Capitolul 5.

CEREREA
Cererea

Cererea reprezintă comportamentul cumpărătorului pe piaţă. Ea reflectă

nevoi solvabile (cerinţe susţinute de capacitatea de cumpărare; trebuinţe satisfăcute
cu bunuri obţinute prin intermediul pieţei în schimbul unei sume de bani).
Cererea exprimă cantitatea maximă ce se poate cumpăra dintr-un bun, la un
preţ dat, la un anumit moment.
În raport de natura bunurilor cererea poate fi:
- de bunuri substituibile (ulei de măsline cu ulei de floarea soarelui);
- de bunuri complementare (cererea de autoturisme şi benzină);
- de bunuri derivate (cererea de pâine şi de făină).
Cererea pieţei exprimă cererea tuturor cumpărătorilor de pe piaţa unui bun.
Cererea exprimă preţul maxim acceptat de cumpărător pentru un anumit
bun, la un anumit moment.
Între cantitatea cerută şi preţul bunului este o legătură cauzală:
- când preţul creşte, cantitatea cerută scade; se produce contracţia cererii;
- când preţul scade, cantitatea cerută creşte; se produce extinderea cererii.
Legătura cauzală dintre evoluţia preţului şi evoluţia cantităţii cumpărate se
numeşte legea generală a cererii.
Graficul cererii unui bun în raport de preţ exprimă totalitatea stărilor de
echilibru ale cumpărătorului pe piaţă, pentru că el efectuează cumpăraturi cu o
suma fixă V0.
Starea de echilibru este reflectată de relaţia: Venit = Cheltuieli.
Mărimea cheltuielilor este funcţie de preţ (P) şi de cantitatea cerută (Q).
Dacă venitul alocat este fix V0, atunci: V0 = P x Q
Expresia analitică a cererii este: P = V0/Q.
La echilibru:
 P0 x Q0 = V0 ,
unde P0 şi Q0 sunt respectiv preţul şi cantitatea cerută, în momentul atingerii
echilibrului.
PA x QA = P0 x QA < P0 x Q0 (pentru că QA < Q0)
PB x QB = P0 x QB > P0 x Q0 (pentru că QB > Q0)

Figura 5.1. Stările cumpărătorului pe piaţă

Un punct din stânga graficului reflectă un deficit de cerere, deoarece

mărimea cheltuielilor este mai mică decât resursa alocată V 0.
Un punct din dreapta graficului reflectă un excedent de cerere, deoarece
cheltuielile depăşesc resursa alocată.
Nu toate bunurile respectă legea generală a cererii, de exemplu, în cazul
manifestării efectului de substituţie sau a efectului de venit. Aceste excepţii de la
legea generală a cererii se includ în Paradoxul Giffen.
Mărimea cererii poate fi influenţată şi de alţi factori, nu numai de preţ.
Factorii care influenţează cantitatea cerută la un preţ dat sunt numiţi condiţii ale
cererii.
Acţiunea acestora asupra curbei cererii poate fi:
- deplasare la dreapta a curbei, când între cerere şi factori este o legătură
pozitivă (creşterea cererii);
- deplasare la stânga a curbei, când între cantitatea cerută şi factori este o
legătură negativă (reducerea cererii).
Cererea depinde de:
a. veniturile cumpărătorilor: când veniturile cresc, cantitatea cumpărată
creşte; când veniturile scad, cantitatea cumpărată scade;
b. preţul altor mărfuri: dacă se urmăreşte legătura dintre preţul unui
bun X şi cantitatea dintr-un bun Y, există două cazuri:
 - pentru bunuri complementare: dacă preţul bunului X creşte, atunci
cantitatea cerută din acesta scade în acelaşi timp cu cantitatea cerută din bunul Y,
- pentru bunuri substituibile: creşterea preţului lui X duce la scăderea
cantităţii cerute din X şi la creşterea cantităţii cerute din Y.
c. numărul de cumpărători: între cerere şi acest factor există o legătură
pozitivă (directă): creşterea numărului de cumpărători duce la creşterea cererii, iar
scăderea numărului de cumpărători duce la scăderea cererii;
d. preferinţele cumpărătorului: între cantitatea cerută şi preferinţe există o
legătură cauzală pozitivă: cresc preferinţele, creşte cantitatea cumpărată.
Preferinţele sunt stimulate cu ajutorul reclamei.
e. Previziunile privind modificările ulterioare ale preţurilor sau ale venitului:
dacă se prevede creşterea preţului, cantitatea cerută în prezent creşte, iar dacă se
prevede scăderea preţului, cantitatea cerută în prezent scade.

Elasticitatea cererii
Cererea se modifică în proporţie mai mare sau mai mică sub influenţa
diferiţilor factori. Sensibilitatea cantităţii cerute faţă de modificarea unui factor,
inclusiv preţul se numeşte elasticitate.
a. Elasticitatea cererii în raport de preţ evidenţiază proporţia modificării
cererii la o modificare procentuală a preţului.
Elasticitatea se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate în raport de
preţ (EQP).
Dacă se notează cu P0 şi Q0 preţul, respectiv cantitatea la momentul
ΔP ΔQ
respectiv
iniţial şi prin P0 Q 0 variaţia relativă a preţului şi a cantităţii, atunci:
ΔQ
%
Q0
EQP =−
ΔP
%
P0
Coeficientul de elasticitate al cererii în raport de preţ poate lua valorile:
- EQP = 0, când cererea de bunuri este rigidă (curba cererii tinde spre o
verticală). În acest caz:
ΔQ ΔP ΔQ ΔP
→0 pentru ≠0 , iar <<
Q0 P0 Q0 P0 ,
adică, dacă variaţia relativă a cantităţii cerute este foarte mică în raport cu cea a
preţului;
 - 0 < E < 1 – cerere inelastică: proporţia de modificare a cererii este mai mică
ΔQ ΔP
<
decât proporţia de modificare a preţului, adică: 0 P0 ;
Q
- E = 1 – cerere cu elasticitate unitară – atunci când proporţia de modificare a
ΔQ ΔP
=
cantităţii este egală cu proporţia de modificare a preţului, adică: Q 0 P0 ;
- E > 1 – cerere elastică – atunci când proporţia de modificare a cantităţii este
mai mare decât cea de modificare a preţului, adică:
ΔQ ΔP
>
Q 0 P0 .
- E   - cerere perfect elastică – curba cererii tinde spre o linie orizontală. În
acest caz:
ΔQ ΔP ΔQ ΔP
→+∞ pentru ≈0 ⇒ >>
Q0 P0 Q0 P0 ,
adică variaţia relativă a cantităţii cerute este foarte mare în raport cu cea a
preţului.
Cazurile E = 0 şi E   sunt ideale.
b. Elasticitatea cererii în raport de venit. Între cantitatea cerută şi venitul
alocat există o relaţie pozitivă.
Coeficientul de elasticitate al cererii în raport de venit este:
ΔQ
%
Q0
EQV =
ΔV
%
V0
În raport de EQV bunurile se clasifică în:
- bunuri inferioare, dacă EQV < 0;
- bunuri normale, dacă, 0 < EQV < 1;
- bunuri superioare, dacă EQV > 1.
c. Elasticitatea încrucişată evidenţiază proporţia modificării cererii unui bun
Y faţă de modificarea preţului unui bun X.
ΔQ y
%
Qy
EQ /P = 0
>0
y x ΔP x
%
Px
Dacă bunurile sunt substituibile: 0 ;
 ΔQ y
%
Qy
EQ /P x = <0
0
y ΔP x
%
Px
Dacă bunurile sunt complementare: 0 .
Modificarea relativă a cantităţii cerute este proporţională cu elasticităţile

parţiale (Ei) şi modificările relative ale factorilor

( )
:
ΔF
F0
n
ΔQ ΔF
=∑ E i
Q0 i=1 F 0
Mărimea coeficientului de elasticitate poate fi influenţată de:
- ponderea venitului cheltuit din bugetul familiei pentru cumpărarea unui bun;
- gradul de substituire al produselor;
- durata perioadei de timp de la schimbarea preţului unui bun. Cu cât această
durată este mai mare cu atât elasticitatea va fi mai mare deoarece
cumpărătorul se adaptează la noul preţ;
- gradul de necesitate al bunurilor: când bunurile sunt considerate necesare,
elasticitatea are valori mici (de exemplu, pâinea); când bunurile sunt
considerate de lux, elasticitatea este mai mare (de exemplu, televizoarele).
Modificarea coeficientului de elasticitate determină schimbarea pantei
dreptei cererii.
Relaţia dintre venitul încasat, preţ şi nivelul elasticităţii cererii faţă de preţ
poate fi sistematizată în tabelul următor:

EQP EQP >1 EQP =1 EQP <1

P
P V V =constant V Caz favorabil

P V V = constant V
 Caz favorabil

Schematizăm relaţia dintre preţ (P), cantitate (Q), încasări (V):

V=PxQ
E >1 Q −− →V −
P+ ⃗ E <1 Q − →V +
P++⃗
QP QP
E >1 Q ++ →V +
P−⃗ E <1 Q + →V −
P−−⃗
QP QP

În concluzie:
Încasările (V) cresc odată cu preţurile dacă EQP < 1.
Încasările cresc dacă preţurile scad şi EQP > 1.

Echilibrul pieţei

Pe piaţă acţionează două categorii de agenţi: vânzători – reprezentanţi ai

ofertei şi cumpărători – reprezentanţi ai cererii.
Între mărimea preţului existent pe piaţă şi nivelul înregistrat pentru cerere,
respectiv ofertă, există următoarele relaţii de cauzalitate:
- preţul creşte, cererea scade şi oferta creşte;
- preţul scade, cererea creşte şi oferta scade.
Atât cererea cât şi oferta sunt influenţate de factori, numiţi condiţii ale
cererii sau ale ofertei.
Modificările cererii sau ale ofertei influenţează mărimea preţului pieţei. Se
deosebesc mai multe cazuri:
- la o oferta constantă, când cererea creşte are loc o majorare a preţului, iar
când cererea scade are loc o diminuare a preţului;
- la o cerere constantă, când oferta creşte, are loc o scădere a preţului, iar când
oferta scade are loc o diminuare a preţului.
Între cerere, ofertă şi preţul pieţei există legături care se pot sistematiza sub
numele de axiomele legii cererii şi ofertei. Acestea sunt:
- o reducere a cererii, când oferta rămâne neschimbată sau o creştere a ofertei,
când cererea rămâne neschimbată, determină o micşorare a preţului pieţei;
- o creştere a cererii, pentru o ofertă neschimbată sau o reducere a ofertei,
pentru o cerere neschimbată determină o majorare a preţului pieţei.
 Legea cererii şi ofertei se formulează astfel: Preţul de piaţă este determinat
de două forţe opuse, cererea şi oferta. Oricare ar fi nivelul preţului pieţei, acesta
tinde în permanenţă să se stabilizeze la un nivel de echilibru.
Preţul de echilibru este preţul pieţei, pentru care sunt îndeplinite condiţiile:
- cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferita (C = O);
- riscurile vânzătorului şi cumpărătorului sunt minime: tot ceea ce se produce
se vinde şi tot ceea ce se doreşte se cumpără; nu există ofertă excedentară
sau deficitară şi nici cerere deficitară sau excedentară;
- volumul tranzacţionat pe piaţă este maxim: QE = QT z maxim
- pentru: PP > PE  QTz = min (C, O)
- pentru PP < PE  QTz = min (C, O).
S-au notat prin:
- QE şi QTz – cantităţile de echilibru şi cea tranzacţionată;
- PE şi PP – preţul de echilibru şi cel al pieţei;
- C şi O – cererea şi oferta pentru un anumit produs.
Există situaţii în care statul intervine la stabilirea preţului pe piaţă, prin:
- impunerea unui preţ minimal (sub care nu se va coborî), dacă preţul de
vânzare este mai mare decât cel de echilibru;
- impunerea unui preţ maximal (peste care nu se poate urca), dacă preţul de
vânzare este mai mic decât cel de echilibru.
Preţul minimal avantajează ofertantul, stimulând producţia; este generator de
excedent de ofertă. Preţul maximal stimulează cumpărătorul, determinând un
excedent de cerere.
Atunci când piaţa este lăsată liberă, un preţ mai mare decât preţul de
echilibru tinde să se micşoreze, stabilindu-se în viitor la preţul de echilibru
(excedentul de ofertă provoacă cedarea vânzătorului la preţ). Dacă preţul este mai
mic decât preţul de echilibru apare excedent de cerere (penurie de ofertă). Preţul va
creşte şi se va stabiliza la preţul de echilibru în viitor.
Figura 5.2. Preţul de echilibru
 5.1. SINTEZA TEMEI

 Definiţie
 Tipologie:
 Cerere de bunuri substituibile
 Cerere de bunuri complementare
 Cerere de bunuri derivate
 Funcţia şi graficul cererii
Funcţia şi graficul cererii descriu starea de echilibru a
cumpărătorului pe piaţă.

P = P(Q) – exprimare inversă (cea mai utilizată)

Q = Q(P) – exprimare directă (mai puţin utilizată)
P
P  Q  V0 - funcţia implicită care
descrie echilibrul cumpărătorului.

V0
P
Q - funcţia explicită care
A E B
descrie echilibrul cumpărătorului
P0

V0

QA QE QB Q
Figura 5.3. Funcţia şi graficul cererii

Q A <Q E <Q B
P0⋅Q A <V 0 - cumpărătorul este în dezechilibru (nu utilizează complet venitul
V0);
P0⋅Q E =V 0 - cumpărătorul este în echilibru (punctul E este pe linia cererii);
P0⋅Q B >V 0 - cumpărătorul este în dezechilibru (cheltuielile sunt mai mari
decât venitul V0, fiind necesar un venit suplimentar).
 Extinderea şi contracţia cererii
 Legea generală a cererii
 Definiţie
 Excepţii de la legea generală a cererii
 Paradoxul Giffen
 Efectul Veblen
 Factorii care influenţează cererea:
 Numărul de cumpărători
 Venitul cumpărătorului
 Preferinţele cumpărătorului
 Previziuni privind evoluţia preţului şi venitului
 Preţul altor bunuri

Influenţa pozitivă a factorului

Influenţa negativă a factorului

C1

C0
C2
Q

Figura 5.4. Creşterea şi diminuarea cererii sub influenţa

acţiunii factorului
 Elasticitatea cererii
 Definiţie
Coeficientul de elasticitate al cererii funcţie de preţ
Q 1−Q 0
Q0
E cp=−
P 1−P0
P0

 Tipologia cererii în funcţie de Ecp

 Ecp=0 – cererea este rigidă
 0<Ecp<1 – cererea este inelastică
 Ecp=1 – cererea este cu elasticitate unitară
 Ecp>1 – cererea este elastică.
 Ecp - cerere perfect elastică
Coeficientul de elasticitate al cererii funcţie de venit
Q 1 −Q0
Q0
E cv =
V 1 −V 0
V0

 Tipologia bunurilor în funcţie de Ecv

 Ecv<0 – bunuri inferioare
 0<Ecv<1 – bunuri normale
 Ecv>1 – bunuri superioare
  Elasticitatea încrucişată
Q x 1−Q x 0
Qx 0
E cx/ py =−
P y 1−P y 0
P y0

 Tipologia bunurilor în funcţie de Ecx/py

 Ecx/py<0 – bunuri complementare
Bunuri complementare
Legea
cererii
PY QY QX
creşte scade scade

Figura 5.5. Legătură de cauzalitate negativă

 Ecx/py>0 – bunuri substituibile

Bunuri substituibile
Legea
cererii
PY QY QX
creşte scade creşte

Figura 5.6.Legătură de cauzalitate pozitivă

 Factorii care influenţează elasticitatea cererii

 ponderea cheltuielilor bunului în buget
 gradul de substituţie al bunului
 durata de timp de la modificarea preţului
 gradul de necesitate al bunului
 Influenţa
P
Ecp=0
 Figura 5.7.Influenţa coeficientului de elasticitate asupra
cererii

 Elasticitatea cererii si politica de preţ a vânzătorului:

Politici de Ecp>1 Ecp=1 Ecp<1

preţ
Creştere preţ Încasarea scade Încasare Încasarea
constantă creşte
Scădere preţ Încasarea Încasare Încasarea scade
creşte constantă
 5.2. APLICAŢII

1. În decursul unei luni, preţul unui bun a crescut de la 700 u.m./buc. La 900
u.m./buc., timp în care cererea pentru bunul respectiv a scăzut de la 20 000 buc. La
10 000 buc. Cererea pentru acest bun este?

2. Care a fost cererea iniţială pentru un bun al cărui preţ a crescut de la

2 000 u.m. la 2 200 u.m. dacă, în prezent, cererea a ajuns la 2 500 buc. Pe
săptămână, iar coeficientul de elasticitate este 3?

3. Elasticitatea cererii în funcţie de preţul bunului Y este de 7. În acest caz,

la o creştere a preţului de 9%, care este cantitatea cerută ?

4. Care este funcţia cererii ştiind că pentru un preţ p 0=100 u.m., cererea
corespunzătoare era Q0=1 000 u.f., iar Eqp=2 (coeficient de elasticitate)?

5. Un întreprinzător dispune de un loc de parcare cu o capacitate maximă de

100 autoturisme. Pentru a stabili tariful s-a efectuat un sondaj rezultând
următoarele date:

T 100 u.m. /zi 80 u.m. /zi 50 u.m. /zi

Na 12 16 20

T- tarif
Na – număr de autoturisme
Determinaţi nivelul optim al tarifului, coeficientului de elasticitate al cererii
în raport cu tariful optim.

6. Funcţia cererii este C = 240 – 3P, pentru P=5, calculaţi elasticitatea

cererii.

7. La momentul to cererea bunului era Q=1 000 UF, iar preţul P=100 UM.
Dacă preţul scade cu 10% iar cantitatea creşte cu 20% stabiliţi mărimea
coeficientului de elasticitate şi tipul de cerere.

Răspuns:
 ΔQ
Q 20
EQP =− =− =2>1 ⇒ cerere elastica
ΔP −10
P
8. Care este ecuaţia cererii ştiind că la preţul P 0=100 UM cererea a fost
E
Q0=1000 UF iar coeficientul elasticităţii cererii produsului pe piaţă Q p =2.

Răspuns:
Q−Q 0
ΔQ
Q Q
EQP =− =− 0
ΔP P−P0
P P0
Q−1000
1000
2=− ⇒Q=3000−20 p
P−100
100

9. Un întreprinzător dispune de un loc de parcare cu o capacitate de 100

autoturisme.
Pentru a stabili tariful se efectuază un sondaj rezultând următoarele date:

tarif 1000 lei / zi 800 lei / zi 500 lei / zi

nr. Auto parcate 60 (I) 80 (II) 100 (III)

Determinaţi:
- nivelul optim al tarifului;
- coeficientul de elasticitate al cererii luând ca bază de comparaţie tariful
optim.

Răspuns:

Calculăm veniturile încasate:

V.I = 1000 x 60 = 60.000 lei / zi, DN
V. II = 800 x 80 = 64.000 lei / zi , N
V. III = 500 x 100 = 50.000 lei / zi, E NT =-
Vmax=64000 lei/zi Toptim=800 lei / zi
DT
T
 60−80 100−80
80 80
E (1 )=− E ( 2)=−
NT 1000−800 NT 500−800
800 800
10. Ce relaţie există între Vm, p şi EQp, unde: Vm=venit marginal, p=preţul,

=coeficientul de elasticitate al cererii faţă de drept.

Răspuns:
V=p x Q
dv=p⋅dQ+Q⋅dp= p⋅dQ  1+ ( Q⋅dp
p⋅dQ )
dv=p⋅dQ  1+ ( dp dQ
:
p Q )
dp dQ 1
: =−
p Q E Qp

dv=p⋅dQ  1−
( ) 1
EQp
dv
dQ
=V m= p⋅ 1−
( )
1
EQp