Capitolul 7.

Oferta

7.1. Oferta – definiţie, tipologie. Legea generală a ofertei. Condiţiile ofertei.

Elasticitatea ofertei

Oferta reflectă comportamentul vânzătorului pe piaţă, este cantitatea maximă pe care un

vânzător doreşte să o vândă la un anumit preţ, la un anumit moment.

Oferta reprezintă preţul minim acceptat pe care doreşte să-l obţină un vânzător pentru o
anumită cantitate vândută la un moment dat.

Curba ofertei are ecuaţia: P = P(Q) şi exprimă starea de echilibru a vânzătorului pe piaţă.

Legătura cauzală dintre evoluţia preţului şi cea a cantităţii vândute se numeşte legea
generală a ofertei.

Între preţ şi cantitate există o legătură directă.

Curba ofertei exprimă totalitatea stărilor de echilibru ale producătorului pe două pieţe: a
factorilor, în calitate de cumpărător de factori şi pe cea a bunurilor, în calitate de vânzător.

După legătura dintre bunurile vândute, oferta poate fi: de bunuri independente, de bunuri
complementare şi mixtă.

Oferta pieţei este oferta tuturor vânzătorilor pe piaţa unui bun. Ea poate fi influenţată de
modificarea preţului; astfel: preţul creşte - cantitatea vânduta creşte (extinderea ofertei) sau
preţul scade - cantitatea vândută scade (contracţia ofertei).

La un anumit nivel al preţului cantitatea vândută poate fi influenţată şi de alţi factori

numiţi condiţiile ofertei. Acestea acţionează asupra curbei ofertei astfel: dacă există o legătură
pozitivă, curba ofertei se deplasează la dreapta (creşterea ofertei); dacă există o legătură
negativă, curba ofertei se deplasează la stânga (reducerea ofertei).

Condiţiile ofertei sunt:

 - Nivelul costurilor de producţie. Atunci când acestea cresc, urmare a creşterii preţurilor
factorilor de producţie, cantitatea produsă şi vândută scade. Există o relaţie negativă între
cantitate şi costurile de producţie.

- Preţul altor bunuri. Factorii de producţie pot fi atraşi pentru a produce alte bunuri pentru
că există condiţii mai eficiente pe piaţă (preţuri de vânzare ale bunului mai mari). În cazul când
cele două bunuri concurente ar fi produse unul principal şi altul secundar, o creştere a producţiei
bunului principal determină o creştere a producţiei ofertei bunului secundar;

- Taxele şi subvenţiile. Când taxele unui anumit produs cresc, vânzătorii îşi diminuează
cantitatea produsă din acel bun. Când subvenţiile pentru realizarea unui bun cresc, creşte şi
cantitatea oferită (legătura directă).

- Previziunile privind evoluţia preţului bunului în viitor. Dacă se prognozează o creştere a

preţului, cantitatea oferită în perioada curentă scade şi invers.

- Evenimentele social-politice (naturale) influenţează direct oferta.

Elasticitatea ofertei

Elasticitatea ofertei exprimă sensibilitatea ofertei (producţiei) în raport cu preţul sau cu

condiţiile ofertei. Elasticitatea ofertei în raport de preţ se determină cu ajutorul coeficientului de
elasticitate ( EQP), care se defineşte prin:

ΔQ
%
Q0
EQP=
ΔP
%
P0

Coeficientul de elasticitate poate lua valorile:

EQP = 0 - oferta este rigidă (perfect inelastică).

Graficul este o dreaptă verticală:

 ΔQ ΔP ΔQ ΔP
→0 pentru ≠0 , deci << .
Q0 P0 Q0 P0

- 0< EQP < 1 - oferta este inelastică. Aceasta exprimă faptul că proporţia de modificare a
ofertei este mai mică decât proporţia de modificare a preţului:

ΔQ ΔP
<
Q0 P 0 ;

- EQP = 1 - oferta are elasticitate unitară. Aceasta exprimă faptul că proporţia de

modificare a ofertei este egală cu proporţia de modificare a preţului:

ΔQ ΔP
=
Q0 P0 ;

- EQP >1 - oferta este elastică, adică proporţia de modificare a ofertei este mai mare decât
cea de modificare a preţului:

ΔQ ΔP
>
Q0 P 0 ;

ΔQ ΔP
>>
- EQP   - oferta este perfect elastică. Graficul este o dreaptă orizontală:
Q0 P0

Factorii care influenţează elasticitatea ofertei sunt:

- costul de producţie: modificarea acestuia contribuie la modificarea elasticităţii ofertei,

relaţia fiind negativă;

- posibilităţile de stocare a bunurilor. Între acestea şi elasticitatea ofertei există o relaţie

pozitivă;

- costul stocării, reflectat de cheltuieli ocazionate de păstrarea bunurilor: între acesta şi

coeficientul de elasticitate este o legătură negativă;
 - perioada de timp de la modificarea preţului: dacă aceasta este foarte scurtă producătorul
nu este capabil să-şi majoreze cantitatea oferită. Dacă perioada de timp este scurtă, producătorul
este capabil să-şi crească producţia fie prin majorarea numărului de salariaţi, fie a cantităţii de
materii prime. Pe o perioadă lungă de timp cantitatea produsă poate fi majorată modificând
volumul de capital fix, prin proces investiţional.

Deci, cu cât perioada de timp este mai mare de la modificarea preţului cu atât coeficientul
de elasticitate al ofertei devine mai mare.

Factorii de influenţă ai coeficientului de elasticitate al cererii sau ofertei modifică panta

liniei cererii sau a ofertei astfel: pentru legătura pozitivă linia se apropie de orizontală, iar pentru
cea negativă linia se apropie de verticală.