după caz, numai cheltuielile anuale ale instituţiilor publice centrale
care nu sunt subordonate nici unei alte entităţi de drept public;
- Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din BS, BASS,
BL, BFS – cuprind cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce
funcţionează doar pe baza resurselor primite de la BS, BASS, BL şi
bugetele fondurilor speciale, în funcţie de sistemul de finanţare. Acestea
mai cuprind veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce
primesc subvenţii de la BS, BL şi bugetele fondurilor speciale, în
completarea fondurilor proprii;
- Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii – sunt
documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile
instituţiilor publice aflate în subordinea instituţiilor publice autonome,
ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii,
organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice,
publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din
activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii;
- Bugetul creditelor externe rambursabile, contractate direct sau garantate
de stat – document în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi
cheltuielile creditelor externe contractate sau garantate de stat şi a căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice ;
2.3. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ELABORĂRII BUGETULUI DE

STAT
Atât prin Constituţie, cât şi prin Legea Finanţelor Publice sunt

stabilite principiile în baza cărora se elaborează şi se execută bugetul de stat,
20
principii valabile şi pentru celelalte bugete ce compun bugetul public
naţional.
Principiile acceptate de literatura financiar-fiscală sunt:
a) principiul unicităţii constă în însuşirea bugetului de a fi unic,
atât din punct de vedere al aprobării, cât şi al gestionării, printr-un
sistem unitar de indicatori şi corelaţii. Astfel, bugetul de stat se aprobă
prin legea anuală de către Parlament; bugetele instituţiilor publice
finanţate integral sau parţial din bugetul de stat se aprobă de organul
ierarhic superior al acestora, dacă legea nu prevede altfel. Principiul
unicităţii stă la baza constituirii resurselor de finanţare şi utilizare într-
un sistem pe bază de legi, la nivelul întregii ţări şi se aprobă pentru o
perioadă de un an calendaristic (un exerciţiu financiar).
Principiul unicităţii presupune înscrierea tuturor veniturilor şi
cheltuielilor statului, în sumele lor globale, într-un singur document
care oferă informaţii de ansamblu privind resursele publice şi utilizarea
lor, înlesnind Parlamentului să aprecieze corect structura şi volumul
cheltuielilor propuse de Guvern, dând posibilitatea puterii legislative
de a lua unele decizii de anulare sau respingere a anumitor cheltuieli,
iar după aprobare să poată exercita un control riguros asupra execuţiei
veniturilor şi cheltuielilor publice.
Unicitatea este asigurată de sistemul conturilor naţionale, în cadrul
căruia conturile administraţiei publice grupează atât veniturile, cât şi
cheltuielile statului.
b) principiul universalităţii potrivit căruia elaborarea şi execuţia
bugetului se realizează într-un sistem de norme obligatorii prevăzute de
legea finanţelor publice, norme ce sunt obligatorii la elaborarea şi
aprobarea prin legile anuale de adoptare a bugetului de stat, norme
recunoscute pe plan internaţional şi acceptate ca valabile de către
instituţiile internaţionale (Fondul monetar internaţional; Banca
mondială; Uniunea europeană) şi în relaţiile interstatale.
Universalitatea presupune că atât veniturile, cât şi cheltuielile
publice vor fi înscrise în buget în sumele lor totale, fără omisiuni şi
fără compensări între cheltuieli şi venituri proprii, pentru a facilita ca
în buget, veniturile să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu
sumele lor totale, oferind puterii legislative posibilitatea de a cunoaşte
veniturile pe care executivul urmează să le încaseze în cursul anului,
precum şi a destinaţiei ce va fi dată acestora.
În unele situaţii sunt necesare şi acceptarea unor excepţii de la
principiul universalităţii, cum ar fi:
- donaţiile acordate cu o destinaţie specială de către cel care o face,
dar care nu majorează resursele publice totale şi sunt utilizate numai
pentru realizarea acelor acţiuni dorite de cel care efectuează donaţia;
- fondurile de sprijin, ce se constituie din resurse financiare acordate
de diverse persoane juridice sau fizice şi puse la dispoziţia
administraţiilor publice în scopul realizării numai a anumitor lucrări
publice sau prestaţii bine delimitate de care va beneficia o anumită
colectivitate locală sau umană;
- reconstituirea creditelor bugetare, urmare a restituirii către buget a
unor sume necuvenite acordate din bugetele anilor precedenţi,
constatate de către organele de control financiar ale Curţii de conturi,
ale Guvernului sau ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.
21
Respectarea prevederilor Legii finanţelor publice şi ale legilor anuale
constituie elementul esenţial al principiului universalităţii atât în faza
adoptării, cât şi pe parcursul execuţiei bugetului de stat, ca de altfel şi a
celorlalte bugete (bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat
bugetele fondurilor speciale).
c) principiul echilibrului potrivit căruia pentru ca un buget să fie
valabil veniturile prevăzute a se realiza trebuie să asigure acoperirea
cheltuielilor propuse a se efectua în perioada de referinţă, respectiv
pentru un an calendaristic (fiscal).
Potrivit unei norme constituţionale, nici o cheltuială nu poate fi
aprobată fără stabilirea resurselor de finanţare, ca urmare, bugetul
trebuie să fie echilibrat sub forma unei balanţe unde veniturile trebuie să
acopere cheltuielile.
Echilibrul bugetar trebuie asigurat atât anual, cât şi pe trimestre,
eventual veniturile pot depăşi cheltuielile cumulate de la începutul
anului până la finele perioadei de raportare.
d) principiul realităţii acţionează mai ales în perioada de fundamentare
a proiectului de buget, presupune evaluarea realistă a veniturilor şi
dimensionarea judicioasă şi în conformitate cu prevederile legale a
cheltuielilor bugetare şi care vizează mobilizarea tuturor veniturilor ce
pot fi atrase la bugetul statului şi stabilirea obiectivă a priorităţilor la
cheltuielile ce pot fi finanţate din veniturile bugetare.
e) principiul anualităţii, prevăzut de Legea finanţelor publice şi de
Constituţia României, presupune ca fundamentarea, echilibrarea şi
analiza execuţiei bugetare să aibă drept criterii de referinţă anul ca
durată a exerciţiului financiar, bugetul întocmit ca proiect de către
Guvern, aprobat de către Parlament şi raportat anual prin dările de
seamă ce cuprind conturile anuale şi raportul de gestiune privind
exerciţiul bugetar încheiat.
Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte: prima se referă
la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar
cea de a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se
efectuează cheltuielile aferente unui buget, conform autorizaţiei date de
către Parlament Guvernului.
Apreciindu-se că eficacitatea controlului parlamentar asupra
activităţii de gestionare a resurselor publice a Guvernului este reală, doar
în condiţiile autorizaţiei efectuării de cheltuieli publice pentru perioade
nu prea îndelungate, din raţiuni de ordin politic s-a ales durata de un an,
de obicei anul calendaristic. Orice venit şi orice cheltuială neefectuată
până la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetului
anului următor, iar creditele bugetare neutilizate până la închiderea
anului sunt nule de drept (potrivit sistemului de gestiune de stabilire a
operaţiunilor bugetare).
f) principiul publicităţii, potrivit căruia, după aprobarea bugetului de
stat anual de către Parlament acesta trebuie publicat în Monitorul Oficial,
dată de la care începe execuţia acestuia.
Pentru o bună informare a cetăţenilor cu privire la cifrele înscrise în
bugetul de stat şi informare a contribuabililor cu privire la nivelul
fiscalităţii şi la evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare, printr-o
formă cât mai simplă, clară şi precisă, publicitatea este asigurată prin
mass media, în presa scrisă şi audio-vizuală.
22
În contextul participării ţării la relaţiile economice, financiare şi
monetare internaţionale sau în calitate de membră al unor organisme sau
instituţii internaţionale, mondiale sau regionale, publicitatea cu privire la
situaţia finanţelor publice, evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare,
starea de echilibru sau dezechilibru, evoluţia datoriei publice,
disponibilităţile din contul trezoreriei statului, se realizează şi prin
diverse studii întocmite de organele financiare de specialitate, publicate
în reviste de specialitate şi transmise organelor financiar-bancare
interesate interne sau externe.
Având în vedere că, pentru a intra în relaţii economice, financiare şi
monetare, cu diverse ţări, organisme internaţionale, investitori străini,
etc., pentru desfăşurarea activităţilor de export, de comerţ exterior este
necesar stabilirea gradului de bonitate şi de risc al ţării, publicitatea cu
privire la cele menţionate mai sus trebuie asigurată şi prin mijloace
moderne şi rapide de informare, ca de exemplu: deschiderea unei pagini
pe Internet prin care se va prezenta permanent evoluţia indicatorilor
bugetari şi financiari.
2.4. METODELE DE DIMENSIONARE A INDICATORILOR

BUGETARI
Pentru a elabora un proiect de buget realist şi mai ales modern, care

să satisfacă cerinţele rezultate din Programul de guvernare, este necesară
folosirea unor tehnici de previziune şi de analiză la nivel macro-economic
care să permită evidenţierea impactului economico-social şi politic
determinate de modul de procurare a veniturilor bugetare şi de nivelul şi
destinaţia cheltuielilor bugetare.
Metodele (tehnicile) de previzionare a cuantumului veniturilor ce se
pot realiza depind de modul de înţelegere şi stadiul de funcţionare a
economiei de piaţă şi instrumentele fiscale prin care statul doreşte să
acţioneze, prin promovarea de acte normative în domeniul fiscal.
La determinarea şi previzionarea cheltuielilor bugetare metodele
folosite trebuie să aibă în vedere sarcinile asumate de Guvern, prin
Programul de guvernare, pentru stimularea dezvoltării economico-sociale,
asigurarea unei protecţii sociale sau asumarea unei situaţii de austeritate, cu
consecinţe care pot corecta sau agrava dezechilibrele economice şi deficitele
bugetare.
Pentru determinarea cuantumului veniturilor ce urmează a fi
prevăzute în bugetul de stat (ce reprezintă necesităţile de resurse financiare)
şi nivelul cheltuielilor ce pot fi finanţate din bugetul de stat, în practica
financiar-bugetară se folosesc metode clasice, cât şi metode moderne bazate
pe analiza cost-avantaje, finanţarea pe bază de programe şi alte studii de
eficienţă.
a) Între metodele clasice ce se pot folosi se pot enumera:
- metoda automată, care presupune ca la întocmirea bugetului pe
anul următor, la stabilirea prevederilor de venituri şi cheltuieli, se
ţine seama de execuţia anului încheiat anterior celui în care se fac
propunerile pentru anul următor. Având în vedere că propunerile
pentru anul următor se fac în anul curent, iar datele privind execuţia
bugetară, luată ca nivel de orientare, se referă la anul precedent, fără
a ţine seama de evoluţia economică a anului în care se fac
23
propunerile de proiect de buget pentru anul următor, este
dezavantajoasă şi anacronică mai ales într-o economie instabilă:
- metoda majorării (diminuării) care ia în considerare rezultatele
exerciţiilor bugetare pe un interval mai lung sau mai scurt
premergătoare anului pentru care se elaborează proiectul de buget,
prin care se determină ritmul mediu anual de creştere (sau
descreştere) a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Aplicându-se
acest ritm se determină nivelul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe
anul următor, iar prin extrapolarea tendinţelor rezultate din evoluţia
indicatorilor aferente perioadei considerate drept bază, se determină
nivelul veniturilor şi cheltuielilor ce urmează a fi prevăzute în
proiectul bugetului de stat;
- metoda evaluării directe ce presupune efectuarea de calcule
concrete pentru fiecare sursă de venit, estimarea făcându-se ţinând
seama atât de execuţia preliminată pe anul în curs, dar şi de
previziunile în domeniul economic şi social în anul următor şi de
propunerile făcute de executiv către legislativ cu privire la necesarul
de resurse financiare pentru finanţarea acţiunilor şi activităţilor
economico-sociale prevăzute în programul de guvernare pe anul
următor.
Dimensionarea prevederilor indicatorilor bugetari trebuie să se
realizeze în directă corelaţie cu nivelul produsului intern brut previzionat
pentru anul următor, în condiţiile unei rate estimate a inflaţiei şi a unui
curs de schimb previzibil al monedei naţionale.
La evaluarea cheltuielilor din fondurile bugetare nu trebuie urmărit
în special, creşterea acestora în funcţie de influenţa ratei inflaţiei sau a
scăderii cursului de schimb a monedei ci trebuiesc avute în vedere
reducerea acestora la nivelul strict necesar, creşterea eficienţei şi
economicităţii lor, precum şi la suportarea acestora pe seama altor surse
de finanţare.
Folosirea acestor metode clasice de elaborare şi aprobare a bugetului
de stat implică sau mai mult impun rectificări periodice în funcţie de
realizarea indicatorilor bugetari nivelul realizării veniturilor şi stadiul
efectuării cheltuielilor pe parcursul execuţiei bugetului de stat, rectificări
ce trebuiesc supuse aprobării puterii legislative, iar până la aprobare
efectul este deja înregistrat.
Toate cele trei metode clasice sunt folosite în perioadele de tranziţie
la economia de piaţă, prin care se încearcă rezolvarea problemelor
curente cu care se confruntă guvernele aflate la putere, pentru a asigura
suportabilitatea la presiunile economico-sociale la care sunt supuse.
b) Metodele moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari:
După cum am văzut metodele clasice de evaluare a veniturilor şi
cheltuielilor bugetare prezintă limitele determinate de volumul
insuficient de informaţii şi de imposibilitatea previzionării şi
cuantificării nivelului veniturilor şi a cheltuielilor bugetare pentru o
perioadă de timp şi mai ales care nu vizează eficienţa acţiunilor ce ar
urma să se realizeze prin acordarea de mijloace bugetare acordate.
Drept urmare se impune renunţarea la aceste metode clasice folosite
la elaborarea bugetelor în favoarea unor metode moderne, practicate de
către ţările cu state vechi în aplicarea economiei de piaţă.
24
Metodele moderne de raţionalizare a opţiunilor bugetare se bazează,
în principal, pe analiza cost – avantaje sau cost – eficacitate, a căror
aplicabilitate este condiţionată de existenţa a cel puţin două sau mai
multe variante pentru realizarea unei acţiuni sau a unui obiectiv, cu
costuri diferite şi rezultate diferite.
Metoda de analiză cost-avantaje, presupune utilizarea unui set
întreg de tehnici care să asigure alocarea eficientă a resurselor limitate
între cele două sectoare privat şi public, precum şi între diferitele
proiecte ale sectorului public. În formă simplificată metoda cost –
avantaje reprezintă un mod practic de a alege acea variantă care
maximizează rezultatele ce se pot obţine cu un anumit nivel al costurilor
sau conduce la obţinerea aceloraşi efecte cu costuri minime.
Această metodă este folosită, în special, pentru selectarea
obiectivelor de investiţii ale sectorului public în domeniile:
infrastructurii, al asigurării securităţii energetice, alimentare sau
protecţiei mediului şi al protecţiei sociale (construcţii de locuinţe
sociale, cămine de protecţia copilului şi a bătrânilor, cămine – spital,
etc.), obiective ce urmează să satisfacă nevoia unei largi colectivităţi
regionale sau chiar naţionale.
Şi această metodă are anumite limite, ea confruntându-se cu o serie
de dificultăţi legate de dimensionarea reală a costurilor totale, având în
vedere că unele obiective nu se pot realiza într-un singur an bugetar, cât
şi cu privire la acoperirea efectelor ce se pot obţine în timp, fără a mai
considera şi o serie de factori de influenţă – rata inflaţiei, cursul de
schimb al monedei naţionale faţă de alte monede convertibile, situaţia
politică internă, situaţia internaţională şi relaţiile cu organele financiare
internaţionale.
Metoda de planificare, programare, bugetizare care se referă tot la
identificarea obiectivelor ce trebuie finanţate pe termen lung şi
cuantificarea valorii costurilor, cu determinarea mărimii creditelor
bugetare ce urmează a fi înscrise anual în bugetul de stat. Finanţarea se
va asigura numai după analizarea mai multor variante de programe
întocmite pentru acelaşi obiectiv, după criterii comune de eficacitate,
valabile pentru toţi ordonatorii principali de credite.
Fazele metodei planificare, programare, bugetizare sunt:
- Planificarea prin care se stabileşte în urma unor studii prospective,
obiectivele ce urmează a se analiza pe termen lung şi căile de
realizarea acestora cu integrarea în procesul administrativ de
elaborare a bugetului, cu posibilitatea ca acestea să fie supuse unor
revizuiri periodice în funcţie de condiţiile economice, sociale şi
politice nou apărute.
- Programarea ce presupune definirea clară a obiectivelor ce urmează
a fi realizate, după alegerea unuia dintre programele alternative
propuse care răspunde cel mai bine obiectivelor de perspectivă şi
care maximizează rezultatele la acelaşi efort bugetar şi care
corespunde politicii administrative în domeniul asumat.
- Bugetizarea care reprezintă, înscrierea în bugetul de stat a tranşei
anuale din creditul bugetar corespunzător realizării obiectivelor de
program prevăzute pentru anul de referinţă după ce programul a fost
ales prin finanţarea pe parcursul mai multor execuţii bugetare.
25
Această metodă ce funcţionează pe criterii uneori strict tehnocratice,
limitează într-o oarecare măsură libertatea deciziei politice de a se
pronunţa asupra unor programe întocmite pe criterii ştiinţifice, dar este
eficientă în cazul asumării responsabilităţii administratorului de a realiza
obiective pe termen mijlociu sau lung, cu consecinţe asupra realizării
opţiunilor strategice privind dezvoltarea economico – socială.
Metoda managmentului prin obiective (MMO) - dimensionarea
indicatorilor cuprinşi în bugetul de stat care să satisfacă necesităţile reale
ale economiei la un moment dat a impus căutarea de soluţii noi bazate
pe calcule ştiinţifice, folosind tehnica de calcul, care să permită
cuantificarea cât mai exactă a efortului bugetar, urmărirea obţinerii
veniturilor ce urmează a se realiza din aplicarea politicii fiscale
promovate şi a efectului ce s-ar obţine din alocarea fondurilor
constituite.
Metoda managmentului prin obiective. se poate utiliza la nivelul
ordonatorilor principali de credite (ministere, organe ale administraţiei
de stat), unde pentru fiecare domeniu de activitate cel care gestionează
resursele financiare publice îşi defineşte propriile sale obiective şi
contribuţia la finalizarea acţiunilor.
Metoda raţionalizării opţiunilor bugetare se bazează pe o analiză
sistemică, ce vizează dimensionarea indicatorilor bugetari în contextul
gestiuni prin obiective a resurselor publice. Analiza sistemică urmăreşte
ca prin interaţii succesive să reformuleze obiectivele şi mijloacele
utilizate pentru atingerea lor, dând posibilitatea celor care decid să
aleagă un mod de acţiune preferenţial dintre mai multe alternative.
Raţionalizarea opţiunilor bugetare este considerată ca fiind o metodă
coerentă de elaborare a bugetului, de execuţie a acestuia şi de control.
Principalele faze ale metodei raţionalizării opţiunilor bugetare sunt:
a) Studiul unde se realizează: formularea problemei,
identificarea obiectivelor şi a mijloacelor de realizarea lor,
confruntarea soluţiilor de realizare a obiectivelor, elaborarea
programelor alternative sau redefinirea obiectivelor;
b) Decizia când se realizează: alegerea programului care
maximizează efectele, elaborarea bugetului – program,
includerea în bugetul anual;
c) Execuţia când se urmăreşte: realizarea programului,
efectuarea cheltuielilor, identificarea efectelor obţinute;
d) Controlul care are drept scop: verificarea modului cum s-a
realizat determinarea indicatorilor de gestionare a resurselor
şi de execuţie a acestora, reevaluarea opţiunilor în urma
cunoaşterii rezultatului controlului, reajustarea programelor,
în funcţie de noile informaţii deţinute.
Metoda raţionalizării opţiunilor bugetare porneşte de la
comensurarea cheltuielilor generate de realizarea unui program şi de la
identificarea resurselor ce pot fi mobilizate şi afectate. La aprobarea
bugetului practic se votează varianta optimă ce a rezultat, ceea ce reduce
la minimum decizia politică, pe de o parte. Pe de altă parte pe parcursul
execuţiei bugetare ordonatorii principali de credite nu mai au libertatea
gestionării resurselor, ci îşi asumă obligaţia de a realiza obiectivul într-o
anumită cantitate, la un anumit nivel calitativ şi într-un interval de timp
strict delimitat.
26
1) Bugetul de stat reprezintă:

a) actul juridic în care sunt prevăzute şi autorizate în formă
legislativă numai veniturile anuale ale statului;
b) actul juridic în care sunt prevăzute şi autorizate în formă
legislativă numai cheltuielile anuale ale statului;
c) actul juridic în care sunt prevăzute şi autorizate în formă
legislativă atât veniturile, cât şi cheltuielile anuale ale
statului.
2) Cheltuielile de transfer se manifestă:

a) în sectorul social, economic, local, exterior;
b) în sectorul militar şi cel civil;
c) în ambele.
3) Bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul

public, ceea ce-i conferă statutul de sistem unitar de bugete format
din:
a) bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
locale;
b) numai din bugetul de stat şi cel local, deoarece se manifestă
numai la nivelul autorităţilor centrale şi locale;
c) numai din bugetul de stat, deoarece structura bugetului de
stat cuprinde ansamblul bugetelor publice.
4) Universalitatea bugetului se referă la:

a) înscrierea în buget a soldurilor tuturor veniturilor publice în
vederea cunoaşterii cuantumului efectiv;
b) înscrierea în buget a tuturor veniturilor şi cheltuielilor, fără
nicio excepţie, sub forma unor sume brute;
c) înscrierea în buget numai a veniturilor bugetare, deoarece se
urmăreşte afectarea direct unei cheltuieli anume, cu excepţia
donaţiilor şi sponsorizărilor
5) Fundamentarea proiectului de buget şi, implicit a bugetului,

presupune evaluarea realistă a veniturilor, dimensionarea judicioasă
şi în conformitate cu prevederile legale a cheltuielilor bugetare şi
care vizează mobilizarea tuturor veniturilor ce pot fi atrase la bugetul
statului şi stabilirea obiectivă a priorităţilor la cheltuielile ce pot fi
finanţate din veniturile bugetare. Această afirmaţie constituie
fundamentul principiului:
a) neafectării veniturilor;
b) realităţii;
c) echilibrului bugetar
27
1) Bugetul de stat are aprobarea parlamentară sub forma indicatorilor

bugetari, ceea ce îi dă un caracter:
a) obligatoriu;
b) facultativ;
c) opţional.
2) Sistemul financiar public cuprinde:

a) numai relaţiile care se reflectă în bugetul de stat şi în
bugetele locale;
b) numai relaţiile reflectate în bugetul asigurărilor sociale de
stat şi a fondurilor speciale;
c) ambele.
3) Care din următoarele metode nu fac parte din categoria metodelor

moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari:
a) metoda managementului prin obiective;
b) metoda automată;
c) metoda raţionalizării opţiunilor bugetare.
4) Bugetul de stat este o categorie fundamentală a finanţelor. Sub

aspect juridic bugetul de stat nu reprezintă:
a) un act prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, numai
veniturile anuale ale statului;
b) este un act de previziune a resurselor publice şi a modului de
utilizare a acestor resurse;
c) este un act anual - anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar
este cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua
programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor şi
cheltuielilor.
5) Legea bugetară stipulează existenţa unei singure liste de venituri şi

cheltuieli bugetare. Specificaţi la care din următoare principii se
referă afirmaţia de mai sus:
a) principiul universalităţii bugetului;
b) principiul unităţii bugetului;
c) principiul specializării bugetare.
28
1) D. D., Şaguna, Procedura fiscală,Editura Oscar Print, Bucureşti,

1996;
2) Hoanţă,N., Economia şi finanţele publice, Editura Polirom,
Bucureşti, 2000;
3) Moşteanu, Tatiana şi al.,Politici fiscale şi strategii europene,
Editura Universitară, Bucureşti, 2005;
4) Moşteanu, Tatiana, Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea
economiei relansarea creşterii economice, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
II-a Revizuită şi îmbunătăţită, Editura Mirton, Timişoara, 2002;
6) Rudiger,Dornbusch; Stanley,Fischer, Macroeconomia, Editura
Sedona, 1997
29
TEMA III. PROCEDURA BUGETARĂ
CONŢINUT
3.1. Aspecte conceptuale privind procedura bugetară

3.2. Caracteristicile procedurii bugetare
3.3. Etapele procesului bugetar
REZUMAT
Procedura bugetară constituie un factor semnificativ în reglarea

macroeconomică ţinând cont de importanţa bugetului de stat în atingerea
obiectivelor legate de principalii indicatori macroeconomici, respectiv inflaţie,
şomaj, produsul intern brut, creşterea economică şi datoria publică.
Astfel, procedura bugetară presupune o succesiune de etape ce constau în
elaborarea şi aprobarea Proiectului Legii bugetului de stat, precum şi executarea,
încheierea, controlul şi raportarea rezultatelor execuţiei bugetului. Procedura
bugetară a fiecărui an se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a
acestuia.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea aspectelor conceptuale, dar şi a caracteristicilor şi

trăsăturilor procedurii bugetare desfăşurată la nivelul bugetului de
stat;
¾ Înţelegerea şi aprofundarea etapelor procesului bugetar.
3.1. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND PROCEDURA

BUGETARĂ
Procedura bugetară înseamnă totalitatea actelor şi operaţiunilor

privind întocmirea proiectului de buget, adoptarea acestuia, executarea sa,
încheierea şi aprobarea contului general de execuţie bugetară, precum şi controlul
bugetar. Responsabilităţile în procesul bugetar revin Guvernului, Parlamentului şi
autorităţilor administraţiei publice locale. Guvernul efectuează lucrările
premergătoare şi întocmeşte proiectul de buget, în timp ce Parlamentul îl aprobă,
după care Executivul îl execută, iar în final Legislativul controlează dacă
bugetul a fost executat în conformitate cu autorizarea dată.
Prin urmare, procedura bugetară cuprinde totalitatea actelor şi
operaţiunilor cu caracter tehnic şi normativ, înfăptuite de organe specializate ale
statului, în scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii bugetului public
naţional. Procedura bugetară se desfăşoară pe parcursul a trei ani calendaristici.
Elaborarea proiectului de buget începe în anul premergător celui pentru care se
întocmeşte, continuă cu executarea, în cursul anului respectiv, urmând să se
definitiveze în anul următor, prin contul de încheiere a exerciţiului bugetar.
Descrierea procedurii bugetare indică o listǎ a datelor de raportare, care
pot fi respectate sau nu, însǎ procesul propriu-zis este mai mult decât un
scadenţar al fluxului deciziilor. Deci procedura bugetară este o succesiune de
secvenţe politice, deoarece participanţii au un control asupra a ceea ce
30
trebuie cheltuit, putând sǎ opteze pentru un program (proiect) sau altul, asupra
unui loc sau altul.
De asemenea, procedura bugetară structureazǎ concurenţa dintre
entitǎţile finanţate de la buget şi dintre programe, existând posibilitatea de a
influenţa rezultatele politicilor, cum ar fi mǎrimea totalǎ a bugetului, distribuţia
costurilor şi beneficiilor etc.
3.2. CARACTERISTICILE PROCEDURII BUGETARE
Procedura bugetară are un rol semnificativ în atingerea obiectivelor

economice ale unui stat, luându-se în calcul o serie de factori care pot influenţa
elaborarea bugetului de stat.
a) Varietatea părţilor implicate în elaborarea bugetului de stat
În elaborarea bugetului de stat sunt implicate mai multe părţi, fiecare cu
roluri clare şi sarcini stabilite pe baza legii bugetare. Rolul cel mai
semnificativ în elaborarea bugetului de stat revine Ministerului Economiei şi
Finanţelor şi, implicit Guvernului, care realizează proiecţia bugetară în funcţie
de propunerile şi sesizările venite din partea celorlalte părţi implicate în
sistemul bugetar.
Părţile implicate în elaborarea bugetului de stat au obiective diferite,
ceea ce face dificil sǎ se ajungǎ la un consens în legǎturǎ cu obiectivele care
trebuie accentuate. O parte pun accentul pe economie şi pe eficienţǎ, în timp ce o
altă parte susţine reducerea cheltuielilor publice, limitarea sferei serviciilor
publice etc.
La elaborarea bugetului de stat sunt implicate mai multe părţi, cu
roluri şi sarcini stabilite pe baza legii bugetare, astfel:
Părţile implicate în elaborarea

Responsabilităţi
proiectului Legii bugetului de stat
Ordonatorii de credite – entităţile care - Repartizarea creditelor bugetare pentru
sunt finanţate de la bugetul de stat, ca bugetul propriu şi bugetele instituţiilor
- ordonatori principali de credite subordonate. Repartizarea creditelor se face
(miniştrii, conducătorii celorlalte după reţinerea a circa 10% pentru asigurarea
instituţii publice centrale sau instituţii execuţiei bugetare prudente (cheltuielilor de
publice autonome); personal şi a obligaţiilor internaţionale sun
- ordonatorii secundari sau terţiari de repartizate integral), această parte fiind
credite (conducătorii instituţiilor din distribuită în semestrul al II-lea);
subordinea ordonatorilor principali de - Angajează şi utilizează creditele bugetare
credite). numai în limita prevederilor şi destinaţiilor
aprobate;
- Organizarea şi monitorizarea situaţiilor
financiar-contabile legate de creditele bugetare
şi patrimoniul instituţiilor publice.
Ministerul Economiei şi Finanţelor - Elaborează proiectul Legii bugetului de stat
pe baza propunerilor ordonatorilor de credite,
care se fac în funcţie de politica Guvernului;
- Depunerea proiectului Legii bugetului de stat
la Guvern, până la data de 25 septembrie a
fiecărui an.
31
Părţile implicate în elaborarea
Responsabilităţi
proiectului Legii bugetului de stat
Guvernul - Dezbate proiectul de buget elaborat de MEF
şi îl aprobă cu propunerile stabilite în programul
de guvernare;
- Înaintează Parlamentului proiectul de buget
împreună cu Raportul privind situaţia
economico - financiară a ţării, până la data de 10
octombrie a fiecărui an;
Parlamentul - Dezbate atât proiectul de buget, pe capitole şi

articole,pentru fiecare ordonator de credite, cât
şi propunerile de modificare venite din partea
parlamentarilor;
- Aprobă Legea bugetului de stat, ţinând cont
de interesele electoratului pe care îl reprezintă
fiecare parlamentar, dar şi de opţiunile
majorităţii parlamentare.
Grupurile de interes - Caută să obţină avantaje pentru membrii lor
prin creşterea cheltuielilor publice sau reducerea
impozitelor pe care le plătesc.
Cetăţenii - Pot vota prin referendum limitarea veniturilor

fiscale sau noi măsuri fiscale;
- Pot solicita aleşilor să se ţină cont de opiniile
prezentate de aceştia.
b) Separarea decidentului bugetar de plătitorul de impozite - deciziile legate de

câţi bani şi cum sunt cheltuiţi aceştia prin intermediul bugetului nu se iau de
cei care furnizeazǎ banii, ci de reprezentanţii lor, respectiv politicienii. Plǎtitorii
şi decidenţii sunt douǎ grupuri diferite.
c) Responsabilitatea publică - ceea ce presupune garantarea cǎ orice leu
din banii publici este cheltuit conform aprobǎrii şi se raportează, în mod corect,
cum au fost cheltuiţi banii publici.
d) Acceptabilitatea politică - deoarece oficialii politici care iau decizii
privitoare la buget trebuie să ţină cont şi de ceea ce doresc şi au nevoie
contribuabilii.
e) Durata procesului bugetar - aceasta fiind, de obicei, cuprinsǎ între 24 şi 28
luni consecutive. Circa şase luni sunt dedicate pentru elaborarea proiectului de
buget şi aprobǎrii acestuia de cǎtre Legislativ. Apoi urmeazǎ execuţia curentǎ a
bugetului aprobat, pe o perioadǎ de un an de zile (12 luni), alte patru luni fiind
pentru încheierea contului de execuţie bugetarǎ. În ultimǎ fazǎ, va fi aprobarea
execuţiei bugetare de cǎtre Parlament.
Procedura bugetară se derulează pe baza unui calendar al activităţilor
şi acţiunilor ce se vor întreprinde pentru realizarea proiectului bugetului de
stat. Acest calendar cuprinde etapele şi termenele maxime pentru pregătirea,
elaborarea şi avizarea acestui document.
f) Configuraţia politică a decidenţilor participanţi la procedura bugetară
- mediul în care se desfǎşoarǎ procesul bugetar poate duce la formarea de
coaliţii sau alianţe ale structurilor politice, pentru a elimina diferenţele care
le separǎ, astfel încât să se gǎseascǎ o soluţie acceptabilǎ.
32
3.3. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR
Procesul bugetar se derulează pe parcursul a patru etape, conform

tabelului următor:
Etape Conţinut Instituţii abilitate
1. Elaborarea Formularea unor criterii de performanţă, pe baza Guvernul;

bugetului de stat cărora se elaborează proiectul de buget. Ordonatorii de
credite bugetare.
2. Examinarea şi Caracterul preponderent politic, democratic şi de Parlamentul

aprobarea bugetului larg impact al deciziilor financiare reflectate în
de stat proiectul de buget
3. Execuţia - Activitatea de încasare a veniturilor bugetare Guvernul;

bugetului de stat şi de efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget Ordonatori de
- Execuţia de casă a bugetului – operaţiuni credite bugetare
privind încasarea, păstrarea şi eliberarea de
resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor
publice locale
- Situaţii privind rezultatele execuţiei bugetare
(dări de seamă trimestriale, sinteza anuală a
veniturilor şi cheltuielilor, conturi anuale ale
execuţiei bugetare)
4. Încheierea Întocmirea contului de execuţie bugetară care Ministerul
exerciţiului bugetar reflectă atât finalitatea operaţiunilor de Economiei şi
executare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, Finanţelor;
cât şi modul în care Guvernul a respectat Guvernul;
proiecţiile bugetare, cu soldul bugetar aprobat de Parlamentul.
Parlament (echilibru, deficit sau excedent).
5. Controlul La fiecare instituţie publică, se face controlul Curtea de Conturi
execuţiei bugetare ulterior, vizând legalitatea şi realitatea datelor Parlamentul
cuprinse în contul de execuţie a bugetului şi
verifică eficienţa execuţiei bugetare
6. Aprobarea - pe baza Raportului privind contul de execuţie
execuţiei bugetului bugetară
3.3.1. Elaborarea bugetului de stat
Proiectul de buget de stat (de fapt proiectul legii bugetare anuale)

este rezultatul unui proces complex, cu caracter iterativ, care constă în
dimensionarea mărimii alocaţiei bugetare destinate finanţării obiectivelor şi
acţiunilor de utilitate publică ale perioadei, precum şi a resurselor financiare
ce urmează să fie mobilizate în acest scop, pe surse de provenienţă.
Totodată, proiectul legii bugetare cuprinde o serie de prevederi cu privire la
modul în care urmează a fi aplicată legislaţia referitoare la veniturile
mobilizabile, la repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare, la unele limite
cu caracter normativ vizând constituirea unor fonduri ale microeconomiei
sau efectuarea unor cheltuieli (de reclamă, sponsorizare protocol, etc.), la
facilităţile fiscale nou instituite, la majorarea sau diminuarea unor cote de
impozite, etc.
Proiectul de buget este elaborat de Guvern prin subsistemul
instituţiilor publice aflate în structura acestuia, în el fiind reflectate
33
principalele opţiuni ale Guvernului în diversele domenii ale vieţii social –
economice, acest proiect devenind un document complex de cea mai mare
importanţă. Elaborarea proiectului de buget se face în raport de rezultatele
obţinute în domeniile economico-sociale finanţate de la buget, urmărindu-se
în special armonizarea alocării şi utilizarea eficientă a resurselor bugetare.
În acest scop, este obiectiv necesară structurarea cheltuielilor fiecărei
unităţi din componenţa guvernului (ministere, instituţii centrale, etc.) pe
programe specifice atribuţiilor acestora, precum şi stabilirea de criterii
concrete de performanţă adoptate la particularităţile fiecărui sector de
activitate, pentru evaluarea eficienţei, eficacităţii şi economicităţii
programelor cu finanţare bugetară şi pe ansamblul bugetului.
Pentru a permite factorilor de decizie atât eliminarea în cea mai mare
măsură, a subiectivismului şi arbitrariului în alocarea resurselor, cât şi
aprecierea corectă a eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cu care sunt
utilizate fondurile publice, este obligatorie, elaborarea unor criterii de
performanţă concrete în raport cu specificul fiecărui sector guvernamental.
Semnificaţia acestor noţiuni:
- eficienţa exprimă rezultatele ce se obţin dintr-o activitate economico-
socială prin utilizarea anumitor resurse economice (materiale financiare
şi umane, cuantificarea ei făcându-se ca raport între efectele (rezultatele)
obţinute şi eforturile (cheltuielile) făcute într-o perioadă de timp, fie
invers, potrivit nivelului de performanţă preconizat;
- eficacitatea constituie calitatea pe care o are acţiunea de a produce
rezultatele scontate, cuantificarea ei fiind dată de raportul dintre
rezultatul (sau efortul) efectiv înregistrat şi rezultatul (sau efortul)
prevăzut la proiectarea unui anumit program economico-social;
- economicitatea se materializează în surprinderea fenomenului de
reducere a volumului mijloacelor consumate efectiv pentru realizarea
unui anumit volum al rezultatelor proiectate.
Revenind la mecanismul elaborării proiectului de buget, trebuie
subliniat că atribuţiile de coordonare, finalizare şi prezentare la Guvern a
acestuia le are Ministerul Economiei şi Finanţelor. Acesta, împreună cu o
serie de instituţii de prognoză, B.N.R. şi celelalte ministere, stabileşte pe
baza programului de guvernare aprobat de Parlament, premisele de la care
se porneşte în elaborarea proiectului de buget. Aceste premise se referă la
principalii parametrii macroeconomici care condiţionează fundamentarea
proiectului de buget în corelaţie cu evoluţiile din economie, fiind vorba de
indicatorii sintetici (exemplu: evoluţia produsului intern brut, a ratei
inflaţiei, a gradului de fiscalitate, evoluţia creditului intern.
În prima fază instituţiile publice formulează propuneri de alocaţii
bugetare pentru anul viitor, pornind de la cheltuielile aprobate în anul curent
şi de proiectele de viitor, potrivit programului guvernamental în domeniul
respectiv de activitate, în anul următor.
Pe baza acestor propuneri, Ministerul Economiei şi Finanţelor, după
consultarea primului ministru, emite nivelurile orientative pentru cheltuielile
fiecărui sector public finanţat de la buget, limitele în cadrul cărora trebuie să
se înscrie propunerile de cheltuieli, fiind trimise ministerelor şi celorlalte
agenţii guvernamentale.
La rândul lor, acestea defalcă plafoanele orientative de cheltuieli pe
fiecare dintre instituţiile bugetare din subordine, acestea urmând să-şi
34
fundamenteze în detaliu şi pe total volumul de cheltuieli considerate
necesare pentru buna funcţionare.
De obicei, cu ocazia centralizării cererilor de fonduri formulate de
ministere şi alte agenţii guvernamentale, Ministerul Economiei şi Finanţelor
constată că acestea sunt substanţial mai mari chiar decât cele iniţiale, astfel
că prin hotărâri de guvern şi norme metodologice acesta stabileşte
procedurile de conciliere a contradicţiilor între Ministerul Economiei şi
Finanţelor şi ceilalţi solicitanţi, pe anumite niveluri ale ierarhiilor de
competenţă, urmând ca divergenţele care nu au fost conciliate să fie
soluţionate în cadrul Guvernului, astfel încât după această etapă proiectul să
fie supus spre aprobare Parlamentului.
La concilieri stau la bază o serie de criterii, prioritare respectiv cele
prevăzute în programul de guvernare pentru fiecare sector de activitate,
precum şi cele privind eficienţa, eficacitatea şi economicitatea apreciate în
raport cu indicatorii specifici de performanţă din fiecare domeniu bugetar.
Odată finalizat, proiectul de buget acesta se concretizează într-un
pachet de documente care constă în:
- expunerea de motive şi proiectul legii bugetului de stat;
- anexele la proiectul de lege bugetară în care sunt reflectate veniturile
pe diferite categorii de impozite, taxe şi alte surse;
- informaţiile documentare privind modul de fundamentare a
bugetului ce sunt utile forului legislativ
Proiectul de buget, conţinând setul de documente enumerate mai sus
se transmite Parlamentului spre aprobare.
3.3.2. Aprobarea bugetului
Întrucât proiectul bugetului de stat are incidenţă asupra celei mai

mari părţi a populaţiei ţării, conţinând prelevări la fondurile publice
efectuate din veniturile persoanelor fizice şi juridice, el reprezentând
principalul instrument şi mijloc de înfăptuire a politicii economico-sociale şi
financiare a statului, este în mod obiectiv obligatoriu ca aprobarea
prevederilor bugetare să o facă forul legislativ, Parlamentul, în care sunt
reprezentate interesele cetăţenilor.
Sursele de venituri le reprezintă impozitele, taxele şi alte contribuţii
ce sunt reglementate în mod exclusiv prin legi anterioare aprobate de
Parlament, uneori însă regimul fiscal poate fi modificat prin prevederi de
amendare a cadrului juridic reglementat, în special asupra nivelului cotelor
impozitelor sau nivelul mărimii taxelor, prevăzute în proiectul de buget şi
care sunt valabile numai pentru anul bugetar respectiv.
La fel de importantă ca decizia fiscală care vizează veniturile
bugetare, este decizia de alocare a resurselor bugetare pe diferite destinaţii
sociale şi economice, materializarea acesteia localizându-se în partea de
cheltuieli a proiectului de buget transmis forului legislativ spre aprobare.
Pentru aprobarea în Parlament proiectul de buget parcurge o serie de
etape:
- prima fază este prezentarea, în plenul Parlamentului, de către primul
ministru (sau ministrul finanţelor publice) a raportului pe marginea
proiectului de buget;
- a doua fază o constituie examinarea acestuia în comisiile permanente ale
Parlamentului, structurate pe domenii: educaţie, cultură, ocrotirea
35
sănătăţii, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului, apărare şi
siguranţă naţională, agricultură, industrie, transporturi etc., unde se pot
depune o serie de amendamente;
- urmează analiza şi aprobarea proiectului de buget în comisia de buget,
finanţe, bănci unde se ia şi decizia de admitere sau respingere a
amendamentelor formulate în comisiile permanente de specialitate,
hotărârea finală urmând a fi luată în plenul Parlamentului;
- următoarea fază o constituie dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget
în Parlament;
- ultima fază o reprezintă promulgarea de către Preşedintele României a
legii bugetului aprobată de Parlament.
Data intrării în vigoare este cea în care aceasta este făcută publică în
Monitorul Oficial al României, moment în care bugetul devine operaţional,
trecându-se la execuţia acestuia care se realizează pe durata anului bugetar.
Foarte important în aprobarea bugetului de stat, îl constituie
termenul votării şi promulgării care, potrivit prevederilor Legii finanţelor
publice, este cel mai târziu la data de 31 decembrie al anului curent pentru
anul următor, ce trebuie aprobat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe
ministere şi celelalte organe centrale de stat.
În practică, se întâlnesc, însă situaţii când fie Guvernul nu se
încadrează în termenul prevăzut de lege pentru depunerea proiectului de
buget, sau când dezbaterea parlamentară se prelungeşte peste durata limită
prevăzută iniţial, iar legea bugetară anuală să nu fie votată până la începutul
exerciţiului financiar următor.
În situaţia în care bugetul de stat nu s-a aprobat cu cel puţin trei zile
înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul aplică în anul următor
prevederile din bugetul anului precedent sau cele prevăzute în proiectul de
buget prezentate spre aprobare Parlamentului, în condiţiile respectării
normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru finanţare a
acţiunilor social-economice până la aprobarea bugetului, Guvernul având
încredinţarea legală pentru aceasta. În aceste cazuri, ţinând seama că
proiectul de buget a devenit un instrument tot mai activ, dar şi mai complex
utilizat de Guvern în scopul influenţării creşterii economice şi al
redistribuirii veniturilor în societate, posibilităţile Parlamentului de a efectua
modificări substanţiale, vizând fondul politicii fiscal-bugetare devin tot mai
restrânse. Aceasta este determinată de o execuţie provizorie stabilită de
Guvern, cu o decizie preponderent politică a acestuia, fără a ţine seama de
caracterul democratic al reprezentanţilor aleşi în Parlament.
3.3.3. Execuţia bugetului
Execuţia bugetului constă în încasarea veniturilor şi efectuarea

cheltuielilor aprobate de Parlament. Fiind un proces deosebit de amplu şi de
complex, la execuţia bugetului participă un număr foarte mare de operatori
bugetari, începând cu aparatul fiscal central şi teritorial al Ministerului
Economiei şi Finanţelor, ministerele şi alte agenţii guvernamentale şi până
la instituţiile publice operative – şcoli, spitale, muzee, teatre, unităţi militare,
instanţe judecătoreşti, unităţi administrativ teritoriale şi alte entităţi publice
care primesc transferuri de la bugetul de stat sau care sunt finanţate de la
bugetul de stat.
36
Responsabilitatea execuţiei bugetare revine Guvernului, prin
instituţiile sale competente cărora li s-a acordat competenţe de administrare
atât a procesului de colectare la un nivel cât mai ridicat a veniturilor, cât şi a
procesului de utilizare eficientă a alocaţiilor bugetare, respectându-se
principiul potrivit căruia veniturile reprezintă limite minime de realizat, iar
cheltuielile bugetare aprobate reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite,
instituţiile publice fiind obligate să respecte întocmai destinaţiile stabilite
pentru fiecare alocaţie bugetară.
Urmărirea operativă a execuţiei bugetare se realizează de către
Ministerul Economiei şi Finanţelor, căruia îi revine sarcina de a menţine pe
tot parcursul execuţiei, raportul dintre veniturile şi cheltuielile în limitele
aprobate prin legea bugetară anuală.
Derularea execuţiei bugetului de stat, respectiv încasarea veniturilor
cuvenite bugetului precum şi efectuarea plăţilor de la buget se realizează
prin trezoreria statului şi a unităţilor sale teritoriale, ocazie cu care se
efectuează şi un control fiscal – bugetar prealabil.
3.3.3.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat

Se realizează cu ajutorul aparatului fiscal al Ministerului Economiei
şi Finanţelor şi cuprinde 4 etape succesive şi anume: aşezarea, lichidarea,
emiterea titlului de percepere şi perceperea propriu-zisă a impozitului.
- Aşezarea impozitului, reprezintă identificarea şi dimensionarea
(stabilirea) materiei impozabile de care dispune o persoană juridică
sau fizică şi care este supusă impozitării potrivit legilor fiscale
specifice naturii sursei de venit;
- Lichidarea constă în determinarea cuantumului impozitului datorat
de o persoană fizică şi juridică în funcţie de mărimea (volumul)
materiei impozabile, de cotele de impozit şi alte condiţii prevăzută
de actul normativ care reglementează fiecare impozit în parte;
- Emiterea titlului de percepere a impozitului, operaţiune prin care se
înscriu într-un document (dispoziţie) în baza căruia se autorizează
perceperea impozitului ca venit şi care reprezintă titlu de încasare
sau un titlu executoriu de încasare prin procedurile specifice
executării silite, în cazul în care contribuabilul nu îşi achită din
proprie iniţiativă obligaţia faţă de buget;
- Perceperea impozitului constă în încasarea efectivă a acestuia în
cuantumul şi la termenele stabilite, operaţiune prin care se sting
obligaţiile fiecărui contribuabil faţă de buget, încasarea realizându-se
de către unităţile trezoreriei statului.
3.3.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat

În execuţia cheltuielilor bugetului de stat se parcurg patru faze
procedurale succesive pentru fiecare alocaţie bugetară, etape prin care se
urmăresc respectarea destinaţiei şi a cuantumului aprobat pentru fiecare
categorie de cheltuieli bugetare şi care vizează angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata propriu-zisă a alocaţiei.
- Angajarea cheltuielilor bugetare reprezintă asumarea deciziei de
angajare, de către un ordonator de credite (conducătorii
instituţiilor publice) asupra cheltuielilor bugetare şi care
generează obligaţia unei instituţii publice de a efectua plăţi pe
37
seama creditelor deschise din Bugetul de stat pentru livrarea de
bunuri, executarea de lucrări sau prestări servicii.
Angajarea cheltuielilor şi efectuarea plăţilor nu pot avea loc dacă
acestea nu rezultă dintr-un act legal – contracte, comenzi, facturi prin care
sunt stabilite obligaţiile furnizorilor şi ale beneficiarului şi fără a purta viza
de control financiar preventiv a şefului compartimentului financiar contabil
sau a înlocuitorului acestuia.
- Lichidarea reprezintă operaţiunea prin care se verifică şi se
constată realizarea furnizării bunurilor, a execuţiei lucrărilor
şi/sau a serviciilor prestate, în urma recepţiilor efectuate, în
funcţie de care se stabileşte cuantumul sumelor ce urmează a fi
achitate din creditul bugetar aprobat. Fiind o operaţiune
posterioară realizării livrărilor de mărfuri, lucrărilor executate şi /
sau serviciilor prestate către o instituţie de stat angajatoare a
cheltuielilor bugetare, lichidarea trebuie să aibă la bază acte
justificative – facturi, avize de însoţire, procese verbale de
recepţie, situaţii de lucrări, etc. - prin care se determină
cuantumul (nivelul) plăţilor ce urmează a se efectua de către
instituţia publică beneficiară.
- Ordonanţarea constituie actul de emitere de către instituţia
publică a ordinului de plată, prin care, pe baza evaluării realizate
prin lichidare, se dispune plata unei sume de bani din alocaţia
bugetară în favoarea unui terţ, operaţiune care va fi de asemenea
vizată de către controlul financiar preventiv;
- Plata reprezintă achitarea efectivă de către instituţia publică a
sumei datorate către furnizori sau creditori pentru stingerea
obligaţiilor băneşti faţă de aceştia pentru livrările de mărfuri,
executarea de lucrări şi/sau serviciile prestate.
Derularea plăţilor se realizează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei
statului şi care la rândul lor înainte de a debita contul instituţiei publice
deschis la trezoreria unde aceasta este arondată, efectuează un control
bugetar prealabil, verificând încadrarea în prevederile bugetului de venituri
şi cheltuieli al acesteia aprobat de cei competenţi, încadrarea în limita
creditelor deschise pentru o anumită perioadă şi pe destinaţii distincte (în
special a celor privind cheltuielile salariale şi a celor de capital) şi chiar
verificarea documentelor justificative (facturi, situaţii de lucrări state de
plată, achitarea obligaţiilor bugetare etc.)
3.3.4. Închiderea execuţiei bugetare
Închiderea execuţiei bugetare se efectuează prin întocmirea contului

de execuţie bugetară, la sfârşitul anului bugetar, în care sunt reflectate
executarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor bugetare, modul cum s-a
respectat încadrarea în veniturile, cheltuielile şi destinaţia soldului bugetar
aprobat prin legea anuală a bugetului.
Contul de execuţie bugetară cuprinde operaţiunile de încasări ale
veniturilor şi plăţile efectuate în contul cheltuielilor realizate efectiv în anul
bugetar respectiv, indiferent de exerciţiul bugetar la care se referă.
Contul de execuţie bugetară se întocmeşte de Ministerul Economiei
şi Finanţelor pe baza dărilor de seamă şi a conturilor privind execuţia de
casă a bugetului elaborate de fiecare instituţie publică.
38
Aceste documente de raportare contabilă se centralizează pe
verticală la nivelul fiecărui ordonator de credite, care depune apoi la
Ministerul Economiei şi Finanţelor, situaţia execuţiei bugetare din domeniul
său de activitate.
Ministerul Economiei şi Finanţelor întocmeşte Contul general de
execuţie bugetară pe care-l prezintă Guvernului spre analiză discutare şi
care hotărăşte supunerea lui Parlamentului pentru dezbatere şi aprobare.
3.3.5. Controlul execuţiei bugetare
Controlul execuţiei bugetare se exercită de organe împuternicite,

acest control fiind de natură politică, jurisdicţională şi administrativă.
Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi
aprobarea proiectelor de buget, precum şi a contului general anual de
execuţie al bugetului (inclusiv anexele) transmise de Guvern. Acest control
se exercită şi în cursul execuţiei bugetului aprobat prin examinarea
rapoartelor periodice ale Guvernului prezentate Parlamentului. De asemenea
Parlamentul prin comisiile sale de specialitate poate audia membrii
guvernului sau oricare altă persoană care administrează surse publice.
Controlul jurisdicţional se exercită de organisme specializate ale
statului, în vederea stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în
procesul execuţiei bugetare, în cazul gestionării defectuoase a fondurilor
publice puse la dispoziţie. În exercitarea acestui control, un rol important
revine Curţii de Conturi ca instituţie supremă de control a finanţelor publice
din ţara noastră, care funcţionează în mod autonom, după o lege proprie de
organizare, pe lângă Parlament, nesubordonată Guvernului.
Parlamentul transmite contul de execuţie bugetară spre verificare
Curţii de Conturi. Curtea de conturi efectuează potrivit legii, controlul
ulterior privind execuţia bugetară anuală la fiecare instituţie publică şi
îndeosebi la ordonatorii de credite principali, verificarea vizând legalitatea şi
realitatea operaţiunilor privind execuţia bugetară. La încheierea verificării,
dacă nu se constată neegalităţi şi prejudicii în gestionarea fondurilor publice,
Curtea de Conturi emite actul privind descărcarea de gestiune a
conducătorului fiecărei instituţii publice. În situaţia în care constată
operaţiuni bugetare nelegale sau eventuale pagube în folosirea banului
public, acestea se recuperează prin organele de jurisdicţie ale Curţii de
Conturi sau prin instanţele de profil din sfera puterii judecătoreşti. Curtea de
Conturi prezintă Parlamentului raportul privind controlul contului de
execuţie bugetară în vederea dezbaterii şi aprobării acestui cont.
Controlul administrativ cuprinde controlul exercitat de organele de
specialitate ale Ministerului Economiei şi Finanţelor şi controlul realizat în
interiorul fiecărei instituţii publice, sub forma controlului financiar
preventiv, controlului ierarhic controlului financiar intern de gestiune şi a
auditului financiar.
Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca autoritate specializată a
administraţiei centrale de stat, are atribuţii permanente de control asupra
operaţiunilor de execuţie a bugetului, vizând încasarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor înscrise şi aprobate prin legea bugetară.
Ministerul Economiei şi Finanţelor îndrumă metodologic,
coordonează şi supraveghează asigurarea bunei gestiuni financiare în
39
utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public şi
privat al statului, prin intermediul trezoreriei statului.
Un rol important în utilizarea eficientă a fondurilor publice şi în
administrarea patrimoniului public la nivelul fiecărei instituţii publice revine
auditului intern, controlului financiar preventiv şi controlului intern, modul
de organizare şi exercitare a acestor activităţi fiind reglementat prin lege.
3.3.6. Aprobarea execuţiei bugetare
Raportul întocmit de către Curtea de Conturi se supune spre

dezbatere în forul legislativ, respectiv Parlamentul, fiind analizat mai întâi în
comisiile permanente buget – finanţe ale celor două camere, după care în
plen se dezbate proiectul de Lege privind aprobarea contului de execuţie
bugetară.
Guvernul prezintă sinteza evoluţiilor economico-financiare din anul
la care se referă execuţia bugetară şi factorii care au influenţat evoluţia
acestuia şi în continuare se trece la discutarea pe articole a proiectului legii
privind aprobarea contului de execuţie bugetară, ocazie cu care se pot
solicita verificări suplimentare din partea Curţii de Conturi a anumitor
aspecte ale execuţiei cu raportări ulterioare.
În final proiectul de lege privind aprobarea contului de execuţie
bugetară se supune votului parlamentarilor, iar dacă acesta este favorabil el
marchează încheierea etapelor procesului bugetar.
1) Părţile implicate în elaborarea proiectului Legii bugetului de stat

sunt:
a) ordonatorii de credite, Ministerul Economiei şi Finanţelor,
Guvernul, Parlamentul, Grupurile de interes, Cetăţenii;
b) numai ordonatorii de credite şi Ministerul Economiei şi
Finanţelor;
c) numai Guvernul, Parlamentul şi Ministerul Economiei şi
Finanţelor
2) Execuţia bugetului de stat nu presupune:

a) execuţia de casă a bugetului – operaţiuni privind încasarea,
păstrarea şi eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea
cheltuielilor publice locale;
b) situaţii privind rezultatele execuţiei bugetare (dări de seamă
trimestriale, sinteza anuală a veniturilor şi cheltuielilor,
conturi anuale ale execuţiei bugetare;
c) întocmirea contului de execuţie bugetară care reflectă atât
finalitatea operaţiunilor de executare a veniturilor şi
cheltuielilor bugetare, cât şi modul în care Guvernul a
respectat proiecţiile bugetare, cu soldul bugetar aprobat de
Parlament (echilibru, deficit sau excedent).
40
3) Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape prin care trec
bugetele publice. Aceste etape sunt:
a) elaborarea proiectului de buget, aprobarea proiectului de
buget, execuţia bugetului, încheierea exerciţiului bugetar,
controlul execuţiei bugetare, aprobarea execuţiei bugetului;
b) fundamentarea proiectelor de bugete publice, elaborarea
proiectului de buget, execuţia bugetului;
c) întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectele de
bugete publice, elaborarea proiectului de buget, aprobarea
proiectului de buget.
4) În execuţia cheltuielilor bugetului de stat se parcurg anumite faze

procedurale succesive pentru fiecare alocaţie bugetară. Aceste faze
sunt în număr de:
a) două: angajarea şi plata, deoarece acestea presupun asumarea
deciziei de angajare de către un ordonator de credite şi
achitarea efectivă de către instituţia publică a sumei datorate
către furnizori sau creditori pentru stingerea obligaţiilor
băneşti faţă de aceştia pentru livrările de mărfuri, executarea
de lucrări şi/sau serviciile prestate;
b) trei: angajarea, lichidare şi plata, deoarece pe lângă
angajament şi plată este necesară şi verificarea şi constatarea
realizării angajamentului;
c) patru, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata propriu-
zisă.
5) Aşezarea impozitului reprezintă:

a) identificarea şi stabilirea materiei impozabile de care dispune
o persoană juridică sau fizică şi care este supusă impozitării
potrivit legilor fiscale specifice naturii sursei de venit;
b) determinarea cuantumului impozitului datorat de o persoană
fizică şi juridică în funcţie de mărimea (volumul) materiei
impozabile, de cotele de impozit şi alte condiţii prevăzută de
actul normativ care reglementează fiecare impozit în parte;
c) emiterea titlului de percepere a impozitului, operaţiune prin
care se înscriu într-un document (dispoziţie) în baza căruia se
autorizează perceperea impozitului ca venit şi care reprezintă
titlu de încasare sau un titlu executoriu de încasare prin
procedurile specifice executării silite, în cazul în care
contribuabilul nu îşi achită din proprie iniţiativă obligaţia faţă
de buget
1) Ordonatorii de credite reprezintă entităţi finanţate de la bugetul de

stat şi pot fi:
a) numai ordonatori principali de credite, deoarece din bugetul
de stat se finanţează doar miniştrii, conducătorii instituţiilor
publice centrale sau instituţiilor publice autonome;
b) ordonatori principali de credite, ordonatori secundari sau
terţiari de credite;
41
c) numai ordonatori principali de credite şi ordonatori secundari
care sunt conducătorii instituţiilor din subordinea
ordonatorilor principali de credite;
2) Elaborarea bugetului de stat presupune:

a) formularea unor criterii de performanţă, pe baza cărora se
elaborează proiectul de buget;
b) activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a
cheltuielilor aprobate prin buget
c) execuţia de casă a bugetului – operaţiuni privind încasarea,
păstrarea şi eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea
cheltuielilor publice locale
3) Aprobarea bugetelor publice revine ca răspundere instituţiilor puterii

legislative, respectiv:
a) Parlamentului la nivel central şi Consiliilor locale în profil
teritorial;
b) numai Parlamentului, deoarece la nivelul acestuia
funcţionează comisii de specialitate care avizează şi
analizează documentele bugetare;
c) numai Parlamentului, deoarece la nivelul acestuia bugetele se
adoptă pe ansamblu ca legi.
4) Lichidarea reprezintă:
a) operaţiunea prin care se verifică şi se constată realizarea
furnizării bunurilor, a execuţiei lucrărilor şi/sau a serviciilor
prestate, în urma recepţiilor efectuate;
b) achitarea efectivă de către instituţia publică a sumei datorate
către furnizori sau creditori pentru stingerea obligaţiilor
băneşti faţă de aceştia pentru livrările de mărfuri, executarea
de lucrări şi/sau serviciile prestate;
c) actul de emitere, de către instituţia publică, a ordinului de
plată, prin care se dispune plata unei sume de bani din
alocaţia bugetară în favoarea unui terţ, operaţiune care va fi
de asemenea vizată de către controlul financiar preventiv;
5) Execuţia veniturilor bugetului de stat se realizează cu ajutorul

aparatului fiscal al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi cuprinde:
a) aşezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere şi
perceperea propriu-zisă a impozitului;
b) identificarea şi dimensionarea (stabilirea) materiei
impozabile de care dispune o persoană juridică sau fizică şi
care este supusă impozitării potrivit legilor fiscale specifice
naturii sursei de venit;
c) încasarea efectivă a acestuia în cuantumul şi la termenele
stabilite, operaţiune prin care se sting obligaţiile fiecărui
contribuabil faţă de buget, încasarea realizându-se de către
unităţile trezoreriei statului
42
1) Moşteanu, Tatiana şi al., Politici fiscale şi strategii europene,

Bucureşti, 2003
4) ***, O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul
financiar preventiv;
5) ***, Ordin nr. 38 din 15 ianuarie 2003 pentru aprobarea
Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern;
6) ***, H.G. nr. 720 din 10 octombrie 1991 privind aprobarea
Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar
elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
43
TEMA IV. BUGETUL LOCAL
CONŢINUT
4.1. Organizarea şi principiile finanţelor locale

4.2. Funcţiile finanţelor unităţilor administrativ-teritoriale
4.3. structura veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale
4.4. Procesul bugetar la nivelul colectivităţilor locale din România
REZUMAT
Finanţele publice locale îşi au originea în autonomizarea autorităţilor

teritoriale în administrarea comunităţilor respective.
Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane, delimitate
teritorial din punct de vedere politic şi administrativ, care au autorităţi
publice diferite de cele ale statului. Aceasta este o condiţie a autonomiei
financiare, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără
autonomia financiară, care-i asigură suportul financiar al funcţionării.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a finanţelor
publice locale;
¾ Cunoaşterea funcţiilor care stau la baza desfăşurării în condiţii
optime a unităţilor administrativ-teritoriale;
¾ Înţelegerea modului de desfăşurare a procesului bugetar la nivelul
colectivităţilor locale.
4.1. ORGANIZAREA ŞI PRINCIPIILE FINANŢELOR LOCALE
Organizarea distinctă a finanţelor locale pe baza autonomiei lor

financiare este necesară deoarece:
− comunităţile locale cunosc, cel mai bine, posibilităţile proprii
privind resursele băneşti de provenienţa publică şi în special
nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite;
− permite degrevarea finanţelor centrale de o seamă de cheltuieli;
− reduce numărul şi amploarea fluxurilor băneşti între cele două
niveluri structurale ale finanţelor publice;
− permite o urmărire mai bună a modului cum sunt folosite
fondurile financiare publice constituite;
− finanţele locale satisfac mai bine cerinţele de utilităţi publice în
teritoriu, cum ar fi: construirea de drumuri, poliţia, iluminatul
public, gospodăria comunală, s.a.
În fiecare ţară, raportul dintre finanţele publice centrale şi cele locale
este diferit. Gradul de centralizare financiară diferă în funcţie de
concentrarea administraţiei ţării, de gradul în care organele locale sunt
subordonate conducerii centrale. Descentralizarea financiară începe să
funcţioneze dincolo de limita de la care aria utilizării bunurilor şi serviciilor
publice de interes naţional începe să se restrângă, iar costul comparativ al
luării deciziilor la nivel central devine prea ridicat.
44
Indiferent de gradul de autonomie a comunităţilor locale, se
apreciază că la descentralizarea financiară trebuie avute în vedere
următoarele principii:
- principiul diversităţii, explicat pe seama varietăţii de forme şi a
măsurii diferite a solicitărilor de bunuri şi servicii publice;
- principiul echivalentei în finanţarea serviciilor publice, explicat pe
baza beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetăţenilor;
- principiul acceptării costului descentralizării, determinat de
diferenţele fiscale regionale, care se interferează cu răspândirea în
spaţiu a activităţilor economice;
- principiul redistribuirii şi stabilizării centralizate, impus de
realitatea conform căreia comunităţile locale nu dispun de
instrumentele macroeconomice pentru înfăptuirea unor obiective de
importanta naţională;
- principiul compensării fluxurilor financiare dintre colectivităţi,
cauzate de transferurile involuntare de venituri, pe seama
deosebirilor economice şi care prejudiciază înfăptuirea programelor
de cheltuieli pentru unele din acestea;
- principiul asigurării serviciilor sociale vitale, conform căruia
această sarcina cade în seama autorităţilor centrale. Guvernul trebuie
să ofere un minim de servicii publice esenţiale (sănătate, siguranţă
socială, educaţie) tuturor cetăţenilor ţării;
- principiul accesului echitabil la resursele financiare publice,
determinat de situaţia unor colectivităţi locale a căror balanţă de
nevoi şi capacitate fiscală este deficitară, necesitând compensarea
minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei
scheme prestabilite;
- principiul echilibrului financiar, conform căruia repartizarea între
nivelurile de autoritate publică ale finanţelor publice trebuie să
asigure exercitarea conducerii în limita atribuţiilor şi competentelor
ce revin fiecăreia.
În România, organizarea teritorială a finanţelor publice se suprapune
peste divizarea teritoriului naţional în unităţi administrativ-teritoriale, fiind
structurată pe niveluri ierarhice în limitele fiecărei unităţi administrative:
judeţe, municipii, oraşe, comune.
Din punct de vedere juridic, organele financiare teritoriale sunt
instituţii ale administraţiei publice, cu administraţie şi gestiune proprie de
instituţie. Sfera lor de acţiune diferă, după nivelul organizatoric, astfel:
- direcţiile generale ale finanţelor publice la nivel de judeţ şi
Municipiul Bucureşti;
- administraţiile finanţelor publice, la nivelul municipiilor şi
sectoarelor Municipiului Bucureşti;
Conform Legii finanţelor publice locale, la întocmirea, executarea
bugetelor locale trebuie să se ţină cont de următoarele principii:
a) principiul universalităţii, conform căruia:
- veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume
brute;
- veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite
destinaţii distincte.
45
b) principiul transparenţei şi publicităţii, conform căruia procesul
bugetar este deschis şi transparent, acesta realizându-se prin:
- publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituţiei publice
sau afişarea la sediul autorităţii administraţiei publice locale
respective a proiectului de buget local şi a contului anual de execuţie
a acestuia;
- dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării
acestuia;
- prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţa
publică.
c) principiul unităţii, conform căruia:
- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document,
pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor
publice locale.
- se interzic reţinerea şi utilizarea de venituri în regim extrabugetar,
precum şi constituirea de fonduri publice locale în afară bugetelor
locale, dacă legea nu prevede altfel.
d) principiul unităţii monetare, presupune ca:
- toate operaţiunile bugetare să se exprimă în monedă naţională.
e) principiul anualităţii:
- veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condiţiile legii, pe
o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar.
- toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an
bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de
execuţie a bugetului respectiv.
f) principiul specializării bugetare, conform căruia:
- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe
surse de provenienţa şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate
după natura lor economică şi destinaţia acestora.
g) principiul echilibrului, conform căruia:
- cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului
respectiv.
h) alte principii:
h1) principiul solidarităţii
- prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în
situaţie de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de
rezerva bugetară constituit în bugetul local.
- din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local consiliile
locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile
administrativ-teritoriale aflate în situaţii de extremă dificultate, la
cererea publică a primarilor acestor unităţi administrativ-teritoriale
sau din proprie iniţiativă.
h2) principiul autonomiei locale financiare
- unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare
suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot
utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele prevăzute
de lege.
- autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii
nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii.
46
- alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu
trebuie să afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităţilor
administraţiei publice locale în domeniul lor de competenta.
- sumele defalcate cu destinaţie specială se utilizează de către
autorităţile administraţiei publice locale în conformitate cu
prevederile legale.
h3) principiul proporţionalităţii
- resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să
fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei
publice locale stabilite prin lege.
h4) Principiul consultării
- autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile asociative
ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a
resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.
4.2. FUNCŢIILE FINANŢELOR UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-

TERITORIALE
Funcţiile finanţelor publice locale, după unii autori, sunt echivalente

cu cele ale finanţelor publice şi anume:
a) funcţia de repartiţie, cu cele două subfuncţii ale sale:
- subfuncţia de constituire a fondurilor publice - se realizează între
autorităţile locale, pe de o parte ca beneficiar al acestor resurse şi diverse
persoane juridice şi fizice, pe de altă parte în calitate de contribuabili
care sunt reprezentaţi prin:
- agenţii economici indiferent de forma lor de proprietate sau
forma juridică de organizare;
- instituţiile publice;
- persoanele fizice;
- asociaţiile şi colectivităţile de grup care nu dau naştere la o
persoană juridică.
- subfuncţia de distribuire, alocare şi utilizare a resurselor publice locale
către membrii comunităţii, persoane fizice şi juridice beneficiare.
Aceasta subfuncţie este realizată de autorităţile locale cu ocazia
finanţării unor utilităţi şi servicii publice. Beneficiarii acestor resurse
sunt persoanele juridice şi persoanele fizice, precum şi acele instituţii şi
unităţi speciale care produc utilităţi publice sau semipublice.
Alegerea priorităţilor în distribuirea resurselor publice pe acţiuni,
obiective şi beneficiari reprezintă una din cele mai de importante decizii ale
autorităţilor unei unităţi admnistrativ-teritoriale, deoarece de această alegere
depinde în mare măsura dezvoltarea sau stagnarea economiei comunităţi
locale, cu consecinţe directe asupra bunăstării sau sărăciei membrilor acelei
societăţi.
b) funcţia de control
Controlul, care se exercită prin intermediul acestei funcţii la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale, se realizează, în principal, în cadrul celor
două subfuncţii, cea de constituire şi cea de alocare, utilizare, astfel:
- în faza de constituire a resurselor publice, funcţia de control se
exercită mai ales prin intermediul compartimentului buget,
finanţe, contabilitate, prin stabilirea cuantumului corect al
47
obligaţiilor fiscale pe care le au contribuabilii şi al unui control
fiscal cu prilejul încasării şi administrării acestora;
- în faza de utilizare a resurselor publice, funcţia de control se
exercită preventiv, în principal prin intermediul Ministerului
Economiei şi Finanţelor şi a organelor sale teritoriale, cu prilejul
deschiderii creditelor bugetare şi a angajării de plăţi prin unităţile
trezoreriei statului. În această fază se are în vedere ca alocările
de fonduri bugetare să aibă o bază legală, să fie oportune,
necesare şi să fie asigurate resursele financiare proprii, atunci
când o asemenea condiţie de finanţare este prevăzută în mod
expres de lege.
De asemenea, funcţia de control în cadrul subfuncţiei de utilizare se
poate exercita atât aposteriori (după ce cheltuielile sunt efectuate deja), cât
şi înaintea constituirii propriu-zise a resurselor financiare publice, prin
controlul exercitat la regiile autonome, atunci când acestea nu îşi
îndeplinesc obligaţiile bugetare către buget sau asupra activităţii instituţiilor
publice care nu-şi realizează veniturile prognozate, dacă li se prevăd
asemenea sarcini.
c) funcţia de intervenţie a autorităţilor locale în economie
Instrumentele şi tehnicile folosite de autorităţile locale pentru a
interveni în viata unităţii administrativ-teritoriale, în vederea stimulării
unora şi anihilării altora ţin, în special, de politicile fiscale şi de cele
bugetare. Metodele şi tehnicile sistemului fiscal bugetar sunt cele mai
importante, prin intermediul lor se acţionează asupra factorilor economici
din societate. Astfel, prin sistemul de reglementari fiscale autorităţile locale
au posibilitatea de a acorda înlesniri, reduceri sau alte facilităţi fiscale în
domeniul impozitelor, taxelor, sau a majorărilor de întârziere pentru neplata
în termen a acestora, iar prin politicile bugetare pot sprijini direct sectoare şi
unităţi productive sau persoane fizice, domenii şi activităţi care interesează
sau care se apreciază că prezintă importanţă pentru comunitate.
În acest sens, autorităţile locale pot înfiinţa întreprinderi acolo unde
se apreciază că nu sunt create suficiente utilităţi şi servicii publice sau
semipublice.
4.3. STRUCTURA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR

BUGETELOR LOCALE
Bugetul local reprezintă documentul prin care sunt prevăzute şi

aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-
teritoriale. Bugetele locale sunt instrumente de planificare şi conducere a
activităţii financiare a unităţilor administrativ-teritoriale care au
personalitate juridică. Structura bugetelor locale evidenţiază:
- gradul de autonomie a administraţiei locale faţă de puterea centrală
şi legăturile existente între diferitele administraţii teritoriale;
- fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor
administraţiilor locale;
- modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a
deficitelor.
Conform Legii finanţelor publice locale nr. 273/2006, structura
veniturilor şi a cheltuielilor bugetelor locale se prezintă astfel:
48
I. Veniturile bugetare locale se constituie din:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte
vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
d) donaţii şi sponsorizări.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe
constatarea şi evaluarea materiei impozabile, respectiv a bazei de impozitare
în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente, evaluarea
serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte
elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a
veniturilor.
II. Cheltuielile bugetare locale vizează acţiunile întreprinse de autorităţile
executive pentru:
a) învăţământ, sănătate, cultură şi religie, asistenţă socială, ajutoare şi
indemnizaţii (acţiuni social-culturale);
b) servicii, dezvoltare publică şi locuinţe;
c) transporturi, agricultură, alte acţiuni economice (acţiuni economice);
d) alte acţiuni;
e) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, plata dobânzilor şi
a comisioanelor aferente;
f) plăţi de dobânzi şi comisioane (datoria publică şi altele);
g) rambursări de împrumuturi (rambursări de împrumuturi şi pentru
echilibrare bugetară);
h) fonduri de rezervă;
i) cheltuieli cu destinaţie specială (finanţate din fonduri speciale).
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor
locale pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi,
programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce
revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de
acestea, în vederea funcţionarii lor şi în interesul colectivităţilor locale
respective.
Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se
efectuează în strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor
bugetelor locale, estimate a se realiza.
În România, sursele de formare a veniturilor bugetelor locale sunt
următoarele:
a) impozite, taxe şi alte venituri, precum şi cotele adiţionale la unele
venituri ale bugetului de stat şi bugetelor locale. Consiliile locale,
consiliile judeţene şi Consiliul general al Municipiului Bucureşti
stabilesc impozitele şi taxele locale;
b) vânzarea sau valorificarea materialelor obţinute ca urmare a casării
activelor fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale. Aceste sume
constituie venituri ale bugetelor locale sau ale instituţiilor (care nu
sunt finanţate integral de la bugetul local) şi servesc la finanţarea
investiţiilor;
c) sumele încasate din vânzarea bunurilor aparţinând domeniului privat
al unităţilor administrativ-teritoriale sunt venituri cu destinaţii
specială şi servesc la finanţarea investiţiilor;
d) sumele încasate din valorificarea bunurilor confiscate, în funcţie de
subordonarea instituţiilor care au dispus confiscarea;
49
e) transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat, aprobate anual
prin legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui judeţ şi
Municipiul Bucureşti.
f) împrumuturile contractate pe piaţa financiară internă sau externă
pentru:
− finanţarea de investiţii publice de interes local;
− refinanţarea datoriei publice locale.
4.4. PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL COLECTIVITĂŢILOR

LOCALE
Procedura elaborării, aprobării şi executării bugetelor locale are la

baza principiul autonomiei locale prevăzut atât de Legea finanţelor publice,
cât şi de Legea administraţiei publice locale. Metodologia elaborării şi
execuţiei bugetelor locale este stabilită de Ministerul Finanţelor, ca şi în
cazul bugetului de stat.
4.4.1. Elaborarea proiectelor bugetelor locale
La elaborarea proiectelor bugetelor locale se au în vedere prevederile

Legii privind finanţele publice locale şi a celor rezultate din Legea privind
administraţia publică locală, care stabilesc competenţele ce revin consiliilor
locale pe linia stabilirii surselor de venituri din impozite, taxe şi alte
vărsăminte, precum şi sarcinile pe linia finanţării instituţiilor şi serviciilor
publice de subordonare locală.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale (primarii şi
preşedinţii consiliilor judeţene şi al Consiliului general al capitalei) vor
stabili acţiunile ce vor fi finanţate din bugetele locale, pe bază de programe
care vor fi întocmite de către instituţiile şi serviciile publice de interes local,
în scopul finanţării unor activităţi, obiective, proiecte, care vor constitui
anexe la bugetul local.
Ordonatorii principali de credite trebuie să prezinte Direcţiilor
Generale ale Finanţelor Publice judeţene, până la 15 mai a fiecărui an,
proiectele bugetelor locale echilibrate. Direcţiile Generale ale Finanţelor
Publice judeţene, după ce vor analiza nivelul veniturilor prevăzute ca posibil
a se realiza pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale din informaţiile
deţinute de trezoreriile operative şi organele fiscale teritoriale) şi a nivelului
de cheltuieli rezultate din programele instituţiilor şi serviciilor publice ce
urmează a fi finanţate din bugetele locale, va depune la Ministerul
Economiei şi Finanţelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului,
până la 1 iunie ale fiecărui an.
Ministerul Economiei şi Finanţelor, după examinarea propunerilor
de acordare de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi de
transferuri cu destinaţie specială, cuprinse în aceste proiecte, cu acordul
guvernului, va comunica până la 1 iulie Direcţiilor Generale ale Finanţelor
Publice judeţene limitele sumelor defalcate şi a transferurilor, precum şi
criteriile de repartizare a acestora pe fiecare unitate administrativ-teritorială,
judeţ în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale. Limitele sumelor
şi criteriile de repartizare se transmit şi Consiliilor judeţene şi Consiliului
general al capitalei.
50
După primirea limitelor maxime din sume defalcate şi transferuri,
ordonatorii principali de credite întocmesc noile propuneri de proiect de
bugete locale şi le transmit Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice
judeţene, până la 20 iulie.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţeană după confruntarea
datelor primite prin proiecte de la unităţile administrativ teritoriale cu datele
primite de la Ministerul Economiei şi Finanţelor întocmeşte proiectul de
buget local pe ansamblul judeţului şi îl transmite Ministerului Economiei şi
Finanţelor până la data de 1 august a fiecărui an.
4.4.2. Aprobarea bugetelor locale
Proiectele bugetelor locale elaborate în condiţiile expuse mai sus, se

prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi Consiliului local al
Municipiului Bucureşti, în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a legii
anuale a bugetului de stat.
Pe baza bugetelor locale aprobate de consiliile locale şi judeţene,
Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice judeţene întocmesc şi transmit
Ministerului Economiei şi Finanţelor bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ,
cu repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, grupate pe comune,
oraşe, municipii şi sectoare ale Municipiului Bucureşti şi bugetul propriu al
consiliului judeţean, pe structura clasificaţiei bugetare stabilită de Ministerul
Economiei şi Finanţelor.
Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează
pe trimestre, în funcţie de termenele legale de plată a veniturilor şi de
perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor potrivit programelor
întocmite de instituţiile şi serviciile publice locale şi se aprobă de către:
- Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru sumele defalcate din
veniturile bugetului de stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe
baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, transmise de
Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice judeţene la Ministerul
Economiei şi Finanţelor, în termen de 20 zile de la intrarea în vigoare a
legii bugetului de stat;
- de către ordonatorii principali de credite (primării) ai bugetelor locale
pentru bugetele proprii şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice
subordonate, în termen de 15 zile de la aprobarea sumelor repartizate de
Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Următoarea etapă o constituie repartizarea creditelor bugetare,
aprobate prin bugetele locale, de către ordonatorii principali de credite pe
unităţile ierarhic inferioare potrivit sarcinilor ce revin acestora şi aprobarea
efectuării cheltuielilor din bugetele proprii, respectiv ordonatorilor
secundari.
La rândul său ordonatorii secundari de credite repartizează creditele
bugetare aprobate pe unităţi ierarhic inferioare ai căror conducători au
calitatea de ordonatori terţiari de credite.
4.4.3. Execuţia bugetelor locale
4.4.3.1. Execuţia veniturilor bugetelor locale

Se realizează cu ajutorul aparatului fiscal al fiecărei primării,
consiliu judeţean şi cuprinde de asemenea 4 etape succesive şi anume:
51
aşezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere şi perceperea propriu-zisă
a venitului (impozitului, taxei).
- Aşezarea impozitului, reprezintă identificarea şi dimensionarea
(stabilirea) materiei impozabile de care dispune o persoană juridică sau
fizică şi care este supusă impozitării potrivit legilor fiscale specifice
naturii sursei de venit;
- Lichidarea constă în determinarea cuantumului impozitului datorat de o
persoană fizică şi juridică în funcţie de mărimea (volumul) materiei
impozabile, de cotele de impozit şi alte condiţii prevăzută de actul
normativ care reglementează fiecare impozit în parte;
- Emiterea titlului de percepere a impozitului, operaţiune prin care se
înscriu într-un document (dispoziţie) în baza căruia se autorizează
perceperea impozitului ca venit şi care reprezintă titlul executoriu de
încasare prin procedurile specifice executării silite, în cazul în care
contribuabilul nu îşi achită din proprie iniţiativă obligaţia faţă de buget;
- Perceperea impozitului ce constă în încasarea efectivă a acestuia în
cuantumul şi termenele stabilite, operaţiune prin care se sting obligaţiile
fiecărui contribuabil faţă de buget, încasarea realizându-se de către
unităţile trezoreriei statului.
Execuţia veniturilor bugetelor locale reprezintă activitatea cea mai
complexă deoarece, în funcţie de volumul veniturilor încasate se pot efectua
cheltuieli, chiar dacă acestea sunt menţionate expres în bugetul local. Din
acest motiv este foarte important ca veniturile să fie corect dimensionate,
dar mai ales operativ încasate, utilizându-se toate metodele legale în această
operaţiune.
4.4.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetelor locale

În execuţia cheltuielilor bugetelor locale se parcurg de asemenea 4
faze procedurale succesive pentru fiecare alocaţie bugetară, etape prin care
se urmăresc respectarea destinaţiei şi a cuantumului aprobat pentru fiecare
categorie de cheltuieli bugetare şi care vizează angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata propriu-zisă a alocaţiei.
- Angajarea cheltuielilor bugetare reprezintă asumarea deciziei de
angajare, de către un ordonator de credite (conducătorii instituţiilor
publice) asupra cheltuielilor bugetare şi care generează obligaţia unei
instituţii publice de a efectua plăţi pe seama creditelor deschise din
Bugetul de stat pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau
prestări servicii. Angajarea cheltuielilor şi efectuarea plăţilor nu pot avea
loc dacă acestea nu rezultă dintr-un act legal – contracte, comenzi,
facturi prin care sunt stabilite obligaţiile furnizorilor şi ale beneficiarului
şi fără a purta viza de control financiar preventiv a şefului
compartimentului financiar contabil sau a înlocuitorului acestuia;
- Lichidarea reprezintă operaţiunea prin care se verifică şi se constată
realizarea furnizării bunurilor, a execuţiei lucrărilor şi/sau a serviciilor
prestate în urma recepţiilor efectuate, în funcţie de care se stabileşte
cuantumul sumelor ce urmează a fi achitate din creditul bugetar aprobat.
Fiind o operaţiune posterioară realizării livrărilor de mărfuri, lucrărilor
executate şi / sau serviciilor prestate către o instituţie de stat angajatoare
a cheltuielilor bugetare, lichidarea trebuie să aibă la bază acte
justificative – facturi, avize de însoţire, procese verbale de recepţie,
52
situaţii de lucrări, etc. - prin care se determină cuantumul (nivelul)
plăţilor ce urmează a se efectua de către instituţia publică beneficiară;
- Ordonanţarea constituie actul de emitere, de către instituţia publică, a
ordinului de plată, prin care, pe baza evaluării realizate prin lichidare, se
dispune plata unei sume de bani din alocaţia bugetară în favoarea unui
terţ, operaţiune care va fi vizată de controlul financiar preventiv;
- Plata reprezintă achitarea efectivă de către instituţia publică a sumei
datorate către furnizori sau creditori pentru stingerea obligaţiilor băneşti
faţă de aceştia pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări şi/sau
serviciile prestate.
Finanţarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură de către
trezoreriile operative teritoriale pe baza deschiderilor de credite de către
ordonatorii principali de credite, ocazie cu care se verifică încadrarea în
limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale şi potrivit destinaţiei
stabilite în aport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziţie anterior şi
respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor
respective.
Efectuarea plăţilor de casă se face numai dacă la baza acestora stau
documente justificative care să confirme primirea mărfurilor, executarea
lucrărilor, prestarea serviciilor, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti,
plata obligaţiilor bugetare – facturi, recepţii, state de plată, ordin de plată,
etc. şi care sunt prezentate trezoreriei înainte de ordonarea plăţii.
Execuţia bugetului local pe tot parcursul anului bugetar este urmărită
şi analizată periodic de către consiliile locale prin comisiile buget-finanţe,
ordonatorii principali (primarii) întocmind conturile anuale de execuţie a
bugetelor locale, pe care le supun spre aprobarea consiliilor locale până 31
mai a anului următor, în următoarea structură:
a) la venituri:
- prevederi bugetare aprobate iniţial;
- prevederi bugetare definitive;
- încasări realizate.
b) la cheltuieli:
- credite aprobate iniţial;
- credite definitive;
- plăţi efectuate.
Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile
teritoriale ale trezoreriei statului unde se evidenţiază în conturi distincte:
- veniturile bugetare pe structura clasificaţiei bugetare;
- cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate şi a destinaţiei
stabilite;
- alte operaţiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare
dispuse de aceştia;
- veniturile extrabugetare şi cheltuielile dispuse de aceştia.
Stadiul execuţiei bugetului se raportează trimestrial şi anual prin
întocmirea Dărilor de seamă contabile, unde sunt reflectate detaliat
realizarea veniturilor pe sursele de venituri faţă de prevederi şi nivelul
cheltuielilor şi plăţilor nete de casă pe destinaţii, capitole, subcapitole,
articole şi alineate faţă de creditele definitive aprobate.
Dările de seamă contabile, semnate de ordonatorii principali de
credite şi compartimentul financiar contabil după ce în prealabil au fost
vizate de trezoreriile teritoriale, se depun la Direcţiile Generale ale
53
Finanţelor Publice Judeţene, care le centralizează şi întocmeşte darea de
seamă pe ansamblul judeţului şi o trimite la Ministerul Economiei şi
Finanţelor.
Controlul execuţiei bugetului local, formarea şi utilizarea resurselor
financiare publice locale, cât şi contul de execuţie anual al bugetelor locale
pot fi supuse controlului Curţii de Conturi, controlului Ministerului
Economiei şi Finanţelor şi controlului propriu al ordonatorului de credite.
Potrivit legii administraţiei publice locale, prefectul, în calitatea să
de reprezentant al Guvernului, are obligaţia să vegheze ca activitatea
consiliilor locale şi a primăriilor, a consiliilor judeţene şi a preşedinţilor
consiliilor judeţene să se desfăşoare conform legii având ca principal
instrument exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor
administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene,
precum şi a preşedintelui consiliului judeţean.
Controlul execuţiei bugetului local de către organele Curţii de
Conturi se realizează prin controlorii financiari care fac parte din cadrul
Camerei de conturi judeţeană – direcţia de control financiar ulterior. În
funcţie de volumul veniturilor şi a cheltuielilor realizate de bugetele locale,
în special de municipii şi oraşe, Curtea de Conturi – Camera de conturi
judeţeană efectuează controlul ulterior care vizează:
- legalitatea şi realitatea veniturilor realizate de către autoritatea
locală în conformitate cu legea anuală a bugetului de stat şi legea
finanţelor publice locale;
- legalitatea şi realitatea cheltuielilor efectuate de către autoritatea
locală, cu respectarea clasificaţiei bugetare şi a destinaţiilor
acestor cheltuieli pe părţi, capitole, subcapitole, articole şi
aliniate şi grupate pe cheltuieli curente, respectiv cheltuieli de
personal, cheltuieli materiale şi pe cheltuieli de capital;
- organizarea şi efectuarea auditului intern şi exercitarea
controlului financiar-preventiv;
- legalitatea şi realitatea împrumuturilor contractate de autoritatea
locală;
- legalitatea şi realitatea modului de constituire şi utilizare a
fondului de rulment şi a fondului de rezervă de către autoritatea
locală;
Rezultatele acestui control sunt aduse la cunoştinţa conducerii
autorităţii locale şi constituie pentru aceasta un mijloc eficient de
îmbunătăţire a activităţii în viitor.
Controlul execuţiei bugetului local de către organele Ministerului
Economiei şi Finanţelor se realizează prin organele trezoreriei operative,
respectiv prin serviciile de încasare şi evidenţa veniturilor bugetare şi
extrabugetare şi serviciul de verificare şi decontare a cheltuielilor
instituţiilor publice pe bază de bugete. Aceste servicii în funcţie de
atribuţiunile specifice pe care le au, trebuie să urmărească realizarea unei
execuţii corespunzătoare a veniturilor, execuţie concretizată prin
evidenţierea corectă, clară pe surse şi pe destinaţii a acestor venituri dar mai
ales a efectuării a încă unui control financiar preventiv a cheltuielilor.
Efectuarea controlului financiar preventiv al cheltuielilor are ca
scop, în primul rând încadrarea acestora în disponibilul existent în
trezorerie, a încadrării în bugetul de venituri şi cheltuieli al autorităţii locale
aprobat de către aceasta, dar şi respectarea condiţiilor de legalitate,
54
economicitate, realitate şi oportunitate a operaţiunilor dispuse de către
ordonatorii de credite care în condiţiile actuale nu întotdeauna au o pregătire
corespunzătoare posturilor ocupate sau organe financiar-contabile
competente pe lângă aceştia.
Operativ, operaţiunile nelegale sunt stopate de a fi efectuate astfel
încât controlul efectuat de organele de trezorerie este socotit un control
preventiv dar şi operativ curent.
Editarea zilnică a execuţiei operative a bugetului local reprezintă pe
de o parte rezultatul execuţiei bugetului local la venituri, dar mai ales
rezultatul controlului efectuat de către organele Ministerului Economiei şi
Finanţelor pe linia cheltuielilor. Urmărirea cheltuielilor prin trezorerie se
realizează prin serviciul de verificare şi decontare a cheltuielilor instituţiilor
publice pe bază de bugete, care:
- exercită controlul asupra documentelor de plăţi prezentate de
ordonatorii de credite, asigurând în mod deosebit respectarea
încadrării plăţilor în limita creditelor bugetare repartizate pe
subdiviziunile clasificaţiei bugetare potrivit prevederilor din
bugetele aprobate, precum şi în limita disponibilităţilor aflate în
cont, după caz;
- verifică documentele şi deschide pe seama ordonatorilor de credite
conturile de cheltuieli şi de disponibilităţi aplicând prevederile din
normele metodologice;
- conduce evidenţa analitică a cheltuielilor pe categoriile bugetului de
stat, locale, asigurărilor sociale de stat şi în cadrul acestora pe
capitole şi titulari, precum şi a fondurilor speciale şi a mijloacelor
extrabugetare pe titulari;
- verifică documentele privind deschiderea creditelor din bugetul de
stat şi bugetele locale şi asigură evidenţa acestora pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare;
- verifică documentele privind finanţarea investiţiilor publice din
fondurile bugetare şi extrabugetare potrivit normelor Ministerului
Economiei şi Finanţelor, asigurând evidenţierea pe obiective şi
surse;
- verifică operaţiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu creditul
conturilor Casa şi Cont corespondent al trezoreriei la Banca
Naţională.
Controlul execuţiei bugetului local de către organele proprii ale
autorităţii locale vizează în special exercitarea unui audit şi a unui control
financiar preventiv de către personalul propriu, respectiv identificarea şi
încasarea veniturilor care sunt proprii acesteia, dar care, din păcate, nu sunt
înţelese sau nu sunt onorate de către contribuabili.
Indiferent de organele care efectuează controlul execuţiei bugetului
local finalitatea trebuie concretizată într-o execuţie sănătoasă a veniturilor şi
a cheltuielilor, într-o eficientă utilizare a banului public şi privat al
autorităţii publice locale.
55
1) Conform Legii finanţelor publice locale, la întocmirea, executarea

bugetelor locale trebuie să se ţină cont de principiul universalităţii,
conform căruia:
a) veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în
sume brute;
b) publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituţiei
publice sau afişarea la sediul autorităţii administraţiei publice
locale respective a proiectului de buget local şi a contului
anual de execuţie a acestuia;
c) dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul
aprobării acestuia;

bugetelor locale trebuie să se ţină cont şi de principiul universalităţii.
Care din următoarele afirmaţii nu corespunde acestui principiu:
a) veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în
sume brute;
b) veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor,
care au stabilite destinaţii distincte;
c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi
monitorizarea fondurilor publice locale.
3) Conform teoriei finanţelor publice locale, funcţiile finanţelor publice

locale sunt:
a) funcţia de repartiţie, funcţia de control şi funcţia de
intervenţie a autorităţilor locale în economie;
b) funcţia de constituire a fondurilor publice, funcţia de control
şi funcţia de distribuire a fondurilor publice;
c) funcţia de repartiţie şi funcţia de utilizare a fondurilor publice
4) Sursele de formare a veniturilor bugetelor locale pot fi:

a) impozite, taxe şi alte venituri, precum şi cotele adiţionale la
unele venituri ale bugetului de stat şi bugetelor locale;
b) fondurile de rezervă;
c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, plata
dobânzilor şi a comisioanelor aferente
5) Structura bugetelor locale evidenţiază:

a) gradul de autonomie a administraţiei locale faţă de puterea
centrală şi legăturile existente între diferitele administraţii
teritoriale;
b) fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor
administraţiilor locale;
c) ambele
56

bugetelor locale trebuie să se ţină cont şi de principiul anualităţii.
Care dintre următoarele afirmaţii nu corespund acestui principiu:
a) veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condiţiile
legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului
bugetar;
b) toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui
an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului
corespunzător de execuţie a bugetului respectiv;
c) cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile
bugetului respectiv.
2) Procesul bugetar la nivelul colectivităţilor locale din România are la

baza principiul autonomiei locale prevăzut atât de Legea finanţelor
publice, cât şi de Legea administraţiei publice locale. Procedura
cuprinde următoarele trei etape:
a) publicarea proiectelor de buget anual, supunerea proiectelor
de bugete spre deliberare consiliilor competente, deliberarea
prevederilor de venituri şi cheltuieli bugetare de către
membrii comisiilor locale si, respectiv, judeţene;
b) elaborarea proiectelor bugetelor locale, aprobarea bugetelor
locale, execuţia bugetelor locale;
c) repartizarea efectuată de către ordonatorii principali între
bugetul propriu şi bugetele ordonatorilor subordonaţi,
repartizarea efectuată de către ordonatorii secundari ai
creditelor bugetare aprobate pe unităţile subordonate şi a
celor cuprinse în bugetul propriu, ordonatorii terţiari
utilizează creditele ce le-au fost repartizate.
3) Bugetele locale sunt instrumente de planificare şi conducere a

activităţii financiare a unităţilor administrativ-teritoriale care au
personalitate juridică. Structura bugetelor locale nu evidenţiază:
a) gradul de autonomie a administraţiei locale faţă de puterea
centrală şi legăturile existente între diferitele administraţii
teritoriale;
b) fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor
administraţiilor centrale;
c) modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de
acoperire a deficitelor.
4) Execuţia bugetului local pe tot parcursul anului bugetar, este

urmărită şi analizată periodic de către consiliile locale prin comisiile
buget-finanţe în următoarea structură la venituri:
a) prevederi bugetare aprobate iniţial,prevederi bugetare
definitive,încasări realizate;
b) credite aprobate iniţial;
c) credite definitive.
5) Principiul autonomiei locale financiare vizează:
57
a) unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse
financiare suficiente, pe care autorităţile administraţiei
publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe
baza şi în limitele prevăzute de lege;
b) autorităţile administraţiei publice locale au competenţa
stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile
legii.
c) ambele.
1) Popovici, Dumitru, Finanţe publice, Editura Eurostampa,

Timişoara 2007;
3) Stroe, Radu; Armeanu, Dan, Finanţe. Ediţia a II-a, Bucureşti,
www.ase.ro;
4) Văcărel, Iulian (coord.), Finanţe publice, Ediţia a III-a – revizuită
şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
2002
5) ***, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
6) ***, Legea nr. 215/23.04.2001 privind administraţia publică
locală;
7) ***, Legea nr.500/2002 privind finanţele publice;
8) ***, Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007.
58
TEMA V. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE
STAT
CONŢINUT
5.1. Conţinutul economic al bugetului asigurărilor sociale de stat

5.2. Procesul bugetar
REZUMAT
Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetului

public naţional, el se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de
către Parlament după aprobarea bugetului de stat, dobândind astfel o
autonomie deplină. În el se reflectă constituirea, repartizarea şi utilizarea
fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor
familiei acestora.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea conţinutului şi a principalelor caracteristici ale

bugetului asigurărilor sociale de stat;
¾ Înţelegerea modului de desfăşurare şi organizare a procesului
bugetar aferent bugetului asigurărilor sociale de stat.
5.1. CONŢINUTUL ECONOMIC AL BUGETULUI ASIGURĂRILOR

SOCIALE DE STAT
Bugetul asigurărilor sociale de stat ca şi componentă a bugetului

public naţional urmează structura acestuia şi cuprinde atât o parte de
venituri, cât şi parte de cheltuieli.
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri:
- contribuţia pentru asigurările sociale de stat;
- contribuţia pentru pensia suplimentară;
- contribuţia agricultorilor asiguraţi şi contribuţia agenţilor economici
pentru asigurările sociale ale agricultorilor.La acestea se adaugă
veniturile nefiscale provenite din contribuţia personalului pentru bilete
de tratament şi odihnă
- alte venituri ce se obţin din lichidarea debitelor din anii anteriori,
majorări sau amenzi aplicate pentru neplata la termen a obligaţiilor către
bugetul asigurărilor sociale de stat şi pentru practicarea muncii la negru;
- subvenţii primite din bugetul de stat.
La partea de cheltuieli, Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:
- pensii plătite prin mijloacele admise de Ministerul Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse prin oficiile de poştă sau sucursalele C.E.C.;
- indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă, pentru
prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea capacităţii de muncă,
indemnizaţiile în caz de maternitate, pentru creşterea şi îngrijirea
copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, ajutoarele sociale,
acordarea biletelor de tratament balnear şi odihnă.
59
5.2. PROCESUL BUGETAR
5.2.1. Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat
Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi se administrează

de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în care sens emite
instrucţiuni şi norme metodologice cu avizul Ministerului Economiei şi
Finanţelor şi adoptă măsuri organizatorice care să asigure efectuarea corectă
şi la timp a lucrărilor de elaborare a proiectului de buget.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se fundamentează pe prognoze
anuale privind nivelul mediu al pensiilor, salariilor şi diverşilor indicatori
economici, precum şi obiectivele şi modelul social promovat de Guvern cu
privire la asigurarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială pentru
anumite categorii sau grupuri de persoane, cu acţiuni care vor contribui la
asigurarea locului de muncă pentru obţinerea de venituri permanente.
Măsurile de asigurare socială trebuie să aibă ca obiective:
- creşterea gradului de ocupare a populaţiei active şi implicit,
diminuarea corespunzătoare a şomajului prin stimularea cereri de noi
locuri de muncă;
- alocaţiile pentru şomaj să fie dimensionate în funcţie de anumite
criterii bine stabilite (vechimea în muncă şi ultimul salariu brut), iar
utilizarea acestuia să fie îndreptată şi spre încadrarea tinerilor şi a
şomerilor;
- acţiuni de calificare, recalificare şi reorientare a forţei de muncă în
funcţie de cererea existentă pe piaţa muncii;
- din legislaţia în domeniu să fie eliminată plafonarea pensiilor şi
stabilirea unei valori minime garantată de stat a punctului de pensie;
- indexarea pensiei periodic, care să acopere integral rata inflaţiei,
implementarea unei scheme de pensii obligatorii echitabile,
indiferent de data pensionării;
- asistenţa socială să pună în centrul preocupărilor de natură socială,
familia care să beneficieze de alocaţii pentru asistenţă şi pentru
dezvoltarea familială.
La elaborarea proiectului Bugetul asigurărilor sociale de stat se au în
vedere respectarea cu stricteţe a legislaţiei în vigoare cu privire la asigurările
sociale, evoluţia indicatorilor social-culturali prevăzuţi în programul de
dezvoltare economică şi socială pe anul următor, precum şi de încadrare în
anumite norme de cheltuieli. Cheltuielile nu se înscriu în buget fără
stabilirea surselor de venituri din care urmează a fi acoperite.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se constituie din:
a) bugetul asigurărilor sociale elaborat, centralizat, la nivelul
ministerului;
b) bugetul pentru realizarea asigurărilor sociale la nivelul
direcţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti ce rezultă din
concentrarea bugetelor de asigurări sociale întocmite de
agenţii economici, instituţii şi consiliile locale.
În lucrările de elaborare a proiectului de buget al asigurărilor sociale
de stat, trebuie să se ţină seama de stadiul execuţiei acestuia până la data
elaborării lui, lunile iulie-august ale anului de bază, precum şi de obiectivele
de dezvoltare economică şi socială asumate de Guvern, de evoluţia
indicatorilor economici, de evoluţia ratei inflaţiei şi de măsurile legislative
60
prevăzute a se elabora în vederea îmbunătăţirii activităţii în domeniul
asigurărilor sociale.
Proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat, însoţit de un
memoriu explicativ care urmează să cuprindă principiile după care a fost
întocmit şi cu justificările referitoare la calculele de fundamentare a
veniturilor şi cheltuielilor este supus verificării şi avizării de către Ministerul
După verificarea şi avizarea proiectului de Buget al asigurărilor
sociale de stat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu
amendamentele aduse la venituri şi la cheltuieli, acesta se înaintează
Parlamentului pentru dezbatere şi adoptare, până la 30 noiembrie a anului de
bază.
5.2.2. Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat
După înaintarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat la

Parlament, acesta va fi analizat de către comisiile permanente buget-finanţe
ale celor două camere, sub aspectul politic şi economic al dimensionării
veniturilor şi cheltuielilor care-l compun.
Analiza se va face pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, adoptată
de Ministerul Economiei şi Finanţelor, potrivit indicatorilor din programul
economico-social asumat de guvern pentru anul următor, în corelaţie cu
indicatorii economico-financiari prevăzuţi în bugetul de stat şi după
analizarea dării de seamă şi a contului de execuţie a bugetului asigurărilor
sociale de stat pentru ultima raportare. Cu această ocazie se apreciază şi
activitatea desfăşurată de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,
iar în cazul, în care se apreciază eventualele cazuri de încălcări ale
disciplinei financiare se va sesiza Curtea de Conturi pentru a face
verificările ce se impun.
După studierea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat,
comisiile permanente ale Parlamentului de buget –finanţe pot propune
amendamente referitoare la venituri şi cheltuieli, pe care le supun spre
examinare, dezbatere şi aprobare forumului acestuia, ca expresie a
democratismului şi a exercitării controlului din partea Parlamentarilor
asupra mobilizării, repartizării şi utilizării eficiente a veniturilor bugetului
asigurărilor sociale de stat.
După adoptarea de către Parlament şi promulgare, bugetul
asigurărilor sociale de stat se publică în Monitorul Oficial, cu datele din lege
Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, modifică, după caz,
bugetele direcţiilor sale judeţene. La rândul lor direcţiile judeţene operează
modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale oficiilor,
agenţilor economici şi instituţiilor subordonate şi face repartizarea pe
trimestre a veniturilor şi cheltuielilor.
5.2.3. Executarea bugetul asigurărilor sociale de stat
După aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat de către

Parlament, faza executării acestuia cuprinde modul de încasare a veniturilor
la termenele legale şi efectuarea cheltuielilor la nivelul stabilit, precum şi în
cuantumul aprobat.
61
Ţinând seama de faptul că executarea bugetului asigurărilor sociale
de stat se face prin intermediul unităţilor teritoriale ale trezoreriei statului,
toate operaţiunile de încasare a veniturilor şi de efectuarea cheltuielilor
derulându-se prin aceste instituţii, se asigură respectarea disciplinei
financiare de întocmire a contului general de încheiere a exerciţiului bugetar
şi a dării de seamă asupra executării bugetului de asigurări sociale de stat.
Agenţii economici şi instituţiile publice sunt obligate să calculeze
corect şi să vireze la termenele stabilite legal, contribuţia asigurărilor sociale
de stat, etc., să onoreze la timp drepturile de asigurări sociale la locul de
muncă şi să ţină corect şi la zi evidenţa veniturilor şi efectuarea cheltuielilor
de asigurări sociale.
Urmarea faptului că la nivelul direcţiilor judeţene ale Ministerului
Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse s-au înfiinţat servicii specializate de
urmărire a veniturilor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de stat,
preluând această sarcină de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice
judeţeană, gradul de colectare a veniturilor a crescut simţitor.
Organizarea executării de casă a bugetul asigurărilor sociale de stat,
este un proces complex, chiar dacă, aceasta se realizează prin sistemul de
trezorerie care se ocupă de încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor
bugetare, trebuie să respecte anumite principii, respectiv:
a) principiul delimitării atribuţiilor organelor care dispun de
mijloacele bugetare (ordonatorul principal de credite – Ministerul
Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse), de atribuţiile organelor care se
ocupă efectiv cu încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor bugetare
(Direcţiile Judeţene ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse şi trezoreriile teritoriale), care exercită controlul asupra respectării
disciplinei financiare în domeniul veniturilor şi a cheltuielilor;
b) principiul unităţii de casă ce presupune ca veniturile fiecărui buget
al asigurărilor sociale, să fie concentrate într-un singur cont deschis la
trezoreria statului, iar eliberarea resurselor să se facă numai pe baza
deschiderilor de credite şi alimentarea conturilor direcţiilor judeţene pe
baza dispoziţiilor de alimentare a conturilor, emise de ordonatorul
principal de credite (Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse).
Executarea la partea de venituri ale bugetul asigurărilor sociale de
stat, care cuprinde venituri din contribuţia agricultorilor asiguraţi,
contribuţia pentru asigurări sociale, contribuţia pentru pensia suplimentară,
contribuţia pentru biletele de tratament şi odihnă sau alte încasări, datorate
de companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital
de stat sau mixt, instituţiile din sectorul public, organizaţiile cooperatiste şi
obşteşti, agenţi economici cu capital privat şi persoanele fizice ce folosesc
muncă socială şi care se supun impozitului pe venitul global.
Cheltuielile bugetare se vor efectua numai pe baza creditelor
bugetare repartizate Direcţiilor Judeţene de Muncă şi Solidaritate Socială, în
calitate de ordonatori secundari, se desfăşoară conform clasificaţiei bugetare
în conturile deschise la trezoreria statului de către Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse şi vizează:
- bugetul asigurărilor sociale de stat pentru plata pensiilor din
asigurări sociale, a ajutoarelor sociale, a ajutoarelor în caz de
deces;
62
- bugetul cheltuielilor pentru persoane îndreptăţite de a primi
ajutoare sociale, pentru alocaţii de sprijin, pentru ajutoare de
integrare şi pentru alte plăţi.
Având în vedere că ordonatorul principal al bugetului asigurărilor
sociale de stat este Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,
acestuia îi revin atribuţiile privind utilizarea directă a creditelor bugetare
pentru satisfacerea cererilor centralizate de asigurări sociale, de repartizarea
creditelor pe ordonatorii secundari (direcţiile judeţene), controlul asupra
realizării indicatorilor sociali, dar şi răspunderea asupra realizării veniturilor
şi a modului de efectuare a cheltuielilor, sub supravegherea Ministerului
Economiei şi Finanţelor şi a controlului efectuat de Curtea de Conturi.
Executarea corectă a cheltuielilor se face sub exercitarea unui
control preventiv ce se realizează de către Direcţiile Generale ale Finanţelor
Publice judeţene, prin trezoreriile teritoriale ale statului.
5.2.4. Încheierea bugetului asigurărilor sociale de stat
La 31 decembrie prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat

încetează a mai avea aplicabilitate, creditele bugetare de asigurări sociale
neconsumate se închid cu 1 ianuarie a anului următor, ceea ce presupune
efectuarea decontărilor corespunzător între Ministerul Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, Trezoreria statului
şi Oficiile de plăţi a pensiilor.
Încheierea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat trebuie să
aibă la bază datele din contabilitatea proprie, precum şi cele puse la
dispoziţie de unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, conturile de execuţie
şi dările de seamă întocmite de direcţiile judeţene ale Ministerului Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse, pe baza cărora se întocmeşte contul de
execuţie şi Darea de seamă anuală. Contul de execuţie anuală se prezintă
Guvernului pentru examinare, după care se înaintează Parlamentului pentru
dezbatere şi aprobare. Contul de execuţie al bugetului asigurărilor sociale de
stat urmează a fi aprobat prin Lege, după ce în prealabil a fost verificat de
către Curtea de conturi, apoi se publică în Monitorul Oficial.
Separat de bugetul asigurărilor sociale de stat, Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse execută bugetul anual privind constituirea şi
utilizarea fondului pentru plata ajutorului de şomaj, unde la partea de
venituri se va menţiona fondul de salarii brut, inclusiv sporul de vechime în
muncă, suma reprezentând cota pentru şomaj, dobânda anuală calculată
asupra disponibilului păstrat la trezoreria statului, iar la partea de cheltuieli
se prevede numărul beneficiarilor de ajutor de şomaj şi totalul cheltuielilor
cu plata ajutorului de şomaj. În mod similar se procedează şi cu plata pensiei
suplimentare.
1) Bugetul asigurărilor sociale de stat:

a) este o componentă a bugetului public naţional, el se
întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de către
63
Parlament după aprobarea bugetului de stat, dobândind astfel
o autonomie deplină;
b) este o componentă a bugetului public naţional, dar se
regăseşte ca parte integrată în bugetul de stat, deoarece se
aprobă de către Parlament;
c) nu este o componentă a bugetului public naţional pentru că se
întocmeşte distinct de bugetul de stat şi are autonomie
deplină.
2) Bugetul asigurărilor sociale de stat poate cuprinde la venituri:

a) numai contribuţia pentru asigurările sociale de stat;
b) numai contribuţia pentru pensia suplimentară;
c) ambele.
3) Bugetul asigurărilor sociale de stat se constituie din:

a) numai din bugetul asigurărilor sociale elaborat, centralizat, la
nivelul ministerului;
b) numai din bugetul pentru realizarea asigurărilor sociale la
nivelul direcţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti ce
rezultă din concentrarea bugetelor de asigurări sociale
întocmite de agenţii economici, instituţii şi consiliile locale;
c) ambele.
4) Principiul unităţii de casă se referă:

a) numai la faptul că veniturile fiecărui buget al asigurărilor
sociale sunt concentrate într-un singur cont deschis la
trezoreria statului;
b) numai la faptul că eliberarea resurselor se face numai pe baza
deschiderilor de credite şi alimentarea conturilor direcţiilor
judeţene pe baza dispoziţiilor de alimentare a conturilor,
emise de ordonatorul principal de credite;
c) la ambele.
5) Încheierea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat trebuie să

aibă la bază:
a) datele din contabilitatea proprie, precum şi cele puse la
dispoziţie de unităţile teritoriale ale trezoreriei statului,
conturile de execuţie şi dările de seamă întocmite de
direcţiile judeţene ale Ministerului Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse, pe baza cărora se întocmeşte contul de
execuţie şi Darea de seamă anuală;
b) numai datele din contabilitatea proprie pe baza cărora se
întocmeşte contul de execuţie şi Darea de seamă anuală;
c) numai datele puse la dispoziţie de unităţile teritoriale ale
trezoreriei statului, deoarece acestea sunt singurele care
evidenţiază situaţia reală şi numai pe baza lor se poate
întocmi contul de execuţie şi Darea de seamă anuală;
1) Bugetul asigurărilor sociale de stat reflectă:
64
a) constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti
necesare ocrotirii pensionarilor;
b) constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti
necesare ocrotirii salariaţilor şi membrilor familiei acestora;
c) ambele.
2) La partea de cheltuieli Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:

a) numai pensiile plătite prin mijloacele admise de Ministerul
Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse prin oficiile de poştă
sau sucursalele CEC;
b) numai indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de
muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi
întărirea capacităţii de muncă, indemnizaţiile în caz de
maternitate, pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani, ajutoarele sociale, acordarea
biletelor de tratament balnear şi odihnă;
c) ambele.
3) Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi se administrează:

a) numai de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse;
b) numai de către Ministerul Economiei şi Finanţelor;
c) de către ambele ministere.
4) Principiul delimitării atribuţiilor presupune:

a) delimitarea organelor care dispun de mijloacele bugetare de
atribuţiile organelor care se ocupă efectiv numai cu încasarea
resurselor bugetare;
b) delimitarea organelor care dispun de mijloacele bugetare de
atribuţiile organelor care se ocupă efectiv numai cu păstrarea
şi eliberarea resurselor bugetare;
c) ambele.
5) Organizarea executării de casă a bugetul asigurărilor sociale de stat

trebuie să respecte anumite principii, respectiv:
a) principiul delimitării atribuţiilor şi principiul unităţii de casă;
b) principiul realităţii şi universalităţii;
c) principiul realităţii şi transparenţei.

Timişoara 2007;
II-a Revizuită şi îmbunătăţită, Editura Mirton, Timişoara, 2002
65
TEMA VI. BUGETUL FONDURILOR SPECIALE
CONŢINUT
6.1. Consideraţii generale privind fondurile speciale

6.2. Fondurile speciale utilizate în cadrul sistemului de bugete publice
REZUMAT
Fondurile speciale, deşi se constituie în afara bugetului de stat, deţin

un rol foarte important în dezvoltarea economică a oricărei ţări, deoarece
destinaţia acestora este riguros stabilită şi este îndreptată, în special, spre
finanţarea investiţiilor.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea semnificaţiei fondurilor speciale, a modului de

constituire şi executare a lor;
¾ Cunoaşterea principalelor fonduri speciale şi a caracteristicilor
acestora.
6.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FONDURILE

SPECIALE
Fondurile speciale sunt prevăzute şi aprobate prin legi speciale, se

constituie în afara bugetului de stat, iar bugetele de venituri şi cheltuieli ale
fondurilor cu destinaţie specială se constituie ca anexe la bugetul de stat
aprobat prin Legea anuală.
Pentru elaborarea proiectelor bugetelor fondurilor speciale
ordonatorii principali de credite (ministerele), care sunt responsabilii
gestionării fondurilor respective, înaintează Ministerului Economiei şi
Finanţelor propunerile cu privire la cifrele prevăzute în bugetele de venituri
şi cheltuieli pe fiecare fond în parte pe care-l gestionează. Ministerul
Economiei şi Finanţelor va elabora proiectele fondurilor speciale pe care le
supun spre examinare şi avizare Guvernului, după care urmează a le supune
Parlamentului spre dezbatere şi aprobare ca anexe la proiectul legii anuale a
bugetului de stat.
Prin legea anuală de aprobare a bugetului de stat se nominalizează
bugetele de venituri şi cheltuieli ale fondurilor speciale ce vor opera în
cursul anului de referinţă.
La elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se respectă
principiile prevăzute pentru elaborarea şi execuţia bugetului de stat. La
stabilirea cuantumului veniturilor se ţine seama de indicatorii prevăzuţi de
legile speciale de aprobare a fondurilor în cauză, iar la cheltuieli se va
urmări respectarea destinaţiei prevăzută de lege, respectarea clasificaţiei
bugetare stabilite prin normele metodologice avizate de Ministerul
Economiei şi Finanţelor şi încadrarea în nivelul aprobat pe fiecare capitol,
subcapitol, articol şi alineat înscris în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Cheltuielile prevăzute pe capitole şi articole trebuie să vizeze o
destinaţie precisă şi delimitată, cheltuielile de personal urmând a se prezenta
66
distinct de celelalte, iar determinarea lor se va face prin aplicarea de norme
de cheltuieli privind drepturile de personal, cheltuieli materiale şi de dotări
ale instituţiilor publice specializate.
Pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi sau în continuare
finanţate din fondurile speciale ce sunt prevăzute în lista de investiţii
finanţate din fondurile speciale, documentaţiile tehnico-economice se
aprobă în limita competenţelor stabilite prin legea anuală de aprobare a
bugetului de stat, ordonatorii principali de credite, pe propria răspundere,
pot actualiza şi aproba efectuarea fiecărui obiectiv de investiţii în funcţie de
evoluţia preţurilor.
6.2. FONDURILE SPECIALE UTILIZATE ÎN CADRUL

SISTEMULUI DE BUGETE PUBLICE
Conform legislaţiei în vigoare, fondurile speciale utilizate în cadrul

sistemului de bugete publice sunt:
a) fondul de mediu
Fondul de mediu este destinat susţinerii şi realizării proiectelor
cuprinse în Planul naţional de acţiune pentru protecţia mediului. Acest fond
vizează reducerea poluării, reciclarea deşeurilor, eliminarea deşeurilor
periculoase, protecţia şi conservarea biodiversităţii, educaţia şi
conştientizarea privind protecţia mediului, dezvoltare durabilă, etc.
Veniturile fondului pentru mediu sunt constituite în cote procentuale
diferite din:
− veniturile încasate de agenţii economici colectori sau valorificatori
de deşeuri feroase şi neferoase – 3%;
− venituri încasate din utilizarea de terenuri pentru depozitarea
deşeurilor reciclabile;
− valorificarea substanţelor chimice periculoase comercializate de
producători şi importatori – 2%;
− valoarea ambalajelor comercializate de producători şi importatori, cu
excepţia celor utilizate pentru medicamente – 3%;
− preţul de adjudecare al masei lemnoase cumpărate de la Regia
Autonomă a Pădurilor – 3%;
− valoarea încasată prin comercializarea produselor finite din tutun –
1,5%;
− alte surse (sponsorizări, fonduri nerambursabile, etc.).
Administrarea fondului de mediu este asigurată de ,,Administraţia
fondului” instituţie de utilitate publică din cadrul Ministerului Mediului şi
Dezvoltării Durabile, iar colectare acestui fond se face într-un cont de
trezorerie.
b) fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului
Administrarea acestui fond se realizează de către Ministerul pentru
IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale şi se colectează într-un cont de
disponibil din trezorerie - constituind fond al bugetului consolidat.
Veniturile fondului sunt constituite:
− valoarea accizelor datorate de persoane fizice şi juridice care
organizează spectacole – 1%;
− impozitul pe spectacole sportive datorat de persoane fizice şi juridice
care organizează asemenea spectacole – 30%;
67
− din contravaloarea timbrului arhitecturii de către beneficiarii
investiţiilor – 5 la mie;
− din sumele încasate reprezentând timbru de divertisment – 3%.
c) fondul special al aviaţiei civile
Scopul acestui fond este de completare a surselor de finanţare a
lucrărilor de investiţii şi reparaţii capitale pentru obiectivele ce aparţin
domeniului public aflate pe aeroporturile civile de interes naţional şi local,
pregătirea şi instruirea personalului din aviaţia civila, achiziţionarea de
tehnică pentru aviaţia civilă.
Administrarea acestui fond se face de către Ministerul
Transporturilor.
Sursa acestui fond este constituită în cotă procentuală de 9% din
veniturile realizate de persoanele juridice române, ca urmare a prestării
activităţii de dirijare şi control al traficului aerian, meteorologia operatorilor
aerieni, certificarea tehnicii de aviaţie civilă, autorizarea efectuării unor
lucrări în zonele de siguranţă aviatică, înmatricularea aeronavelor civile,
autorizarea operatorilor aerieni, taxe din eliberarea de autorizaţii, donaţii şi
sponsorizări.
d) fond pentru finanţarea şi ocrotirea sănătăţii
Destinaţia acestui fond este de finanţare a cheltuielilor care privesc
ocrotirea sănătăţii. Administrarea lui se realizează de către Ministerul
Sănătăţii Publice pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli. Bugetul de
venituri şi cheltuieli al Fondului special pentru sănătate publică se execută la
nivelul fiecărui judeţ prin direcţiile de sănătate publică judeţene.
Veniturile bugetului Fondului pentru Finanţarea şi Ocrotirii
Sănătăţii sunt asigurate, în cote procentuale legiferate, de către următoarele
categorii de agenţi economici:
a) contribuabilii care comercializează produse din tutun, ţigări şi
băuturi alcoolice achiziţionate de la producători, importatori sau en-
gros-işti – 1%;
b) contribuabilii prestatori de acţiuni publicitare la produsele din
tutun, ţigări şi băuturi alcoolice – 10%;
c) contribuabilii producători sau importatori de produse din tutun,
alcool -1%, respectiv 2%;
a) fondul pentru protecţia specială şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap
Destinaţia principală a acestui fond este finanţarea programelor de
protecţie specială a persoanelor cu handicap. Fondul pentru protecţia
specială şi încadrarea în muncă persoanelor cu handicap este gestionat şi
administrat de instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap
aflate în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Handicap.
Contribuabilii care au peste 75 de angajaţi pentru perioada după
12.09.2004, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap cu contract
individual de muncă în procent de cel puţin 4% din numărul de angajaţi
care depăşeşte numărul precizat.
Contribuabilii care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile
legislaţiei în vigoare au obligaţia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă
egală cu salariul minim brut pe economie înmulţit cu numărul de locuri de
muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Sunt exceptaţi de la plata obligatorie a acestui fond agenţii
economici, autorităţile şi instituţiile publice care fac dovada că au solicitat
68
trimestrial la agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă, respectiv a
Municipiului Bucureşti, repartizarea de persoane cu handicap calificate în
meseriile respective, iar acestea nu au fost în măsură să repartizeze astfel de
persoane în vederea angajării.
b) fondul pentru asigurări sociale de sănătate
Fondul pentru asigurări sociale de sănătate este constituit pentru
ocrotirea sănătăţii populaţiei României. Sistemul asigurărilor sociale de
sănătate funcţionează descentralizat, pe principiul solidarităţii şi
subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor precum şi a dreptului
alegerii libere de către asiguraţi a medicului, a unităţii sanitare şi a casei de
asigurări de sănătate.
Fondul pentru asigurări sociale de sănătate este gestionat şi
administrat de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de către
casele de asigurări de sănătate judeţene şi a Municipiului Bucureşti.
Contribuabilii au obligaţia de a plăti o cotă procentuală de 6%
aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar (câştigurile brute), inclusiv
sumele plătite în acest fond pentru concediile medicale, asupra câştigurilor
realizate lunar de colaboratori persoane fizice.
Veniturile şi cheltuielile fondului respectă principiul clasificaţiei
bugetare, respectiv pe capitole, subcapitole, articole, aliniate.
Veniturile şi cheltuielile fondului de asigurări sociale de sănătate
sunt cuprinse în Bugetul de venituri şi cheltuieli care, la partea de venituri
cuprinde:
- cuantumul contribuţiei băneşti lunare a persoanei asigurate - 6,5%
asupra venitului brut;
- cuantumul contribuţiei băneşti lunare a persoanei fizice sau juridice
care angajează personal salariat asupra fondului de salarii – 6%;
- cuantumul veniturilor impozabile ale persoanele care nu sunt
salariate şi care le vor comunica direct Casei de Asigurări de
Sănătate în a cărei rază teritorială se află, în vederea stabilirii şi
achitării contribuţiei – 6%;
- cota din încasările lunare a Casei de Asigurări de Sănătate pentru
susţinerea bugetelor de sănătate din judeţele de dezechilibru
financiar.
Veniturile Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate se utilizează
pentru:
- plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate;
- cheltuieli de administrare şi funcţionare;
- fondul de redistribuire;
- fondul de rezervă.
Veniturile fondurilor, ramase la finele anului, se reportează în anul
următor. Bugetul de venituri şi cheltuieli se derulează prin trezoreria
operativă aflată pe raza de domiciliu a casei de asigurări de sănătate
judeţene.
c) fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic ( taxa de
dezvoltare)
Fondul este destinat pentru completarea surselor proprii de finanţare
a obiectivelor de investiţii, inclusiv cele nucleare, din sectorul producerii,
transportului, distribuţiei şi utilizării energiei electrice şi termice. Plătitorii
sunt agenţii economici producători şi autoproducători de energie electrică şi
termică, indiferent de forma de proprietate a acestora.
69
Baza de calcul este reprezentată de costurile pentru energia electrică
şi termică livrată consumatorilor din economie, cu excepţia consumatorilor
casnici, inclusiv majorările de tarife rezultate din întârzierile la plata
facturilor de energie electrică.
Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic este
gestionat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi se derulează prin
trezoreria statului.
Veniturile bugetului Fondului pentru dezvoltarea sistemului
energetic sunt constituite din taxa de dezvoltare care se adaugă la :
- costul total al energiei electrice a consumatorilor din
economie – în cuantum de 12%;
- costul total al energiei termice a consumatorilor din
economie – în cuantum de 3%.
Veniturile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic
se colectează de către Regia Autonoma de Electricitate într-un cont special,
pe măsura încasării contravalorii energiei electrice şi termice livrate
consumatorilor.
Cheltuielile fondului - se utilizează pentru finanţarea:
- amenajări hidroenergetice;
- finalizarea capacitaţilor în execuţie, precum şi realizarea de
capacitaţi noi, altele decât cele nucleare, pentru producerea energiei
electrice şi termice;
- amenajări de depozite de cărbune, păcură şi cenuşă;
- lucrări pentru mărirea gradului de siguranţă în funcţionarea
capacităţilor existente;
- lucrări pentru protecţia mediului înconjurător la obiective din
sectorul energetic;
- lucrări pentru conservarea energiei;
- reţele de transport şi distribuţie a energiei electrice, în special în
mediul rural;
- instalaţii de producere şi furnizare a apei fierbinţi, utilizarea aburului
disponibil în cazanele centralelor de termoficare şi alte obiective din
sectorul energetic.
Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic poate fi
utilizat şi pentru rambursarea creditelor interne şi externe contractate pentru
finanţarea obiectivelor de investiţii din sistemul energetic, potrivit bugetului
aprobat.
Cheltuielile de capital finanţate de acest fond se stabilesc prin listele
de investiţii elaborate în condiţiile legii.
Bugetul Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic se
aprobă anual ca anexa la legea bugetului de stat.
d) fondul special al drumurilor publice
Sursele Fondului special al drumurilor publice, se constituie prin
aplicarea unei cote unice egale cu echivalentul în lei a unei sume stabilită în
euro/tonă la motorină şi la benzină (110 euro/tonă la motorină şi 125
euro/tonă la benzină), asupra:
a) cantităţilor de carburanţi auto livraţi la intern de producători,
precum şi de carburanţii auto consumaţi de aceştia pentru alimentarea
autovehiculelor proprii;
b) cantităţilor de carburanţi auto importaţi.
70
Suma datorată bugetului Fondului special al drumurilor publice se
stabileşte în raport de cursul oficial al Băncii Naţionale a României.
Fondul special al drumurilor publice este constituit pentru
completarea surselor de finanţare necesare construcţiei, modernizării,
administrării, întreţinerii şi reparării drumurilor publice. Gestionarea
Fondului se face de către Ministerul Transporturilor şi se derulează prin
trezoreria statului.
Obligaţia calculării şi virării sumelor rezultate din aplicarea
prevederilor de mai sus, revin producătorilor şi importatorilor (persoane
fizice şi juridice).
e) fondul special pentru protejarea asiguraţilor
Fondul de protejare a asiguraţilor este destinat plăţilor de
despăgubiri şi sume asigurate în caz de faliment al societăţilor comerciale
din domeniul asigurărilor.
Fondul pentru protejarea asiguraţilor este gestionat şi administrat de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca ordonator principal de
credite, care va stabili anual cota procentuală ce se aplică asupra volumului
de prime brute încasate din activitatea de asigurări directe de către
societăţile de asigurare şi asigurare-reasigurare. Această cotă este prevăzută
în legea bugetului de stat. Plătitorii acestui fond sunt societăţile de asigurare
şi asigurare-reasigurare.
f) fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de
control pentru trecerea frontierei, precum şi celorlalte unităţi
vamale (comisionul pentru serviciile vamale)
Din fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de
control pentru trecerea frontierei, precum şi a celorlalte unităţi vamale se
efectuează cheltuieli de capital privind deschiderea de noi puncte de control
pentru trecerea frontierei şi unităţi vamale, extinderea şi modernizarea celor
existente. Acestea se stabilesc anual prin listele de investiţii elaborate în
condiţiile legii şi prezentate ca anexă la bugetul acestui fond, reprezentând:
- cheltuielile de proiectare şi de întocmire a documentaţiilor
tehnico-economice;
- lucrări de construcţii-montaj;
- utilaje şi dotări independente;
- aducţiuni şi racorduri;
- procurarea de imobile noi, nefinisate sau vechi şi a terenurilor
aferente acestora (eventual concesionari de terenuri), în vederea
amenajării sediilor unităţilor vamale.
Plătitorii comisionului pentru servicii vamale sunt agenţii economici
şi celelalte persoane juridice care efectuează operaţiuni de import-export
definitive.
71
1) Fondurile speciale:
a) sunt prevăzute şi aprobate prin legi speciale şi se constituie în
afara bugetului de stat;
b) sunt prevăzute şi aprobate ca parte din bugetul de stat;
c) nu fac obiectul unei legi.
2) Fondul special al aviaţiei civile este destinat:

a) completării surselor de finanţare a lucrărilor de investiţii şi
reparaţii capitale pentru obiectivele care aparţin domeniului
public aflate numai pe aeroporturile civile de interes naţional;
b) completării surselor de finanţare a lucrărilor de investiţii şi
reparaţii capitale pentru obiectivele care aparţin domeniului
public aflate numai pe aeroporturile civile de interes local;
c) ambele.
3) Fondul de protejare a asiguraţilor este destinat:

a) plăţilor de despăgubiri şi sume asigurate în caz de faliment al
societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor;
b) finanţării cheltuielilor care privesc ocrotirea sănătăţii;
c) finanţării programelor de protecţie specială a persoanelor cu
handicap;
4) Sursele Fondului special al drumurilor publice, se constituie prin

aplicarea unei cote unice egale cu echivalentul în lei a unei sume
stabilită în euro/tonă la motorină şi la benzină, asupra:
a) cantităţilor de carburanţi auto livraţi la intern de producători,
precum şi de carburanţii auto consumaţi de aceştia pentru
alimentarea autovehiculelor proprii;
b) cantităţilor de carburanţi auto importaţi;
c) ambele.
4) Care dintre următoarele fonduri este constituit pentru ocrotirea

sănătăţii populaţiei României:
a) fondul pentru asigurări sociale de sănătate;
b) fond pentru finanţarea şi ocrotirea sănătăţii;
c) fondul special pentru protejarea asiguraţilor.
1) Responsabilii gestionării fondurilor speciale sunt:

a) ordonatorii principali de credite;
b) Guvernul;
c) Parlamentul.
2) Destinaţia fondului pentru finanţarea şi ocrotirea sănătăţii este:

a) finanţarea cheltuielilor care privesc ocrotirea sănătăţii;
72
b) finanţarea programelor de protecţie specială a persoanelor cu
handicap;
c) ambele.
3) Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic este destinat:

a) pentru completarea surselor proprii de finanţare a
obiectivelor de investiţii, inclusiv cele nucleare, din sectorul
producerii, transportului, distribuţiei şi utilizării energiei
electrice şi termice;
b) numai pentru completarea surselor proprii de finanţare a
obiectivelor de investiţii din domeniul producerii energiei
electrice;
c) pentru completarea surselor proprii de finanţare a
obiectivelor de investiţii doar din domeniul distribuţiei
energiei electrice.
4) Scopul fondului special al aviaţiei civile este:

a) de completare a surselor de finanţare a lucrărilor de investiţii
şi reparaţii capitale pentru obiectivele ce aparţin domeniului
public aflate pe aeroporturile civile de interes naţional şi
local;
b) pregătirea şi instruirea personalului din aviaţia civila,
achiziţionarea de tehnică pentru aviaţia civilă;
c) ambele.
5) Veniturile bugetului Fondului pentru Finanţarea şi Ocrotirii

Sănătăţii sunt asigurate, în cote procentuale legiferate, de către
următoarele categorii de agenţi economici:
a) numai de către contribuabilii care comercializează produse
din tutun, ţigări şi băuturi alcoolice achiziţionate de la
producători, importatori sau en-gros-işti şi de către
contribuabilii producători sau importatori de produse din
tutun, alcool;;
b) numai de către contribuabilii prestatori de acţiuni publicitare
la produsele din tutun, ţigări şi băuturi alcoolice;
c) ambele.

Timişoara 2007;
3) ***,Legea 73/2000 Republicata în M.O. nr. 889 din 09.12.2002
privind fondul pentru mediu;
4) ***, O.U.G. (actualizată ) nr. 196 din 22.12.2005 privind fondul
de mediu;
5) ***, Legea nr. 23 din 27.03.2000 pentru aprobarea OG nr.
.8/1998 privind constituirea Fondului special pentru Promovarea
şi dezvoltarea turismului;
73
6) ***, O.G. nr. 22 din 21.08.1992 publicată în M.O. 213 din
28.08.1992 aprobată prin Legea nr. 114/1992, modificată prin
O.G. nr. 109/1999, O.G. nr. 51 din 30.01.2000, Legea nr.
467/2002, Legea nr. 533/2002, O.U.G. nr. 57/2003, Legea nr.
95/2006;
7) ***, O.U.G. nr. 102 din 29.06.1999, modificată prin Legea nr.
519/2002 şi Legea 343/12.07.2004;
8) ***, Legea nr. 145/1997, modificată prin O.U.G. nr. 30/1998,
O.U.G. nr. 155/1999, O.U.G. nr. 180/2000;
9) ***, O.G. nr. 29 /1994, modificată prin Legea nr. 136 din 30.12.1994,
O.G. nr. 17/1996, Legea nr. 18/1997, O.G. nr. 26/1999, O.U.G.
nr. 165/1999, Legea nr. 97/2001, Legea nr. 381/2001, O.G. nr.
60/2001, H.G. nr. 1365/2001.
74
TEMA VII. TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE –
CONCEPT ŞI FUNCŢII
CONŢINUT
7.1. Necesitatea şi premisele înfiinţării trezoreriei

7.2. Funcţiile trezoreriei statului
REZUMAT
Conceptul de trezorerie în accepţiune publică, îmbracă mai multe

conotaţii, în funcţie de perioada istorică în care a fost formulat de autori, de
interesele şi teoriile care au stat la baza acestuia, inclusiv de scopurile pe
care le-a urmărit.
Într-o accepţiune generală, trezoreria reprezintă “personificarea
financiară a statului, îndeplinind rolul unui intermediar financiar, cu ajutorul
căruia statul efectuează operaţiunile financiare şi de credit, activitatea să
fiind legată nemijlocit de execuţia bugetului public. Aşadar trezoreria nu are
posibilitate juridică, nu este autonomă, nu se distinge de stat”.
OBIECTIVE
¾ Însuşirea sistemului conceptual al trezoreriei;

¾ Cunoaşterea principalelor funcţii ale trezoreriei.
7.1. NECESITATEA ŞI PREMISELE ÎNFIINŢĂRII TREZORERIEI
Trezoreria finanţelor publice din ţara noastră a fost înfiinţată în anul

1992 ca instituţie financiară de interes public prin care se realizează execuţia
operaţiunilor care privesc gestiunea finanţelor publice. Instituţiile publice au
obligaţia, prin lege, să efectueze prin trezorerie toate operaţiunile de încasări
şi plăţi care privesc fondurile publice asupra căror statul (prin Ministerul
Economiei şi Finanţelor) exercită controlul fiscal şi financiar preventiv.
Prin înfiinţarea trezoreriei finanţelor publice s-a completat cadrul
instituţional din ţara noastră prin care statul (prin intermediul Ministerul
Economiei şi Finanţelor) poate să-şi organizeze activitatea financiară atât la
nivel central, cât şi în teritoriu şi-a creat posibilitatea de a stabili şi aplica
politica de venituri şi cheltuieli cu caracter public. Totodată, a devenit
posibilă creşterea răspunderii în utilizarea banilor publici şi asigurarea
finanţării obiectivelor şi acţiunilor aprobate de interes public.
Trezoreria finanţelor publice înlesneşte folosirea de către Ministerul
Economiei şi Finanţelor, a instrumentelor de analiză fundamentală şi de
supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar şi valutar şi a
datoriei publice pe ansamblul economiei, cu ocazia întocmirii, aprobării şi
execuţiei bugetelor autonome publice centrale şi locale.
Premisele înfiinţării trezoreriei finanţelor publice în ţara noastră au
fost:
- reorganizarea sistemului bancar cu consecinţe asupra execuţiei
finanţelor publice. Astfel are loc separarea Băncii Naţionale ca
75
bancă centrală, independentă cu atribuţii clare pe linia realizării
politicii monetare a ţării şi înfiinţarea Băncii Comerciale Române,
care a preluat de la Banca Naţională conturile de venituri şi cele de
cheltuieli ale bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale, ale
bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor speciale şi conturile
instituţiilor publice, deci întreaga execuţie de casă a bugetului
public;
- schimbarea concepţiei privind administrarea şi utilizarea resurselor
financiare publice;
- întărirea autonomiei finanţelor publice care prin lege era
împuternicită să efectueze execuţia de casă a bugetului de stat;
- înfiinţarea şi funcţionarea unor fonduri speciale, în afara bugetului
de stat;
- diversificarea fondurilor extrabugetare.
În baza legii, Ministerul Economiei şi Finanţelor a conceput un
sistem unitar de organizare şi funcţionare a trezoreriilor finanţelor publice
atât la nivel central, cât şi la nivelul organelor financiare teritoriale, prin care
se asigură execuţia de casă a bugetului public precum şi urmărirea acestuia.
Ca urmare, execuţia de casă a bugetului public prin trezoreria finanţelor
publice, se realizează cu costuri mai reduse comparativ cu cea efectuată prin
sistemul bancar.
7.2. FUNCŢIILE TREZORERIEI STATULUI
Funcţiile de bază ale trezoreriei finanţelor publice sunt următoarele:

a) casier (casierie) al sectorului public prin care se asigură încasarea
veniturilor bugetare, efectuarea plăţilor în numerar sau pe calea
decontărilor cât şi păstrarea disponibilităţilor;
b) asigurarea execuţiei de casă a bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor locale, a bugetelor
fondurilor speciale, a mijloacelor extrabugetare, reflectate în
încasarea veniturilor din impozite şi taxe de la agenţii economici şi
contribuabili (persoane fizice), precum şi în efectuarea plăţilor
dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare
aprobate;
c) exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra
încasării veniturilor cât şi a încadrării cheltuielilor dispuse de
ordonatorii de credite în conformitate cu prevederile şi destinaţia
aprobată prin bugetele de venituri şi cheltuieli;
d) efectuarea operaţiunilor de decontare în contul instituţiilor publice,
precum şi păstrarea disponibilităţilor acestora, în urma constituirii şi
utilizării mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor speciale;
e) atragerea disponibilităţilor din economie (de la agenţi economici,
instituţii financiare şi populaţie) pe calea constituirii de depozite cât
şi prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor
financiare pentru reabilitarea şi retehnologizarea unor sectoare din
economie, pentru acoperirea deficitului bugetar, ş.a.;
f) efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităţilor
statului existente în mod temporar în conturile trezoreriei finanţelor
publice;
76
g) gestionarea datoriei publice, reflectată atât în primirea
împrumuturilor interne şi externe cât şi în folosirea acestora conform
destinaţiei prevăzute în contractele încheiate, precum şi în
rambursarea la scadenţă a creditelor şi plata dobânzilor aferente;
h) asigură evidenţa operativă şi contabilă privind execuţia de casă
pentru toate operaţiunile de încasări şi plăţi, cu ajutorul conturilor
sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile clasificaţiei
bugetare şi pe plătitori;
i) asigură funcţionarea corespunzătoare a sistemului informaţional
contabil privind raportarea execuţiei bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale şi
extrabugetare, s.a.
Trezoreria statului trebuie să aibă în vedere şi să dispună, în vederea
realizării politicii financiare, de mijloace considerabile şi foarte
diversificate, asigurând o “confidenţialitate” extrem de complexă pe linia
circuitelor financiare private şi publice, aflate într-o evoluţie permanentă.
Pornind de la aceste considerente de ordin general, în etapa actuală,
trezoreria, ca instrument operativ al politicii financiare a statului, i se pot
atribui următoarele funcţii principale:
a) garant al statului;
b) intermediar financiar şi distribuitor de capital;
c) exercitarea rolului de putere publică;
d) administrator al instrumentelor de intervenţie financiară publică în
favoarea unităţilor economice;
e) gardian al noilor echilibre.
a) Trezoreria - garant al statului

Această funcţie reflectă foarte bine vechea denumire a trezoreriei
legată de “mişcarea generală a fondurilor” şi constă în ajustarea resurselor
cu obligaţiunile (cheltuielile), asigurând un întreg ansamblu de circuite a
valorilor financiare, intrările şi ieşirile de fonduri necesitând un echilibru
permanent (şi în orice moment). Trezoreria este chemată, în acest caz, să
poată să pună la dispoziţia statului resurse superior disponibile pe termen
scurt, capabile să facă faţă oricăror nevoi neprevăzute. Trezoreria, ca şi
garant al statului, impune să se facă o distincţie între echilibrul bugetar şi
echilibrul trezoreriei. Chiar în cazul unui buget echilibrat, există diferite
decalaje temporare, iar trezoreria este cea care face “sudura”.
În perioada de deficit bugetar, trezoreria are rolul de acoperire a
nevoilor de finanţe ale statului, ridicând resursele pe piaţa capitalului, ceea
ce înseamnă un împrumut pe termen lung.
În accepţiunea clasică de trezoreriei al statului, ea este structurată pe
împrumuturi pe termen scurt de pe piaţa monetară, pe împrumuturi pe
termen mijlociu, prin emiterea bonurilor de tezaur şi pe împrumuturi pe
termen lung, prin împrumuturi de stat de pe pieţele financiare. Trezoreria
recurge însă foarte rar la împrumuturi pe termen scurt şi acesta numai atunci
când există un excedent temporar de lichidităţi.
b) intermediar financiar şi distribuitor de capital
În această funcţie, trezoreria va trebui să fie un fel de placă turnată a
finanţărilor, un punct de trecere obligatoriu, împrumutând nu doar pentru a
acoperi un deficit, ci şi pentru a înlesni fluxul fondurilor între împrumutători
şi împrumutaţi. Trezoreria va împrumuta pe unii agenţi financiari, jucând
77
rolul de intermediar, dar cu atribuţiuni ca oricare sistem bancar (sau
instituţie financiară specializată). Ea împrumută unor agenţi financiari – pe
termen scurt – anumite sume, sub forma unor avansuri, sau altor
împrumuturi pe termen lung, pentru a contribui la finanţarea unor sectoare
prioritare. Acest rol de intermediar financiar al trezoreriei va trebui să fie
real obiectiv şi să contribuie, împreună cu celelalte instituţii financiare, la
funcţionarea corespunzătoare a “tabloului de finanţare al economiei”.
c) exercitarea rolului de putere publică
Trezoreria poate să execute numeroase misiuni de autoritate, iniţiator
de stat în sectoarele financiare şi economice şi trebuie să deţină
participaţiuni în aceste sectoare, ţinând cont şi de tendinţele contemporane
de intervenţionism a statului în sectoarele sau domeniile prioritare.
Trezoreria poate lua şi rolul de tutore al unor instituţii financiare, rezultate
din dezmembrarea puterii publice, odată cu creşterea autonomiei locale,
exercitând o influenţă pe măsură.
În condiţiile unei economii sănătoase, Trezoreria are o alimentare
fluentă a veniturilor bugetare şi, cu o execuţie sănătoasă a cheltuielilor
publice, disponibilităţile temporare existente pot fi folosite pentru
acoperirea, de scurtă durată, a unor deficite bugetare, În egală măsură, ea
poate fi acţionar şi gestionar al participărilor publice de orice natură (din
sectorul industrial, financiar, comercial etc.), aceasta punând în mişcare
mijloacele de acţiune de care dispune statul.
Instituţia mai poate fi asociată şi ca reprezentant al statului în
relaţiile cu instituţiile financiare economice internaţionale (FMI, BERD,
etc.), jucând un rol principal, alături de BNR, în introducerea unei discipline
economice şi financiare în ţara noastră.
d) administrator al instrumentelor de intervenţie financiară publică
în favoarea unităţilor economice
Pentru a stimula dezvoltarea economică, trezoreria trebuie să joace
nu numai rolul de împrumutător şi beneficiar de împrumut, ci să pună în
aplicare şi alte mijloace care să uşureze accesul pe piaţă, respectiv, să preia
o parte din eventualul risc al agenţilor economici care decurg la
împrumuturi. Garantarea unor împrumuturi ale agenţilor economici de către
stat, prin organele Ministerului Economiei şi Finanţelor, respectiv
subvenţionarea unei anumite părţi a unor cheltuieli prin intermediul
Trezoreriei, pot influenţa dezvoltarea regională.
Prin acest procedeu, trezoreria se poate substitui debitorului, în caz
de declin economic al acestuia, dar această substituire poate însemna un
dublu avantaj. Pe de o parte, realizarea unei siguranţe pentru instituţia
financiară care acordă împrumutul, pe de altă parte realizarea unei siguranţe
pentru agentul economic care, girat fiind de trezorerie, are un câmp mai
mare (mai larg) de acţiune şi de utilizare a împrumutului contractat. În astfel
de condiţii, trezoreria poate acorda avansuri rambursabile, mai ales în
domeniul cercetării sau al unor domenii prioritare.
e) gardian al noilor echilibre
Această funcţie a trezoreriei poate fi socotită ca o încoronare a
celorlalte funcţii menţionate anterior. Marile echilibre pot fi definite ca
raporturi de egalitate între nevoile şi capacităţile de finanţare, exprimând
obiectul politicii financiare a unui stat.
Mai întâi, echilibrul trezoreriei publice va consta în asigurarea unei
situaţii speciale – aceea că bugetele şi conturile speciale ale acesteia trebuie
78
să aibă, în raport de cheltuieli, destule resurse şi posibilităţi de împrumut
pentru a putea închide circuitul fondurilor publice.
La fel, echilibrul pieţelor de capitaluri presupune că economia
trebuie să fie capabilă pentru finanţarea investiţiilor. Echilibrul circuitelor
monetare trebuie supravegheat şi de către trezorerie, aceasta fiind chemată
să supravegheze ca moneda emisă să fie în cantitate suficientă, dar nu
excesivă, pentru funcţionarea economiei şi ca aceasta să circule, în bune
condiţii, între agenţii economici.
Echilibrul plăţilor exterioare presupune ca trezoreria, prin
intermediul împrumuturilor, al contractelor de împrumuturi din exterior, să
poată finanţa un deficit sau să poată utiliza eficient un excedent al balanţei
de plăţi.
Echilibrul pieţei de schimb presupune, pentru trezorerie, posibilitatea
supravegherii valorii exterioare a monedei naţionale, acoperind (sau
preluând) astfel diferenţele de curs valutar nefavorabil ale acesteia.
Pornind de la câteva consideraţii, putem concluziona că trezoreria
poate fi definită astfel: “Trezoreria este un organism financiar de stat care
asigură menţinerea marilor echilibre financiare şi monetare, efectuând
operaţiunile de casă, bancă şi contabilitate necesare finanţelor publice şi
exercitând o activitate de tutelă, finanţare şi impuls în materie economică şi
financiară”.
1) Printre funcţiile de bază ale trezoreriei se numără şi cea de casier.

Aceasta presupune:
a) asigurarea încasării veniturilor bugetare, efectuarea
plăţilor în numerar sau pe calea decontărilor cât şi
păstrarea disponibilităţilor;
b) exercitarea operativă a controlului financiar preventiv
asupra încasării veniturilor;
c) efectuarea de plasamente financiare pe termen a
disponibilităţilor statului existente în mod temporar în
conturile trezoreriei finanţelor publice
2) Trezoreria în calitatea să de garant al statului nu poate:

a) să poată să pună la dispoziţia statului resurse superior
disponibile pe termen scurt, capabile să facă faţă oricăror
nevoi neprevăzute;
b) să impună să se facă o distincţie între echilibrul bugetar şi
echilibrul trezoreriei;
c) să împrumute pe unii agenţi financiari.
3) Trezoreria poate îndeplini funcţia referitoare la exercitarea

operativă a controlului financiar preventiv:
a) atât asupra încasării veniturilor, cât şi a încadrării
cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în
79
conformitate cu prevederile şi destinaţia aprobată prin
bugetele de venituri şi cheltuieli;
b) numai asupra încasării veniturilor, responsabilitatea
încadrării cheltuielilor în limitele prevăzute revine
ordonatorilor de credite;
c) numai asupra încadrării cheltuielilor dispuse de
ordonatorii de credite în conformitate cu prevederile şi
destinaţia aprobată prin bugetele de venituri şi cheltuieli.
4) Care dintre următoarele funcţii nu se încadrează în categoria

funcţiilor de bază ale trezoreriei:
a) gestionar al datoriei publice, funcţie reflectată atât în
primirea împrumuturilor interne şi externe cât şi în
folosirea acestora conform destinaţiei prevăzute în
contractele încheiate, precum şi în rambursarea la
scadenţă a creditelor şi plata dobânzilor aferente;
b) administrator al instrumentelor de intervenţie financiară
publică în favoarea unităţilor economice;
c) casier (casierie) al sectorului public prin care se asigură
încasarea veniturilor bugetare, efectuarea plăţilor în
numerar sau pe calea decontărilor cât şi păstrarea
disponibilităţilor;
5) Ca instrument operativ al politicii financiare a statului, trezoreria

poate juca rolul de gardian al noilor echilibre. Acest rol este
considerat:
a) funcţie de bază;
b) funcţie principală;
c) ambele
1) Trezoreriei, ca instrument operativ al politicii financiare a statului, i

se pot atribui o serie de funcţii principale. Care din următoarele
funcţii nu face parte din această categorie:
c) casier al statului
2) Una dintre funcţiile de bază ale trezoreriei este asigurarea execuţiei

de casă. Aceasta execuţie se referă:
a) la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat, la
bugetele locale, la bugetelor fondurilor speciale, a
mijloacelor extrabugetare;
b) numai la bugetul de stat şi la bugetele locale;
c) numai la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de
stat şi la bugetele locale.
3) Care dintre următoarele afirmaţii constituie funcţii de bază ale

trezoreriei:
80
a) gestionarea datoriei publice, reflectată atât în primirea
împrumuturilor interne şi externe cât şi în folosirea acestora
conform destinaţiei prevăzute în contractele încheiate,
precum şi în rambursarea la scadenţă a creditelor şi plata
dobânzilor aferente;
b) atragerea disponibilităţilor din economie (de la agenţi
economici, instituţii financiare şi populaţie) pe calea
constituirii de depozite cât şi prin împrumuturi de stat lansate
în vederea asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea
şi retehnologizarea unor sectoare din economie, pentru
acoperirea deficitului bugetar;
c) ambele.
4) Asigurarea unei situaţii speciale, aceea că bugetele şi conturile

speciale ale acesteia trebuie să aibă, în raport de cheltuieli, destule
resurse şi posibilităţi de împrumut pentru a putea închide circuitul
fondurilor publice, constituie caracteristica funcţiei:
b) gardian al noilor echilibre;
c) intermediar financiar şi distribuitor de capital
5) În perioada de deficit bugetar, trezoreria are rolul de acoperire a

nevoilor de finanţe ale statului, ridicând resursele pe piaţa
capitalului, ceea ce înseamnă un împrumut pe termen lung. Această
afirmaţie atribuie trezoreriei funcţia de:
c) exercitarea rolului de putere publică.

Timişoara 2007;
3) Popovici, Dumitru; Herbei, Marius, Finanţe Publice, Editura
Mirton, Timişoara, 2005;
4) Văcărel, Iulian (coord.), Finanţe Public, Ediţia a III-a – revizuită
2002;
5) ***, Legea contabilităţii nr.82/1991;
6) ***, Hotărârea Guvernului nr.78/1992.
81
TEMA VIII. SISTEMUL DE ORGANIZARE A
TREZORERIEI
CONŢINUT
8.1. Organizarea Trezoreriei Statului

8.2. Principalele atribuţii ale trezoreriei
REZUMAT
Trezoreria Statului este organizată într-un sistem unitar şi integrat

atât la nivel central, cât şi teritorial, prin care statul asigură efectuarea
operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fondurile publice, inclusiv cele
privind datoria publică şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de
siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea modului de funcţionare şi organizare a trezoreriei;

¾ Cunoaşterea principalelor atribuţii care revin structurii centrale şi
teritoriale a trezoreriei.
8.1. ORGANIZAREA TREZORERIEI STATULUI
Reglementările legale pe baza cărora s-a înfiinţat Trezoreria sunt

Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Hotărârea Guvernului nr.78/1992 privind
organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice. Conform
prevederilor legaleprivind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Economiei şi Finanţelor, acesta a fost autorizat:
- să administreze resursele derulate prin Trezoreria Statului;
- să elaboreze proiecte de acte normative privind datoria publică şi
Trezoreria Statului;
- să administreze contul general al Trezoreriei Statului;
- să stabilească sistemul de organizare şi funcţionare a Trezoreriei
Statului, în vederea asigurării efectuării operaţiunilor de încasări şi
plăţi pentru sectorul public;
- să elaboreze şi să administreze bugetul de venituri şi cheltuieli al
Trezoreriei Statului.
Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă organul de
specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu
personalitate juridică, care aplică strategia şi programul de guvernare în
domeniul finanţelor publice.
Trezoreria Statului este organizată şi funcţionează ca direcţie
generală în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor (Unitatea de
Management a Trezoreriei Statului). Trezoreria finanţelor publice este
organizată într-un sistem unitar, atât la nivel central, cât şi teritorial, în
scopul cuprinderii tuturor operaţiunilor financiare ale sectorului public. Prin
sistemul trezoreriei aşa cum este conceput, s-a reuşit separarea finanţelor
82
sectorului public în conturi distincte de resursele proprii ale băncilor
comerciale.
Sistemul de organizare a trezoreriei finanţelor publice din ţara
noastră se prezintă astfel:
- la nivel central:
− Trezoreria centrală, este organizată în cadrul Direcţiei
Generale a Contabilităţii Publice şi Sistemului de Decontări
în Sector Public din Ministerul Economiei şi Finanţelor;
- la nivel teritorial:
- Trezoreria Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, este
organizată în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice
judeţene sau a Municipiului Bucureşti;
- Trezoreria municipală, organizată în cadrul Administraţiei
Finanţelor Publice municipale;
- Trezoreria orăşenească, organizată în cadrul Administraţiei
Finanţelor Publice orăşeneşti;
- Trezoreria comunală organizată în cadrul Administraţiei
Finanţelor Publice comunale.
8.2. PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE TREZORERIEI
a) la nivel central
Trezoreria centrală organizată în cadrul Direcţiei Generale a
Contabilităţii Publice şi Sistemului de Decontări în Sector Public
îndeplineşte rolul de coordonare şi control asupra activităţii trezoreriilor
teritoriale în domeniul datoriei publice interne.
Trezoreria centrală îndeplineşte rolul de coordonare şi control
asupra trezoreriilor teritoriale şi totodată reprezintă organul de sinteză
privind activitatea de ansamblu a trezoreriilor publice din ţara noastră.
Trezoreria centrală are stabilite şi îndeplineşte o serie de atribuţii
ce contribuie la îndeplinirea de către Guvern a mandatului parlamentar în
domeniul resurselor bugetare ale statului.
Principalele atribuţii din cadrul trezoreriei centrale sunt:
- elaborarea şi urmărirea permanentă a instrucţiunilor care privesc
organizarea şi funcţionarea trezoreriilor teritoriale şi sprijină
activitatea acestora;
- asigurarea evidenţei operative şi a contabilităţii privind
constituirea şi utilizarea tuturor fondurilor statului;
- deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii principali
de credite la trezoreriile teritoriale;
- gestionează contul corespondent al trezoreriei sau la băncile
comerciale, după caz;
- efectuarea operaţiunilor de decontare între unităţile trezoreriilor
judeţene;
- gestionarea fondurilor cu destinaţie specială constituite la
nivelul economiei naţionale;
- administrarea conturilor de cliring, barter şi cooperare
economică în conformitate cu acordurile guvernamentale;
- contractarea, gestionarea şi evidenţa împrumuturilor pentru
83
- gestionarea datoriei publice interne şi externe;
- efectuarea unor plasamente financiare pe termen;
- elaborarea lucrărilor de execuţie bugetară şi a contului
trezoreriei în structurile şi termenele stabilite, cu prezentarea de
măsuri în ce priveşte asigurarea echilibrului bugetar;
- elaborarea raportului şi contului general de execuţie a bugetului
de stat, a fondurilor speciale şi extrabugetare.
b) la nivel teritorial
Trezoreria la nivel teritorial se organizează conform dispoziţiilor
legale în vigoare şi cu respectarea normelor metodologice elaborate de
Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în
Sector Public.
Organizarea trezoreriei la nivel teritorial se prezintă astfel:
a) Trezoreria judeţeană (sau a Municipiului Bucureşti) se organizează
ca activitate distinctă în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice
judeţene şi poartă denumirea de Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică. Este coordonată de un trezorier şef şi are, conform
ultimei organigrame aprobate, patru compartimente (servicii, birouri) şi
anume:
- Serviciul (biroul) buget şi contabilitate publică;
- Serviciul (biroul) administrarea şi contabilitatea contului curent
al trezoreriei;
- Serviciul (biroul) urmărirea activităţii de vânzare şi gestiune a
titlurilor de stat şi certificatelor de trezorerie;
- Serviciul (biroul) îndrumarea şi verificarea activităţii
trezoreriilor locale;
Trezoreria este organul de specialitate care exercită în mod curent:
- controlul asupra eliberării sumelor în numerar sau prin
viramente din contul instituţiilor publice pentru efectuarea
cheltuielilor;
- verifică existenţa bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate în
condiţiile legii;
- respectarea limitelor creditelor bugetare deschise şi repartizate
şi a destinaţiilor acestora;
- respectarea altor obiective stabilite prin normele metodologice
ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Pe linie metodologică şi coordonare Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică are în subordine directă unităţile teritoriale de
trezorerie organizate în cadrul administraţiilor finanţelor publice municipale,
orăşeneşti şi comunale.
Conform normelor legale existente Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică de la nivelul judeţului îndeplineşte următoarele
atribuţii principale:
- organizează şi coordonează activitatea de trezorerie la
organele financiare fiscale teritoriale în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare şi dispune măsuri pentru
îmbunătăţirea activităţii;
- organizează execuţia financiară pe bugete, fonduri speciale
şi mijloace extrabugetare pe baza conturilor deschise
potrivit normelor metodologice;
84
- administrează contul curent general al trezoreriei judeţene,
asigurând efectuarea operaţiilor de decontare între
trezoreriile locale şi instituţiile bancare corespondente;
- gestionează conturile corespondente ale trezoreriilor în
subordine;
- elaborează bilanţul trezoreriei şi alte lucrări de sinteză
privind execuţia bugetară, conturile de trezorerie ş.a. pe care
le raportează operativ şi periodic la Ministerul Economiei şi
Finanţelor;
- supraveghează modul de efectuare prin conturi deschise la
băncile comerciale a plăţilor în numerar la trezoreriile care
nu au casă tezaur şi dispune măsuri pentru mobilizarea
disponibilităţilor în contul curent general al trezoreriei
statului;
- asigură evidenţa creditelor bugetare repartizate pentru
acţiunile finanţate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale, de ordonatorii secundari şi le
transmite trezoreriilor teritoriale la care ordonatorii terţiari
au conturile deschise;
- organizează la toate trezoreriile din judeţ activitatea de
lansare a emisiunilor de certificate de trezorerie, asigurând
repartizarea imprimatelor respective, funcţionarea
casieriilor, instruirea personalului şi alte măsuri;
- asigură funcţionarea în bune condiţii a sistemului
informaţional la nivelul fiecărei trezorerii pe baza căruia se
ţine contabilitatea şi se realizează raportarea execuţiei
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor
sociale de stat, fondurilor speciale şi extrabugetare;
- colaborează cu celelalte direcţii de specialitate din cadrul
Direcţiei Generale a Finanţelor Publice judeţene pe baza
programelor informatice stabilite în acest scop pentru
furnizarea datelor privind încasarea veniturilor bugetare atât
pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare cât şi pe persoane
juridice pentru conturile prevăzute în norme a se ţine
evidenţa analitică pe plătitori;
- dispune măsuri pentru asigurarea încheierii exerciţiului
financiar la activitatea de trezorerie la nivelul judeţului;
- întocmeşte bilanţul contabil centralizat al trezoreriei la
nivelul judeţului, analizează conturile de activ şi pasiv din
bilanţ şi elaborează raportul de analiză;
- coordonează şi organizează activitatea compartimentelor
casierie tezaur în ceea ce priveşte asigurarea numerarului
necesar efectuării plăţilor, redistribuirea soldului de casă şi
stabilirea plafoanelor de casă;
- verifică activitatea trezoreriilor locale din subordine pe baza
planului tematic transmis de Direcţia Generală a
Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în Sector
Public din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi
stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea funcţionării
mecanismelor trezoreriei statului
85
- analizează periodic pe baza rapoartelor întocmite în urma
verificării efectuate, activitatea fiecărei trezorerii şi
stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în acest
sector. Principalele probleme se comunică lunar la Direcţia
Generală a Contabilităţii Publice şi Sistemului de Decontări
în Sector Public din Ministerul Economiei şi Finanţelor;
- examinează funcţionarea sistemului informaţional, a bazei
tehnice din dotare şi propune Direcţiei Generale a
Contabilităţii Publice şi Sistemului de Decontări în Sector
Public din Ministerul Economiei şi Finanţelor măsuri pentru
eliminarea eventualelor neajunsuri rezultate.
b) Direcţia municipală a Trezoreriei Statului din cadrul Administraţiei
Finanţelor Publice municipale are următoarele atribuţii:
- conduce evidenţa veniturilor pe bugete componente şi fonduri,
precum şi evidenţa analitică pe plătitori;
- analizează şi verifică documentele privind compensarea între unele
impozite şi taxe, aprobate şi transmise de organele fiscale şi
înregistrează operaţiunile respective în evidenţa sintetică şi analitică;
- conduce evidenţa analitică a cheltuielilor pe categoriile bugetelor de
stat, locale, asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi
a veniturilor proprii ale instituţiilor publice;
- conduce evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli şi disponibilităţi
deschise pe ministere şi instituţii publice subordonate;
- asigură păstrarea şi utilizarea a certificatelor de trezorerie cu ajutorul
evidenţei specifice a documentelor cu regim special;
- conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie şi a celor
transformate în certificate de depozit, vândute populaţiei, a celor
răscumpărare pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari şi
surse de acoperire;
- asigură contabilitatea sintetică şi analitică privind execuţia de casă a
bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale
de stat, veniturilor proprii ale instituţiilor publice şi a fondurilor cu
destinaţie specială, prin înregistrarea în conturile sintetice şi
analitice;
- efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar;
- asigură preluarea dosarelor juridice în vederea deschiderii conturilor
de încasări şi plăţi ale agenţilor economici.
În structura organizatorică a Direcţiei municipale a Trezoreriei
Statului sunt cuprinse următoarele servicii:
- Serviciul de încasare şi evidenţă a veniturilor;
- Serviciul de verificare şi decontare a cheltuielilor instituţiilor
publice;
- Serviciul de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat şi certificatelor de
trezorerie;
- Serviciul de administrare şi contabilitate a contului curent al
trezoreriei;
- Serviciul de casierie tezaur;
- Serviciul de administrare a conturilor persoane fizice şi juridice
(agenţi economici, medici de familie, etc.)
86
c) La nivelul oraşelor, respectiv comunelor, serviciile de trezorerie din
cadrul Administraţiilor Finanţelor Publice orăşeneşti şi comunale
asigură:
- încasarea şi evidenţa veniturilor bugetare şi a veniturilor proprii ale
instituţiilor publice;
- verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice;
- vânzarea şi gestiunea titlurilor de stat şi certificatelor de trezorerie;
- administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei;
- administrarea conturilor persoanelor fizice şi juridice (agenţi
economici, medici de familie etc.)
- administrarea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin casieriile proprii.
1) Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă organul de specialitate

al administraţiei publice centrale care a fost autorizat:
a) numai să administreze resursele derulate prin Trezoreria
Statului;
b) numai să administreze contul general al Trezoreriei Statului;
c) atât să administreze resursele derulate prin Trezoreria
Statului, cât şi să administreze contul general al Trezoreriei
Statului
2) Trezoreria centrală:
a) este organizată în cadrul Direcţiei Generale a Contabilităţii
Publice şi Sistemului de Decontări în Sector Public din
Ministerul Economiei şi Finanţelor;
b) este organizată paralel Direcţiei Generale a Contabilităţii
Publice şi Sistemului de Decontări în Sector Public din
Ministerul Economiei şi Finanţelor;
c) nu face parte din Ministerul Economiei şi Finanţelor.
3) Elaborarea şi urmărirea permanentă a instrucţiunilor care privesc

organizarea şi funcţionarea trezoreriilor teritoriale revine ca sarcină:
a) Ministerului Economiei şi Finanţelor;
b) trezoreriei centrale;
c) trezoreriilor teritoriale.
4) Trezoreriei centrale îi revine sarcina de a asigura evidenţa operativă

şi a contabilităţii privind constituirea şi utilizarea:
a) tuturor fondurilor statului;
b) numai a bugetului de stat şi a bugetului trezoreriei;
c) numai a bugetului de venituri şi cheltuieli a trezoreriei.
5) La nivelul oraşelor, respectiv comunelor, serviciile de trezorerie din

cadrul Administraţiilor Finanţelor Publice orăşeneşti şi comunale
asigură:
87
a) numai încasarea şi evidenţa veniturilor bugetare şi a
veniturilor proprii ale instituţiilor publice;
b) numai verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor
publice;
c) ambele.
1) Elaborarea şi administrarea bugetul de venituri şi cheltuieli al

Trezoreriei Statului revine ca sarcină:
a) Ministerului Economiei şi Finanţelor;
b) Trezoreriei Centrale;
c) Direcţiei Generale a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sector Public.
2) Trezoreria centrală organizată în cadrul Direcţiei Generale a

îndeplineşte rolul:
a) de coordonare şi control asupra activităţii trezoreriilor
teritoriale în domeniul datoriei publice interne;
b) de coordonare şi control asupra activităţii trezoreriilor
teritoriale în domeniul datoriei publice externe;
c) de coordonare şi control asupra activităţii trezoreriilor
teritoriale atât în domeniul datoriei publice interne, cât şi atât
în domeniul datoriei publice externe.
3) Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică de la nivelul

judeţului trebuie să îndeplinească anumite atribuţii. Care dintre
următoarele atribuţii nu fac obiectul activităţii acesteia:
a) organizează execuţia financiară pe bugete, fonduri speciale şi
mijloace extrabugetare pe baza conturilor deschise potrivit
normelor metodologice;
b) contractarea, gestionarea şi evidenţa împrumuturilor pentru
c) organizează şi coordonează activitatea de trezorerie la
organele financiare fiscale teritoriale în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare şi dispune măsuri pentru
îmbunătăţirea activităţii.
4) Gestionarea datoriei publice interne şi externe reprezintă una din

atribuţiile:
a) Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică de la nivelul
judeţului;
b) Trezoreriei centrale;
c) nici uneia.
5) Evidenţa veniturilor pe bugete componente şi fonduri, precum şi

evidenţa analitică pe plătitorirevine ca sarcină:
a) direcţiei municipale a Trezoreriei Statului din cadrul
Administraţiei Finanţelor Publice municipale;
88
b) Direcţiei Generale a Contabilităţii Publice şi Sistemului de
Decontări în Sector Public;
c) Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică de la nivelul
judeţului.

Timişoara 2007;
3) ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991;
4) ***, H.G. nr.78/1992 privind organizarea şi funcţionarea
trezoreriei finanţelor publice;
5) ***, H.G. nr. 208 din 17 martie 2005 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
89
TEMA IX. ATRIBUŢII, COMPETENŢE,
RESPONSABILITĂŢI
CUPRINS
9.1. Atribuţii, competenţe, responsabilităţi la nivelul Trezoreriei judeţene

9.2. Atribuţii, competenţe, responsabilităţi la nivelul trezoreriilor
operative
REZUMAT
Prin conceperea trezoreriei ca sistem unitar şi integrat s-a reuşit

stabilirea unei structuri organizatorice care să cuprindă activităţi bine
conturate cu atribuţii, competenţe, responsabilităţi precise, cu scopul de a
asigură separarea finanţelor sectorului public în conturi distincte de
resursele proprii ale băncilor comerciale şi de a avea un control riguros
asupra viramentelor în şi prin conturile sale.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea principalelor atribuţii specifice activităţilor desfăşurate

în cadrul trezoreriei organizate atât la nivel de judeţ, cât şi la nivelul
trezoreriilor operative;
¾ Identificarea activităţilor specifice trezoreriei.
9.1. ATRIBUŢII, COMPETENŢE, RESPONSABILITĂŢI LA

NIVELUL TREZORERIEI JUDEŢENE
Principalele atribuţii ale fiecărui compartiment serviciu (birou) din

cadrul Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică – A.T.C.P. -
judeţene stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice – D.G.F.P. - judeţene, aprobat prin Ordin al
ministerului finanţelor sunt:
1) Serviciului Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent

al Trezoreriei
Serviciul Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent al
Trezoreriei funcţionează în cadrul ATCP şi are următoarele atribuţii
principale:
a) organizează şi conduce evidenţa contabilă a contului
corespondent al trezoreriei, detaliat pe categorii de operaţiuni;
b) efectuează operaţiunile de numerar conform Procedurii privind
retragerea/depunerea de numerar pentru unităţile trezoreriei
statului cu casierie tezaur în relaţia cu B.N.R. şi pentru unităţile
trezoreriei statului fără casierie tezaur;
c) urmăreşte concordanţa dintre soldul contului corespondent al
trezoreriei detaliat pe categorii de operaţiuni (valori mari, valori
mici, interjudeţene şi locale) şi al contului de decontări în contul
trezoreriei centrale rezultate din operaţiunile înregistrate în
90
contabilitatea trezoreriei judeţene, cu cele din extrasele de cont
primite de la MEF-SDIRSIP, respectiv, cu soldurile aceloraşi
conturi din contabilitatea trezoreriilor operative;
d) editează la finele fiecărei zile, balanţa de verificare analitică a
conturilor bilanţiere şi extrabilanţiere şi urmăreşte corectitudinea
soldurilor contului corespondent al trezoreriei pe categorii de
operaţiuni şi a contului de decontări în contul trezoreriei centrale,
raportat în “Execuţia operativa zilnică a contului trezoreriei”;
e) asigură însoţirea transportului de numerar pe distanţa dintre BNR
Sucursala judeţului şi trezoreriile operative şi între două
trezorerii operative;
f) primeşte zilnic, prin corespondenţă de la MEF, D.G.F.P.MB sau
de la ordonatorii secundari de credite, după caz, dispoziţiile
bugetare de repartizare/retragere, pe care le verifică urmărind
completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora
şi le confruntă cu datele cuprinse în borderoul însoţitor al
acestora, după care le transmite cu borderou pe trezoreriile
operative din judeţ sau din judeţele la care ordonatorii secundari
sau terţiari au conturile deschise;
g) întocmeşte dispoziţiile bugetare de repartizare a creditelor din
bugetul de stat şi bugetul trezoreriei statului, pe trezorerii
operative, pentru tranzacţiile privind datoria publică (dobânzi
pentru certificate de depozit şi pentru disponibilităţile aflate în
contul trezoreriei statului) şi urmăreşte efectuarea cheltuielilor în
limitele prevăzute în acestea;
h) primeşte, verifică, centralizează şi raportează zilnic şi lunar, după
caz, Situaţia încasărilor şi plăţilor în numerar, respectiv “Situaţia
lunară a structurii soldului caselor de circulaţie” şi le transmite la
SDIRSIP;
i) primeşte, verifică, centralizează şi transmite zilnic, lunar,
trimestrial şi anual, execuţia de casă a bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului
de sănătate, al bugetului de şomaj şi bugetului trezoreriei
statului, la termenele şi în structura stabilită prin norme ale MEF-
DGCPSDSP;
j) întocmeşte trimestrial şi anual, bilanţul contabil al trezoreriei
statului la nivelul judeţului, examinează soldurile conturilor din
bilanţul contabil primit de la trezoreriile operative şi întocmeşte
raportul explicativ, pe care le transmite la MEF-DGCPSDSP; pe
baza situaţiilor primite, analizează modul de înregistrare a
operaţiunilor în contabilitatea trezoreriilor operative în
conformitate cu normele în vigoare şi propune transmiterea de
precizări la trezoreriile operative în vederea eliminării
neajunsurilor constatate;
k) centralizează trimestrial şi anual necesarul de materiale
consumabile, obiecte de inventar şi mijloace fixe, al trezoreriilor
operative şi al serviciilor din cadrul A.T.C.P. şi le transmite
Compartimentului de achiziţii publice din cadrul DGCP;
l) întocmeşte propunerile pentru bugetul de venituri şi cheltuieli al
Trezoreriei statului la nivelul judeţului, urmăreşte aprobarea de
către MEF şi realizarea acestuia, pentru care asigură:
91
a) întocmirea documentelor şi efectuarea operaţiunilor privind
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor
efectuate din bugetul trezoreriei statului, evidenţa şi
raportarea angajamentelor bugetare şi legale din bugetul
trezoreriei statului şi bugetul de stat-acţiuni generale;
b) evidenţa valorică şi cantitativă a materialelor consumabile
specifice activităţii de trezorerie;
c) evidenţa contabilă a cheltuielilor din bugetul trezoreriei
statului şi încadrarea acestora în limitele repartizate de MEF;
m) iniţiază şi propune spre aprobare:
a) proiectul deciziei privind viza “Bun de plată” şi persoanele
împuternicite să acorde aceasta viză pentru operaţiunile
specifice trezoreriei la nivelul tuturor trezoreriilor operative;
b) proiectul deciziei privind cadrul operaţiunilor specifice
activităţii de trezorerie, supuse vizei CFP şi a persoanelor
împuternicite să acorde aceasta viză la nivelul trezoreriilor
operative;
c) proiectele altor decizii interne necesare desfăşurării în bune
condiţii a activităţii de trezorerie şi contabilitate publică;
n) întocmeşte documentele şi conduce evidenţa operaţiunilor
privind alocarea sumelor încasate în contul de disponibil din cote
defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor
locale, pe unităţi administrativ-teritoriale, proporţional cu sumele
aprobate prin decizia ordonatorului de credite sau prin hotărâre a
consiliului judeţean, după caz;
o) întocmeşte procedurile scrise detaliate de lucru şi urmăreşte
aprobarea şi actualizarea acestora în conformitate cu legislaţia în
vigoare, pentru toate activităţile ce se desfăşoară în cadrul
serviciului; de asemenea, întocmeşte fişele posturilor şi
urmăreşte aprobarea acestora în conformitate cu structura
personalului şi a procedurilor de lucru aprobate;
p) pregăteşte şi transmite corespondenţa pentru trezoreriile
operative şi MEF-DGCPSDSP;
q) răspunde de păstrarea şi evidenţierea tuturor documentelor ce fac
obiectul activităţii, urmărind circuitul legal al acestora;
îndosariază şi arhivează documentele;
r) Aplică prevederile Codului de conduită a funcţionarilor publici şi
îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi dispuse de
conducerea Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică şi
D.G.F.P, în legătură cu domeniul de activitate;
2) Serviciul (biroul) Îndrumarea şi Verificarea Activităţii

Trezoreriilor Locale
Serviciul (biroul) Îndrumarea şi Verificarea Activităţii Trezoreriilor
Locale funcţionează în cadrul Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate
Publică şi are următoarele atribuţii principale:
a) asigură verificarea activităţii trezoreriilor locale, potrivit
programelor stabilite, urmărind în mod deosebit:
− organizarea efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi în
numerar de la persoane fizice şi juridice; fluxul
operaţiunilor, verificarea documentelor, gestiunea casei
92
tezaur sau casei de încasări/plăţi, restituirea de venituri
prin casierie, etc.;
− fluxul operaţiunilor de încasare a veniturilor bugetare:
respectarea Instrucţiunilor privind operaţiunile de
decontare ale trezoreriei statului în SEP cu privire la
încadrarea corectă şi în termen a sumelor înregistrate în
Registrul jurnal de operaţiuni în curs de lămurire pe surse
şi bugete componente în conformitate cu legislaţia în
vigoare privind clasificaţia bugetară;
− înregistrarea zilnică a operaţiunilor în contabilitatea
sintetică şi analitică;
− aplicarea procedurilor de compensare a diferitelor surse
de venituri, de rambursare şi de restituire, după caz,
conform prevederilor legale; exercitarea atribuţiilor de
CFP;
− modul de finanţare a cheltuielilor bugetare: aplicarea
prevederilor legale privind formarea şi utilizarea
resurselor prin trezoreria statului; deschiderea conturilor
pe seama ordonatorilor de credite; controlul efectuat de
trezoreriile operative la decontarea documentelor de plăţi;
deschiderea creditelor bugetare şi evidenţierea corectă pe
conturile clasificaţiei indicatorilor finanţelor publice,
respectarea limitei şi destinaţiei creditelor bugetare
deschise; existenţa bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a
programului/lista de investiţii, aprobate în condiţiile legii;
respectarea NM privind aplicarea mecanismului de
finanţare a investiţiilor; semnăturile de pe documentele
care angajează plăţi; decontarea zilnică a instrumentelor
de plată, din conturile de cheltuieli, în baza
ordonanţărilor de plată prezentate de instituţiile publice;
eliberarea extraselor de cont titularilor; respectarea
Instrucţiunilor privind operaţiunile de decontare ale
trezoreriei statului în SEP (verificarea, preluarea şi
validarea instrumentelor de plată, stabilirea parolelor
unice proprii, respectarea circuitului de restituire a
documentelor eronate, separarea atribuţiilor salariaţilor,
etc.);
− legalitatea constituirii veniturilor extrabugetare de către
ordonatorii de credite şi respectarea dispoziţiilor legale
care dau dreptul la constituirea acestor venituri;
deschiderea conturilor pe seama ordonatorilor de credite;
existenta bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a
programului/lista de investiţii, aprobate în condiţiile legii;
modul de efectuare a cheltuielilor şi respectarea
destinaţiei acestora; respectarea NM privind aplicarea
mecanismului de finanţare a investiţiilor; aplicarea
prevederilor legale privind perceperea comisioanelor
pentru serviciile prestate clienţilor şi pentru diverse
servicii prestate la solicitarea instituţiilor de credit,
operatorilor economici şi instituţiilor publice finanţate
93
integral din venituri proprii; aplicarea prevederilor legale
privind acordarea de dobândă;
− funcţionarea contabilităţii trezoreriei; înregistrarea zilnică
a operaţiunilor de încasări şi plăţi; folosirea corectă a
conturilor din planul de conturi; întocmirea zilnică a
balanţei de verificare; analiza conturilor; elaborarea
lucrărilor privind raportarea execuţiei financiare la
termenele stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor;
aplicarea vizei CFP ;
− analizează funcţionarea sistemului informaţional al
trezoreriei statului şi propune măsuri pentru
îmbunătăţirea acestuia corespunzător operaţiunilor
efectuate;
− respectarea procedurilor prevăzute de legislaţia în vigoare
privind depozitarea obiectelor din metale preţioase,
aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în tezaurul
unităţilor trezoreriei statului;
b) asigură îndrumarea metodologică a trezoreriilor operative,
urmărind respectarea instrucţiunilor şi a normelor legale în
domeniu, propunând măsuri de îmbunătăţire a activităţii;
c) asigură ridicarea de la sucursala BNR a necesarului de
numerar pentru efectuarea plăţilor, transportul şi predarea la
trezoreriile organizate cu casierie-tezaur; redistribuirea
excedentului de numerar între trezoreriile operative din
cadrul aceluiaşi judeţ;
d) coordonează şi verifică aplicarea măsurilor privind încheierea
exerciţiului financiar;
e) întocmeşte lunar Raportul de sinteză privind activitatea
desfăşurată în luna precedentă, precum şi alte situaţii de
raportare prevazute de actele normative şi urmăreşte
transmiterea la Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a
Sistemului de Decontări în Sectorul Public din cadrul
Ministerului Economiei şi Finanţelor;
f) propune încheierea: actelor adiţionale pentru încasarea unor
venituri bugetare în baza convenţiei dintre MEF şi CEC;
convenţiilor cu băncile comerciale pentru efectuarea
operaţiunilor de plăţi în numele trezoreriilor organizate fără
casierie-tezaur; poliţelor de asigurare pentru mijloacele de
transport numerar/valori. precum şi a numerarului
transportat; contractelor pentru asigurarea pazei trezoreriilor
operative; colaborează cu Serv/Comp. Specializat de achiziţii
publice;
g) încheie convenţii cu instituţiile de credit pentru prestarea
unor servicii în numele clienţilor conform Protocoalelor
transmise de MEF;
h) efectuează restituiri prin titluri de valoare nominală;
i) răspunde la solicitările scrise ale trezoreriilor operative,
instituţiilor publice, agenţilor economici,etc.
j) asigură informarea contribuabililor asupra modificărilor care
intervin în activitatea trezoreriei statului întocmind
94
comunicate de presă şi adrese de informare prin intermediul
băncilor comerciale;
k) răspunde de păstrarea şi evidenţierea tuturor documentelor
care fac obiectul activităţii, urmărind circuitul legal al
acestora; îndosariază şi arhivează documentele;
l) întocmeşte decontul lunar şi ordonanţarea la plată a primei de
asigurare pentru numerarul transportat;
m) urmăreşte actele normative referitoare la domeniul de
activitate şi actualizează procedurile de lucru;
n) aplică prevederile Codului de conduită a funcţionarilor
publici şi îndeplineşte orice alte atribuţii prevazute de lege şi
dispuse de conducerea Activităţii de Trezorerie şi
Contabilitate Publică, în legătură cu domeniul de activitate;
3) Serviciul Buget şi Contabilitate Publică

Serviciul Buget şi Contabilitate Publică are următoarele atribuţii şi
sarcini:
a) organizează şi coordonează acţiunea de elaborare de către
ordonatorii principali de credite a proiectelor bugetelor locale ale
comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului;
b) verifică, centralizează şi întocmeşte sinteza proiectului bugetului
general consolidat pe ansamblul judeţului, pe baza proiectelor
bugetelor locale elaborate de ordonatorii principali de credite;
c) în termen de 5 zile de la publicarea în M.O. al României a legii
bugetului de stat, M.F.P. transmite D.G.F.P. sumele defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat aprobate;
d) în termen de 5 zile de la comunicare, serviciul Buget şi
Contabilitate Publică, repartizează pe unităţi administrativ-
teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către
ordonatorii principali de credite;
e) transmite la M.F.P propunerile ordonatorilor principali de credite
ai bugetelor locale pe ansamblul judeţului privind repartizarea pe
trimestre a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, iar după aprobarea acestora de către M.F.P. asigură
comunicarea către unităţile administrativ teritoriale din judeţ a
repartizării aprobate de M.F.P;
f) pe baza bugetelor aprobate de către consiliile locale şi judeţean,
în condiţiile legii, întocmeşte şi transmite la MEF bugetul
general centralizat pe ansamblu judeţului grupat pe comune,
oraşe, municipii şi judeţ pe structura clasificaţiei bugetare;
g) urmăreşte aprobarea bugetelor locale în termen de 45 de zile de
la data intrării în vigoare a legii bugetului de stat şi depunerea
acestora la serviciul Buget şi Contabilitate publică iar în cazul în
care exista unităţi administrativ teritoriale care nu respectă
termenul legal de aprobare şi depunere a bugetului de venituri şi
cheltuieli, aplica prevederile legii, adică propune conducerii
sistarea alimentarii cu cote respectiv sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat până la aprobarea B.V.C. de către
autorităţile deliberative;
95
h) verifică existenţa programului de investiţii publice al fiecărei
unităţi administrativ-teritoriale, ca anexa la B.V.C. şi
concordanţa între sumele cuprinse în program cu cele înscrise în
B.V.C la capitolele respective;
i) verifică, analizează şi centralizează situaţiile financiare
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor consolidate şi
prezintă MEF situaţia financiară centralizată pe ansamblul
judeţului, la termenele prevăzute în normele metodologice;
j) efectuează lucrări de sinteză şi analiză privind elaborarea şi
execuţia bugetelor locale pe care le prezintă conducerii şi M.F.P.
la solicitarea acestora;
k) asigură transmiterea la ordonatorii principali de credite a
normelor metodologice, precizărilor şi altor informaţii privind
elaborarea şi execuţia bugetelor locale şi organizează instruiri,
îndrumă şi sprijină personalul de specialitate din cadrul
autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la aplicarea
acestora;
l) verifică şi supune spre avizare conducerii, notele justificative
ale ordonatorilor principali de credite pentru transferurile din
bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate
parţial de împrumuturi externe şi asigură ordonanţarea de plata a
acestora:
m) preia, centralizează şi transmite la M.F.P. lucrarea "Date
informative cu privire la numărul de salariaţi şi a fondului de
salarii" la sfârşitul semestrelor I şi II din fiecare an;
n) participă ca membrii în comisiile de evaluare la licitaţiile
organizate;
o) lunar, preia, centralizează şi transmite la M.F.P. situaţia privind
monitorizarea cheltuielilor de personal;
p) colaborează cu celelalte unităţi, direcţii şi compartimente din
componenţa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii date de către seful ierarhic
superior;
r) răspunde de păstrarea şi evidenţierea tuturor documentelor ce fac
obiectul de activitate, urmărindu-se circuitul legal al acestora,
îndosarierea şi arhivarea documentelor;
s) aplică prevederile Codului de conduită a funcţionarilor publici şi
îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi dispuse de
conducerea Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică, în
legătură cu domeniul de activitate;
9.2. ATRIBUŢII, COMPETENŢE, RESPONSABILITĂŢI LA

NIVELUL TREZORERIILOR OPERATIVE
Principalele atribuţii ale fiecărui compartiment serviciu (birou) din

cadrul trezoreriilor municipale stabilite prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului aprobat prin
Ordin al ministrului finanţelor publice sunt:
1) Serviciul (biroul) Încasarea şi Evidenţa Veniturilor
96
Serviciul (biroul) încasarea şi evidenţa veniturilor este subordonat
sefului de administraţie adjunct pentru Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică şi are următoarele atribuţii:
a) verifică documentele de încasare în numerar a veniturilor
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetului trezoreriei statului, bugetelor locale, fondurilor
speciale şi veniturilor extrabugetare şi altor fonduri din punct
de vedere a încadrării corecte pe subdiviziunile clasificaţiei
bugetare;
b) asigură încadrarea corectă a veniturilor bugetare înregistrate
în Registrul jurnal de operaţiuni în curs de lămurire, pe surse
şi bugete componente în conformitate cu instrucţiunile
privind operaţiunile de decontare ale trezoreriei statului în
Sistemul Electronic de Plăţi;
c) conduce evidenţa veniturilor încasate pe surse conform
subdiviziunilor clasificaţiei bugetare aprobate şi pe bugete
componente;
d) răspunde de păstrarea şi evidenţierea tuturor documentelor ce
fac obiectul activităţii desfăşurate urmărind circuitul acestora
în cadrul legal;
e) verifică şi avizează prelevarea din veniturile bugetare
încasate a sumelor pentru constituirea fondurilor de stimulare
a personalului potrivit reglementarilor legale;
f) întocmeşte jurnalul privind încasarea veniturilor, înregistrând
în ordine cronologica şi sistematica operaţiunile efectuate
numai pe baza documentelor justificative (Dispoziţii de plata,
foi de vărsământ, ordine de plata etc.) indicându-se corect
conturile sintetice şi analitice;
g) verifică operaţiunile înregistrate în conturile de venituri cu
debitul conturilor “Casa” şi “Cont corespondent al
trezoreriei”;
h) urmăreşte, verifică, avizează şi alocă procentele stabilite prin
lege din impozitul pe venit pe seama unităţilor administrativ-
teritoriale;
i) asigură distribuirea sumelor încasate în contul de disponibil
din sumele colectate pentru bugetele locale, reprezentând
impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobilare din
patrimoniul personal şi evidenţa pe conturi analitice ;
j) transmite sub semnătura şefului de serviciu la serviciul
Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent al
Trezoreriei statului, jurnalul de înregistrare a veniturilor şi
documentele care au stat la baza înregistrării;
k) analizează şi verifică documentele privind compensarea între
unele impozite şi taxe, aprobate şi transmise de organele
fiscale şi înregistrează operaţiunile respective în evidenţa
sintetică şi analitică;
l) analizează şi verifică documentele privind restituiri de sume
către persoane juridice şi fizice aprobate şi transmise de
organele fiscale şi înregistrează operaţiunile respective în
evidenţa sintetică şi analitică;
97
m) analizează şi verifică documentele privind rambursările de
TVA aprobate şi transmise de organele fiscale şi
înregistrează operaţiunile respective în evidenţa analitică şi
sintetică;
n) stabileşte la finele anului sinteza încasării veniturilor pe
localităţi şi în cadrul acestora pe bugete componente cu
desfăşurarea pe capitole şi subcapitole;
o) asigură la finele anului închiderea conturilor sintetice şi
analitice de venituri;
p) îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut
obiectul activităţii desfăşurate;
q) urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor
reglementari pe linia execuţiei de casa la partea de venituri;
r) îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducerea
unităţii care sunt prevăzute în normele trezoreriei.
2) Serviciul (biroul) Contabilitatea Trezoreriei Statului

Serviciul (biroul) Contabilitatea Trezoreriei Statului este subordonat
şefului de administraţie adjunct pentru Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică şi are următoarele atribuţii:
a) asigură contabilitatea sintetică şi analitică privind execuţia de
casa a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, a
veniturilor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie
speciala, prin înregistrarea în conturilor sintetice şi analitice,
în ordine cronologica şi sistematica a tuturor operaţiunilor de
încasări şi plăţi, respectând Instrucţiunile privind operaţiunile
de decontare ale trezoreriei statului în Sistemul Electronic de
Plăţi;
b) administrează contul corespondent al Trezoreriei, asigură
efectuarea operaţiunilor de decontare prin Sistemul
Electronic de Plăţi, conform Instrucţiunilor în vigoare;
c) întocmeşte lucrări privind execuţia de casa a bugetului de
stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat,
fondurilor speciale şi extrabugetare precum şi a contului
trezoreriei statului;
d) întocmeşte zilnic şi lunar balanţe de verificare, analitice şi
sintetice, analizând înregistrarea corectă a operaţiunilor;
e) înregistrează dobânzile legale pentru conturile de
disponibilităţi purtătoare de dobânda conform legii;
f) exercită sarcinile specifice legate de operaţiunile cu numerar;
g) urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor
reglementări pe linia execuţiei bugetare de casa;
h) acordă viza de control financiar preventiv pentru operaţiunile
specifice activităţii de trezorerie;
i) asigură lucrările de încheiere a execuţiei financiare la finele
anului, precum şi întocmirea bilanţului contabil trimestrial şi
anual;
j) îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut
obiectul activităţii;
98
k) îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducerea
unităţii care sunt prevăzute în normele trezoreriei.
3) Serviciul (biroul) Verificarea şi Decontarea Cheltuielilor

Publice
Serviciul (biroul) Verificarea şi Decontarea Cheltuielilor Publice
este subordonat sefului de administraţie adjunct pentru Activitatea de
Trezorerie şi Contabilitate Publică şi are următoarele atribuţii:
a) verifică documentele de plăţi prezentate de ordonatorii de
credite, în concordanta cu prevederile legale;
b) verifică documentele justificative şi deschide pe seama
ordonatorilor de credite conturile de cheltuieli şi de
disponibilităţi aplicând prevederile din normele
metodologice;
c) conduce evidenţa analitică a cheltuielilor bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetului trezoreriei statului şi în cadrul acestora pe capitole
şi titluri, precum şi a cheltuielilor din fonduri speciale şi din
venituri extrabugetare pe titulari;
d) verifică documentele privind repartizarea creditelor din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
locale şi asigură evidenţa acestora pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare;
e) verifică documentele privind finanţarea investiţiilor
instituţiilor publice din fondurile bugetare şi extrabugetare
potrivit normelor Ministerului Economiei şi Finanţelor,
asigurând evidenţierea pe obiective şi surse;
f) întocmeşte jurnale zilnice de înregistrare a plăţilor prin
conturile deschise pe seama instituţiilor publice înregistrând
în ordine cronologica şi sistematica operaţiile efectuate
numai pe baza de documente justificative (cecuri, ordine de
plata, dispoziţii de plata etc.), indicându-se corect conturile
sintetice şi analitice;
g) în baza limitelor repartizate şi aprobate prin BVC a sumelor
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat operează
transferul sumelor defalcate la bugetele locale;
h) percepe comisioanele conform prevederilor legale aprobate
prin OMEF;
i) verifică operaţiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu
creditul conturilor “Casa” şi “Cont corespondent al
trezoreriei”;
j) transmite sub semnătura sefului de serviciu către Serviciul
administrarea şi contabilitateacontului curent al trezoreriei
statului, jurnalele de înregistrare a cheltuielilor şi
documentelor justificative care au stat la baza înregistrărilor;
k) conduce evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli şi
disponibilităţi deschise pe ministere şi instituţii publice
subordonate şi eliberează extrasele de cont împreuna cu
documentele justificative;
99
l) transmite instituţiilor publice titlurile executorii emise de
organele de drept pentru executarea creanţelor bugetare şi a
altor creanţe;
m) stabileşte plafoane de casa pe instituţii la solicitarea acestora
şi întocmeşte graficul săptămânal de plăţi în numerar;
n) urmăreşte executarea creanţelor bugetare şi a altor creanţe în
conformitate cu legislaţia în vigoare, prin înfiinţarea
popririlor asupra disponibilităţilor instituţiilor publice şi
agenţilor economici aflate în conturi deschise la trezorerie
potrivit titlurilor executorii emise de organele în drept;
o) asigură la finele anului închiderea operaţiunilor în conturile
de cheltuieli;
p) verifică şi vizează situaţia privind Fluxurile de trezorerie ale
instituţiilor publice;
q) aloca sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
verificând încadrarea acestora în limitele aprobate şi cuprinse
în Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţilor administrativ-
teritoriale ;
r) asigură decontarea documentelor de plăţi;
s) înregistrează documentele refuzate la încasare în conturile de
unde au fost decontate;
t) verifică fişele de calcul al dobânzilor la vedere şi depozit,
urmărind exactitatea soldurilor zilnice pentru conturile
purtătoare de dobânda, precum şi respectarea termenelor
scadente pentru dobânzile la depozit, conform prevederilor
legale;
u) urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor
reglementări pe linia execuţiei de casa la partea de cheltuieli;
v) îndosariază şi arhivează documentele ce au făcut obiectul
activităţii serviciului;
w) răspunde de păstrarea şi evidenţa tuturor documentelor ce fac
obiectul activităţii, urmărind circuitul legal al acestora;
x) îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducerea
direcţiei generale care sunt prevăzute în normele trezoreriei.
4) Compartimentul Administrarea Conturilor Agenţilor

Economici
Compartimentul Administrarea Conturilor Agenţilor Economici este
subordonat şefului serviciului verificarea şi decontarea cheltuielilor publice
are următoarele atribuţii:
a) verifică documentele prezentate şi deschide, pe seama
agenţilor economici, conturi, aplicând prevederile din
b) exercită controlul asupra documentelor de plăţi prezentate de
agenţii economici, asigurând respectarea ordinii de prioritate
a decontărilor stabilite prin dispoziţiile legale;
c) întocmeşte jurnale zilnice de înregistrare a plăţilor prin
conturile deschise, înregistrând în ordine cronologica şi
sistematica operaţiunile efectuate numai pe baza de
documente justificative (note contabile, ordine de plată, etc.);
100
d) verifică operaţiunile înregistrate în conturi cu creditul
conturilor “Casa” şi “Cont corespondent al trezoreriei”
precum şi operaţiunile privind plăţile pentru impozite şi taxe
datorate;
e) transmite sub semnătura sefului de serviciu la serviciul
administrarea şi contabilitatea contului general al trezoreriei
statului, jurnalele de înregistrare a cheltuielilor şi
documentele justificative care au stat la baza înregistrării;â
f) urmăreşte executarea creanţelor bugetare în conformitate cu
legislaţia în vigoare, prin punerea în aplicare a popririi
asupra disponibilităţilor agenţilor economici aflate în conturi
deschise la trezoreria statului, potrivit titlurilor executorii
emise de organele în drept;
g) percepe comision pentru serviciile prestate agenţilor
economici şi pentru cele prestate instituţiilor de credit,
operaţilor economici şi instituţiilor finanţate integral din
venituri proprii, conform prevederilor legale;
h) verifică lunar dobânzile calculate şi evidenţiate în extrasele
de cont pentru disponibilităţile aflate în conturile de
disponibilităţi ale agenţilor economici şi stabileşte masuri de
aplicare a modificărilor referitoare la plata dobânzilor
reglementate de acte normative;
i) transmite agenţilor economici, extrasele de cont împreună cu
documentele justificative;
j) îndosariază şi arhivează documentele ce au făcut obiectul
activităţii serviciului;
k) răspunde de păstrarea şi evidenţa tuturor documentelor ce fac
obiectul activităţii urmând circuitul legal al acestora;
l) periodic întocmeşte situaţii în vederea realizării de raportări
sau informări;
m) îndeplineşte şi alte atribuţii repartizate de conducerea unităţii.
5) Serviciul (biroul) casierie-tezaur şi gestiune a titlurilor de

stat şi certificatelor de trezorerie
Serviciul (biroul) casierie-tezaur şi gestiune a titlurilor de stat şi
certificatelor de trezorerie este subordonat sefului de administraţie adjunct
pentru Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică şi are următoarele
atribuţii:
4) efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar pe baza
documentelor justificative transmise de serviciul
(compartimentul) încasarea şi evidenţa veniturilor sau
verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice, după
caz;
5) verifica, numără şi împachetează corespunzător numerarul
încasat, întocmeşte jurnalele caselor de încasări şi de plăţi şi a
casei tezaur;
6) conduce zilnic evidenţa intrărilor şi ieşirilor de numerar pe baza
Registrelor specifice casieriilor tezaur, stabileşte soldul zilnic,
confrunta soldul zilnic din jurnalul de casa cu cel faptic existent
în casierie;
101
7) solicita la ATCP judeţeana alimentarea cu numerarul necesar
pentru efectuarea plăţilor prin casierie;
8) urmăreşte încadrarea în plafonul de casa şi întocmeşte
documentele pentru remiterea sumei ce depăşeşte plafonul în
contul trezoreriei centrale deschis la BNR conform
Instrucţiunilor CashBNR;
9) asigură integritatea şi securitatea numerarului existent în casierie
în timpul zilei operative, depozitarea în condiţii de siguranţa la
finele zilei operative, închiderea şi sigilarea caselor în prezenta
directorului adjunct şi a destinatorului de chei şi predarea sub
semnătura în grija celor în drept, la finele zilei operative;
10) urmăreşte circuitul documentelor de încasări şi plăţi în numerar
în scopul asigurării integrităţii acestora;
11) întocmeşte zilnic situaţii privind mişcarea numerarului şi lunar
situaţia structurii soldului casei de circulaţie pe care le transmite
conform termenelor stabilite către ATCP ;
12) asigură operaţiunile specifice legate de depunerea, manipularea,
depozitarea şi restituirea metalelor preţioase conform
prevederilor legale;
13) efectuează operaţiuni de răscumpărare a certificatelor de depozit,
la cererea titularilor asigurând în acest scop numerarul necesar ;
14) conduce contabilitatea certificatelor de depozit vândute
populaţiei, pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari
precum şi a dobânzilor aferente acestora;
15) urmăreşte încadrarea dobânzii acordate din bugetul de stat în
creditele bugetare deschise şi repartizate cu aceasta destinaţie;
16) întocmeşte balanţele de verificare, precum şi situaţiile de
raportare zilnice şi periodice privind răscumpărarea certificatelor
de depozit conform normelor Ministerului Economiei şi
Finanţelor;
17) urmăreşte circuitul strict al tuturor documentelor legate de
răscumpărarea certificatelor de depozit;
18) îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul
activităţii;
19) îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducerea unităţii
care sunt prevăzute în normele trezoreriei.
1) Care dintre următoarele servicii nu aparţin structurii judeţene a

trezoreriei:
a) Serviciului Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent
al Trezoreriei;
b) Serviciul Buget şi Contabilitate Publică;
c) Serviciul Contabilitatea Trezoreriei Statului
102
2) Care dintre următoarele atribuţii nu intră în sfera de activitate a
Serviciului (biroului) casierie-tezaur şi gestiune a titlurilor de stat
şi certificatelor de trezorerie:
a) efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar pe baza
documentelor justificative transmise de serviciul
(compartimentul) încasarea şi evidenţa veniturilor sau
verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice,
după caz;
b) verifică documentele prezentate şi deschide, pe seama
agenţilor economici, conturi, aplicând prevederile din
c) conduce zilnic evidenţa intrărilor şi ieşirilor de numerar pe
baza Registrelor specifice casieriilor tezaur, stabileşte soldul
zilnic, confrunta soldul zilnic din jurnalul de casa cu cel
faptic existent în casierie;
3) Serviciul (biroul) casierie-tezaur şi gestiune a titlurilor de stat şi

certificatelor de trezorerie efectuează operaţiunile de încasări şi
plăţi în numerar pe baza documentelor justificative transmise de:
a) Serviciul (compartimentul) încasarea şi evidenţa
veniturilor sau verificarea şi decontarea cheltuielilor
instituţiilor publice, după caz;
b) numai de Serviciul (compartimentul) încasarea şi
evidenţa veniturilor;
c) numai de Serviciul decontarea cheltuielilor instituţiilor
publice.
4) Serviciul Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent al

Trezoreriei urmăreşte concordanţa dintre soldul contului
corespondent al trezoreriei:
a) detaliat numai pe operaţiuni cu valori mari şi valori mici;
b) detaliat numai pe operaţiuni cu valori mari, valori mici şi
locale;
c) detaliat pe operaţiuni cu calori mari, valori mici, locale şi
interjudeţene.
5) Serviciul (biroul) Verificarea şi Decontarea Cheltuielilor Publice

conduce evidenţa analitică:
a) numai a cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor locale,
bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a
cheltuielilor din fonduri speciale şi din venituri
extrabugetare pe titulari;
b) numai a bugetului trezoreriei statului şi în cadrul acestora
pe capitole şi titluri;
c) ambele.
1) Care dintre următoarele servicii nu aparţin structurii trezoreriei

operative:
103
a) Serviciul (biroul) verificarea şi decontarea cheltuielilor
publice;
b) Serviciul (biroul) încasarea şi evidenţa veniturilor;
c) Serviciul (biroul) Îndrumarea şi Verificarea Activităţii
Trezoreriilor Locale
2) Întocmirea propunerilor pentru bugetul de venituri şi cheltuieli al

Trezoreriei statului la nivelul judeţului revine ca sarcină:
a) Serviciului Buget şi Contabilitate Publică;
b) Serviciului Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent
al Trezoreriei;
c) Serviciului Contabilitatea Trezoreriei Statului
3) Îndrumarea metodologică a trezoreriilor operative, urmărind

respectarea instrucţiunilor şi a normelor legale în domeniu,
propunând măsuri de îmbunătăţire a activităţii revine ca sarcină:
a) Serviciului Îndrumarea şi Verificarea Activităţii Trezoreriilor
Locale;
b) Serviciului Buget şi Contabilitate Publică;
c) Serviciului Contabilitatea Trezoreriei Statului
4) Serviciul Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent al

Trezoreriei editează la finele fiecărei zile:
a) numai balanţa de verificare analitică a conturilor bilanţiere;
b) numai balanţa de verificare analitică a conturilor
extrabilanţiere şi numai la finele lunii balanţa de verificare
analitică a conturilor bilanţiere;
c) atât balanţa de verificare analitică a conturilor bilanţiere, cât
şi balanţa de verificare analitică a conturilor extrabilanţiere
5) Îndosarierea şi arhivarea documentelor care au făcut obiectul

activităţii desfăşurate este o sarcina care revine:
a) tuturor serviciilor (birourilor) din cadrul trezoreriei;
b) numai trezoreriilor operative, deoarece la nivelul acestora se
regăsesc informaţiile referitoare la activitatea trezoreriei;
c) unei persoane specializate.

Timişoara 2007;
locală;
8) ***, Legea nr.500/2002 privind finaţele publice;
104
10) ***, OMEF nr. 1792 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor
instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea
angajamentelor bugetare şi legale;
11) ***, OMEF nr. 710 pentru aprobarea procedurilor privind
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor specifice
trezoreriei statului şi a cheltuielilor efectuate de MEF în contul şi
numele statului precum şi a principalelor documente specifice
acestora;
12) ***, Instrucţiunilor privind operaţiunile de decontare ale
trezoreriei statului, aprobat prin OMEF nr. 945/2005;
13) ***, OMEF 945/2005 privind operaţiunile de decontare ale
trezoreriei statului în Sistemul Electronic de Plăţi;
14) ***, Legea nr.550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale şi
a cabinetelor medicale conform O.U.G. nr.110/2005. H.G.
186/1995.
105
TEMA X. CONTABILITATEA TREZORERIEI STATULUI
CONŢINUT
10.1. Planul de conturi pentru activitatea trezoreriei

10.2. Deschiderea conturilor în contabilitatea trezoreriei
10.3. Sistemul de înregistrare în contabilitatea trezoreriei
REZUMAT
Contabilitatea trezoreriei se organizează la toate nivelurile structurii

organizatorice şi se ţine cu ajutorul unui plan de conturi special conceput
care să reflecte întregul flux de operaţiuni care se desfăşoară în cadrul
trezoreriei. Înregistrarea în contabilitate se realizează pe baza unor
documente justificative proprii activităţii de trezorerie.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea modului de organizare şi funcţionare al contabilităţii

trezoreriei;
¾ Identificarea claselor de conturi şi a modalităţii de deschide a
conturilor specifice trezoreriei;
¾ Cunoaşterea principalelor documente justificative pe baza cărora se
fac operaţiunile de încasări şi plăţi prin trezorerie.
10.1. PLANUL DE CONTURI PENTRU ACTIVITATEA

TREZORERIEI
Contabilitatea trezoreriei se organizează atât la nivelul Unităţii de

Management a Trezoreriei statului şi a Direcţiei Generale a Contabilităţii
Publice şi a Sistemului de Decontări in Sector Public din cadrul Ministerului
Economiei şi Finanţelor, cât şi în cadrul Trezoreriilor judeţene şi a
Municipiului Bucureşti, a trezoreriilor municipale, orăşeneşti şi comunale
din cadrul Direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a
Municipiului Bucureşti.
Contabilitatea trezoreriei se ţine cu ajutorul Planului de conturi
pentru activitatea trezoreriei aşa cum acesta a fost elaborat de către
Ministerul Economiei şi Finanţelor
Planul de conturi al trezoreriei cuprinde conturi sintetice de gradul I,
II şi III grupate pe clase. Planul de conturi specific pentru trezoreria statului
cuprinde următoarele clase de conturi:
Clasa 1 – Mijloace băneşti şi alte valori
Clasa 2 - Venituri şi cheltuieli bugetare
Clasa 3 – Disponibil din fonduri cu destinaţie specială
Clasa 4 – Titluri şi certificate de trezorerie
Clasa 5 – Disponibilităţi şi depozite
Clasa 6 – Decontări
Clasa 7 – Venituri şi cheltuieli din activitatea de trezorerie
Clasa 8 – Excedente / Deficite
106
Clasa 9 – Conturi în afara bilanţului.
Grupele de conturi au o construcţie logică şi reflectă, într-un mod
specific, întregul flux de operaţiuni care se desfăşoară în cadrul trezoreriei.
Cu ajutorul planului de conturi se asigură înregistrarea operaţiunilor
specifice activităţii de trezorerie printre care menţionăm:
- intrările şi ieşirile de valori prin contul curent al trezoreriei;
- intrările şi ieşirile de numerar prin casieria trezoreriei;
- încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor
bugetare;constituirea şi utilizarea fondurilor cu destinaţie
specială;
- gestionarea împrumuturilor de stat şi a datoriei publice (interne şi
externe);
- disponibilităţile şi depozitele instituţiilor publice;
- încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor care privesc
activitatea proprie a trezoreriei;
- deschiderea creditelor pe seama ordonatorilor de credite şi
repartizarea lor pe instituţiile publice din subordine;
- încheierea execuţiei financiare la finele anului prin stabilirea
excedentelor sau deficitelor bugetare.
Conturile cuprinse în planul de conturi pentru trezorerie asigură
înregistrarea operaţiunilor efectuate atât la nivelul trezoreriilor teritoriale
cât şi la nivelul trezoreriei centrale din cadrul Ministerului Economiei şi
Finanţelor.
Conturile din planul de conturi specific trezoreriei se pot modifica,
adapta şi îmbunătăţi numai de către Unitatea de Management a Trezoreriei
statului şi Direcţia Generala a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări in Sector Public din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor,
iar funcţiunea conturilor nu este limitativă.
Trezoreria centrală, trimestrial şi anual, atât pe baza datelor din
contabilitatea proprie şi din cea a trezoreriilor teritoriale din subordine, cât şi
a documentelor întocmite şi prezentate de ordonatorii principali de credite
întocmeşte, bilanţul general al trezoreriei, contul de execuţie al bugetului de
stat, al bugetelor locale, al bugetului asigurărilor sociale de stat, al
fondurilor speciale.
10.2. DESCHIDEREA CONTURILOR ÎN CONTABILITATEA

TREZORERIEI
10.2.1. Deschiderea conturilor sintetice şi analitice în contabilitatea

trezoreriei
Conturile sintetice de gradul I, II şi III se deschid în contabilitatea

trezoreriei atât potrivit codurilor şi structurii pe clase prevăzută în planul de
conturi aprobat (în vigoare), cât şi în funcţie de natura operaţiunilor
specifice înregistrate în contabilitatea trezoreriei.
Conturile analitice care se deschid pentru conturile sintetice
prevăzute în Planul de conturi al trezoreriei se formează şi codifică la data
deschiderii lor ţinând seama de precizările Ministerului Economiei şi
Finanţelor date în acest scop, procedându-se astfel:
107
1. La codificarea conturilor analitice de venituri (sau de cheltuieli),
privind bugetul de stat, se aplică următoarea schemă:
- codul contului sintetic de venituri din planul de conturi ;
- codul capitolului de venituri, din clasificaţia bugetară aprobată;
- cifra de control, conform metodologiei date;
- codul subcapitolului de venituri, din clasificaţia bugetară
aprobată;
- codul plătitorului. La fiecare trezorerie se stabileşte un cod în
ordine crescătoare al agenţilor economici şi instituţiilor publice
plătitoare de impozite şi taxe la trezoreria de care aparţin.
În mod asemănător se procedează la codificarea conturilor analitice
de cheltuieli privind bugetul de stat.
La codificarea conturilor analitice (pe capitole, subcapitole şi
plătitori) de venituri şi cheltuieli care privesc bugetele locale se va ţine
seama de clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale aprobată
prin legea bugetului anuală. În structura acestei codificări se include şi codul
privind unitatea administrativ-teritorială (comună, oraş, municipiu judeţ)
după care se înscrie codul plătitorului care se grupează pe fiecare unitate
administrativ-teritorială.
La codificarea conturilor analitice de venituri şi cheltuieli ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se va ţine seama de clasificaţia
veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat aprobată. În
structura codului se include codul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii
de Şanse (ca ordonator principal de credite), precum şi codul ordonatorilor
de credite (secundari, terţiari) din subordinea ministerului.
2. Codificarea conturilor analitice deschise pentru conturile sintetice
privind fondurile speciale din clasa III a planului de conturi pentru
trezorerie, se formează pentru fiecare fond, distinct atât pentru venituri cât şi
pentru cheltuieli.
3. Codificarea conturilor analitice pentru conturile sintetice de
disponibilităţi şi depozite ale instituţiilor publice (cuprinse în clasa V
“Disponibilităţi şi depozite” ale planului de conturi pentru trezorerie), se
formează pe ministere, organe locale şi instituţii subordonate acestora cu
respectarea precizărilor date de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Conform Regulamentului nr. 2/2004 al B.N.R., în România, au fost
implementate numere de cont internaţionale (Internaţional Bank Account
Number) - IBAN, pentru instituţiile publice şi agenţii economici care au
conturile deschise la unităţile Trezoreriei Statului. Codul IBAN identifică în
mod unic la nivel internaţional, contul unui client, cont utilizat pentru
procesarea plăţilor în cadrul sistemului de plăţi.
Structura codurilor IBAN din România constă într-un şir de 24 de caractere
alfanumerice, care, de la stânga la dreapta, au următoarea semnificaţie:
- RO = 2 caractere alfabetice majuscule pentru România.
RO - este codul de ţară;
- XX = 2 caractere de verificare numerice de la 0 la 9
generate de calculator;
- YYYY = 4 caractere alfabetice, majuscule de identificare a
instituţiei sunt caractere ale codului BIC al instituţiei;
- ZZZZZZZZZZZZZZZZ = 16 caractere alfanumerice care identifică
in mod unic unitatea teritoriala a instituţiei şi contul clientului deschis la
respectiva instituţie de credit;
108
În cadrul unei unităţi de trezorerie şi contabilitate publică, contul
IBAN, are următoarea structură:
Exemplu: ROzzTREZyyyccccccccxxxxx, unde:
- RO = România ;
- zz = Cifre de control calculate prin program;
- TREZ = Codul unităţii de trezorerie conform nomenclatorului
de bănci;(caracterele corespunzătoare codului BIC);
- yyy = Codul unic al unităţilor de trezorerie - sunt 307 trezorerii
operative în România;
- cccccccc = Codul contului de venituri şi cheltuieli bugetare
deschis potrivit planului de conturi al trezoreriei statului;
- xxxxx = litera x până la completarea integrală a 24 de
caractere ale codului IBAN.
10.2.2. Deschiderea conturilor analitice pentru instituţii publice în

contabilitatea trezoreriei
Deschiderea la nivelul trezoreriilor operative a conturilor analitice pe
seama instituţiilor publice, în vederea efectuării operaţiunilor de încasări şi
plăţi ale acestora, se face în următoarele condiţii:
a) Conturile analitice privind finanţarea cheltuielilor din bugetul de
stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale, se deschid pe seama
instituţiilor publice numai pe baza “Cererilor de deschidere de credite” sau a
“Mandatelor bugetare”, după caz. La deschiderea conturilor, instituţiile
publice prezintă “Fişa cu specimenele de semnături” (formular tipizat) ale
persoanelor autorizate, potrivit legii, să aprobe şi să angajeze cheltuielile
bugetare. Potrivit legii, la instituţiile publice, prima semnătură aparţine
ordonatorului de credite, iar semnătura a doua, contabilului şef. În lipsa
acestora, documentele de plată, pot fi semnate de înlocuitorii de drept ai
acestora.
b) Conturile analitice de disponibilităţi din cadrul contului sintetic de
gradul I “Disponibil al instituţiei publice” se deschid numai la cererea
instituţiilor publice, în care scop prezintă următoarele documente:
- Cererea de deschidere a contului (formular tipizat);
- Actul prin care se confirmă funcţionarea legală a instituţiei;
- Fişa cu specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să
angajeze cheltuielile bugetare.
Cererea de deschidere a contului şi celelalte documente sunt
verificate în cadrul trezoreriei şi se aprobă de conducătorul acesteia. Pe
această bază se stabileşte codul contului analitic al instituţiei respective după
care i se comunică. Contul începe să funcţioneze odată cu prima depunere
de sumă în cont.
c) Conturile analitice deschise pe seama instituţiilor publice, în
condiţiile sus prezentate, se vor închide de trezorerii în următoarele situaţii:
- la cererea motivată a instituţii publice;
- în cazul în care instituţia nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite
cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului, Trezoreria are
obligaţia de a comunica, în scris, instituţiei motivele închiderii,
cu 10 zile înainte, pentru ca aceasta să-şi poată lua măsuri pentru
lichidarea soldului contului respectiv;
- pe baza actului normativ privind desfiinţarea instituţiei publice.
109
10.3. SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE ÎN CONTABILITATEA
TREZORERIEI
Documentele justificative, legal întocmite, pe baza cărora se fac

operaţiunile de încasări şi plăţi prin trezorerie sunt înregistrate în
contabilitatea acesteia, cronologic şi sistematic atât în conturile de activ şi
cele de pasiv sintetice (de bilanţ), cât şi în conturile analitice potrivit
metodologiei aprobate de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Toate
documentele care au stat la baza operaţiunilor efectuate prin trezorerie vor fi
înregistrate în contabilitatea trezoreriei în ziua în care au fost acceptate la
încasare sau plată, în care scop vor fi luate măsurile necesare. Este interzisă
amânarea înregistrării documentelor de încasări şi plăţi efectuate prin
trezorerie pentru zilele următoare.
Sistemul de înregistrare în contabilitatea trezoreriei se asigură pe
baza următoarelor formulare de evidenţă:
a) Jurnalul analitic pe operaţiuni cât şi Jurnalul sinteză;
b) Fişa de cont sintetic;
c) Fişa de cont analitic;
d) Balanţa de verificare (analitică şi sintetică).
a) Jurnalul analitic pe operaţiuni
Jurnalul analitic pe operaţiuni este documentul contabil de bază, în
care sunt înregistrate, cronologic şi sistematic, toate operaţiunile de încasări
sau plăţi efectuate prin trezorerie. Jurnalul se deschide şi se închide zilnic,
pentru fiecare cont sintetic de bilanţ din Planul de conturi pentru trezorerie,
în vigoare, în mod separat pentru operaţiile de creditare şi cele de debitare,
de către compartimentele din trezorerie prin care se fac încasările şi plăţile
supuse înregistrării. Toate documentele care au stat la baza înregistrărilor
făcute în jurnal sunt anexate la acesta şi arhivate în compartimentul care l-a
întocmit.
La sfârşitul fiecărei zile, în jurnalul analitic pe operaţiuni se
totalizează sumele pe fiecare cont sintetic corespondent, înscriindu-se pe un
rând separat, rulajul zilei respective, care se cumulează cu rulajul zilei
precedente (înscris pe rând separat) rezultând rulajul cumulat de la începutul
anului al contului sintetic respectiv, care se evidenţiază pe rând distinct.
Pe baza rulajului zilnic centralizat din jurnalul de înregistrare se
întocmeşte jurnalul sinteză al contului sintetic de bilanţ pe baza căruia se fac
înregistrările în contabilitatea trezoreriei pe fiecare cont sintetic în parte.
După verificare şi semnare, de către persoanele în drept, jurnalul sinteză se
transmite la contabilitatea trezoreriei spre înregistrare.
b) Fişa de cont sintetic
Acest formular se întocmeşte la contabilitatea trezoreriei pentru
fiecare cont sintetic în care se înregistrează operaţiunile de încasări şi plăţi
pe baza datelor din jurnalele sinteză primite de la compartimentele unde se
întocmesc (casierie, control şi evidenţa veniturilor sau a cheltuielilor s.a.) .
Zilnic, pe fişele de cont sintetic se stabileşte rulajul (debitor sau
creditor) al contului sintetic, atât pe fiecare zi cât şi cumulat de la începutul
anului (în care se cuprinde şi soldul de la începutul anului).
Pe baza fişelor de cont sintetic contabilitatea întocmeşte Balanţa de
verificare sintetică.
110
c) Fişa de cont analitic
Fişa de cont analitic se întocmeşte la contabilitatea trezoreriei şi se
deschide pentru:
- venituri, pe subcapitole în cadrul fiecărui capitol de venit din
clasificaţia bugetară. În cadrul fiecărui subcapitol de venit se
deschid fişe de cont analitice pe plătitori;
- cheltuielile bugetare, pe capitole (ale clasificaţiei bugetare
aprobate) şi categorii de cheltuieli cu desfăşurarea acestora pe
instituţii publice şi ordonatori de credite;
- fonduri cu destinaţie specială, distinct pentru venituri şi
cheltuielile acestora;
- disponibilităţile instituţiilor publice, pe ordonatorii principali de
credite cu desfăşurarea pe instituţii subordonate.
d) Balanţa de verificare (analitică şi sintetică)
Este documentul contabil prin care se asigură şi se verifică periodic
corectitudinea înregistrărilor efectuate prin conturile sintetice şi analitice
utilizate în contabilitatea trezoreriei
Balanţa de verificare analitică se întocmeşte de compartimentele care
ţin evidenţa analitică a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, a fondurilor cu
destinaţie specială, disponibilităţilor instituţiilor publice s.a.
Balanţa de verificare analitică privind cheltuielile bugetare se
întocmeşte zilnic, iar cea privind veniturile bugetare se întocmeşte periodic
şi lunar.
Balanţa de verificare sintetică se întocmeşte la contabilitatea
trezoreriei pe baza fişelor de cont sintetic. Permanent se procedează la
confruntarea conturilor sintetice din balanţa sintetică cu conturile din
balanţa analitică întocmită pentru fiecare cont sintetic. Se verifică rulajele
debitoare, cele creditoare şi soldul pentru fiecare cont sintetic.
1) Contabilitatea trezoreriei se organizează la toate nivelurile structurii

organizatorice şi se ţine cu ajutorul unui plan de conturi:
a) special conceput care să reflecte întregul flux de operaţiuni
care se desfăşoară în cadrul trezoreriei;
b) special conceput care să reflecte numai intrările şi ieşirile de
numerar prin casieria trezoreriei;
c) special conceput care să reflecte intrările şi ieşirile de valori
prin contul curent al trezoreriei.
2) Planul de conturi al trezoreriei cuprinde:

a) numai conturi sintetice de gradul I, II;
b) conturi sintetice de gradul I, II şi III grupate pe clase;
c) conturi sintetice de gradul I, II şi III negrupate pe clase.
3) Conturile sintetice de gradul I, II şi III se deschid în contabilitatea

trezoreriei:
111
a) atât potrivit codurilor şi structurii pe clase prevăzută în planul
de conturi aprobat, cât şi în funcţie de natura operaţiunilor
specifice înregistrate în contabilitatea trezoreriei;
b) numai potrivit codurilor şi structurii pe clase prevăzută în
planul de conturi aprobat;
c) numai în funcţie de natura operaţiunilor specifice înregistrate
în contabilitatea trezoreriei
4) La codificarea conturilor analitice de venituri, privind bugetul de

stat, trebuie să se ţină cont:
a) numai de codul contului sintetic de venituri din planul de
conturi;
b) numai de codul capitolului de venituri din clasificaţia
bugetară aprobată;
c) atât de codul contului sintetic de venituri din planul de
conturi, cât şi de codul capitolului de venituri din clasificaţia
bugetară aprobată
5) La codificarea conturilor analitice de venituri şi cheltuieli ale

bugetului asigurărilor sociale de stat se va ţine seama de clasificaţia
veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat
aprobată În structura codului se include:
a) numai codul ordonatorului principal de credite;
b) numai codul ordonatorilor de credite din subordinea
ministerului;
c) codul ordonatorului principal de credite, precum şi codul
ordonatorilor de credite secundari, terţiari.
1) Cu ajutorul planului de conturi se asigură înregistrarea în

contabilitate a operaţiunilor specifice activităţii de trezorerie. Care
dintre următoarele operaţiuni se înregistrează în contabilitatea
trezoreriei:
a) constituirea şi utilizarea fondurilor cu destinaţie specială;
b) gestionarea împrumuturilor de stat şi a datoriei publice
(interne şi externe);
c) ambele.
2) Conturile din planul de conturi specific trezoreriei se pot modifica,

adapta şi îmbunătăţi:
a) numai de către Unitatea de Management a Trezoreriei
statului şi Direcţia Generala a Contabilităţii Publice şi a
Sistemului de Decontări in Sector Public din cadrul
Ministerului Economiei şi Finanţelor;
b) numai de către Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate
Publică de la nivelul Municipiului Bucureşti şi de la nivel
judeţean;
c) de către ambele.
3) La codificarea conturilor analitice de venituri, privind bugetul de
stat, se ţine cont:
112
a) numai de codul capitolului de venituri din clasificaţia
bugetară aprobată;
b) atât de codul capitolului de venituri din clasificaţia bugetară
aprobată, cât şi de codul subcapitolului de cheltuieli din
clasificaţia bugetară aprobată;
c) atât de codul capitolului de venituri din clasificaţia bugetară
aprobată, cât şi de codul subcapitolului de venituri din
clasificaţia bugetară aprobată;
4) Codificarea conturilor analitice de venituri şi cheltuieli care privesc

bugetele locale:
a) este identică cu codificarea conturilor analitice de venituri şi
cheltuieli privind bugetul de stat;
b) este specifică, deoarece ţine seama de clasificaţia veniturilor
şi cheltuielilor bugetelor locale aprobată prin legea bugetului
anuală;
c) este la fel cu codificarea conturilor analitice de venituri şi
cheltuieli privind bugetul de stat, cu deosebirea că include şi
codul plătitorului.
5) Sistemul de înregistrare în contabilitatea trezoreriei se asigură:

a) numai pe baza Jurnalului analitic pe operaţiuni şi a Jurnalului
sinteză;
b) numai pe baza Fişei de cont sintetic şi Fişei de cont analitic;
c) ambele.

4) ***, Regulamentului nr. 2/2004 al B.N.R
113
TEMA XI. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE
PRIN TREZORERIE
CONŢINUT
11.1. Veniturile bugetului de stat, bugetelor locale şi bugetului

asigurărilor sociale
11.2. Obligaţia calculării şi vărsării la termen a vărsămintelor la buget
11.3. Modalităţi de încasare a veniturilor bugetare
11.4. Amânarea, eşalonarea, compensarea şi restituirea veniturilor
bugetare
REZUMAT
Veniturile bugetului de stat reprezintă principalele resurse

financiare publice care sunt mobilizate la dispoziţia statului, în condiţiile
legii. Aceste venituri se constituie, conform legii, pe seama impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale încasate de la agenţi economici
şi contribuabili (persoane fizice), din vărsăminte de la instituţiile publice şi
din alte venituri aprobate anual prin legea bugetară.
OBIECTIVE
¾ Aprofundarea principalelor venituri aferente bugetului de stat,

bugetelor locale şi bugetului asigurărilor sociale de stat;
¾ Cunoaşterea modalităţilor de încasare a veniturilor bugetare şi a
posibilităţilor de amânare, eşalonare, compensare şi restituire a
veniturilor bugetare;
11.1. VENITURILE BUGETULUI DE STAT, BUGETELOR LOCALE

ŞI BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE
Prin legea bugetară anuală, în funcţie de strategia şi politica

guvernului, se stabilesc categoriile de venituri şi cheltuieli ale bugetului
general consolidat, pentru perioada exerciţiului bugetar în cauza.
Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt cuprinse în Clasificaţia
indicatorilor privind finanţele publice care se aproba prin Ordin al
Ministrului Economiei şi Finanţelor.
În funcţie de activităţile concrete desfăşurate în economie, respectiv
de încredinţare a finanţării proceselor pe seama altor autorităţi (autorităţi
publice locale în contextul autonomiei şi descentralizării financiare, alte
instituţii ) clasificaţia bugetara poate înregistra modificări şi completări de la
un an la altul şi chiar în interiorul acestuia.
Principalele venituri ale bugetului de stat pot fi:
1. Venituri curente, din acestea:
a) Venituri fiscale, din care:
a1) Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane
juridice, din care:
- impozit pe profit
114
a2) Impozit pe venit, profit şi câştiguri de la persoane fizice, din
care:
- impozit pe venit şi salarii
- cote defalcate din impozitul pe venit ( se scad )
a3) Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii, din care
- taxa pe valoare adăugata
- sume defalcate din taxa pe valoare adăugata ( se scad )
- accize
a4) Impozit pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale
a5) Alte impozite şi taxe fiscale
b) Contribuţii de asigurări
c) Venituri nefiscale
2. Venituri din capital
3. Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
În mod similar, pentru unităţile administrativ-teritoriale se
stabilesc prin legea bugetară anuală şi Legea finanţelor publice locale nr.
273/2006, veniturile şi cheltuielile bugetelor locale.
Principalele venituri ale bugetelor locale pot fi:
Venituri proprii:
I. Venituri curente:
A. Venituri fiscale
A1. Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital
A1.1. Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de
la persoane juridice
- Impozit pe profit
- Impozit pe venit
A1.2. Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la
persoane fizice
- Cote şi sume defalcate din impozitul pe venit
A1.3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital
- Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din
capital de la persoane fizice
A2. Impozite şi taxe pe proprietate
A3. Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii
- Sume defalcate din TVA
- Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi
servicii
- Taxe pe servicii specifice
- Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării
bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi
A4. Alte impozite şi taxe fiscale
B. Venituri nefiscale
B1. Venituri din proprietate
- Venituri din proprietate
- Venituri din dobânzi
B2. Vânzări de bunuri şi servicii
- Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi
- Venituri din taxe administrative, eliberări permise
- Venituri, penalităţi şi confiscări
- Diverse venituri
- Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile
115
II. Venituri din capital
Venituri din valorificarea unor bunuri
III. Operaţiuni financiare
Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
IV. Subvenţii
Subvenţii de la alte nivele ale administraţiei publice
Subvenţii de la bugetul de stat
A. De capital
B. Curente
Subvenţii de la alte administraţii
Veniturile bugetului asigurărilor sociale sunt constituite în principal
din contribuţii pentru asigurările sociale de stat şi contribuţii pentru pensia
suplimentară, aprobate distinct prin legea anuală a bugetului asigurărilor
sociale. Tot prin legea bugetului asigurărilor sociale, sunt aprobate şi
veniturile Fondului pentru plata ajutorului de şomaj constituit în cea mai
mare parte din contribuţii de la persoane juridice şi fizice care utilizează
muncă salariată.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale inclusiv cele privind
Fondul pentru plata ajutorului de şomaj sunt administrate de către
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Veniturile proprii ale bugetelor locale, sunt constituite din
impozite, taxe şi alte venituri cu destinaţie specială, grupate pe capitole şi
subcapitole potrivit clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice
(aprobată de Ministerul Economiei şi Finanţelor) şi sunt aprobate de
consiliile locale sau judeţene, după caz, în condiţiile legii.
Veniturile lăsate la dispoziţia bugetelor locale pentru echilibrarea
acestora prin defalcarea unor sume din impozitul pe venit încasat la bugetul
de stat, sunt aprobate prin legea anuală a bugetului de stat.
11.2. OBLIGAŢIA CALCULĂRII ŞI VĂRSĂRII LA TERMEN A

VĂRSĂMINTELOR LA BUGET
Obligaţia calculării şi vărsării la termen a impozitelor, taxelor,

contribuţiei de asigurări sociale şi a altor vărsăminte datorate statului revine,
conform legii, agenţilor economici indiferent de forma de proprietate a
acestora precum şi instituţiilor publice.
Contribuabili (persoane fizice) au obligaţia de a vărsa la termen
impozitele şi taxele datorate statului pe baza comunicării organelor fiscale
cu privire la debitele stabilite pentru anul fiscal respectiv. Totodată fiecare
contribuabil este obligat să declare cu sinceritate şi corectitudine la unitatea
fiscală în raza căreia îşi are domiciliul sau sediul, veniturile realizate, iar la
consiliile locale bunurile mobile şi imobile pe care le are în proprietate sau
obţinute cu orice titlu legal, pentru care trebuie să plătească impozite şi taxe
către bugetul de stat sau bugetul local.
Agenţii economici şi instituţiile publice au obligaţia să reţină şi să
vireze la termen către buget, impozitul pe venit calculat, potrivit legii,
asupra veniturilor realizate de angajaţi sau alte persoane fizice care execută
pe bază de contract sau convenţie diverse produse, servicii şi lucrări.
De asemenea, agenţii economici şi instituţiile publice au obligaţia,
ca pe baza documentelor de executare silită primite de la organele fiscale, să
116
reţină din drepturile de salarii ale personalului propriu, sumele datorate şi
neachitate la termen de către aceştia şi să le vireze trezoreriei în raza căreia
îşi au domiciliul pentru a fi evidenţiate la încasări şi scăzute din rolurile
fiscale.
11.3. MODALITĂŢI DE ÎNCASARE A VENITURILOR BUGETARE
Veniturile cuvenite bugetului se încasează în contul trezoreriei

astfel:
a) prin virarea sumelor din iniţiativa agenţilor economici din
conturile lor deschise la bănci în contul trezoreriei în raza
căreia unitatea îşi are domiciliul fiscal;
b) plata în numerar direct la casieria trezoreriei de către
contribuabili, precum şi încasarea prin agenţi fiscali;
Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite şi evidenţiate
distinct pe fiecare buget şi anume:
- veniturile bugetului de stat;
- veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat;
- veniturile bugetelor locale.
În cadrul fiecărui buget se asigură evidenţa realizării veniturilor pe
surse de venituri respectiv pe capitolele şi subcapitolele din clasificaţia
bugetară aprobată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi pe
plătitori (agenţi economici, instituţii publice, contribuabili persoane fizice).
Ca urmare, prin sistemul de codificare şi deschidere a conturilor de
venituri, se asigură urmărirea, în cadrul fiecărei trezorerii a veniturilor pe
fiecare buget în parte, pe capitolele şi subcapitolele de venituri în cadrul
acestuia precum şi pe plătitori (persoane juridice şi fizice).
11.3.1. Încasarea veniturilor bugetare de la agenţii economici, instituţii

publice şi contribuabili (persoane fizice)
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, precum şi

instituţiile publice îşi achită impozitele şi taxele datorate bugetului astfel:
a) Plata prin virament - cu OPT (Ordin de plată pe hârtie tip
trezorerie, formular tipizat) pe baza căruia banca comercială
pentru agenţii economici sau trezoreria în cazul instituţiilor
publice, la care au contul deschis, virează din contul lor în
contul trezoreriei, în raza căreia îşi au domiciliul fiscal,
achitarea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat;
b) Plata în numerar - prin depunerea la casieria trezoreriei a
sumelor în numerar reprezentând impozite şi taxe;
c) încasarea impozitelor şi taxelor prin agenţii încasatori - în
unele localităţi încasarea impozitelor şi taxelor de la
contribuabili se realizează prin agenţii încasatori, care
eliberează “chitanţa tip M.F.” pentru sumele încasate;
d) realizarea şi vărsarea la buget a veniturilor obţinute din
activitatea proprie a instituţiilor publice.
Potrivit legii, instituţiile publice, indiferent de sistemul de
finanţare şi de subordonare, au obligaţia să efectueze operaţiunile de
încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora
117
îşi au sediul şi unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi
disponibilităţi.
Instituţiile publice realizează, în condiţiile legii, venituri şi din
activitatea proprie respectiv din prestări servicii, executări de lucrări şi din
valorificări de produse s.a., către agenţi economici sau populaţie de la care
încasează contravaloarea acestora.
Destinaţia veniturilor realizate din activitatea proprie de către
instituţiile publice este reglementată prin lege şi anume:
1) se varsă integral ca venituri la bugetul de stat sau local, în
funcţie de subordonare, de către instituţiile finanţate integral
din buget, reducându-se astfel efortul bugetar;
2) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor proprii ale
instituţiilor, peste alocaţiile bugetare acordate prin bugetul de
stat sau bugetele locale, în funcţie de subordonare;
3) se utilizează ca mijloace extrabugetare sau fonduri speciale în
cazul instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare
sau din fonduri speciale. Nu se efectuează plăţi direct din
încasările efectuate, aceste încasări urmând a se depune la
trezorerie.
În funcţie de regimul legal al destinaţiei veniturilor instituţiilor
publice, operaţiunile de încasare şi vărsare a veniturilor proprii, se
efectuează astfel:
e) încasarea veniturilor proprii, în numerar prin casieria
instituţiei - pentru veniturile provenite din lucrările şi serviciile
executate către populaţie, care sunt încasate în numerar, prin
casieria proprie se eliberează “chitanţă” potrivit normelor în
vigoare.
Veniturile proprii încasate prin casieria instituţiei publice se depun în
conturile corespunzătoare deschise la trezorerie potrivit destinaţiei stabilite
de reglementările în vigoare
f) Încasarea prin virarea directă în contul de venituri al
instituţiilor publice- instituţiile publice pot încasa
contravaloarea serviciilor prestate, lucrărilor executate sau
bunurilor livrate către unităţile beneficiare pe baza următoarelor
documente:
- “Dispoziţie de încasare” emisă de instituţia publică în cauză
către banca comercială a unităţii beneficiare a bunurilor livrate
sau serviciilor executate cu înscrierea contului în care urmează a
se vira suma, potrivit destinaţiei legale a acesteia. (venit la
buget, pentru acoperirea cheltuielilor bugetare proprii, sau la
venituri extrabugetare, după caz);
- “OPT” întocmit de agentul economic beneficiar, cu înscrierea
contului de venituri în care se va vira suma, potrivit destinaţiei
legale a acesteia. Acest document se depune la unitatea bancară
la care are deschis contul agentul economic sau la trezorerie în
cazul unei instituţii publice beneficiare;
- fila “C.E.C. cu limită de sumă” care se eliberează de agentul
economic sau instituţia beneficiară pe seama instituţiei publice
care a executat lucrarea, sau a prestat serviciul, înscriindu-se
contul de venituri în care se virează suma, potrivit destinaţiei
acesteia.
118
Dispoziţia de încasare, OPT sau C.E.C. cu limită de sumă sunt
verificate în prealabil de compartimentul încasarea veniturilor din cadrul
trezoreriei care deserveşte instituţia publică beneficiară a sumelor, după care
sunt transmise unităţilor bancare sau trezoreriei la care îşi au conturile
deschise, în vederea înregistrării operaţiunilor de încasări.
11.3.2. Încasarea veniturilor bugetare prin unităţile Casei de Economii

şi Consemnaţiuni
În baza dispoziţiilor legale în vigoare, Ministerul Economiei şi

Finanţelor are încheiată convenţie cu C.E.C. pentru încasarea veniturilor
cuvenite bugetului de stat, în care scop au fost stabilite următoarele reguli:
a) unităţile C.E.C. sunt autorizate să încaseze venituri bugetare
(impozite, taxe, penalizări) în contul bugetului de stat, de la
persoane fizice;
b) pentru veniturile bugetare ce se încasează de la persoane fizice,
unităţile C.E.C. eliberează “foaie de vărsământ – chitanţă”.
Sumele încasate sunt grupate zilnic într-un borderou pe conturi
de venituri bugetare, deschise pentru bugetul de stat pe capitole
şi subcapitole conform clasificaţiei bugetare în vigoare.
c) sumele încasate, se varsă zilnic în contul corespondent al
trezoreriei cu „ordin de plată” la care se anexează borderoul cu
desfăşurarea încasărilor pe conturi, (împreunăa cu un exemplar
al foii de vărsământ – chitanţe eliberate pentru fiecare persoană
fizică).
În cazul în care sumele cuvenite bugetului de stat nu sunt virate
zilnic, trezoreriile vor aplica majorări de întârziere, prevăzute de lege.
La finele anului este interzis să rămână venituri încasate de unităţile
C.E.C. şi nevirate în contul trezoreriei.
d) la primirea ordinului de plată cu documentele anexate de la
unitatea C.E.C., compartimentul încasarea şi evidenţa
veniturilor din cadrul trezoreriei trebuie să verifice:
- încadrarea corectă a veniturilor cuvenite bugetului de stat pe
capitole şi subcapitole conform clasificaţiei bugetare;
- concordanţa sumei înscrise în dispoziţia de plată cu cea din
borderoul desfăşurător;
- existenţa foilor de vărsământ – chitanţe ca anexă la borderoul
desfăşurător şi concordanţa cu sumele înscrise în acesta;
După verificare, documentele se predau compartimentului
contabilitate în vederea înregistrării în conturile sintetice şi analitice
corespunzătoare.
11.4. AMÂNAREA, EŞALONAREA, COMPENSAREA ŞI

RESTITUIREA VENITURILOR BUGETARE
Conform reglementarilor în vigoare, agenţii economici şi

contribuabili (persoane fizice) pot solicita (la cerere), în anumite situaţii,
unele înlesniri (amânarea sau eşalonarea) la plata impozitelor, a taxelor şi a
altor venituri datorate bugetului de stat, neachitate la termenul scadent,
inclusiv a majorărilor de întârziere aferente acestora.
119
Cererile de amânare sau eşalonare de plată a unor venituri datorate
bugetului de stat se depun la organele fiscale teritoriale potrivit
competenţelor stabilite prin normele aprobate, care analizează dosarele
respective după care le soluţionează sau le înaintează spre soluţionare şi
aprobare la Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia de soluţionare a
cererilor de înlesniri la plată obligaţiilor către bugetul de stat.
În cazul rezolvării favorabile, aprobarea de eşalonare sau amânare
a plătitorilor unor impozite şi taxe se comunică trezoreriei de către
compartimentul de urmărire fiscală din cadrul direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene.
Pentru eşalonarea sau amânarea la plată nu se datorează majorări
de întârziere pe perioada respectivă cu excepţia celor menţionate în
“aprobarea” acordată.
Compartimentul încasări şi evidenţa veniturilor din cadrul
trezoreriei, are obligaţia să verifice documentul primit (comunicarea de
aprobare) urmărind cuprinderea tuturor elementelor şi existenţa semnăturilor
autorizate, după care se transmite compartimentului contabilitate pentru a fi
înregistrate pe plătitorii în cauză.
Agenţii economici şi contribuabili, în situaţia în care la unele
impozite şi taxe au vărsat mai mult decât se cuvenea legal, pot solicita în
scris (cerere) ca sumele vărsate în plus să fie trecute în contul altor impozite
şi taxe datorate de către acelaşi plătitor. Această operaţiune reprezintă
compensare între impozite şi taxe.
Cererea de compensare se prezintă de către plătitorul de impozite,
trezoreriei, care verifică şi analizează următoarele aspecte:
- existenţa plusului de încasări (venituri) la unele debite din
impozite şi taxe ale plătitorului, pe baza datelor din evidenţa
analitică;
- existenţa unor debite din impozite şi taxe ale aceluiaşi plătitor,
pentru care urmează să efectueze încasări de sume.
Rezultatul verificării se înscrie sub forma de “referat” pe cererea
plătitorului şi se semnează de cei în drept.
Se întocmeşte şi anexează “Nota de înregistrare a compensării”
care stă la baza înregistrării în contabilitatea trezoreriei.
Compensarea la aceeaşi sursă de venit a sumelor plătite în plus se
efectuează de către plătitor prin reţinerea lor din sumele datorate la
termenele de plată următoare, cu condiţia să fie comunicate şi trezoreriei de
care aparţine.
În situaţiile în care unii agenţi economici, instituţii publice sau
contribuabili au vărsat la buget impozite, taxe, alte venituri, care ulterior se
constată că au fost vărsate necuvenit sau în sume mai mari decât prevăd
reglementările în vigoare, aceştia au dreptul să solicite (la cerere) restituirea
lor. Restituirea are loc în toate cazurile, la cererea justificată a plătitorilor
din care să rezulte în mod expres: suma solicitată a fi restituită şi
documentele din care să rezulte încasarea sumei în conturile bugetului,
temeiul legal privind cererea de restituire.
Cererea se adresează organului fiscal şi trezoreriei care verifică şi
analizează următoarele aspecte:
- temeiul legal în baza căruia s-a efectuat vărsarea sumelor la
buget;
120
- dacă suma solicitată a fost efectiv încasată şi evidenţiată în
conturile de venituri bugetare;
- respectarea termenelor de prescripţie prevăzute de legislaţia în
vigoare;
- stabilirea elementelor din care să rezulte că sumele au fost
vărsate ca necuvenite bugetului sau sunt mai mici decât limita
stabilită în condiţiile legii
În cazul în care s-a aprobat restituirea de la buget a unor venituri se
procedează astfel:
- în cazul agenţilor economici şi instituţiilor publice, pe baza
referatului aprobat de cei în drept şi a notei contabile se
dispune virarea sumei din contul de venituri al bugetului în
contul agentului economic deschis la bancă. Corespunzător se
face înregistrarea operaţiunii în contabilitatea trezoreriei.
- în cazul contribuabililor (persoane fizice), sumele aprobate a fi
restituite se plătesc prin casieria trezoreriei direct persoanei în
cauză pe baza referatului aprobat de către organele autorizate.
1) Veniturile se constituie, conform legii:

a) numai pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi
veniturilor nefiscale încasate de la agenţi economici şi
contribuabili;
b) numai din vărsăminte de la instituţiile publice cât şi din
alte venituri aprobate anual prin legea bugetară;
c) ambele.
2) Veniturile cuvenite bugetului se încasează în contul trezoreriei

astfel:
a) numai prin virarea sumelor din iniţiativa agenţilor
economici din conturile lor deschise la bănci în contul
trezoreriei în raza căreia unitatea îşi are domiciliul fiscal;
b) numai prin plata în numerar direct la casieria trezoreriei
de către contribuabili, precum şi încasarea prin agenţi
fiscali;
c) atât prin virarea sumelor din iniţiativa agenţilor
economici din conturile lor deschise la bănci în contul
trezoreriei în raza căreia unitatea îşi are domiciliul fiscal,
cât şi prin plata în numerar direct la casieria trezoreriei de
către contribuabili, precum şi încasarea prin agenţi fiscali
3) Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, precum şi

instituţiile publice îşi achită impozitele şi taxele datorate
bugetului astfel:
a) numai prin virament;
b) numai prin numerar;
c) ambele.
121
4) Veniturile încasate prin trezorerie:
a) sunt urmărite şi evidenţiate distinct pe fiecare buget;
b) sunt urmărite, dar nu sunt evidenţiate distinct pe fiecare
buget;
c) nu sunt urmărite decât de ordonatorii de credite plătitori.
5) Instituţiile publice, în condiţiile legii:

a) pot realiza venituri şi din activitatea proprie respectiv din
prestări servicii, executări de lucrări şi din valorificări de
produse către agenţi economici sau populaţie de la care
încasează contravaloarea acestora;
b) nu pot realiza venituri din activitatea proprie;
c) nu pot realiza venituri din activitatea proprie respectiv
din prestări servicii, executări de lucrări şi din valorificări
de produse decât către agenţi economici.
1) Prin legea bugetară anuală, în funcţie de strategia şi politica

guvernului:
a) se stabilesc categoriile de venituri şi cheltuieli ale
bugetului general consolidat, pentru perioada exerciţiului
bugetar în cauză;
b) se stabilesc numai categoriile de venituri ale bugetului
general consolidat, pentru perioada exerciţiului bugetar în
cauză;
c) se stabilesc numai categoriile de cheltuieli ale bugetului
general consolidat, pentru perioada exerciţiului bugetar în
cauză
2) Obligaţia calculării şi vărsării la termen a impozitelor, taxelor,

contribuţiei de asigurări sociale şi a altor vărsăminte datorate
statului revine, conform legii:
a) numai agenţilor economici indiferent de forma de
proprietate a acestora;
b) numai instituţiilor publice;
c) ambele.
3) În cadrul trezoreriei şi a fiecărui buget se asigură:

a) evidenţa realizării veniturilor numai pe surse de venituri
respectiv pe capitolele şi subcapitolele din clasificaţia
bugetară aprobată de Ministerul Economiei şi Finanţelor;
b) evidenţa realizării veniturilor numai pe plătitori (agenţi
economici, instituţii publice, contribuabili persoane
fizice);
c) evidenţa realizării veniturilor pe surse de venituri
respectiv pe capitolele şi subcapitolele din clasificaţia
bugetară aprobată de Ministerul Economiei şi Finanţelor,
precum şi pe plătitori (agenţi economici, instituţii
publice, contribuabili persoane fizice).
122
4) Destinaţia veniturilor realizate din activitatea proprie de către
instituţiile publice este reglementată prin lege şi anume:
a) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor proprii ale
instituţiilor, peste alocaţiile bugetare acordate prin
bugetul de stat sau bugetele locale, în funcţie de
subordonare;
b) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor proprii ale
instituţiilor, numai în cazul în care instituţia nu
beneficiază de alocaţii bugetare din bugetul de stat sau
bugetele locale;
c) nu pot fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor proprii
ale instituţiilor.
5) În cazul în care sumele cuvenite bugetului de stat nu sunt virate

zilnic:
a) trezoreriile vor aplica majorări de întârziere;
b) nu se percep majorări de întârziere pentru sumele
cuvenite bugetului de stat;
c) trezoreriile nu sunt îndreptăţite să aplice majorări.

Timişoara 2007;
locală;
123
TEMA XII. FINANŢAREA CHELTUIELILOR DIN
BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL
CONŢINUT
12.1. Deschiderea creditelor

12.2. Efectuarea plăţilor
12.3. Organizarea şi efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin
casieria trezoreriei
REZUMAT
Cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat, local şi bugetul

asigurărilor sociale de stat se grupează pe baza clasificaţiei bugetare în
vigoare şi se aprobă ca limită maximă, care nu poate fi depăşită, în cadrul
fiecărui exerciţiu bugetar. Din creditele deschise şi repartizate se efectuează
plăţi la iniţiativa şi pe răspunderea ordonatorilor de credite.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea modalităţii de deschidere a creditelor bugetare pentru

cheltuielile aferente bugetului de stat, bugetului local şi bugetului
asigurărilor sociale;
¾ Însuşirea principalelor categorii de cheltuieli bugetare;
¾ Cunoaşterea modului de organizare şi efectuare a operaţiunilor de
încasări şi plăţi prin intermediul casieriei trezoreriei.
12.1. DESCHIDEREA CREDITELOR
12.1.1. Deschideri de credite din bugetul de stat
Prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare ca limită

maximă, care nu poate fi depăşită, pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu
bugetar, pe acţiuni social-culturale (învăţământ, sănătate, cultură şi artă,
asistenţă socială, etc.), apărare, ordine publică, siguranţă naţională,
autoritate publică, acţiuni economice, precum şi pentru alte acţiuni, ce se
finanţează de la bugetul de stat.
Cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat se grupează pe baza
clasificaţiei bugetare elaborată de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Această clasificaţie cuprinde la cheltuieli: părţi, capitole, subcapitole, titluri
şi articole, precum şi alineatele, după caz, care sunt aprobate prin lege.
Potrivit legii finanţelor publice cheltuielile prevăzute pe capitole şi
articole de cheltuieli au destinaţie precisă şi limitată, iar cheltuielile de
personal se prezintă distinct de cheltuielile materiale.
Capitolele de cheltuieli ale bugetului de stat, aşa cum se prevăd în
legea bugetară anuală pot fi:
1. Servicii publice generale:
- Autorităţi publice şi acţiuni externe;
- Cercetare fundamentală şi cercetare-dezvoltare;
124
- Alte servicii publice generale;
- Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi;
- Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale
administraţiei;
2. Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională:
- Apărare;
- Ordine publică şi siguranţă naţională;
3. Cheltuieli social – culturale:
- Învăţământ;
- Sănătate;
- Culturaă, recreare şi religie;
- Asigurări şi asistenţă socială;
4. Servicii şi dezvoltare publică locuinţe, mediu şi ape:
- Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;
- Protecţia mediului;
5. Acţiuni economice:
- Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă;
- Combustibili şi energie;
- Industria extractivă prelucrătoare şi construcţii;
- Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare;
- Transporturi;
- Comunicaţii;
- Cercetare şi dezvoltare în domeniul economic;
- Alte acţiuni economice;
6. Rezerve, excedent/deficit:
- Rezerve;
- Excedent;
- Deficit.
În funcţie de destinaţia cheltuielilor, fiecare capitol se desfăşoară pe
subcapitole, aceasta reprezentând clasificaţia funcţională.
În structura economică, cheltuielile bugetului de stat se prezintă
astfel:
1. Cheltuieli curente, din acestea :
a) Cheltuieli de personal;
b) Bunuri şi servicii;
c) Dobânzi;
d) Subvenţii;
e) Fonduri de rezervă;
f) Transferuri între unităţi ale administraţiei publice;
g) Alte transferuri;
h) Asistenţă socială;
i) Alte cheltuieli;
3. Cheltuieli de capital;
4. Împrumuturi;
5. Rambursări de credite, din acestea:
a. Rambursări de credite externe;
b. Rambursări de credite interne.
Creditele bugetare aprobate pentru cheltuielile unui exerciţiu
bugetar, nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor aferente altui
exerciţiu.
125
De asemenea creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal
de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanţarea
cheltuielilor altui ordonator principal de credite. Totodată, cheltuielile
aprobate prin lege la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea
cheltuielilor aprobate altui capitol.
Alocaţiile pentru cheltuielile de personal şi de capital, aprobate
pentru ordonatorii principali de credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, nu
pot fi majorate şi nu pot fi utilizate la alte articole de cheltuieli.
În mod excepţional şi pe baza unor justificări corespunzătoare,
virările de credite de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, cu
excepţia cheltuielilor de personal şi de capital, se pot efectua, în cadrul
bugetului unui ordonator principal de credite, înainte de angajarea
cheltuielilor şi numai începând cu trim. III al anului, cu acordul Ministerului
Modificarea în cursul exerciţiului bugetar a creditelor bugetare se
poate face numai în condiţiile prevăzute de Legea finanţelor publice şi de
Legea bugetului de stat anuală. Legea bugetară anuală poate fi modificată
prin legi rectificative, care se prezintă spre aprobare Parlamentului cel mai
târziu până la data de 30 noiembrie.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, potrivit legii, pot
fi folosite pentru finanţarea cheltuielilor, la cererea ordonatorilor principali
de credite, numai după deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri de
către Ministerul Economiei şi Finanţelor a conturilor deschise pe seama
acestora la trezoreria statului sau la unităţile bancare, după caz.
Creditele bugetare deschise pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare,
reprezintă limită maximă până la care ordonatorii de credite pot angaja
efectuarea plăţii.
Acordarea fondurilor de la bugetul de stat se face numai în limita
creditelor bugetare şi potrivit destinaţiilor aprobate, ţinând seama de gradul
de folosire a resurselor deschise anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale
care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Ordonatorii de
credite, conform legii, au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict
legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare.
Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din sumele aprobate prin
bugetul de stat, se poate aproba de ordonatorul de credite şi se efectuează
numai cu viza prealabilă pentru controlul preventiv intern acordată de
conducătorul compartimentului financiar-contabil sau a altor persoane
împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv.
Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate
pentru bugetul de stat, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
În vederea deschiderii creditelor bugetare aprobate, ordonatorii
principali de credite procedează ţinând seama de normele metodologice
elaborate în acest scop de Ministerul Economiei şi Finanţelor astfel:
întocmesc “cererea de deschidere a creditelor bugetare” (formular tipizat)
pentru fiecare capitol sau subcapitol de cheltuieli, aprobat prin lege, cu
defalcarea pe:
- cheltuieli curente (de personal, materiale subvenţii şi
transferuri);
- cheltuieli de capital.
126
Cererea însoţită de “Nota justificativă” (formular tipizat),
“Dispoziţia bugetară pentru repartizarea creditelor” aferentă cheltuielilor
proprii, precum şi pentru instituţiile din subordine, este transmisă spre
aprobare Direcţiei Generale a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sector Public din Ministerul Economiei şi Finanţelor. “Cererile
pentru deschiderea creditelor bugetare” se verifică urmărindu-se:
- încadrarea sumelor solicitate în creditele aprobate;
- completarea corectă a datelor din formular şi semnătura
persoanelor autorizate;
- înscrierea şi codificarea conturilor corespunzător clasificaţiei
bugetare a cheltuielilor bugetului de stat şi planului de conturi
pentru activitatea trezoreriei;
- verificarea “notelor justificative” pentru categoriile de credite
înscrise în cerere, în scopul stabilirii disponibilităţilor, a
cheltuielilor preliminate şi pe această bază determinarea mărimii
creditelor care pot fi deschise;
- încadrarea valorii totale a Dispoziţiei bugetare de repartizare a
creditelor, în totalul creditului bugetar şi pe subdiviziunile
acestuia.
Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sector Public din cadrul Ministerul Economiei şi Finanţelor,
după verificarea şi aprobarea în condiţiile legii, a cererilor de deschidere a
creditelor bugetare, confirmă deschiderea creditelor pentru trimestrul
respectiv, atât ordonatorilor principali de credite, cât şi Activităţilor de
Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţene şi corespunzător procedează la
înregistrarea operaţiunii în contabilitatea proprie.
În continuare, Activităţile de Trezorerie şi Contabilitate Publică
judeţene, după verificarea Dispoziţiilor bugetare de repartizare a creditelor
primite de la Ministerul Economiei şi Finanţelor, - Direcţia Generală a
Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în Sector Public,
confirmă şi clarifică eventualele nereguli cu aceasta, după care, grupează şi
transmite documentele (Dispoziţiile bugetare…) primite către trezoreriile,
municipale, orăşeneşti, din judeţ, care deservesc instituţiile publice pentru
care au fost deschise creditele bugetare.
Trezoreriile municipale, orăşeneşti şi comunale verifică documentele
primite, confirmă primirea lor către Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică judeţeană, după care trece la înregistrarea operaţiunilor
în contabilitatea proprie cu respectarea metodologiei în vigoare.
În cazul în care Ordonatorii principali de credite (ministerele)
repartizează creditele bugetare direct ordonatorilor secundari de credite
aceştia au obligaţia să prezinte “Dispoziţiile bugetare pentru repartizarea
creditelor” deschise pentru instituţiile publice din cadrul judeţului la
Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeană, care le verifică
şi le transmite cu borderou la trezoreriile municipale, orăşeneşti sau
comunale spre execuţie.
Creditele din bugetul de stat aprobate pentru “transferuri” către
bugetele locale se deschid de către Direcţia Generală a Contabilităţii Publice
şi a Sistemului de Decontări în Sector Public din Ministerul Economiei şi
Finanţelor pe seama Activităţilor de Trezorerie şi Contabilitate Publică
judeţene care le repartizează, în condiţiile legii, către trezoreriile teritoriale
din judeţ. Deschiderea creditelor bugetare pentru transferuri către bugetele
127
locale se face pe baza cererilor de deschidere credite (formular tipizat) cât şi
a “notelor justificative” întocmite şi prezentate de către Activităţile de
Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţene cu respectarea precizărilor date
în acest scop de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Creditele bugetare deschise, în condiţiile legii, sunt înregistrate în
contabilitatea trezoreriei de la toate nivelurile, pe baza cererilor de
deschidere de credite bugetare, a dispoziţiilor bugetare de repartizare, cât şi
a celorlalte documente primare mai sus prezentate.
Dacă în cursul execuţiei bugetare unele credite bugetare deschise
trebuie retrase parţial sau total, conform legii, această operaţiune se
efectuează din iniţiativa ordonatorului de credite principal, secundar sau
terţiar, după caz, procedându-se astfel:
a) ordonatorul principal de credite întocmeşte “Dispoziţia bugetară
pentru retragerea creditelor deschise” pe care o prezintă Direcţiei
Generale a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în
Sector Public din Ministerul Economiei şi Finanţelor care o
înregistrează şi transmite către trezoreriile judeţene teritoriale,
până la trezoreria operativă la care instituţia publică îşi are
deschis contul de credite bugetare;
b) trezoreria la care instituţia îşi are contul deschis, la primirea
Dispoziţiei bugetare pentru retragere, verifică existenţa
disponibilităţilor de credite şi înregistrează reducerea creditelor
deschise cu suma înscrisă în document;
c) ordonatorul de credite principal va comunica din timp unităţilor
(instituţii publice) din subordine valoarea creditelor bugetare
care se blochează din creditele deschise, până la transmiterea
Dispoziţiilor bugetare de retragere prin trezorerii.
12.1.2. Deschideri de credite din bugetele locale
Potrivit legii, prin bugetele locale se înţeleg bugetele de venituri şi

cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii,
judeţ).
Fiecare comună, oraş, municipiu, sector, judeţ întocmesc bugetul
local propriu, în condiţiile de autonomie, potrivit legii.
Bugetele locale sunt aprobate şi administrate de către consiliile
locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, ca autorităţi desemnate ale administraţiei publice locale.
Primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, ca autorităţi executive,
îndeplinesc atribuţiile ordonatorilor principali de credite prevăzute de Legea
finanţelor publice, în vigoare.
Cheltuielile (plăţile) bugetare se efectuează numai în limita
prevederilor din bugetul local, anual cu repartizare pe trimestre care se
acoperă din veniturile proprii, precum şi din sumele defalcate din impozitul
pe venit încasat de la bugetul de stat şi din transferurile din bugetul de stat,
pentru echilibrarea bugetelor locale, în condiţiile legii.
Capitolele de cheltuieli ale bugetelor locale pot fi:
A. Servicii publice generale:
1. Autorităţi publice şi acţiuni externe;
2. Alte servicii publice generale;
3. Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi;
128
4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale
administraţiei;
B. Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională:
1. Apărare;
2. Ordine publică şi siguranţă naţională;
C. Cheltuieli social - culturale
1. Învăţământ;
2. Sănătate;
3. Cultură, recreare şi religie;
4. Asigurări şi asistenţă socială;
D. Servicii şi dezvoltare publica, locuinţe, mediu şi ape:
1. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;
2. Protecţia mediului;
E. Acţiuni economice:
1. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă;
2. Combustibili şi energie;
3. Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare;
4. Transporturi;
5. Alte acţiuni economice;
F. Rezerve, excedent/deficit:
1. Rezerve;
2. Excedent;
3. Deficit;
În funcţie de destinaţia cheltuielilor, fiecare capitol se desfăşoară pe
subcapitole, aceasta reprezentând clasificaţia funcţională.
În structura economică, cheltuielile bugetului local se prezintă astfel:
1. Cheltuieli curente:
a) Cheltuieli de personal;
b) Bunuri şi servicii;
c) Dobânzi;
d) Subvenţii;
e) Fonduri de rezervă;
f) Transferuri între unităţi ale administraţiei publice;
g) Alte transferuri;
h) Asistenţă socială;
i) Alte cheltuieli;
2. Cheltuieli de capital;
3. Împrumuturi;
4. Rambursări de credite:
a) Rambursări de credite externe;
b) Rambursări de credite interne.
Plăţile dispuse de ordonatorii de credite se pot efectua prin
trezorerie numai după deschiderea creditelor bugetare, în limita prevederilor
din bugetul local aprobat, conform legii.
În vederea derulării în bune condiţii a executării bugetelor locale şi
efectuării plăţilor dispuse, la deschiderea creditelor din bugetul local se
procedează astfel:
Ordonatorii principali de credite (primarii şi preşedintele
consiliului judeţean) pe baza elementelor proprii determină lunar volumul
creditelor bugetare, în limita cărora urmează să se efectueze plăţi prin
trezorerie pe seama surselor aprobate prin bugetul local atât pentru
129
activitatea proprie, cât şi pentru instituţiile publice din subordine. În acest
scop, fiecare ordonator principal de credite stabileşte necesarul de credite
bugetare care urmează a se deschide pentru luna următoare, completând
“Comunicarea de deschidere a creditelor” (formular tipizat) pe care o
prezintă până la data de 20 ale fiecărei luni pentru luna următoare, spre
analiză şi verificare trezoreriilor teritoriale operative, ale administraţiilor
financiare de care aparţin.
În cadrul trezoreriilor teritoriale se efectuează analiza şi verificarea
documentelor prezentate lunar de ordonatorul principal de credite,
urmărindu-se în principal următoarele aspectele:
- încadrarea creditelor bugetare deschise pe ansamblul bugetului
local în prevederile bugetelor locale aprobate anual cu defalcare
pe trimestre;
- încadrarea creditelor deschise pe capitole în prevederile
corespunzătoare aprobate prin bugetul local;
- completarea documentelor prezentate cu toate datele cerute de
formular şi semnarea lor de persoanele în drept.
După verificare şi acceptare, pe baza documentelor, se procedează
la înregistrarea în contabilitatea trezoreriei a operaţiunii privind creditele
bugetare deschise şi repartizate pe fiecare ordonator de credite finanţat din
bugetul local cu respectarea normelor metodologice aprobate.
În limita creditelor bugetare deschise, ordonatorul principal de
credite repartizează prin dispoziţie bugetară (formular tipizat), creditele
bugetare pe seama instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători
îndeplinesc atribuţiile ordonatorilor secundari sau terţiari de credite
prevăzute de lege, după caz.
La nivelul trezoreriilor teritoriale se verifică încadrarea
Dispoziţiilor bugetare prezentate, în suma creditelor deschise pe capitole
bugetare, înregistrate pe seama unităţilor administrativ-teritoriale respective,
după care se înregistrează în contabilitatea trezoreriei prin conturi în afara
bilanţului, analitice separate pe fiecare instituţie publică subordonată
ordonatorului principal de credite.
12.1.3. Deschiderea de credite din bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetul asigurărilor sociale este aprobat anual prin lege de către

Parlament, odată cu bugetul de stat. Prin aceiaşi lege se aprobă şi bugetul
Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.
Potrivit legii finanţelor publice, în vigoare, administrarea bugetului
asigurărilor sociale de stat cât şi a bugetului Fondului ajutorului de şomaj se
face de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
Prin anexă la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat se aprobă
detalierea veniturilor pe capitole şi subcapitole, cât şi a cheltuielilor, pe
părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole şi alineate ale bugetului.
Potrivit legii, cheltuielile aprobate se acoperă din veniturile
bugetului asigurărilor sociale de stat şi se execută prin ordonatorii de credite
din sistemul asigurărilor sociale de stat.
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse este ordonatorul
principal de credite iar conducătorii instituţiilor subordonate, îndeplinesc
atribuţiile ordonatorilor secundari sau terţiari, după caz, în condiţiile legii.
130
Plăţile prin trezorerie din bugetul asigurărilor sociale de stat se
efectuează numai în limita creditelor deschise, repartizate instituţiilor
publice din subordine de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse, în care scop procedează astfel:
a) lunar, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, pe baza
bugetului asigurărilor sociale aprobat, stabileşte necesarul de
cheltuieli în structura aprobată, ce urmează a se efectua de la
buget în luna pentru care urmează a se deschide credite. În acest
scop, ministerul întocmeşte “Cererea de deschidere a creditelor
bugetare” (formular tipizat) pe fiecare subcapitol de cheltuieli
aprobat prin buget, pe care o prezintă Direcţiei Generale a
din cadrul Ministerul Economiei şi Finanţelor până la data de 20
ale fiecărei luni pentru creditele bugetare aferente lunii
următoare.
Odată cu cererea de deschidere a creditelor, Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse, prezintă trezoreriei centrale şi Dispoziţia
bugetară pentru repartizarea creditelor deschise pe seama instituţiilor
subordonate.
b) Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi Sistemului de
Decontări în Sector Public pe baza documentelor primite de la
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, verifică şi
analizează următoarele aspecte:
- încadrarea creditelor bugetare deschise pe subcapitole, în
prevederile aprobate prin bugetul asigurărilor sociale de stat;
- repartizarea creditelor bugetare la instituţiile publice din
subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse să se efectueze în limita sumelor deschise;
- completarea documentelor prezentate cu toate datele cerute
de formular şi semnarea acestora de persoanele îndreptăţite.
După analiză şi verificare, operaţiunea privind deschiderea creditelor
bugetare este înregistrată în contabilitatea trezoreriei potrivit normelor
metodologice în vigoare.
12.2. EFECTUAREA PLĂŢILOR
12.2.1. Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele bugetare

deschise şi repartizate din bugetul de stat
Ordonatorii de credite pot dispune efectuarea de plăţi din creditele

bugetare deschise sau repartizate, în conturile lor de la trezorerie, pentru
efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri şi
cheltuieli, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare (capitole, subcapitole,
articole şi alineate).
Plăţile din creditele bugetare deschise sau repartizate, după caz, se
efectuează în toate cazurile din iniţiativa ordonatorilor de credite care poartă
răspunderea asupra utilizării creditelor bugetare în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare.
Plăţile pot fi dispuse astfel:
131
a) în numerar prin casieria instituţiei publice, după ridicarea
sumelor din cont prin C.E.C. de numerar;
b) prin decontarea (virarea) din cont, în favoarea agenţilor
economici care au livrat mărfuri, au prestat servicii sau executat
lucrări, după caz, în baza contractelor sau comenzilor încheiate
cu aceştia în condiţiile legii în baza OPT.
Operaţiunile de plăţi se efectuează prin virare, în limita creditelor
bugetare deschise şi repartizate sau a disponibilităţilor, după caz şi
evidenţiate în conturile deschise distinct la trezoreria statului pe bugete, cu
desfăşurare pe instituţii publice.
Instituţiile publice pot ridica din conturile de cheltuieli sau de
disponibil, după caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea
de plăţi în numerar, reprezentând drepturi de personal, precum şi pentru alte
cheltuieli care nu se justifică a fi efectuate prin decontări.
În vederea efectuării plăţilor dispuse de către ordonatorii de credite
prin trezorerie se utilizează în principal următoarele documente:
a) Cec-ul pentru eliberarea numerarului din cont,
b) OPT pentru virarea din cont prin care Ordonatorul de credite
dispune efectuarea de plăţi din conturile sale de la trezorerie în
favoarea agenţilor economici, bugetului de stat, bugetelor
locale, s.a.
c) dispoziţia de încasare cu factura anexată întocmită de furnizor
pe seama instituţiei publice, ca urmare a livrării unor mărfuri,
energiei electrice, prestării de servicii sau executării de lucrări,
pe bază de contracte legal încheiate şi confirmate de beneficiar.
Odată cu documentele de plăţi, întocmite cu toate datele prevăzute
de formular şi semnate de cei în drept, ordonatorii de credite au obligaţia de
a prezenta şi documentele cu privire la necesitatea şi oportunitatea
cheltuielilor propuse pentru care se solicită dispunerea plăţilor.
Compartimentul decontări din cadrul trezoreriei pe baza
documentelor prezentate are datoria să execute controlul financiar preventiv
asupra plăţilor dispuse de ordonatorul de credite urmărind în mod special:
a) încadrarea plăţilor în limita creditelor bugetare deschise sau
repartizate, pe capitole şi categorii de cheltuieli. În cazul în care
valoarea documentelor de plăţi nu are acoperire în disponibilul
de credite deschise sau repartizate, documentele sunt restituite
ordonatorului de credite;
b) respectarea utilizării creditelor bugetare potrivit destinaţiei
stabilite prin buget, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare. Se
analizează natura şi conţinutul plăţilor dispuse prin comparare cu
creditele aprobate;
c) respectarea dispoziţiilor legale prin care se autorizează
efectuarea cheltuielilor.
Operaţiunile privind plăţile efectuate prin trezorerie sunt
înregistrate în contabilitatea acesteia în conturi deschise pe instituţii publice
şi pe capitole de cheltuieli cu desfăşurare pe categorii de cheltuieli, aşa cum
au fost aprobate prin Legea bugetului sau prin bugetele locale.
Ordonatorii de credite finanţaţi din bugetul de stat, pe bază de
documente de plată şi justificative corespunzătoare, pot dispune plăţi din
creditele deschise sau repartizate, pentru efectuarea la instituţiile publice a
următoarelor cheltuieli şi acţiuni:
132
- salarii;
- deplasări, detaşări şi transferuri;
- materiale;
- subvenţii pentru instituţii publice;
- subvenţii şi diferenţe de preţ acordate regiilor autonome cu
capital de stat;
- transferuri către bugetele locale;
- burse pentru elevi şi studenţi;
- alocaţii şi ajutoare pentru copii;
- cheltuieli de capital.
12.2.2. Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele deschise din

bugetul local
Bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei unităţi administrativ-

teritoriale se execută, după aprobare, în condiţiile legii, prin ordonatorii de
credite, care sunt:
- ordonatorii principali de credite – primarii şi preşedinţii
consiliilor judeţene sau înlocuitorii lor de drept;
- ordonatorii secundari sau terţiari de credite - conducătorii
instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea
ordonatorului principal.
Pentru efectuarea plăţilor de către ordonatorii de credite finanţaţi
din bugetul local, aceştia au deschise la trezoreria de care aparţin,
următoarele conturi:
- conturi de credite deschise sau repartizate din bugetul local în
care se înregistrează creditele respective pe fiecare instituţie
publică locală, în limita cărora pot să aibă loc cheltuieli (plăţi)
aşa cum au fost aprobate prin bugetul propriu de venituri şi
cheltuieli;
- cont de cheltuieli din bugetul local, care se deschide pe fiecare
ordonator de credite, capitole şi articole de cheltuieli în care se
înregistrează plăţile dispuse numai pe bază de documente
justificative.
Plăţile din conturile instituţiilor finanţate din bugetul local şi cele
la nivelul ordonatorilor de credite, se efectuează prin trezorerie numai în
limita creditelor bugetare deschise sau repartizate, evidenţiate în conturi
distincte.
Plăţile din creditele bugetare deschise sau repartizate, după caz, din
bugetul local, se fac din iniţiativa ordonatorilor de credite care poartă
răspunderea privind utilizarea acestora în conformitate cu dispoziţiile legale
şi prevederile bugetului local aprobat.
Plăţile pot fi dispuse atât în numerar prin casieria instituţiei după
ridicarea din cont prin C.E.C. cât şi prin decontare (virare) din cont în
favoarea agenţilor economici sau pentru achitarea altor obligaţii.
Plăţile din conturile instituţiilor publice finanţate din bugetele locale
se fac numai pe baza documentelor de plăţi legal aprobate şi semnate de cei
în drept şi a documentelor din care să rezulte necesitatea şi oportunitatea
cheltuielilor efectuate pentru care se dispune plată. Toate aceste documente
sunt verificate de compartimentele de specialitate din cadrul trezoreriei
133
operative prin care se fac operaţiunile de plăţi ţinând seama de normele
metodologice aprobate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, în acest scop.
Operaţiunile privind plăţile efectuate din creditele deschise sau
repartizate din bugetul local, în condiţiile prevăzute de lege, sunt înregistrate
după verificare, în contabilitatea trezoreriei teritoriale, în conturile deschise
pe seama ordonatorilor de credite şi instituţiilor publice care sunt finanţaţi
din bugetul local.
În cadrul trezoreriei se întocmeşte zilnic o balanţă de verificare,
prin care se urmăreşte la nivelul fiecărui buget local, ca totalul plăţilor
înregistrate în conturile ordonatorilor de credite finanţaţi din bugetul local să
se încadreze în totalul veniturilor bugetului local respectiv, inclusiv
transferurile din bugetul de stat.
În situaţii de excepţie, când plăţile efectuate depăşesc veniturile
realizate şi înregistrate în bugetul local, se procedează la aplicarea
următoarelor măsuri:
- alocarea de transferuri din bugetul de stat în măsura în care
există disponibilităţi de credite bugetare, în condiţiile legii,
(foarte rar şi cu aprobările legale);
- sistarea plăţilor în conturile instituţiilor publice finanţate din
bugetul local, până la crearea disponibilului necesar în contul
de venituri al bugetului local.
12.2.3. Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele deschise din

bugetul asigurărilor sociale de stat
Administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat se face de către

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în calitate de ordonator
principal de credite.
Din veniturile bugetului asigurărilor sociale aprobat prin lege, se
suportă cheltuielile privind pensiile de asigurări sociale de stat,
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, concediile de
maternitate şi îngrijirea copiilor, ajutoarele sociale (conform clasificaţiei
aprobate).
Plăţile prin trezorerie se efectuează numai în limita creditelor
deschise sau repartizate instituţiilor publice din subordine pe subcapitole de
cheltuieli, de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
Efectuarea plăţilor prin trezorerie din creditele deschise din
bugetul asigurărilor sociale se face cu respectarea precizărilor metodologice
aprobate în acest domeniu de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
12.3. ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE

ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI PRIN CASIERIA TREZORERIEI
Potrivit legii, operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar care

privesc sectorul public se efectuează prin trezoreria statului. Aceste
operaţiuni se referă la:
- încasarea în numerar a veniturilor bugetare sau extrabugetare,
precum şi a fondurilor speciale, de la agenţi economici,
instituţii publice şi contribuabili, după caz;
134
- depunerea în conturile trezoreriei, de către instituţiile publice, a
sumelor ridicate din cont şi rămase nefolosite;
- eliberarea de numerar la cererea instituţiilor publice din
conturile acestora, în vederea efectuării de plăţi prin casieria
proprie a acestora, în principal pentru salarii, deplasări,
drepturi de asigurări sociale s.a.
În vederea derulării normale a operaţiunilor privind primirea,
verificarea, păstrarea şi eliberarea numerarului, la nivelul trezoreriilor
operative se organizează serviciul (biroul) sau compartimentul casierie –
tezaur, după caz. În cadrul acestui serviciu (birou)-compartiment casierie-
tezaur fluxul operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar se desfăşoară prin:
a) casa de încasări;
b) casa de plăţi;
c) casa-tezaur.
12.3.1. Organizarea, funcţionarea şi închiderea casei de încasări
Casa de încasări se organizează într-un spaţiu distinct care să asigure

efectuarea în condiţii bune a operaţiunilor de încasări în numerar, a
circulaţiei persoanelor fizice depunătoare, precum şi siguranţa totală a
gestionării sumelor încasate.
În acest scop, casa de încasări trebuie să fie dotată cu:
- case de bani sau dulapuri metalice cu încuietori speciale;
- instalaţii de sonorizare şi grilaje prin care spaţiul afectat casei să
fie ferit de evenimente speciale.
Depunerea respectiv primirea numerarului în casele de încasări ale
trezoreriei se efectuează numai pe bază de documente, legal aprobate,
specifice acestui gen de activitate astfel:
a) depunerea numerarului cu “Foaie de vărsământ cu chitanţă”,
document întocmit de Serviciul (compartimentul) încasarea şi
evidenţa veniturilor din trezorerie după verificarea “avizului de
plată” prezentat de plătitor din care rezultă obligaţie acestuia
către buget.
Foaia de vărsământ cu chitanţă, legal întocmită şi semnată se
transmite pe cale internă, la casieria de încasări, unde casierul procedează la
încasarea sumei datorate şi eliberarea “chitanţei” către plătitor.
La sfârşitul zilei, casierul înregistrează Foaia de vărsământ în
registrul de casă al zilei respective.
b) Depunerea numerarului cu “Borderoul de încasări” întocmit de
agenţii încasatori la care se anexează chitanţele pe baza cărora s-
a făcut încasarea veniturilor datorate bugetului de către
contribuabili (persoane fizice).
c) Depunerea numerarului cu “Ordin de încasare” în cazul
operaţiunilor de depunere cu caracter intern ale trezoreriei (spre
ex. restituirea de avansuri spre decontare neutilizate, salarii
neplătite care se depun la termen, s.a.). Ordinul de încasare se
emite de serviciul încasarea şi evidenţa veniturilor care se
transmite casieriei spre încasarea sumei, după care, verificat şi
semnat de casier este înregistrat la sfârşitul zile în jurnalul de
casă.
135
La sfârşitul zilei, casierul stabileşte totalul sumelor încasate şi
înregistrate pe bază de documente în Jurnalul de încasări, legal întocmit şi
semnat, împreună cu tot numerarul încasat, împachetat corespunzător şi în
bază de chitanţă, sunt predate şefului de serviciu (birou) compartiment
casierie-tezaur.
Concomitent un exemplar din jurnalul de casă împreună cu
documentele da casă aferente încasărilor efectuate sunt predate la serviciul
(compartimentul) încasarea şi evidenţa veniturilor pentru a fi înregistrat în
contabilitatea trezoreriei. Ultimul exemplar (3) din jurnalul de casă, semnat
de cei în drept şi ştampilat este arhivat la casieria de încasări.
12.3.2. Organizarea, funcţionarea şi închiderea casei de plăţi
Casa de plăţi este organizată în aceleaşi condiţii de siguranţă ca şi

casa de încasări.
Casele de plăţi din trezorerie efectuează plăţi în numerar la cererea
instituţiei publice, sau a persoanelor fizice numai pe baza documentelor
justificative, legal aprobate. Toate operaţiunile de plăţi efectuate prin
casierie trebuie înregistrate în aceeaşi zi în contabilitatea trezoreriei.
Operaţiunile de plăţi efectuate zilnic prin casa de plăţi se derulează
astfel:
a) La începutul fiecărei zile operative, casierul plătitor primeşte cu
chitanţă un avans în numerar pentru plăţi de la şeful serviciului
casierie-tezaur. Avansul este înregistrat în registrul de evidenţa
numerarului cu semnătura casierului plătitor.
Mărimea avansului în numerar acordat este stabilită de şeful
serviciului casierie-tezaur ţinând seama de volumul plăţilor de efectuat
apreciat pentru ziua respectivă. În situaţii justificate, casierul poate primi în
cursul aceleiaşi zile şi alte avansuri în numerar pentru plăţi.
b) în vederea ridicării numerarului de la casele de plată, beneficiarii
(casierii instituţiilor publice) au obligaţia să prezinte
documentele de plată (CEC de numerar, ordin de plată, s.a.)
însoţite de documente justificative privind cheltuielile (plăţile)
legal aprobate, spre verificare la serviciul (compartimentul)
verificare şi decontare a cheltuielilor instituţiilor publice din
cadrul trezoreriei.
După verificare şi avizare, documentele de plată cât şi cele
justificative sunt înregistrate în evidenţa analitică a serviciului după care, pe
cale internă în trezorerie, sunt predate la casieria de plăţi pe bază de
borderou de plată.
c) Casierul plătitor este obligat să verifice legalitatea tuturor
documentelor primite la plată (completate cu toate datele cerute
de formular, semnate şi ştampilate) după care se completează
cecul cu suma ce trebuie eliberată şi efectuează plata cu numerar
către beneficiar.
Beneficiarul sumelor plătite prin casieria trezoreriei are obligaţia să
verifice şi să numere banii primiţi la ghişeele casieriei (sau în spaţiul special
amenajat) întrucât trezoreria nu mai răspunde pentru reclamaţiile făcute
ulterior.
d) La sfârşitul zilei operative, casierul verifică dacă sumele plătite
pe bază de documente, împreună cu numerarul rămas în casierie
136
corespunde cu suma primită sub formă de avans după care
întocmeşte Jurnalul de casă cu operaţiunile de plăţi efectuate şi
avansurile primite.
Un exemplar din Jurnalul de casă cu documentele de casă aferente,
se predau la serviciul (compartimentul) de verificare şi decontare a
cheltuielilor instituţiilor publice; exemplarul nr. 2 din Jurnal se remite
şefului de serviciu casierie-tezaur şi concomitent se restituie sumele rămase
neutilizate din avansul primit, care sunt înregistrate sub semnătură, în
Registrul pentru evidenţa numerarului, exemplarul nr. 3 din jurnal este
arhivat la casieria de plăţi.
12.3.3. Organizarea, funcţionarea şi închiderea casei-tezaur
Casieria tezaur este organizată în condiţii de siguranţă similare cu

cele prevăzute pentru casele de încasări şi cele de plăţi din cadrul trezoreriei.
Prin casieria – tezaur se eliberează pe bază de documente, la
începutul fiecărei zile operative, numerarul necesar pentru operaţiunile de
plăţi prin casele de plăţi ale trezoreriei. La sfârşitul zilei, în casieria – tezaur
sunt colecte şi păstrate în limita plafoanelor de casă stabilite, toate sumele în
numerar încasate prin casele de încasări cât şi numerarul neutilizat rămas în
sold la casele de plăţi ale trezoreriei. La aceste operaţiuni se adaugă plăţile şi
încasările în numerar rezultate din vânzarea certificatelor de trezorerie
pentru populaţie, inclusiv răscumpărarea acestora şi plata dobânzilor
aferente.
Plafoanele de casă pentru casieria-tezaur se stabilesc de unităţile
teritoriale ale trezoreriei, de comun acord cu sucursalele B.N.R.
Excedentul de numerar (stabilit peste plafoanele aprobate), de la
unităţile teritoriale ale trezoreriei se vor depune (cu foaie de vărsământ)
zilnic, la sucursalele B.N.R. conform graficului stabilit.
Excedentul de numerar poate fi redistribuit şi către administraţiile
financiare, municipale, orăşeneşti comunale din cadrul unităţilor teritoriale
ale trezoreriei, cu aprobarea directorului general şi respectarea normelor
legale privind transportul şi securitatea numerarului.
La sfârşitul zilei operative, casierul întocmeşte “jurnalul de casă” al
casei-tezaur pe baza jurnalelor de casă primite de casieriile de încasări şi
cele de plăţi, precum şi a celorlalte documente de casă întocmite sau primite
la casieria tezaur a trezoreriei. Soldul zilei stabilit prin jurnalul de casă
trebuie să fie egal cu numerarul existent în casieria-tezaur, la sfârşitul
fiecărei zile operative. Pe baza jurnalului de casă al casei-tezaur se fac
înregistrările în contabilitatea trezoreriei.
Şeful serviciului (biroului) compartimentului casierie-tezaur are
obligaţia să ţină zilnic evidenţa numerarului existent în casierie, a mişcării
acestuia, precum şi a celorlalte valori aflate în tezaur cu ajutorul
“Registrului pentru evidenţa valorilor din casierie-tezaur”.
Se verifică zilnic dacă soldul din registru pentru evidenţa valorilor
din casieria-tezaur corespunde cu soldul casieriei din jurnalul contabilităţii
stabilit la sfârşitul zilei şi se semnează de şeful serviciului (biroului)
administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei şi şeful
trezoreriei operative
137
1) Finanţarea cheltuielilor prin trezorerie se realizează:

a) numai pe baza deschiderilor de credite;
b) numai pe baza repartizării acestora pe fiecare ordonator de
credite în parte şi distinct pe fiecare categorie de buget;
c) ambele
2) Creditele bugetare aprobate pentru cheltuielile unui exerciţiu

bugetar:
a) nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor aferente altui
exerciţiu;
b) pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor aferente altui
exerciţiu după terminarea exerciţiului în curs;
c) pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor aferente altui
exerciţiu în limita disponibilităţilor ramase.
3) Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de

Decontări în Sector Public pe baza documentelor primite de la
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, verifică şi analizează
următoarele o serie de aspecte legate de legalitatea operaţiunilor
efectuate de acesta. În acest caz nu se admite:
a) încadrarea creditelor bugetare deschise pe subcapitole, în
prevederile aprobate prin bugetul asigurărilor sociale de stat;
b) nerepartizarea creditelor bugetare la instituţiile publice din
subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse în limita sumelor deschise;
c) necompletarea documentelor prezentate cu toate datele cerute
de formular şi semnarea acestora de persoanele îndreptăţite.
4) Veniturilor bugetare încasate prin trezoreria statului nu pot provini

din:
a) impozitele şi taxele datorate bugetului de către agenţii
economici, indiferent de forma de proprietate, precum şi de
instituţiile publice;
b) activitatea proprie a instituţiilor publice;
c) credite bugetare.
5) Excedentul de numerar de la unităţile trezoreriei:

a) se va depune zilnic, la sucursalele B.N.R. conform graficului
stabilit;
b) poate fi redistribuit şi către administraţiile financiare,
municipale, orăşeneşti comunale din cadrul unităţilor
teritoriale ale trezoreriei, cu aprobarea directorului general şi
respectarea normelor legale privind transportul şi securitatea
numerarului;
c) ambele
138
1) Plăţile dispuse de ordonatorii de credite se pot efectua prin

trezorerie:
a) numai după deschiderea creditelor bugetare;
b) numai în limita prevederilor din bugetul local aprobat;
c) ambele.
2) Cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat, local şi bugetul

asigurărilor sociale de stat se grupează pe baza clasificaţiei bugetare
în vigoare şi se aprobă:
a) ca limită maximă, care nu poate fi depăşită, în cadrul fiecărui
exerciţiu bugetar;
b) ca limită maximă, care poate fi depăşită, în cadrul fiecărui
exerciţiu bugetar;
c) ca limită minimă, care poate fi depăşită numai în cadrul
fiecărui exerciţiu bugetar;
3) În cadrul trezoreriilor teritoriale se efectuează analiza şi verificarea

documentelor prezentate lunar de ordonatorul principal de credite.
Nu se admite:
a) neîncadrarea creditelor bugetare deschise pe ansamblul
bugetului local în prevederile bugetelor locale aprobate anual
cu defalcare pe trimestre;
b) neîncadrarea creditelor deschise pe capitole în prevederile
corespunzătoare aprobate prin bugetul local;
c) completarea documentelor prezentate cu toate datele cerute
de formular şi semnarea lor de persoanele în drept.
4) Efectuarea plăţilor se realizează pe seama creditelor deschise şi

repartizate:
a) doar pe seama bugetul de stat;
b) doar pe seama bugetelor locale şi a bugetelor de asigurări
sociale de stat;
c) ambele
5) Care dintre următoarele casierii funcţionează la nivelul trezoreriei:

a) casa de încasări, casa de plăţi şi casa-tezaur;
b) doar casa de încasări şi casa-tezaur;
c) niciuna.

locală;
139
TEMA XIII. OPERAŢIUNI DE DECONTARE INTER ŞI
INTRATREZORERII PRIN SISTEMUL ELECTRONIC
DE PLĂŢI
CONŢINUT
13.1. Sistemul de decontare electronic – definire, caracteristici

13.2. Operaţiuni de încasări şi plăti prin virament
13.3. Structura conturilor utilizate în sistemul electronic de plăţi
13.4. Avantajele implementării sistemului electronic de plăţi
REZUMAT
Obiectivul introducerii Sistemului Electronic de Plăţi (SEP) este

înlocuirea viramentelor procesate pe suport hârtie, cu înregistrări
electronice, preluate o singură dată în sistem, de către banca /trezoreria
plătitorului şi transmise electronic la banca /trezoreria beneficiarului plăţii în
urma unui proces de decontare electronică între centralele bancare
/trezoreria statului.
OBIECTIVE
¾ Cunoaşterea modului de definire şi a principalelor caracteristici

aferente sistemului electronic de plăţi;
¾ Însuşirea modului de decontare electronică a operaţiunilor de
încasări şi plăţi efectuate prin trezoreria statului;
¾ Cunoaşterea structurii conturilor care intră în componenţa sistemului
electronic de plăţi;
¾ Identificare avantajelor care însoţesc implementarea unui sistem
electronic de plăţi.
13.1. SISTEMUL DE DECONTARE ELECTRONIC – DEFINIRE,

CARACTERISTICI
În cursul anului 2004 unităţile Trezoreriei Statului au parcurs 2 etape

importante în vederea implementării SEP:
a) implementarea unei noi aplicaţii electronice care să asigure
securitatea datelor şi compatibilitatea necesară pentru intrarea în Sistemul
Electronic de Plăţi;
b) în cadrul Trezoreria Statului, au fost create numere de cont
internaţionale denumite IBAN (Internaţional Bank Account Number),
pentru conturile din clasificaţia bugetară şi cele de disponibilităţi pe
seama disponibilităţilor de cont. Codul IBAN identifică în mod unic la
nivel internaţional, contul unui client, cont utilizat pentru procesarea
plăţilor în cadrul sistemului de plăţi.
În scopul realizării unui sistem unitar de decontare între Trezoreria
Statului şi instituţiile de credit prin intermediul B.N.R., între unităţile
trezoreriei statului din judeţe diferite, s-au definit următoarele categorii de
decontări:
140
− decontări interne ale trezoreriei statului, care pot fi decontări
locale, decontări intra-trezorerii şi decontări inter-trezorerii;
- decontări locale, care sunt operaţiunile de decontare între
conturile deschise la aceeaşi unitate a trezoreriei statului;
- decontări intra-trezorerii, care sunt acele operaţiuni de
decontare între unităţi operative ale trezoreriei statului din
- decontări inter-trezorerii, care sunt constituite din operaţiuni
de decontare între:
- unităţi operative ale trezoreriei statului din judeţe
diferite;
- unităţi operative ale trezoreriei statului din cadrul
unui judeţ şi trezoreriile sectoarelor Municipiului
Bucureşti, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate
Publică a Municipiului Bucureşti sau Direcţia
Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sectorul Public;
- trezorerii ale sectoarelor Municipiului Bucureşti sau
între acestea şi unităţi ale trezoreriei statului din
judeţe, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate
Publică a Municipiului Bucureşti sau Direcţia
Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sectorul Public..
- decontări inter-bancare sunt decontările între unităţile trezoreriei
statului (inclusiv Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului
de Decontări în Sectorul Public) şi unităţi bancare;
Odată cu definirea categoriilor de decontări s-au definit şi tipurile de
instrumente utilizate pentru operaţiunile de decontare, astfel:
- instrumente de plată de credit în relaţia cu trezoreria statului sunt
acele documente de plată care circulă în sistemul de decontări intern al
trezoreriei statului sau în sistemul de decontări inter-bancar, de la unitatea
trezoreriei statului la care este deschis contul plătitorului (care se debitează)
către unitatea trezoreriei statului /unitatea bancara la care este deschis contul
beneficiarului (care se creditează). Din categoria instrumentelor de plată de
credit acceptate de trezoreria statului fac parte ordinele de plată pentru
trezoreria statului;
- instrumente de plată de debit în relaţia cu trezoreria statului sunt
documentele de plată care circulă în sistemul de decontări intern al
trezoreriei statului sau în sistemul de decontări inter-bancar, de la unitatea
trezoreriei statului /unitatea bancară la care este deschis contul
beneficiarului (care se creditează) către unitatea trezoreriei statului la care
este deschis contul plătitorului (care se debitează). Din categoria
instrumentelor de plată de debit acceptate de trezoreria statului face parte
biletul la ordin;
- unităţile trezoreriei statului iniţiatoare, care poate fi unităţile
operative ale trezoreriei statului, trezoreriile sectoarelor Municipiului
Bucureşti; Activitatea Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului
Bucureşti, Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sectorul Public, după caz;.
- unităţile trezoreriei statului destinatare, care pot fi unităţile
operative ale trezoreriei statului, trezoreriile sectoarelor Municipiului
141
Bucureşti, Activitatea Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului
Bucureşti, Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de
Decontări în Sectorul Public, după caz.
13.2. OPERAŢIUNI DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂTI PRIN VIRAMENT
13.2.1. Operaţiuni prin virament la nivelul trezoreriilor operative
a) Operaţiuni de plăţi efectuate prin virament

Instrumentele de plata depuse de către instituţiile publice şi agenţii
economici la unităţile trezoreriei statului, precum şi instrumentele de plata
iniţiate de către unităţile trezoreriei statului din cadrul administraţiilor
finanţelor publice sunt preluate în sistem informatic, după ce în prealabil au
fost grupate pe pachete şi pe operaţiuni, astfel:
a) plăţi intratrezorerii iniţiate (mica şi mare valoare): cuprind
operaţiunile efectuate prin virament între unităţi ale
trezoreriei statului din cadrul aceluiaşi judeţ;
b) plăţi intertrezorerii iniţiate (mica şi mare valoare): cuprind
operaţiunile de plăţi efectuate prin virament între unităţi ale
trezoreriei statului situate în judeţe diferite;
c) plăţi interbancare mici iniţiate – cuprind operaţiunile
efectuate prin virament reprezentând plăţi de mică valoare
efectuate între unităţi ale trezoreriei statului şi unităţi
bancare;
d) plăţi interbancare mari iniţiate – cuprind operaţiuni efectuate
prin virament reprezentând plăţi de mare valoare efectuate
între unităţi ale trezoreriei statului şi unităţi bancare;
e) plăţi locale - cuprind operaţiunile prin virament care se
efectuează în cadrul aceleiaşi unităţi a trezoreriei statului
între conturi de cheltuieli sau de disponibilităţi si/sau
conturile de venituri bugetare sau operaţiunile cu numerar,
care nu se transmit la D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de
Trezorerie şi Contabilitate Publică şi se preiau separat în
sistemul informatic.
Elementele obligatorii care însoţesc o plată electronică iniţiată de o
trezorerie operativă indiferent de destinatar, trebuie să cuprindă:
− numărul de referinţă al plăţii - reprezintă un număr unic pe ţară,
indiferent de perioada de timp, număr ataşat automat fiecărei plăţi şi
care însoţeşte această plată în SEP. Toţi participanţii la SEP respectă
această cerinţă. În programul informativ acest număr se formează
automat, în momentul transmiterii plătii iniţiate;
− numărul documentului - este numărul dat de plătitor pe ordinul de
plată şi se preia la procesarea ordinului de plată;
− data documentului - este numărul dat de plătitor pe ordinul de plată
şi se preia la procesarea ordinului de plată;
− cod fiscal sau CNP plătitor - reprezintă codul fiscal (fără literă)
respectiv CNP, corecte din punct de vedere al cifrelor de control şi
se preia în structura contului analitic la procesarea ordinelor de plată;
− nume plătitor, se completează automat de programul informatic pe
baza informaţiilor din nomenclatorul de conturi analitice;
142
− contul IBAN al plătitorului se completează automat;
− trezoreria plătitorului (cod BIC de identificare al centralelor bancare
şi a Trezoreriei statului)
− cod fiscal sau CNP beneficiar;
− cont IBAN al beneficiarului;
− nume beneficiar;
− trezoreria sau banca beneficiarului (cod BIC);
− data efectuării plăţii;
− suma;
− tipul tranzacţiei;
− prioritatea de decontare în SEP este automat data de programul
electronic şi reprezintă prioritatea plăţii la decontare;
− număr de referinţă al iniţiatorului plăţii (numai în caz de retur);
− tipul mesajului;
− explicaţii;
În funcţie de condiţiile existente (volumul de instrumente de plată,
numărul de salariaţi existent), la nivelul fiecărui serviciu implicat din cadrul
trezoreriilor operative poate fi organizată activitatea de preluare, control şi
validare a instrumentelor de plată astfel încât să implice una sau mai multe
persoane.
Odată prelucrate, se creează şi se transmit electronic fişierele ce
conţin plăţi validate la D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică, distinct, pe cele patru tipuri de plăţi iniţiate, de către o
persoană autorizată. De asemenea, unele documente de plată pot fi refuzate
spre decontare dacă au fost preluate incorect, caz în care persoana care l-a
preluat în mod eronat procedează la corectarea acestuia şi retransmiterea lui.
Instrumentele de plata (ordinele de plata pentru trezoreria
statului(OPT)) preluate în sistem informatic, validate şi transmise, se
arhivează la Activităţile Trezorerie şi Contabilitate Publică / Serviciul
trezorerie şi contabilitate publică din cadrul administraţiilor finanţelor
publice împreună cu un exemplar din extrasul de cont listat în 2 exemplare.
Exemplarul 1 din extrasul de cont se remite plătitorului.
Fişierele transmise electronic sunt grupate pe cele 4 categorii de
plăţi (intratrezorerii, intertrezorerii, interbancare mici, plăţi interbancare
mari) şi sunt însoţite de un alt fişier care reprezintă borderoul instrumentelor
de plata cuprinse în fişierul cu operaţiuni conţinând numărul total de
operaţiuni, precum şi suma totala a acestora.
b) Operaţiuni de încasări prin virament
Operaţiunile de încasări prin virament se împart în următoarele
categorii, astfel:
a) încasări intratrezorerii (mică şi mare valoare): cuprind
operaţiunile efectuate prin virament prin care trezoreria X
încasează o suma de bani de la trezoreria Y din cadrul
aceluiaşi judeţ;
b) încasări intertrezorerii (mică şi mare valoare): cuprind
operaţiunile efectuate prin virament prin care trezoreria X
dintr-un judeţ încasează o suma de bani de la trezoreria Y
situata în alt judeţ;
143
c) încasări interbancare de mică valoare – cuprind operaţiuni
efectuate prin virament reprezentând încasări de mica
valoare efectuate în relaţia cu sistemul bancar;
d) încasări interbancare de mare valoare – cuprind operaţiuni
efectuate prin virament reprezentând încasări de mare
valoare efectuate în relaţia cu sistemul bancar.
e) încasări locale (mică şi mare valoare) - cuprind operaţiunile
prin virament reprezentând încasări efectuate în cadrul
aceleiaşi unităţi a trezoreriei statului între conturi de
cheltuieli sau de disponibilităţi si/sau conturile de venituri
bugetare sau operaţiunile cu numerar, care se preiau separat
în sistemul informatic şi care nu se primesc de la D.G.F.P.
judeţeană - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică.
În cazul încasărilor prin virament prevăzute la lit.a)-d), Activitatea
Trezorerie şi Contabilitate Publică / serviciul(compartimentul) trezorerie şi
contabilitate publică din cadrul administraţiei finanţelor publice a
municipiului / oraşului sau comunei primeşte de la D.G.F.P. judeţeană -
Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică fişierele care cuprind
încasările prin virament în conturile de venituri bugetare sau de
disponibilităţi ale instituţiilor publice sau agenţilor economici.
Fişierele primite vor fi grupate pe categoriile menţionate mai sus,
respectiv: încasări intratrezorerii; încasări intertrezorerii; încasări
interbancare de mica valoare; încasări interbancare de mare valoare .
Fişierele primite de la D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de Trezorerie
şi Contabilitate Publică cuprind pe lângă încasări şi retururile la plăţile
iniţiate de unitatea trezoreriei statului.
Pentru fiecare categorie de încasări se va primi un fişier cu
operaţiuni care cuprinde toate instrumentele de plata iniţiate de alte unităţi
ale trezoreriei statului sau unităţi bancare şi un fişier care cuprinde un
borderou al operaţiunilor existente în fişierul cu operaţiuni.
Fiecare fişier cuprinzând încasări primite de către Serviciul
(compartimentul) trezorerie şi contabilitate publică de la D.G.F.P. judeţeană
- Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică va avea atribuit un număr
unic de identificare (acelaşi număr unic de identificare atât pentru fişierul cu
operaţiuni cat şi pentru fişierul care cuprinde un borderou al operaţiunilor
existente în fişierul cu operaţiuni ataşat).
Operaţiunile corecte se înregistrează în conturile corespunzătoare de
venituri bugetare sau de disponibilitatea ale instituţiilor publice sau agenţilor
economici.
Instrumentele de plată primite în fişierele transmise de către
D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică pot
cuprinde erori de fond, dintre care enumerăm :
a) instituţia publică beneficiară, agentul economic beneficiar
sau persoana fizică nu aparţin de respectivele unităţi
operative ale trezoreriei statului;
b) codul IBAN al contului de venituri bugetare sau
disponibilităţi în care ar trebui să se efectueze încasarea nu a
fost creat încă;
c) erori generate de nerespectarea normelor B.N.R., constând în
câmpuri necompletate sau completate eronat în mesajele ce
cuprind instrumente de plată;etc.
144
Erorile menţionate mai sus, identificate de programul informatic,
conduc la înregistrarea operaţiunilor respective în contul “Operaţiuni în curs
de lămurire”(defalcat pe analitice).
Erorile menţionate mai sus se vor finaliza cu opt-uri prin care se vor
iniţia retururi la încasare pentru sumele respective dar numai după epuizarea
tuturor posibilităţilor de înregistrare în conturile corecte, cărora aceste sume
se cuvin. Nota contabilă sau ordinul de plată pentru trezoreria statului(OPT),
după caz, se vor întocmi pe baza informaţiilor cuprinse în “Registrul jurnal
de operaţiuni în curs de lămurire”. Retururile la încasare vor urma acelaşi
circuit cu cel al plăţilor iniţiate.
La întocmirea retururilor se va avea în vedere ca fiecare operaţiune
care se efectuează în sistemul electronic de plăţi are atribuit un număr de
referinţă al plăţii format din maxim 16 caractere.
Returul va conţine în mod obligatoriu numărul de referinţă al plăţii
atribuit de iniţiatorul plăţii, fie acestea unităţi bancare sau unităţi ale
trezoreriei statului. Numărul de referinţă al plăţii este preluat din“Registrul
jurnal de operaţiuni în curs de lămurire”, din rubrica “Nr. referinţă
banca/trez.”.
În situaţia în care unitatea trezoreriei statului primeşte un mesaj ce
conţine un instrument de plată refuzat la încasare de o alta unitate a
trezoreriei statului sau de la o unitate bancară, operaţiunea se regăseşte în
documentul “Jurnal plăţi iniţiate venite retur” iar identificarea operaţiunii
iniţiale se face prin utilizarea informaţiei din rubrica “Nr. referinţă trez.crt.”.
Excepţie: în cazul conturilor de venituri bugetare nou introduse în
Planul de conturi al trezoreriei statului ca urmare a modificării/completării
Clasificaţiei indicatorilor finanţelor publice, pentru care nu a fost încă creat
codul IBAN, încasarea nu se va returna, iar după crearea codului IBAN
corespunzător se va efectua înregistrarea cu nota contabilă în contul corect.
13.2.2. Operaţiuni prin virament la nivelul trezoreriei judeţene
13.2.2.1. Operaţiuni de plăţi efectuate prin virament

Serviciul Administrarea şi Contabilitatea Contului Curent al
Trezoreriei din cadrul D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică are rolul de a primi fişierele ce conţin instrumente de
plată de la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului din subordine şi
totodată de a crea fişierele pe care urmează să le transmită Ministerului
Economiei şi Finanţelor - Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi a
Sistemului de Decontări în Sectorul Public - Serviciul decontări
intertrezorerii şi relaţii cu sistemul interbancar de plăţi.
Fişierele primite de la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului din
cadrul judeţului de către Serviciul administrarea şi contabilitatea contului
curent al trezoreriei se împart în 4 categorii:
a) plăţi intratrezorerii iniţiate (mică şi mare valoare) - operaţiuni
efectuate prin virament între unităţi ale trezoreriei statului din
cadrul aceluiaşi judeţ - un fişier cu operaţiuni împreună cu un
fişier care reprezintă borderoul instrumentelor de plată
cuprinse în fişierul cu operaţiuni;
b) plăţi intertrezorerii iniţiate (mică şi mare valoare) - operaţiuni
de plăţi efectuate prin virament între unităţi ale trezoreriei
statului situate în judeţe diferite - un fişier cu operaţiuni
145
împreună cu un fişier care reprezintă borderoul
instrumentelor de plată cuprinse în fişierul cu operaţiuni;
c) plăţi interbancare mici iniţiate - operaţiuni efectuate prin
virament reprezentând plăţi de mică valoare efectuate în
relaţia cu sistemul bancar - un fişier cu operaţiuni împreună
cu un fişier care reprezintă borderoul instrumentelor de plată
d) plăţi interbancare mari iniţiate - operaţiuni efectuate prin
virament reprezentând plăţi de mare valoare efectuate în
cuprinse în fişierul cu operaţiuni.
Sunt autorizate să transmită fişierele constituite către Direcţia
Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în Sectorul
Public - Serviciul decontări intertrezorerii şi relaţii cu sistemul interbancar
de plăţi sau către o unitate a trezoreriei statului destinatară, din cadrul
judeţului, după caz, în baza parolelor unice proprii atribuite în acest scop şi
care nu sunt transmisibile, numai şeful Serviciului administrarea şi
contabilitatea contului curent al trezoreriei sau o altă(e) persoană/persoane
desemnată(e).
În cazul celor 4 categorii de plăţi iniţiate un fişier cu operaţiuni care
are ataşat un fişier care reprezintă borderoul instrumentelor de plată poate
cuprinde mai multe operaţiuni de acelaşi tip.
Fişierul cu operaţiuni şi borderoul instrumentelor de plată primite la
Serviciul administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei va
avea atribuit un număr unic de identificare.
După primirea corectă a mesajelor ce conţin fişiere cu instrumente
de plată de la toate unităţile teritoriale ale trezoreriei statului din cadrul
judeţului sau pe parcursul zilei, după primirea fişierelor cu instrumente de
plată de la o parte din unităţile teritoriale ale trezoreriei statului din cadrul
judeţului, şeful Serviciul administrarea şi contabilitatea contului curent al
trezoreriei sau o altă persoană/persoane desemnată(e) de acesta, creează
fişierele, pe categorii de plăţi (plăţi intertrezorerii iniţiate (mica şi mare
valoare); plăţi interbancare mici iniţiate; plăţi interbancare mari iniţiate) în
vederea transmiterii acestora la Serviciul decontări intertrezorerii şi relaţii
cu sistemul interbancar de plăţi precum şi fişierele cu plăţi intratrezorerii
iniţiate (mica şi mare valoare) în vederea transmiterii către celelalte unităţi
teritoriale ale trezoreriei statului beneficiare din cadrul judeţului.
Pe parcursul unei zile se pot transmite unul sau mai multe containere
ce conţin mesaje, pentru fiecare categorie de plăţi iniţiate.
13.2.2.2. Operaţiuni de încasări efectuate prin virament

Serviciul administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei
din cadrul D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate
Publică are rolul de a primi fişierele ce conţin instrumente de plată de la
Serviciul decontări intertrezorerii şi relaţii cu sistemul interbancar de plăţi
sau de la o unitate a trezoreriei statului plătitoare către o unitate a trezoreriei
statului beneficiară (ambele din cadrul judeţului) şi totodată de a crea
fişierele pe care urmează să le transmită unităţilor teritoriale ale trezoreriei
statului din subordine.
146
Fişierele primite de la Serviciul decontări intertrezorerii şi relaţii cu
sistemul interbancar de plăţi sau de la o unitate a trezoreriei statului
plătitoare către o unitate a trezoreriei statului beneficiară (ambele din cadrul
judeţului) de către Serviciul administrarea şi contabilitatea contului curent al
trezoreriei se împart în 4 categorii:
a) încasări intratrezorerii (mică şi mare valoare) - operaţiuni
efectuate prin virament prin care trezoreria X încasează o
sumă de bani de la trezoreria Y din cadrul aceluiaşi judeţ - un
fişier cu operaţiuni împreună cu un fişier care reprezintă
borderoul instrumentelor de plată cuprinse în fişierul cu
operaţiuni;
b) încasări intertrezorerii (mică şi mare valoare) - operaţiuni
efectuate prin virament prin care trezoreria X dintr-un judeţ
încasează o sumă de bani de la trezoreria Y situata în alt judeţ
- un fişier cu operaţiuni împreună cu un fişier care reprezintă
borderoul instrumentelor de plată cuprinse în fişierul cu
operaţiuni;
c) încasări interbancare mică valoare - operaţiuni efectuate prin
virament reprezentând încasări de mică valoare efectuate în
d) încasări interbancare mare valoare - operaţiuni efectuate prin
virament reprezentând încasări de mare valoare efectuate în
de mare valoare efectuate în relaţia cu sistemul bancar.
În cazul încasărilor prin virament, Serviciul administrarea şi
contabilitatea contului curent al trezoreriei primeşte de la Serviciul decontări
intertrezorerii şi relaţii cu sistemul interbancar de plăţi sau de la o unitate a
trezoreriei statului plătitoare către o unitate a trezoreriei statului beneficiară
(ambele din cadrul judeţului) fişierele care cuprind încasările prin virament
în conturile de venituri/cheltuieli bugetare sau de disponibilităţi ale
instituţiilor publice sau agenţilor economici.
Fişierele primite de către D.G.F.P. judeţeană - Activitatea de
Trezorerie şi Contabilitate Publică cuprind pe lângă încasări şi retururile la
plăţile iniţiate de către unităţile trezoreriei statului din subordine.
Pentru fiecare categorie de încasări se va primi:
- un fişier cu operaţiuni care cuprinde toate instrumentele
de plată;
- un fişier care cuprinde un borderou al operaţiunilor
existente în fişierul cu operaţiuni.
Fiecare fişier cuprinzând încasări primit de către Serviciul
administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei statului de la
Serviciul decontări intertrezorerii şi relaţii cu sistemul interbancar de plăţi
sau de la o unitate a trezoreriei statului plătitoare către o unitate a trezoreriei
statului beneficiară (ambele din cadrul judeţului) va avea atribuit un număr
unic de identificare.
147
13.3. STRUCTURA CONTURILOR UTILIZATE ÎN SISTEMUL
ELECTRONIC DE PLĂŢI
În scopul înregistrării în contabilitatea unităţilor trezoreriei statului a

operaţiunilor de decontare, se deschid următoarele conturi sintetice de
gradul II:
a) în cadrul contului sintetic ”Contul curent general al
trezoreriei statului”:
− ”Contul curent general al trezoreriei statului – operaţiuni
de mică valoare”;
− ”Contul curent general al trezoreriei statului – operaţiuni
de mare valoare”;
− “Contul curent general al trezoreriei statului – debitare /
creditare directă”
b) în cadrul contului sintetic ”Cont corespondent al trezoreriei
statului”:
− “Cont corespondent al trezoreriei statului - decontări
interbancare de mică valoare”;
interbancare de mare valoare”;
− “Cont corespondent al trezoreriei statului-decontări
intertrezorerii”;
intratrezorerii”;
− “Cont corespondent al trezoreriei statului – debitare /
creditare directă”
c) în cadrul contului sintetic ”Decontări cu Banca Naţională a
României din operaţiuni iniţiate”:
− ”Decontări cu Banca Naţională a României din operaţiuni
iniţiate - decontări interbancare de mică valoare”
− ”Decontări cu Banca Naţională a României din operaţiuni
iniţiate - decontări interbancare de mare valoare”
Conturile ”Contul curent general al trezoreriei statului” şi
”Decontări cu Banca Naţională a României din operaţiuni iniţiate”
funcţionează numai în contabilitatea Direcţiei Generale a Contabilităţii
Publice şi a Sistemului de Decontări în Sectorul Public.
Modul de detaliere a conturilor cu ajutorul cărora se asigură
înregistrarea în contabilitatea trezoreriei statului a operaţiunilor de decontare
se realizează astfel:
a) La nivelul Serviciului decontări intertrezorerii şi relaţii cu
sistemul interbancar de plăţi :
- Conturile: ”Contul curent general al trezoreriei statului – operaţiuni
de mică valoare”; ”Contul curent general al trezoreriei statului – operaţiuni
de mare valoare”; “Contul curent general al trezoreriei statului –
debitare/creditare directă”; ”Decontări cu Banca Naţională a României din
operaţiuni iniţiate - decontări interbancare de mică valoare” şi ”Decontări
cu Banca Naţională a României din operaţiuni iniţiate - decontări
interbancare de mare valoare”, se detaliază în conturi analitice pe
Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţene, a Municipiului
Bucureşti, trezoreriile sectoarelor Municipiului Bucureşti şi Direcţia
Generală a Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în Sectorul
148
Public (Serviciul decontări Intertrezorerii şi relaţii cu Sistemul Interbancar
de plăţi - Trezoreria Operativă Centrală )
- Conturile “Cont corespondent al trezoreriei statului - decontări
interbancare de mică valoare”; “Cont corespondent al trezoreriei statului -
decontări interbancare de mare valoare” şi “Cont corespondent al trezoreriei
statului-decontări intertrezorerii” “Cont corespondent al trezoreriei statului
- debitare/creditare directă” se detaliază în conturi analitice pe activităţi de
trezorerie şi contabilitate publică judeţene, a Municipiului Bucureşti,
trezoreriile sectoarelor Municipiului Bucureşti şi Direcţia Generală a
Contabilităţii Publice şi a Sistemului de Decontări în Sectorul Public -
Serviciul decontări Intertrezorerii şi relaţii cu Sistemul Interbancar de plăţi
şi Trezoreria Operativă Centrală;
- Contul “Cont corespondent al trezoreriei statului - operaţiuni în
curs de lămurire” se detaliază în conturi analitice, în funcţie de natura
operaţiunii de decontare, astfel:
- “Cont corespondent al trezoreriei statului - decontări
interbancare de mică valoare în curs de lămurire”;
interbancare de mare valoare în curs de lămurire”;
intertrezorerii în curs de lămurire”;
- Contul “Decontări în contul trezoreriei centrale” care se
detaliază în următoarele conturi analitice:
- “Decontări în contul trezoreriei centrale - operaţiuni
proprii”
- “Decontări în contul trezoreriei centrale - operaţiuni
cu numerar” (cu detaliere pe codul fiscal al direcţiilor generale ale finanţelor
publice)
- “Decontări în contul trezoreriei centrale -
comisioane”
b) La nivelul activităţilor de trezorerie şi contabilitate publică
judeţene:
decontări interbancare de mare valoare”; “Cont corespondent al trezoreriei
statului-decontări intertrezorerii” se detaliază în conturi analitice pe
trezoreriile operative din subordine şi respectiv pe Activitatea Trezorerie şi
Contabilitate Publică judeţeană;
- Contul “Cont corespondent al trezoreriei statului - decontări
intratrezorerii” se detaliază în conturi analitice pe trezoreriile operative din
subordine;
c) La nivelul trezoreriilor operative:
statului-decontări intertrezorerii” şi “Cont corespondent al trezoreriei
statului - decontări intratrezorerii” – nu se detaliază;
149
intratrezorerii în curs de lămurire”;
d) La nivelul trezoreriilor sectoarelor Municipiului Bucureşti şi al
Activităţii Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti
statului-decontări intertrezorerii” nu se detaliază;
13.4. AVANTAJELE IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI

ELECTRONIC DE PLĂŢI
Implementarea unui astfel de sistem comportă o serie de avantaje

printre care menţionăm:
- identificarea în mod unic la nivel internaţional a contului unui
client deschis la o instituţie de credit sau la Trezoreria Statului;
- scurtarea perioadei de decontare a documentelor de încasări şi
plăţi;
- securitatea datelor;
- responsabilizarea băncilor la preluarea şi prelucrarea
documentelor. Până la introducerea decontării în SEP, unităţile
bancare nu verificau dacă documentele de plată conţin toate
elementele şi informaţiile necesare în vederea înregistrării
corecte a acestora în conturile bugetare şi implicit în evidenţa pe
plătitori;
- controlul asupra cheltuielilor bugetare (plăţile dispuse de către
instituţiile publice se vor deconta numai dacă vor exista
disponibilităţi la nivelul bugetului consolidat sau se vor acoperi
din împrumuturi);
- eliminarea erorilor de operare la încasarea venitului bugetului
general consolidat.
Prin urmare, în baza angajamentului României de a implementa
acquis-lui comunitar în domeniul finanţelor publice, s-a impus necesitatea
actualizării permanente a clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice,
alinierea la standardele organismelor internaţionale în vederea îmbunătăţirii
150
structurii şi transparenţei operaţiunilor desfăşurate pe seama fondurilor
publice. Astfel, prin Ordinului ministrului finanţelor nr.1954/12.2005 s-a
aprobat o nouă Clasificaţie a indicatorilor privind finanţele publice, cu
aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006.
1) În scopul realizării unui sistem unitar de decontare între unităţile

trezoreriei statului din acelaşi judeţ s-au definit următoarele categorii
de decontări:
a) decontări locale şi decontări intra-trezorerii;
b) decontări inter-trezorerii;
c) niciunele.
2) Operaţiunile de decontare între unităţi operative ale trezoreriei

statului din cadrul aceluiaşi judeţ sunt:
a) decontări locale;
b) decontări intra-trezorerii;
c) decontări inter-trezorerii
3) Instrumente de plată de credit în relaţia cu trezoreria statului sunt:

d) acele documente de plată care circulă în sistemul de
decontări intern al trezoreriei statului sau în sistemul de
decontări inter-bancar, de la unitatea trezoreriei statului la
care este deschis contul plătitorului care se debitează, către
unitatea trezoreriei statului /unitatea bancara la care este
deschis contul beneficiarului care se creditează;
e) sunt documentele de plată care circulă în sistemul de
decontări inter-bancar, de la unitatea trezoreriei statului
/unitatea bancară la care este deschis contul beneficiarului
care se creditează, către unitatea trezoreriei statului la care
este deschis contul plătitorului care se debitează;
f) numai acele documente de plată care circulă în sistemul de
decontări intern al trezoreriei statului de la unitatea
trezoreriei statului la care este deschis contul plătitorului care
se debitează, către unitatea trezoreriei statului la care este
deschis contul beneficiarului care se creditează.
4) Plăţile intratrezorerii iniţiate de mică şi mare valoare:

a) cuprind operaţiunile efectuate prin virament între unităţi ale
b) cuprind operaţiunile de plăţi efectuate prin virament între
unităţi ale trezoreriei statului situate în judeţe diferite;
c) cuprind operaţiunile de plăţi efectuate prin virament între
unităţi ale trezoreriei statului indiferent de localizare.
5) Încasări intertrezorerii de mică şi mare valoare:
151
a) cuprind operaţiunile efectuate prin virament prin care
trezoreria X încasează o suma de bani de la trezoreria Y din
b) cuprind operaţiunile efectuate prin virament prin care
trezoreria X dintr-un judeţ încasează o suma de bani de la
trezoreria Y situata în alt judeţ;
c) cuprind operaţiunile efectuate prin virament prin care
trezoreria Y situată atât în acelaşi judeţ, cât şi în judeţe
diferite
1) Operaţiunile de decontare între conturile deschise la aceeaşi unitate a

trezoreriei statului sunt:
c) decontări inter-trezorerii;
2) Operaţiunile de decontare între unităţi operative ale trezoreriei

statului din judeţe diferite sunt:
c) decontări inter-trezorerii
3) Instrumente de plată de debit în relaţia cu trezoreria statului sunt:

a) documentele de plată care circulă în sistemul de decontări
intern al trezoreriei statului sau în sistemul de decontări inter-
bancar, de la unitatea trezoreriei statului /unitatea bancară la
care este deschis contul beneficiarului care se creditează către
unitatea trezoreriei statului la care este deschis contul
plătitorului care se debitează;
b) sunt acele documente de plată care circulă în sistemul de
decontări inter-bancar, de la unitatea trezoreriei statului la
care este deschis contul plătitorului care se debitează către
unitatea trezoreriei statului /unitatea bancara la care este
deschis contul beneficiarului care se creditează;
c) numai acele documentele de plată care circulă în sistemul de
decontări intern al trezoreriei statului de la unitatea
trezoreriei statului la care este deschis contul beneficiarului
care se creditează către unitatea trezoreriei statului la care
este deschis contul plătitorului care se debitează.
4) Plăţile intertrezorerii iniţiate de mică şi mare valoare:

a) cuprind operaţiunile efectuate prin virament între unităţi ale
b) cuprind operaţiunile de plăţi efectuate prin virament între
unităţi ale trezoreriei statului situate în judeţe diferite;
c) cuprind operaţiunile de plăţi efectuate prin virament între
unităţi ale trezoreriei statului indiferent de localizare.
152
5) Încasări intratrezorerii de mică şi mare valoare:
a) cuprind operaţiunile efectuate prin virament prin care
trezoreria X încasează o suma de bani de la trezoreria Y din
b) cuprind operaţiunile efectuate prin virament prin care
trezoreria Y situata în alt judeţ;
c) cuprind operaţiunile efectuate prin virament prin care
trezoreria Y situată atât în acelaşi judeţ, cât şi în judeţe
diferite.

Timişoara 2007;
2) ***, Ordinului ministrului finanţelor nr.1954/12.2005;
153
TEMA XIV. ÎNCHIDEREA ŞI RAPORTAREA
EXECUŢIEI BUGETARE ŞI A CONTURILOR
TREZORERIEI
CONŢINUT
14.1. Întocmirea şi transmiterea lucrărilor de execuţie

14.2. Raportarea execuţiei bugetare
14.3. Verificarea conturilor din contabilitatea trezoreriei la finele anului
şi întocmirea bilanţului contabil
REZUMAT
Trezoreria ca instituţie financiară de interes public are obligaţia să

întocmească şi să raporteze periodic situaţii privind execuţia de casa a
bugetului general consolidat şi pentru activitatea proprie pe baza datelor din
contabilitate. În acest scop, în cursul şi la finele anului, la termenele stabilite
pentru raportare, vor fi luate măsurile necesare în vederea întocmirii
situaţiilor de raportare zilnice, lunare, trimestriale şi anuale.
OBIECTIVE
¾ Aprofundarea procesului de întocmire, transmitere, raportare a

lucrărilor de execuţie la finele anului bugetar;
¾ Cunoaşterea principalelor formulare de raportare a execuţiei;
¾ Însuşirea modului de verificare a conturilor din contabilitatea
trezoreriei.
14.1. ÎNTOCMIREA ŞI TRANSMITEREA LUCRĂRILOR DE

EXECUŢIE
În vederea desfăşurării activităţii curente şi a celor privind încheierea

în bune condiţii a exerciţiului bugetar, Ministerul Economiei şi Finanţelor
emite norme metodologice specifice care se transmit Activităţilor Trezorerie
şi Contabilitate Publică judeţene, care la rândul lor, le transmit trezoreriilor
operative din subordine pentru a asigura un sistem unitar de lucru.
Astfel, la încheierea fiecărui exerciţiu bugetar, trezoreriile operative
vor urmări în mod deosebit următoarele:
a) efectuarea zilnică a operaţiunilor de încasări şi plăţi;
b) întocmirea Balanţei de verificare sintetice şi analitice
stabilind concordanţa între conturile analitice şi contul
sintetic corespunzător pentru toate veniturile şi cheltuielile
bugetare, a fondurilor speciale şi a disponibilităţilor;
c) inventarierea numerarului existent în casieria tezaur şi
confruntarea cu soldul contului “Casa” din contabilitate;
d) concordanţa dintre soldul contului corespondent al trezoreriei
deschis pe categorii de operaţiuni din balanţa proprie cu
soldul aceluiaşi cont din balanţa Activităţii Trezorerie şi
Contabilitate Publică judeţeană;
154
e) trezoreriile operative care nu au casierie tezaur, la care
operaţiunile de plăţi în numerar se efectuează prin contul
deschis la o bancă comercială, vor vira cu ordin de plată
soldul rămas neutilizat la finele anului, în contul curent al
Trezoreriei Statului, putând fi reţinute la finele anului numai
sumele estimate a fi necesare să asigure operaţiunile de
răscumpărare a certificatelor de depozit în prima zi lucrătoare
din anul următor;
f) inventarierea certificatelor de trezorerie aflate în depozit,
verificând dacă rezultatul inventarului corespunde cu soldul
contului “Certificate de depozit”;
g) confirmarea de către instituţiile publice a soldului din
extrasele de cont eliberate de trezoreriile operative cu soldul
evidenţiat din contabilitatea proprie;
h) regularizarea transferurilor primite de către bugetele locale
cu bugetul de stat, restituindu-se sumele rămase nefolosite la
finele anului;
După efectuarea tuturor operaţiunilor menţionate mai sus se
întocmesc conturile de execuţie pe bugete (bugetul de stat, bugete locale,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, bugetul trezoreriei), cuprinzând totalul
veniturilor şi totalul cheltuielilor desfăşurate pe subdiviziunile clasificaţiei
bugetare şi se stabileşte rezultatul execuţiei bugetare, excedent sau deficit,
după care se procedează la închiderea conturilor fiecărui buget.
14.1.1. Încheierea execuţiei bugetului de stat
Unităţile trezoreriei statului din cadrul Administraţiilor Finanţelor

Publice ale municipiilor, oraşelor şi comunelor, după finalizarea
operaţiunilor de regularizare cu bugetul de stat a transferurilor, subvenţiilor
sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat primite de
către bugetele locale, după caz, vor închide în contabilitatea proprie
conturile de venituri şi cheltuieli ale bugetului de stat, în primele 4 zile
lucrătoare ale lunii ianuarie din anul următor, ca operaţiuni ale anului care
se încheie, astfel:
a) soldul creditor al conturilor de venituri şi cheltuieli ale
bugetului de stat din ultima balanţa de verificare se închide
prin creditul contului de excedent/deficit al bugetului de stat;
b) soldul creditor al contului de excedent/deficit al bugetului de
stat înregistrat la nivelul unităţilor trezoreriei statului se
virează cu ordin de plată pentru trezoreria statului în contul
de excedent/deficit al bugetului de stat deschis pe numele
Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeană,
prin intermediul contului corespondent al trezoreriei statului
– decontări intratrezorerii”.
Operaţiunile de virare a excedentului bugetului de stat pe anul care
se încheie se efectuează în anul următor prin intermediul sistemului
electronic de plăţi. Transferul excedentului bugetului de stat pe anul care se
încheie înregistrat la nivelul unităţii trezoreriei statului a municipiului
reşedinţă de judeţ se va efectua în contul de excedent/deficit al bugetului de
155
stat deschis pe numele Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică
judeţene la aceeaşi unitate a trezoreriei statului, ca operaţiune internă.
Operaţiunea de transfer a deficitului bugetului de stat pe anul care
se încheie nu se efectuează de către unitatea operativă a trezoreriei statului
prin intermediul sistemului electronic de plăţi. Transferul deficitului
bugetului de stat pe anul care se încheie al unităţii trezoreriei statului a
municipiului reşedinţă de judeţ se va efectua în contul de excedent/deficit al
bugetului de stat deschis pe numele Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate
Publică judeţene la aceeaşi unitate a trezoreriei statului, ca operaţiune
internă, în anul următor.
Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului
Bucureşti şi trezoreriile sectoarelor Municipiului Bucureşti încheie în
contabilitatea proprie execuţia bugetului de stat, prin debitarea conturilor
de venituri bugetare şi respectiv, creditarea conturilor de cheltuieli bugetare
prin creditul şi, respectiv, debitul contului de excedent/deficit al bugetului
de stat.
În anul următor, Activităţile de Trezorerie şi Contabilitate Publică
judeţene, a Municipiului Bucureşti şi trezoreriile sectoarelor Municipiului
Bucureşti transferă, cu ordin de plată pentru trezoreria statului, prin
intermediul contului corespondent al trezoreriei statului - decontări
intertrezorerii, rezultatul execuţiei bugetului de stat pe anul care se încheie
din contul de excedent/deficit al bugetului de stat deschis la unităţile
trezoreriei statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ, la Activitatea de
Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti şi la trezoreriile
sectoarelor Municipiului Bucureşti, după caz, în/din contul privind
decontările în contul trezoreriei centrale - operaţiuni proprii, deschis la
nivelul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Operaţiunea de transfer a rezultatului execuţiei de casă a bugetului
de stat se efectuează astfel:
a) în situaţia în care bugetul de stat pe anul care se încheie se
închide cu excedent, Activităţile de Trezorerie şi
Contabilitate Publică judeţene, a Municipiului Bucureşti şi
trezoreriile sectoarelor Municipiului Bucureşti întocmesc
ordinul de plată pentru trezoreria statului prin care virează
excedentul bugetului de stat, prin intermediul sistemului
electronic de plăţi;
b) în situaţia în care bugetul de stat pe anul care se încheie se
închide cu deficit, Activităţile de Trezorerie şi Contabilitate
Publică judeţene, a Municipiului Bucureşti şi trezoreriile
sectoarelor Municipiului Bucureşti întocmesc ordinul de
plată pentru trezoreria statului prin care transferă deficitul
bugetului de stat. Operaţiunea de transfer a deficitului
bugetului de stat nu se efectuează prin intermediul sistemului
Transferul soldurilor conturilor de excedent/deficit al bugetului de
stat, se înregistrează în contabilitatea tuturor unităţilor trezoreriei statului ca
operaţiuni ale anului care se încheie.
156
14.1.2. Încheierea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al
trezoreriei statului
Unităţile trezoreriei statului din cadrul Administraţiilor Finanţelor

Publice ale Municipiilor, oraşelor şi comunelor închid în contabilitatea
proprie conturile de venituri şi cheltuieli ale bugetului trezoreriei statului, în
primele 4 zile lucrătoare ale lunii ianuarie din anul următor, ca operaţiuni
ale anului care se încheie, astfel:
a) soldul creditor al contului de venituri, respectiv de cheltuieli
al bugetului trezoreriei statului din ultima balanţă de
verificare se închide prin creditul, respectiv debitul contului
de excedent/ deficit al bugetului trezoreriei statului;
b) soldul creditor al contului de excedent/deficit al bugetului
trezoreriei statului înregistrat la nivelul unităţilor trezoreriei
statului din cadrul Administraţiilor Finanţelor Publice ale
municipiilor, oraşelor şi comunelor se virează cu ordin de
plată pentru trezoreria statului în contul de excedent/deficit al
bugetului trezoreriei statului deschis pe numele Activităţii de
Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeană, la trezoreria
municipiului reşedinţă de judeţ, prin intermediul contului
corespondent al trezoreriei statului – decontări intratrezorerii.
Operaţiunile de virare a excedentului bugetului trezoreriei
statului se efectuează prin intermediul sistemului electronic
de plăţi;
c) soldul debitor al contului de excedent/deficit al bugetului
trezoreriei statului înregistrat la nivelul unităţilor trezoreriei
statului din cadrul Administraţiilor Finanţelor Publice ale
municipiilor, ale oraşelor şi comunelor se transferă pe bază
de ordin de plată pentru trezoreria statului din contul de
deficit al bugetului trezoreriei statului deschis pe numele
Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeană la
trezoreria Municipiului reşedinţă de judeţ, prin intermediul
contului corespondent al trezoreriei statului – decontări
intratrezorerii. Operaţiunea de transfer nu se efectuează prin
intermediul sistemului electronic de plăţi.
Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului
Bucureşti şi trezoreriile sectoarelor Municipiului Bucureşti încheie în
contabilitatea proprie execuţia bugetului trezoreriei statului, prin debitarea
conturilor de venituri bugetare şi, respectiv, creditarea conturilor de
cheltuieli bugetare prin creditul şi respectiv, debitul contului de
excedent/deficit al bugetului trezoreriei statului.
Tot în anul următor, Activităţile de Trezorerie şi Contabilitate
Publică judeţene, a Municipiului Bucureşti şi trezoreriile sectoarelor
Municipiului Bucureşti transferă, cu ordin de plată pentru trezoreria statului,
prin intermediul contului corespondent al trezoreriei statului - decontări
intertrezorerii, rezultatul execuţiei bugetului trezoreriei statului pe anul care
se încheie din contul de excedent/deficit deschis la unităţile trezoreriei
statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ, la Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti şi la trezoreriile sectoarelor
Municipiului Bucureşti, după caz, în/din contul de decontări în contul
157
trezoreriei centrale - operaţiuni proprii, deschis la nivelul Ministerului
Operaţiunea de transfer a rezultatului execuţiei de casă a bugetului
trezoreriei statului se efectuează astfel:
a) în situaţia în care bugetul trezoreriei statului pe anul care se
încheie se închide cu excedent, Activităţile de Trezorerie şi
ordinul de plată pentru trezoreria statului prin care virează
excedentul bugetului trezoreriei statului. Operaţiunile de
virare se efectuează prin intermediul sistemului electronic de
plaţi;
b) în situaţia în care bugetul trezoreriei statului pe anul care se
încheie se închide cu deficit, Activităţile de Trezorerie şi
ordinul de plată pentru trezoreria statului prin care transferă
deficitul bugetului trezoreriei statului. Operaţiunea de
transfer nu se efectuează prin intermediul sistemului
Transferul soldurilor conturilor de excedent/deficit al bugetului
trezoreriei statului se înregistrează în contabilitatea tuturor unităţilor
trezoreriei statului ca operaţiuni ale anului care se încheie.
Creditele bugetare deschise şi repartizate din bugetul trezoreriei
statului pe anul care se încheie rămase neutilizate la finele anului se
anulează de drept.
14.1.3. Închiderea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat
Unităţile pe seama cărora a fost deschis contul de cheltuieli al

bugetului asigurărilor sociale de stat la nivelul unităţilor trezoreriei statului
din cadrul Administraţiilor Finanţelor Publice ale oraşelor şi municipiilor
(altele decât cele reşedinţă de judeţ), transferă, în anul care se încheie,
plăţile de casă înregistrate în acest cont, cu ordin de plată pentru trezoreria
statului, în contul de cheltuieli deschis pe seama Casei Judeţene de Pensii.
La ordinul de plată pentru trezoreria statului se anexează contul de execuţie
bugetară pe subdiviziunile clasificaţiei bugetului asigurărilor sociale de stat
pe baza căruia se vor înregistra plăţile de casă în contabilitatea Casei
judeţene de Pensii.
La finele lunii decembrie, unităţile trezoreriei statului închid
conturile de venituri şi cheltuieli aferente:
a) sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale - prin debitul/creditul contului "Excedent/deficit
al sistemului de asigurare pentru accidente de munca şi boli
profesionale", după caz;
b) bugetului asigurărilor sociale de stat - unităţile operative ale
trezoreriei statului, inclusiv Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti şi trezoreriile
sectoarelor Municipiului Bucureşti încheie în contabilitatea
proprie execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat
reflectată în conturile “Veniturile bugetului asigurărilor
158
sociale de stat” şi “Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale
de stat”.
Conturile de venituri şi cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale
de stat se închid prin debitul/creditul contului “Excedent/Deficit al bugetului
asigurărilor sociale de stat’’, după caz, care se deschide la nivelul
trezoreriilor operative, pe numele caselor de pensii.
În luna ianuarie, până la o dată stabilită, casele de pensii transferă
rezultatul execuţiei sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale şi bugetului asigurărilor sociale de stat înregistrate la finele
anului care se încheie în contul de excedent/deficit curent al sistemului de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale pe anul care se
încheie şi respectiv de excedent/deficit curent al bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul care se încheie deschis pe numele Casei Naţionale de
Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale la Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti
Ulterior, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale transferă soldul contului de excedent/deficit curent al sistemului de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi respectiv al
bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul care se încheie în/din contul
propriu de excedent al sistemului de asigurare pentru accidente de munca şi
boli profesionale şi, respectiv de deficit al bugetului asigurărilor sociale de
stat.
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale
centralizează, la începutul lunii ianuarie din anul următor, soldul execuţiei
de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat, înregistrat la unităţile
trezoreriei statului, iar în cazul în care se înregistrează excedent, acesta se
regularizează cu bugetul de stat în limita subvenţiilor primite în anul care se
încheie de la bugetul de stat. Operaţiunea se efectuează de către Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu ordin de plată
pentru trezoreria statului, ca operaţiune a anului care se încheie, prin virarea
sumei corespunzătoare din contul de excedent al bugetului asigurărilor
sociale de stat în contul aferent transferurilor din bugetul de stat către
bugetul asigurărilor sociale de stat deschis la Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.
Excedentul bugetului asigurărilor sociale de stat, după efectuarea
regularizărilor cu bugetul de stat, se utilizează pentru diminuarea deficitelor
bugetare ale aceluiaşi buget realizate în anii precedenţi. în acest scop, Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale virează suma
respectivă pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului din contul de
excedent în contul de deficit al bugetului asigurărilor sociale de stat, ambele
conturi fiind deschise la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a
Municipiului Bucureşti.
14.1.4. Încheierea execuţiei bugetelor locale
Încheierea execuţiei bugetelor locale prezintă unele particularităţi,

în sensul că:
− primăriilor sectoarelor Municipiului Bucureşti vor vira soldul
contului de disponibil din veniturile încasate pentru bugetul
capitalei, până la finele lunii decembrie care se încheie, în conturile
corespunzătoare de venituri ale bugetului Consiliului General al
159
Municipiului Bucureşti deschis la Activitatea de Trezorerie şi
Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti;
− instituţiile publice care au încasat în anul care se încheie sume din
bugetul propriu al judeţului sau al Municipiului Bucureşti, după caz,
în contul de disponibil din bugetul consiliului judeţean/Consiliului
General al Municipiului Bucureşti vor restitui cu ordin de plată
pentru trezoreria statului sumele rămase disponibile la finele anului
în conturile din care acestea au fost primite;
− eventualele sume rămase neutilizate la finele anului care se încheie
în contul de disponibil provenit din fondul de rulment al instituţiilor
şi serviciilor publice de subordonare locală, pentru efectuarea de
investiţii se restituie de către titularii contului în contul de disponibil
din fondul de rulment constituit la nivelul unităţii administrativ-
teritoriale;
− donaţiile şi sponsorizările primite de unităţile administrativ -
teritoriale rămase neutilizate la finele anului care se încheie se
transferă pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului din
contul corespunzător de cheltuieli bugetare în contul de disponibil;
− până la finele anului, consiliile judeţene şi al Municipiului Bucureşti
vor repartiza sumele rămase neutilizate în soldul contului de
disponibil din cote defalcate din impozitul pe venit pentru
echilibrarea bugetelor locale, pe baza criteriilor aprobate prin lege,
pentru bugetele locale sau pentru bugetul propriu, după caz;
− eventualele cote defalcate din impozitul pe venit care nu au fost
alocate la bugetele locale ca urmare a neachitării obligaţiilor către
furnizorii de energie termică livrată populaţiei se rezervă de către
unităţile trezoreriei statului la finele anului, în contul de disponibil
cu destinaţie specială din cote defalcate din impozitul pe venit care
urmează a fi alocate bugetelor locale;
− virarea în contul de venituri al bugetelor locale a cotelor defalcate
din impozitul pe venit rezervate în contul de disponibil cu destinaţie
specială din cote defalcate din impozitul pe venit care urmează a fi
alocate bugetelor locale se efectuează numai cu condiţia prezentării
de către unităţile administrativ-teritoriale a ordinelor de plată pentru
trezoreria statului prin care acestea îşi achită obligaţiile de plată către
furnizorii de energie termică;
− începând cu prima zi a anul următor contul de disponibil din sumele
încasate de bugetul local pentru bugetul de stat, deschis pe numele
unităţilor administrativ –teritoriale nu mai funcţionează;
− ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale care au primit în
cursul anului care se încheie subvenţii de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor pentru şomaj sau alte bugete restituie, până la finele lunii
decembrie care se încheie, sumele rămase neutilizate la finele anului,
în conturile ordonatorilor principali de credite ai bugetelor din care
acestea au fost încasate;
− sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată încasate în bugetele
locale în anul care se încheie peste nivelul plăţilor de casă efectuate,
se restituie, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului, la
bugetul de stat în contul aferent sumelor defalcate din taxa pe
valoarea adăugată:
a) pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate;
160
b) pentru subvenţionarea energiei termice livrată populaţiei;
c) pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea
sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a
energiei termice;
d) destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile
judeţene şi comunale;
e) pentru finanţarea Programului de dezvoltare a
infrastructurii din spaţiul rural.
Nu se supun operaţiunilor de regularizare la finele anului cu bugetul
de stat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată :
a) pentru echilibrarea bugetelor locale, alocate potrivit Legii
bugetului de stat pe anul care se încheie;
b) pentru echilibrarea bugetelor locale suplimentate pe bază de
hotărâri ale Guvernului din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, dacă prin hotărârile Guvernului nu se
prevede altfel.
În situaţia în care veniturile bugetului local, exclusiv cele evidenţiate
în contul de venituri al bugetului local reprezentând sumele din fondul de
rulment pentru acoperirea golurilor temporare de casă:
− sunt mai mari decât cheltuielile bugetului local:
a) reîntregirea fondului de rulment al unităţilor administrativ-
teritoriale cu sumele repartizate din acesta în cursul anului
care se încheie pentru acoperirea golurilor temporare de casă;
b) închiderea de către unităţile trezoreriei statului a conturilor de
venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale, prin contul de
excedent;
c) utilizarea cu prioritate a excedentului din exerciţiul curent al
bugetului local pentru rambursarea eventualelor împrumuturi
restante, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi a altor
costuri aferente acestora;
d) excedentul din exerciţiul curent al bugetului local rămas după
efectuarea operaţiunii de la pct.c) se utilizează pentru
constituirea fondului de rulment, în care scop ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale vor vira suma
respectivă din contul de excedent în contul de disponibil din
fondul de rulment constituit la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale
− sunt mai mici decât cheltuielile bugetului local:
a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli ale bugetului
local, prin contul de deficit;
b) acoperirea definitivă a deficitului rezultat din execuţia
curentă a bugetului local, din fondul de rulment propriu al
unităţilor administrativ-teritoriale;
Operaţiunile de încheiere a execuţiei bugetelor locale prevăzute mai
sus se efectuează în primele 5 zile lucrătoare ale lunii ianuarie din anul
următor, cu data de 29 decembrie care se încheie.
161
14.1.5. Încheierea execuţiei fondurilor speciale
14.1.5.1. Încheierea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al

bugetului asigurărilor pentru şomaj
Unităţile operative ale trezoreriei statului încheie în contabilitatea
proprie execuţia bugetului asigurărilor pentru şomaj prin închiderea
conturilor de venituri şi cheltuieli ale bugetului asigurărilor pentru şomaj
prin debitul/creditul contului de excedent/deficit al bugetului asigurărilor
pentru şomaj, care se deschide pe numele agenţiilor teritoriale pentru
ocuparea forţei de muncă şi Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, după caz.
În anul următor, unităţile operative ale trezoreriei statului
virează/încasează soldul contului de excedent/deficit în/din contul de
excedent/deficit deschis la trezoreria municipiului reşedinţă de judeţ pe
numele Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă judeţene.
Totodată, agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă
transferă rezultatul execuţiei bugetului asigurărilor pentru şomaj înregistrat
la finele anului care se încheie, în contul de excedent/deficit curent al
bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul care se încheie deschis pe
numele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la Activitatea
de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.
Ulterior, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
virează sumele colectate de la unităţile din subordine, din contul de
excedent/deficit curent al bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul care
se încheie în contul propriu de excedent al bugetului asigurărilor pentru
şomaj.
14.1.5.2. Încheierea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al

bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
Subvenţiile primite de bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate:
− de la bugetul de stat rămase neutilizate, se restituie până la finele
lunii decembrie care se încheie în contul de cheltuieli al bugetului de
stat din care acestea au fost încasate;
− pentru realizarea unor programe naţionale de sănătate cu scop
curativ, din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice
rămase neutilizate, se restituie până la finele decembrie care se
încheie, în contul din care acestea au fost încasate.
Sumele care se restituie se determină ca diferenţă între sumele
primite în contul Casei Naţionale de Asigurări de şi plăţile efectuate pe
destinaţiile pentru care acestea au fost aprobate.
În anul următor, unităţile teritoriale ale trezoreriei statului la care
sunt deschise conturile de venituri ale bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate întocmesc “Situaţia veniturilor bugetului
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate colectate de
Ministerul Economiei şi Finanţelor, încasate în anul care se încheie”, la
nivel de subcapitole bugetare, pe care o transmit în aceeaşi zi Activităţii de
Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeana.
Activităţile de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţene,
centralizează situaţiile conform unui formular prevăzut care se transmite
caselor de asigurări sociale de sănătate judeţene. La rândul lor casele de
162
asigurări sociale de sănătate judeţene şi a Municipiului Bucureşti, după caz,
pe baza datelor, întocmesc ordine de plată pentru trezoreria statului prin care
virează cota destinată fondului de rezervă, din conturile de venituri bugetare
în contul de disponibil din fondul de rezervă care se deschide pe numele
acestora la aceleaşi unităţi ale trezoreriei statului.
Ulterior unităţile operative ale trezoreriei statului încheie în
contabilitatea proprie execuţia bugetului Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli prin
debitul/creditul contului de excedent/deficit al bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate.
Până la o dată stabilită din anul următor, casele de asigurări transferă
rezultatul execuţiei bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, înregistrat la finele anului care se încheie, în conturile de
excedent/deficit aferente cu ordin de plată.
În cazul unui deficit, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
procedează la acoperirea deficitului curent al bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate pe anul care se încheie din fondul de
rezervă constituit în anii precedent. După efectuarea operaţiunilor de mai
sus, contul “Excedent/Deficit curent al bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate pe anul care se încheie” nu trebuie să mai
prezinte sold.
Unităţile teritoriale ale trezoreriei statului nu calculează dobânda la
excedentele aferente bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi la
disponibilităţile înregistrate în contul de disponibil din fondul de rezerva,
aferente anului care se încheie şi existente în conturile deschise la unităţile
trezoreriei statului în primele zile ale anului din anul următor.
14.2. RAPORTAREA EXECUŢIEI BUGETARE
Pentru raportarea execuţiei bugetare şi a contului curent al trezoreriei

statului, Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite programe informatice
şi formulare specifice situaţiilor care se întocmesc. Prezentăm în continuare
formularele care se întocmesc şi termenele de raportare ale acestora :
1) Formular 01 - Bilanţul contabil al trezoreriei statului -
trimestrial;
2) Formular 02 – Execuţia operativă a contului trezoreriei - zilnic;
3) Formular 03 - Situaţia disponibilităţilor aflate în contul
trezoreriei statului - lunar;
4) Formular 04A – Execuţia de casa a bugetului de stat - lunar;
5) Formular 04B – Execuţia de casa a bugetului local - lunar;
6) Formular 04C – Execuţia de casa a bugetului asigurărilor sociale
de stat - lunar;
7) Formular 04D – Execuţia de casa a bugetului trezoreriei Statului
- lunar;
8) Formular 04E – Execuţia de casa a bugetului asigurărilor pentru
şomaj - lunar;
9) Formular 04F – Execuţia de casa a bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate - lunar;
163
10) Formular 05A – Situaţia disponibilităţilor ministerelor şi altor
organe centrale - trimestrial;
11) Formular 05B – Situaţia disponibilităţilor instituţiilor publice de
subordonare locală - trimestrial;
12) Formular 05C – Situaţia disponibilităţilor instituţiilor publice
finanţate integral din venituri proprii - trimestrial ;
13) Formular 05D – Situaţia disponibilităţilor – alţi titulari(cod 90) -
trimestrial;
14) Formular 06 – Execuţia de casa a cheltuielilor bugetului de stat
în profil economic - zilnic;
15) Formular 07 – Situaţia veniturilor colectate de MEF reprezintă.
venituri proprii ale Ministerul Sănătăţii Publice pt. finanţarea
cheltuielilor de sănătate şi a disponibilităţilor aflate în conturile
autorităţilor de sănătate publică - lunar;
16) Formular 09 – Situaţia certificatelor de trezorerie şi a
certificatelor de depozit - lunar;
17) Formular 13 – Execuţia de casa a cheltuielilor bugetelor locale în
profil economic - lunar;
18) Formular 15 – Contul de execuţie a cheltuielilor bugetului
trezoreriei statului detaliat pe capitole, articole şi alineate de
cheltuieli - lunar;
19) Formular 16 – Execuţia de casa a cheltuielilor bugetului
asigurărilor pentru şomaj în profil economic - lunar;
20) Formular 17 – Situaţia analitica a plăţilor de dobânzi din bugetul
trezoreriei statului - lunar;
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în profil
economic - lunar;
asigurărilor sociale de stat în profil economic - lunar;
23) Formular 31 – Situaţia privind execuţia cheltuielilor bugetare
angajate din bugetul Trezoreriei - trimestrial;
24) Formular 32 – Contul de execuţie a bugetului MEF – Acţiuni
generale – cheltuieli - trimestrial;
generale – cheltuieli; Capitolul 55.01 „ Tranzacţii privind datoria
publică şi Împrumuturi „ - trimestrial ;
generale – cheltuieli; Capitolul 56.01 „ Transferuri cu caracter
general între diferite nivele ale administraţiei„ Subcap. 56.01.01
„ Transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, finanţate
parţial din împrumuturi externe „ - trimestrial;
generale – cheltuieli; Capitolul 56.01 „ Transferuri cu caracter
general între diferite nivele ale administraţiei „ Subcap. 56.01.05
„ Transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, finanţate
din Fondul de intervenţie „- trimestrial .
Situaţiile se întocmesc la nivelul fiecărei trezorerii operative şi se
centralizează în cadrul Activităţii Trezorerie şi Contabilitate Publică
judeţeană după care se transmite la Ministerul Economiei şi Finanţelor –
DIRSIP atât electronic, cât şi pe suport de hârtie.
164
Datele cuprinse în raportările periodice, mai sus menţionate, se
verifică sub aspectul exactităţii lor cu datele din evidenţa operativă şi din
contabilitate, cuprinse în balanţele de verificare zilnice din contabilitatea
trezoreriei.
14.3. VERIFICAREA CONTURILOR DIN CONTABILITATEA

TREZORERIEI LA FINELE ANULUI ŞI ÎNTOCMIREA
BILANŢULUI CONTABIL
În vederea încheierii exerciţiului bugetar anual, la nivelul fiecărei

trezorerii operative vor fi luate următoarele măsuri:
a) asigurarea înregistrării tuturor operaţiunilor efectuate prin
trezorerie în conturile sintetice şi analitice de evidenţă;
b) verificarea rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor
sintetice corespunzătoare;
c) confruntarea şi verificarea soldului contului corespondent al
trezoreriei deschis pe categorii de operaţiuni din evidenţa proprie
cu cel din evidenţa Activităţii Trezorerie şi Contabilitate Publică
judeţeană şi Ministerului Economiei şi Finanţelor - Direcţia
Generală a Contabilităţii Publice şi Sistemului de decontări în
Sectorul Public. Bilanţul contabil anual al trezoreriei nu se va
încheia până nu se asigură concordanţa soldului corespondent.
Unităţile trezoreriei statului vor elibera instituţiilor publice cu
conturi deschise la acestea, extrase de cont cu operaţiunile efectuate până în
ultima zi lucrătoare a anului care se încheie, inclusiv şi vor solicita acestora
confirmarea scrisă a concordanţei soldurilor conturilor de credite bugetare
deschise şi repartizate, de cheltuieli bugetare şi de disponibilităţi cu cele din
evidenţa proprie, până la data stabilită în Normele Metodologice privind
încheierea execuţiei bugetare anuale. În cazul în care nu se respectă acest
termen, unităţile trezoreriei statului nu vor efectua plăţi din conturile
instituţiilor respective.
Unităţile trezoreriei statului la care instituţiile publice au deschise
conturile vor verifica, pentru exactitate, soldurile conturilor de
disponibilităţi, precum şi cele privind plăţile de casă raportate în situaţiile
financiare anuale încheiate şi vor acorda viza pe „Situaţia Fluxurilor de
Trezorerie„ (Formular cod 03 ) prevăzut în Normele Metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice aprobate prin
OMEF.
La finele anului, potrivit normelor metodologice ale Ministerului
Economiei şi Finanţelor, fiecare trezorerie întocmeşte Bilanţul contabil
anual pe baza situaţiei conturilor contabile, a balanţei de verificare a
conturilor sintetice, cât şi a balanţelor analitice de verificare întocmite
distinct pentru componentele bugetului general consolidat, respectând
structura din formularele transmise de Ministerul Economiei şi Finanţelor -
Direcţia Generală a Contabilităţii Publice şi Sistemului de Decontări în
Sectorul Public.
165
1) La încheierea fiecărui exerciţiu bugetar, trezoreriile operative vor

urmări în mod deosebit următoarele:
a) efectuarea zilnică numai a operaţiunilor de încasări;
b) efectuarea zilnică numai a operaţiunilor de plăţi;
c) efectuarea zilnică atât a operaţiunilor de încasări, cât şi a
operaţiunilor de plăţi.
2) Trezoreriile operative care nu au casierie tezaur:

a) operaţiunile de plăţi în numerar se efectuează prin contul
deschis la o bancă comercială;
b) nu efectuează operaţiuni cu numerar;
c) efectuează operaţiuni cu numerar numai prin contul deschis
la trezoreria judeţeană
3) Prin intermediul sistemului electronic de plăţi se efectuează:

a) numai operaţiunile de virare a excedentului bugetului de stat;
b) numai operaţiunile transfer a deficitului bugetului de stat;
c) ambele.
4) Nu se supun operaţiunilor de regularizare la finele anului cu bugetul
de stat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată:
a) numai pentru echilibrarea bugetelor locale;
b) numai pentru echilibrarea bugetelor locale suplimentate pe
bază de hotărâri ale Guvernului din Fondul de rezervă
bugetară la dispoziţia Guvernului, dacă prin hotărârile
Guvernului nu se prevede altfel;
c) ambele
5) Veniturile bugetului local, exclusiv cele evidenţiate în contul de

venituri al bugetului local reprezentând sumele din fondul de
rulment pentru acoperirea golurilor temporare de casă pot fi:
a) numai mai mari decât cheltuielile bugetului local;
b) numai mai mici decât cheltuielile bugetului local;
c) atât mai mari, cât şi mai mici decât cheltuielile bugetului
local
1) La încheierea fiecărui exerciţiu bugetar, trezoreriile operative vor

urmări în mod deosebit următoarele:
a) întocmirea balanţei de verificare sintetice şi analitice
sintetic corespunzător numai veniturile şi cheltuielile
bugetare;
b) întocmirea balanţei de verificare sintetice şi analitice
sintetic corespunzător pentru toate veniturile şi cheltuielile
bugetare, a fondurilor speciale şi a disponibilităţilor;
166
c) întocmirea balanţei de verificare sintetice şi analitice
stabilind concordanţa între conturile analitice de venituri şi
cheltuieli bugetare.
2) După efectuarea tuturor operaţiunilor specifice trezoreriei se

întocmesc conturile de execuţie:
a) numai pe bugetul de stat, bugete locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat;
b) numai pe bugetul trezoreriei;
c) atât pe bugetul de stat, bugete locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetul trezoreriei, cât şi pe bugetul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
3) Activităţile de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţene, a

Municipiului Bucureşti şi trezoreriile sectoarelor Municipiului
Bucureşti întocmesc ordinul de plată pentru trezoreria statului, în
situaţia în care bugetul de stat pe anul care se încheie se închide:
a) numai cu excedent;
b) numai cu deficit;
c) ambele
4) Subvenţiile primite de bugetul Fondului naţional unic de asigurări

sociale de sănătate de la bugetul de stat rămase neutilizate:
a) se restituie până la finele lunii decembrie care se încheie în
contul de cheltuieli al bugetului de stat din care acestea au
fost încasate;
b) nu se restituie, putând fi utilizate pentru aceleaşi scopuri în
anul care urmează;
c) se restituie până la finele lunii decembrie care se încheie în
contul de cheltuieli al bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate.
5) Subvenţiile primite de bugetul Fondului naţional unic de asigurări

sociale de sănătate provin:
a) numai de la bugetul de stat;
b) numai din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii
Publice;
c) ambele.

***, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
locală;
5) ***, Legea bugetului de stat pe anul care se încheie
nr.379/2005;
167
6) ***, O.G. nr.115/2001 privind reglementarea unor masuri de
asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei
termice şi a gazelor naturale pentru populaţie, cu modificările şi
completările ulterioare;
7) ***, O.U.G. nr.81/2003 pentru modificarea unor reglementări
privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei şi
asigurarea fondurilor necesare în vederea furnizării energiei
termice şi gazelor naturale pentru populaţie, precum şi unele
masuri pentru întărirea disciplinei financiare, aprobata cu
modificări prin Legea nr.525/2003.
168
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Boajă, Minică, Buget-curs, www.udcd.ro;

2) Şaguna, D. D., Procedura fiscală,Editura Oscar Print, Bucureşti,
1996;
3) Hoanţă,N., Economia şi finanţele publice, Editura Polirom,
Bucureşti, 2000;
4) Moşteanu, Tatiana şi al.,Politici fiscale şi strategii europene,
Bucureşti, 2003;
Timişoara, 2007;
8) Popovici, Dumitru; Herbei, Marius, Finanţe Publice, Editura
Mirton, Timişoara, 2005;
9) Rudiger, Dornbusch; Stanley,Fischer, Macroeconomia, Editura
Sedona, 1997;
10) Stroe, Radu; Armeanu, Dan, Finanţe. Ediţia a II-a, Bucureşti,
www.ase.ro;
11) Văcărel, Iulian (coord.), Finanţe publice, Ediţia a III-a – revizuită
2002;
12) ***, O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul
financiar preventiv;
13) ***, Ordin nr. 38 din 15 ianuarie 2003 pentru aprobarea
Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern;
14) ***, H.G. nr. 720 din 10 octombrie 1991 privind aprobarea
Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar
elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor;
15) ;***, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
locală;
18) ***, Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2
19) ***, Legea 73/2000 Republicata în M.O. nr. 889 din 09.12.2002
privind fondul pentru mediu;
20) ***, O.U.G. (actualizată ) nr. 196 din 22.12.2005 privind fondul
de mediu;
21) ***, Legea nr. 23 din 27.03.2000 pentru aprobarea OG nr.
.8/1998 privind constituirea Fondului special pentru Promovarea
şi dezvoltarea turismului;
22) ***, O.G. nr. 22 din 21.08.1992 publicată în M.O. 213 din
28.08.1992 aprobată prin Legea nr. 114/1992, modificată prin
O.G. nr. 109/1999, O.G. nr. 51 din 30.01.2000, Legea nr.
467/2002, Legea nr. 533/2002, O.U.G. nr. 57/2003, Legea nr.
95/2006;
169
23) ***, O.U.G. nr. 102 din 29.06.1999, modificată prin Legea nr.
519/2002 şi Legea 343/12.07.2004;
24) ***, Legea nr. 145/1997, modificată prin O.U.G. nr. 30/1998,
O.U.G. nr. 155/1999, O.U.G. nr. 180/2000;
25) ***, O.G. nr. 29 din 22.07.1994 publicată în M.O. 208 din 10.08.1994.,
modificată prin Legea nr. 136 din 30.12.1994, O.G. nr. 17/1996,
Legea nr. 18/1997, O.G. nr. 26/1999, O.U.G. nr. 165/1999, Legea
nr. 97/2001, Legea nr. 381/2001, O.G. nr. 60/2001, H.G. nr.
1365/2001.
26) ***, Legea contabilităţii nr.82/1991;
27) ***, H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şi funcţionarea
trezoreriei finanţelor publice;
28) ***, H.G. nr. 208 din 17 martie 2005 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală;
29) ***, OMEF nr. 1792 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor
instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea
angajamentelor bugetare şi legale;
30) ***, OMEF nr. 710 pentru aprobarea procedurilor privind
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor specifice
trezoreriei statului şi a cheltuielilor efectuate de MEF în contul şi
numele statului precum şi a principalelor documente specifice
acestora;
31) ***, Instrucţiunilor privind operaţiunile de decontare ale
trezoreriei statului, aprobat prin OMEF nr. 945/2005;
32) ***, OMEF 945/2005 privind operaţiunile de decontare ale
trezoreriei statului în Sistemul Electronic de Plăţi;
33) ***, Legea nr.550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale şi
a cabinetelor medicale conform O.U.G. nr.110/2005. H.G.
186/1995.
34) ***, Ordinului ministrului finanţelor nr.1954/12.2005;
36) ***, Legea bugetului de stat pe anul care se încheie nr.
379/2005;
37) ***, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.115/2001 privind
reglementarea unor masuri de asigurare a fondurilor necesare în
vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru
populaţie, cu modificările şi completările ulterioare;
38) ***, OUG nr.81/2003 pentru modificarea unor reglementări
privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei şi
asigurarea fondurilor necesare în vederea furnizării energiei
termice şi gazelor naturale pentru populaţie, precum şi unele
masuri pentru întărirea disciplinei financiare, aprobata cu
modificări prin Legea nr.525/2003;/
170

Buget Si Trezorerie Publica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Buget Si Trezorerie Publica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru POPOVICI

BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

Tipar executat la Eurostampa

Prof. dr. Dumitru POPOVICI

BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

TEMA I. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL SISTEMULUI BUGETAR ...................... 9

TEMA II. BUGETUL DE STAT...................................................................................... 14

TEMA III. PROCEDURA BUGETARĂ ........................................................................ 30

TEMA IV. BUGETUL LOCAL ....................................................................................... 44

TEMA V. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT................................... 59

TEMA VII. TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE – CONCEPT ŞI FUNCŢII..75

TEMA VIII. SISTEMUL DE ORGANIZARE A TREZORERIEI...............................82

TEMA IX. ATRIBUŢII, COMPETENŢE, RESPONSABILITĂŢI .............................90

TEMA X. CONTABILITATEA TREZORERIEI STATULUI...................................106

TEMA XI. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE PRIN TREZORERIE......114

TEMA XII. FINANŢAREA CHELTUIELILOR DIN BUGETUL PUBLIC

TEMA XIII. OPERAŢIUNI DE DECONTARE INTER ŞI INTRATREZORERII

TEMA XIV. ÎNCHIDEREA ŞI RAPORTAREA EXECUŢIEI BUGETARE ŞI A

1.1. Sistemele iniţiativei bugetare

În cadrul procesului decizional public, există diferenţe de la o ţară la

¾ Cunoaşterea conţinutului şi a tipurilor de sisteme ale iniţiativei

1.1. SISTEMELE INIŢIATIVEI BUGETARE

În funcţie de sistemele constituţionale, se pot identifica trei tipuri de

1.2. STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR

Structura sistemului bugetar este determinată de ierarhizarea

1) Elaborarea bugetului la nivelul executivului presupune o serie de

3) Procesul decizional public:

5) Structura sistemului bugetar este determinată:

1) Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se

2) În cadrul sistemului prezidenţial şi parlamentar, autoritatea

3) Etapa legislativă poate fi împărţită în mai multe faze. Care din

4) Autoritatea executivă este un cabinet al cărui membrii sunt aleşi

1) Boajă, Minică, Buget-curs, www.udcd.ro;

2.1. Conţinut şi caracteristici

Bugetul de stat reprezintă actul juridic în care sunt prevăzute şi

¾ Cunoaşterea conţinutului şi caracteristicilor bugetului de stat;

2.1. CONŢINUT ŞI CARACTERISTICI

Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an calendaristic,

În ţările cu economie de piaţă, finanţele publice sunt considerate ca

Trăsăturile bugetului de stat

Bugetul de stat reflectă activitatea privind finanţele publice ale unui

2.2.1. Sistemul relaţional dintre bugetul de stat şi finanţele publice

Statul este, înainte de toate, un consumator şi, în această calitate,

2.2.2. Legătura dintre bugetul de stat şi bugetul public

Bugetul public funcţionează în cadrul sistemului financiar pe baza

Odată cu trecerea la economia de piaţă, specialiştii utilizează noţiunea

2.3. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ELABORĂRII BUGETULUI DE

Atât prin Constituţie, cât şi prin Legea Finanţelor Publice sunt

2.4. METODELE DE DIMENSIONARE A INDICATORILOR

Pentru a elabora un proiect de buget realist şi mai ales modern, care

1) Bugetul de stat reprezintă:

2) Cheltuielile de transfer se manifestă:

3) Bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul

4) Universalitatea bugetului se referă la:

5) Fundamentarea proiectului de buget şi, implicit a bugetului,

1) Bugetul de stat are aprobarea parlamentară sub forma indicatorilor

2) Sistemul financiar public cuprinde:

3) Care din următoarele metode nu fac parte din categoria metodelor

4) Bugetul de stat este o categorie fundamentală a finanţelor. Sub

5) Legea bugetară stipulează existenţa unei singure liste de venituri şi

1) D. D., Şaguna, Procedura fiscală,Editura Oscar Print, Bucureşti,

3.1. Aspecte conceptuale privind procedura bugetară

Procedura bugetară constituie un factor semnificativ în reglarea

¾ Cunoaşterea aspectelor conceptuale, dar şi a caracteristicilor şi