III. PIAŢA.

CEREREA ŞI OFERTA

A. Definiţii

• Piaţa exprimă relaţiile dintre agenţii economici, ce se desfăşoară într-un anumit spaţiu, în
cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta de mărfuri, au loc negocieri şi acte de vânzare-cumpărare,
se formează preţurile, în condiţii de concurenţă.
• Cererea de mărfuri exprimă cantitatea dintr-un anumit bun care poate fi achiziţionată de o
persoană, într-un interval de timp, pentru un preţ unitar dat, considerând date veniturile şi preferinţele
cumpărătorilor.
• Legea cererii arată modificarea cererii la variaţia preţului, într-un raport invers proporţional:
când preţul unui bun creşte, cererea pentru acesta este în scădere, iar dacă preţul scade, atunci
cantitatea solicitată de cumpărători din bunul respectiv creşte.
• Elasticitatea cererii reprezintă sensibilitatea acesteia la modificarea preţului sau a venitului.
• Cererea atipică exprimă excepţiile de la legea cererii, situaţiile în care cererea evoluează în
acelaşi sens cu preţul: a) efectul Giffen (scăderea preţurilor bunurilor inferioare este însoţită de
scăderea cererii pentru acestea şi deplasarea ei spre bunuri superioare); b) efectul de anticipare din
partea consumatorilor; c) efectul de venit nul (reducerea de preţ la bunurile foarte scumpe nu
determină o creştere a cererii pentru acestea); d) efectul de ostentaţie şi snobism (unii consumatori
cumpără lucruri din ce în ce mai scumpe); e) efectul de informare imperfectă (un preţ mai ridicat nu
indică întotdeauna o calitate mai bună); f) atunci când este cazul unor bunuri importante, fară
substituenţi - creşterea preţului nu determină o scădere a cererii.
• Oferta este dată de cantitatea (maximă) oferită spre vânzare, într-o perioadă de timp, la un
anumit preţ.
« Legea ofertei exprimă relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în acelaşi
sens cu preţul.
• Elasticitatea ofertei în raport de preţ reprezintă sensibilitatea ofertei la modificările preţului
unui bun.

Tipurile cererii şi ofertei în funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate

Coeficientul de elasticitate a cererii

Cerere sau ofertă
sau ofertei
E>1 Elastică
E=1 Unitară
E<1 Inelastică
E —> oo Perfect elastică
E=0 Perfect inelastică

• Paradoxul ofertei exprimă excepţiile de la legea ofertei, când oferta creşte chiar şi în cazul
scăderii preţului de vânzare.
• Efectul de venit apare atunci când scăderea preţului pentru un produs determină creşterea
cererii şi achiziţionarea, la nivelul aceluiaşi venit, a unei cantităţi mai mari din acel produs, fiind
echivalentul unei sporiri a venitului.
• Efectul de substituţie se manifestă în cazul bunurilor cu aceeaşi utilitate, care sunt substituibile,
arătându-ne că în cazul majorării preţului pentru un bun cererea acestuia se diminuează, sporind cererea
pentru un bun substituibil, fară să se modifice şi preţul lui.
17
 • Echilibrul pieţei reflectă situaţia în care cantităţile oferite şi cele cerute sunt egale, satisfă-
cându-se simultan cerinţele cumpărătorilor şi vânzătorilor.

B. Formule de calcul

• Coeficientul elasticităţii cererii şi al ofertei pentru un anumit bun se calculează cu ajutorul

formulelor:
• Ecp = - (AC/C0)/(AP/P0)
AC = CI - CO
AP = PI - PO, unde:
Ecp - coeficientul de elasticitate a cererii, în funcţie de preţ;
AC - variaţia absolută a cererii;
AP - variaţia absolută a preţului;
CO - cererea iniţială; CI - cererea curentă;
PO - preţul iniţial; PI - preţul actual.
• Ec/p = - %AC/%AP,'
unde: %AC - variaţia procentuală a cererii;
%AP - variaţia procentuală a preţului.
• Ec/v = %AC/%AV,'
unde: %AV - variaţia procentuală a venitului;
Ecv - coeficientul de elasticitate a cererii, în funcţie de venit.
• Eo/p = (AQ/QO)/(AP/PO),
unde: AQ = Q1 - Q 0 ;
AP = PI - PO.
• Eo/p = %AQ/%AP,
unde: Eop - coeficientul de elasticitate a ofertei, în funcţie de preţ;
AQ - variaţia absolută a ofertei;
AP - variaţia absolută a preţului;
%AQ - variaţia procentuală a ofertei;
%AP - variaţia procentuală a preţului;
QO - oferta iniţială;
PO - preţul din perioada anterioară.

C. Probleme

1. în cazul în care coeficientul elasticităţii cererii în raport de preţ este egal cu 1, determinaţi cu cât ar
fi necesar să se modifice preţul (%) pentru o creştere a cererii cu 20% .

2. în situaţia în care preţul unui bun creşte de la 125 u.m. la 375 u.m., iar oferta sporeşte de la 250 de
bucăţi la 500 de bucăţi, să se determine valoarea coeficientului elasticităţii ofertei.

3. Când preţul unui bun scade cu 10%, iar cererea creşte cu 25%, să se calculeze coeficientul de
elasticitate a cererii.

4. Funcţiile cererii şi ofertei în raport de preţ sunt: Cx = 60. - 2px; Ox = 15 + 3px. Dacă preţul pieţei
este 20 u.m., piaţa se caracterizează prin:
a) echilibru; ........
b) excedent de cerere;
c) absorbţie;
d) exces de ofertă.

18
5. în tabelul alăturat sunt prezentate evoluţia cererii şi ofertei pentru un anumit bun la diferite valori
ale preţului acestuia:

Deficit ofertă (-)/

Preţul unitar - mii lei Cererea - buc. Oferta - buc.
Exces ofertă (+)
5 20 12
6 18 14
7 17 15
8 16 16
9 14 18
10 12 21

a) să se determine deficitul sau excedentul de ofertă;

b) care este nivelul preţului de echilibru?

6. Dacă preţul unui bun creşte cu 30%, iar cererea pentru acesta scade cu 40%, să se determine
coeficientul de elasticitate a cererii şi tipul acesteia.

D. Teste-grilă

1. Care din următoarele situaţii determină o sporire a cantităţii oferite dintr-o marfa:
a) reducerea numărului firmelor ce produc marfa respectivă;
b) creşterea concurenţei;
c) creşterea preţului unitar;
d) diminuarea cheltuielilor de transport.

2. în cazul unei pieţe cu cerere elastică, modificarea preţului determină o modificare procentuală a
cererii:
a) egală;
b) mai mare;
c) mai mică;
d) în acelaşi sens.

3. Când cererea este elastică, preţul şi venitul vânzătorului se modifică:

a) în acelaşi sens;
b) în sens contrar;
c) în acelaşi sens, dar cu intensităţi diferite;
d) în sens contrar, dar cu intensităţi diferite.

4. în economia de piaţă cererea şi oferta determină:

a) plăcerea de a cumpăra;
b) satisfacerea optimă nevoilor tuturor;
c) plăcerea de a vinde;
d) stabilirea priorităţilor economice.

5. Dacă preţul pieţei este mai mare decât preţul de echilibru, piaţa bunului respectiv se caracterizează
prin:
a) echilibrul cererii cu oferta; •
b) deficit de cerere;
c) deficit de ofertă;
d) exces de ofertă.
19
6. Dacă pe piaţa unui bun cererea creşte, iar celelalte condiţii rămân nemodificate, creşterea ofertei
este dependentă în mod direct de:
a) nivelul costului mediu şi marginal;
b) domeniul de activitate al firmei;
c) politica economică;
d) mărimea întreprinderii.

7. Preţul de echilibru poate avea un rol hotărâtor în fundamentarea deciziilor, dacă:

a) se formează în mod liber;
b) se menţine constant;
c) are tendinţa de creştere;
d) este fixat dinainte.

8. în cazul în care oferta pentru un bun este inelastică la modificarea preţului, coeficientul de
elasticitate poate fi:
a) >1;
b) <1;
c) co;
d) =0.

9. Cheltuielile unui consumator pentru cumpărarea unui bun cresc în situaţia în care cererea pentru
produsul respectiv este:
a) inelastică şi preţul scade;
b) elastică iar preţul scade;
c) inelastică şi preţul creşte;
d) elastică şi preţul creşte.
A (b+c); B (a+b); C (c+d)

E. Teme de referate şi recenzii

• Rolul „mâinii invizibile" în activitatea economică.

• Evoluţia ofertei pe piaţa unui bun - pentru o perioadă de 3 ani.
• Dinamica raportului cerere-ofertă, sub influenţa modificării preţurilor, la principalele produse
alimentare, pentru ultimii trei ani.
• Analiza efectului de venit şi de substituţie cu exemple din economia actuală.
• Influenţa inovaţiei asupra structurii pieţei.
• Modalităţile prin care piaţa raţionalizează consumul bunurilor disponibile în cantităţi limitate.
• Influenţa pieţei unui produs asupra intervenţiei statului, în sensul restricţionării importului la
categoria respectivă de produse.
• Recenzie la cartea: Michel Didier, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

20
 IV. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

A. Definiţii

• Utilitatea economică reprezintă satisfacţia pe care o resimte o persoană ca urmare a consu-

mului unei cantităţi determinate dintr-un bun, în anumite condiţii de timp şi spaţiu.
• Utilitatea individuală reprezintă satisfacţia pe care o resimte o persoană în urma consumării
unei unităţi dintr-un bun.
• Utilitatea totală reprezintă utilitatea pe care o resimte o persoană în urma consumării unor
cantităţi succesive dintr-un bun într-o perioadă dată.
• Utilitatea marginală reprezintă sporul utilităţii totale resimţite de o persoană ca urmare a
consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun.
• Legea utilităţii marginale (formulată de H. Gossen în 1854) arată că atunci când cantitatea
consumată dintr-un bun creşte, utilitatea marginală a bunului respectiv tinde să se diminueze, până la a
deveni nulă în punctul de saturaţie.
• Consumatorul este un agent economic care utilizează un bun sau serviciu pentru a-şi satisface
o nevoie.
• Comportamentul consumatorului reprezintă totalitatea deciziilor tipice consumatorilor care au
drept scop maximizarea utilităţii.
• Curba de indiferenţă (izoutilitate) este curba care exprimă ansamblul combinărilor posibile în
consumul a două bunuri, astfel încât nivelul utilităţii consumatorului să fie acelaşi. Punctele de pe
această curbă semnifică programe de consum faţă de care consumatorul este indiferent, deoarece toate
sunt dorite în aceeaşi măsură.
• Linia bugetului (constrângerea bugetară) exprimă limitele băneşti ale consumatorului.
• Optimul (echilibrul) consumatorului exprimă acea combinare de bunuri şi servicii în consum
care, la nivelul bugetului disponibil şi al preţurilor existente, asigură maximum de utilitate. Grafic,
optimul consumatorului corespunde punctului în care linia bugetului este tangentă la cea mai înaltă
curbă de indiferenţă. în acest punct panta linei bugetului (raportul preţurilor) este egală cu panta curbei
de indiferenţă (rata marginală de substituţie sau raportul utilităţilor marginale ale celor două bunuri).

unde: E - punctul de optim (echilibru) al consumatorului;

PS - linia bugetului;
UI, U2, U3, U4 - curbe de indiferenţă.
21
 B. Formule de calcul

• Formula de calcul a utilităţii marginale

Umg = AUt / Ax (caz discret)
Umg = U'x (caz continuu),
unde:
AUt = variaţia utilităţii totale;
Ax = creşterea cantităţii consumate din bunul x;
U'x = derivata întâi a utilităţii.

• Formula de calcul a ratei marginale de substituţie a bunului y cu bunul x

RMS = - Ay / Ax (caz discret)
RMS = - U ' x / U ' y (caz continuu),
unde:
Ay = cantitatea din bunul y la care consumatorul este
dispus să renunţe;
Ax = cantitatea suplimentară procurată din bunul x,
astfel încât consumatorul să-şi menţină aceeaşi
utilitate.

• Ecuaţia liniei (constrângerii) bugetare

B = x*Px + y*Py
sau
Y = - Px /Py * x + B / Py,
unde:
x = cantitatea consumată din bunul x;
y = cantitatea consumată din bunul y;
B = bugetul;
Px = preţul bunului x;
Py = preţul bunului y.

• Ecuaţia curbei de indiferenţă

dU = 0
U'xdx + U'ydy = 0

• Condiţia matematică de optim (echilibru) al consumatorului

Umgx / Umg y = px/ py

(caz discret)

U'x/U'y = px / py
(caz continuu)

22
 • Metode analitice de determinare a poziţiei de optim a consumatorului

• Metoda I
Obiectiv: maxim U = U (x,y)
Restrictie: y = - px/py*x + B/py
U(x, y)'= U (x, y(x))
dU/dx = U'x +U'y dy/dx
condiţie: dU/dx = 0 => U'x - px/py U'y = 0 => U'x/U'y = px/py => U'x/px = U'y/py

••• Metoda II — Metoda multiplicatorului Lagrange

U = U (x, y)
B = x*px + y*py
L = U (x, y) + X (B - x*px - y*py)
Condiţie: maximizare L (derivatele parţiale nule)
dL/dx = U'x - ^px = 0 =5- X = U'x/px (1)
dL/dy = U'y - Xpy = 0 => X = U'y/py (2)
dL/d?i = B - x*px - y*py = 0 => B = x*px + y*py
din relaţiile (1) şi (2) => X = U'x/px = U'y/py => U'x/U'y = px/py

C. Probleme

1. In tabelul următor sunt prezentate date ce evidenţiază relaţia dintre cantitatea consumată din bunul
X (Qx) şi utilitatea totală (Utx) resimţită de o persoană care consumă acest bun pe parcursul unei zile.
a) Completaţi tabelul cu datele privind utilitatea marginală (Umx);
b) Precizaţi nivelul consumului de saturaţie; argumentaţi răspunsul.

Qx 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Utx 0 7 13 18 22 25 27 28 28 27
Umx

2. Completaţi datele din tabelul următor (unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul x, Utx
reprezintă utilitatea totală, Umx reprezintă utilitatea marginală):

Qx 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Utx 30 65 83 91 94

Umx 30 20 10 5 1,9 1

3. Ştiind că utilitatea marginală a ultimei unităţi consumate din bunul x este de trei ori mai mare faţă
de cea a ultimei unităţi consumate din bunul y, să se stabilească relaţia dintre preţurile celor două
bunuri, astfel încât consumatorul să-şi asigure starea de echilibru (optim).

4. Un consumator dispune de un venit zilnic de 70000 u.m. pentru satisfacerea nevoilor de hrană cu
bunurile X şi Y, care au preţuri unitare egale, de 10000 u.m. Pe baza datelor din tabelul următor
referitoare la utilitatea marginală pe care consumatorul o atribuie diferitelor unităţi din bunurile X şi
Y, determinaţi programul optim de achiziţii al consumatorului şi utilitatea resimţită.

23
 Cantitatea
Umx Umy
(nr. unităţi)
1 10 8
2 8 7
3 6 6
4 4 5
5 2 4
6 0 3

5. Se ştie că un consumator cumpără două produse x şi y la preţurile px = 2000 u.m., py = 1000 u.m.,
cu un venit de 25000 u.m., funcţia de utilitate având forma U(x,y) = xy/2.
a) Care este structura consumului (cantităţile cumpărate din fiecare bun) dacă utilitatea
obţinută de consumator este maximă?
b) Să se determine rata marginală de substituţie a produselor, în punctul situat pe curba
de indiferenţă U(x, y) - 20, ştiind că în acel punct y = 10.

6. Fie un consumator aflat în situaţia de optim economic, care dispune de un buget B şi achiziţionează
bunurile x şi y la preţurile px şi py. Presupunând că preţul bunului x creşte, în condiţiile în care
bugetul şi preţul bunului y rămân constante, reprezentaţi grafic noua situaţie de optim, analizând
efectele de substituire şi de venit care apar datorită acestei modificări.

D. Teste-grilă

1. Utilitatea economică a unei cărţi constă în:

a) cantitatea informaţiei pe care o deţine;
b) calitatea informaţiei pe care o deţine;
c) satisfacţia conferită fiecărui cititor de cartea respectivă în anumite condiţii
determinate;
d) nivelul preţului.

2. Atunci când un consumator ordonează diferitele programe de consum spunând, de exemplu, că

bunul C este preferat bunului B, care, la rândul lui este preferat bunului A:
a) utilitatea este cardinal măsurabilă;
b) utilitatea este ordinal măsurabilă;
c) utilitatea nu se poate măsura în acest caz.

3. Când utilitatea marginală a unui bun este pozitivă, dar descrescătoare, utilitatea totală resimţită de
către un consumator prin mărirea cantităţii consumate din bunul respectiv:
a) creşte;
b) scade;
c) este constantă;
d) este egală cu 0.

4. Legea utilităţii marginale descrescânde a fost formulată prima dată de:

a) H. Gossen;
b) J.M. Keynes;
c) P.A. Samuelson;
d) K. Engel;
e) G. Becker.

5. Legea utilităţii marginale descrescânde precizează că:

a) preţul unui bun trebuie diminuat pentru a permite consumatorilor să cumpere cantităţi
suplimentare din acesta;
24
 b) unităţile suplimentare consumate dintr-un bun vor oferi din ce în ce mai puţină satis-
facţie consumatorului;
c) utilitatea totală este descrescătoare pe măsură ce se consumă unităţi suplimentare
dintr-un bun.

6. în punctul de saturaţie a consumului:

a) utilitatea totală este maximă;
b) utilitatea marginală este maximă;
c) utilitatea totală este nulă;
d) utilitatea marginală este nulă.

7. Apa este un bun indispensabil vieţii omului, în comparaţie cu diamantul; totuşi apa are un preţ
mult mai mic în raport cu cel al diamantului. Acest paradox (aparent) se explică astfel:
a) Umd < Uma;
b) Umd > Uma;
c) Utd < Uta;
d) Utd > Uta.
unde:
Umd = utilitatea marginală a diamantului;
Uma = utilitatea marginală a apei;
Uta = utilitatea totală a apei;
Utd = utilitatea totală a diamantului.

8. Curba de indiferenţă exprimă:

a) ansamblul combinaţiilor posibile în consumul a două bunuri, astfel încât nivelul utilităţii
consumatorului să rămână acelaşi;
b) ansamblul combinaţiilor posibile în consumul a două bunuri, astfel încât nivelul utilităţii
consumatorului să fie maxim;
c) ansamblul combinaţiilor posibile în consumul a două bunuri, astfel încât nivelul utilităţii
consumatorului să fie minim.

9. Restricţia bugetară arată limitele băneşti ale abordării unei situaţii de consum. Ecuaţia dreptei
bugetului este următoarea:
a) B = X*px + Y *py; unde: px, py = preţurile bunurilor X şi Y;
b) B = X*py + Y*px; X, Y = cantităţile din bunurile X şi Y;
c) Y = -px/py*X + B/py; B = bugetul disponibil.
d) B = X*px - Y*py.

10. Rata marginală de substituţie a bunului y cu bunul x, reprezintă cantitatea din bunul x care este
necesară pentru a înlocui o unitate din bunul y, astfel încât:
a) utilitatea totală să fie maximă;
b) utilitatea totală să fie constantă;
c) utilitatea totală să fie minimă;
d) utilitatea totală să fie nulă.

11. Optimul consumatorului se realizează la o combinare de bunuri şi servicii în consum care, la nive-
lul bugetului de care dispune şi al preţurilor existente, îi asigură:
a) o cheltuială minimă;
b) maximum de satisfacţie (utilitate);
c) minimum de satisfacţie (utilitate);
d) menţinerea obiceiurilor de consum anterioare;
e) menţinerea constantă a utilităţii (satisfacţiei).

25
 E. Teme de referate şi recenzii

Recenzie la cartea: Gary Becker, Comportamentul uman. O abordare economică, Editura ALL,
Bucureşti, 1994.
Utilitatea economică şi problema măsurării ei de-a lungul timpului.
Tradiţional şi nou în alegerea raţională a consumatorului.
Dinamica echilibrului consumatorului - efectele modificării venitului şi preţurilor.
Consumatorul rege? Limitări ale opţiunii consumatorului în economia de piaţă contemporană.
Analiza modelului actual de consum al populaţiei în România.
Analiză comparativă a modelului de consum din România şi modelelor de consum din ţările
dezvoltate.
Consumul populaţiei în calitate de componentă a dezvoltării durabile.
Studiu de caz: relaţia dintre structura consumului pe categorii socio-economice şi durata medie de
viaţă în România.

26