Tema: Cererea şi oferta.

Echilibrul pieţei
 Cuprins:
🙢
🙣 Cererea.Factorii determinanţi, funcţia,
interpretarea grafică şi legea cererii;
🙣 Oferta: esenţa, determinante. Legea
ofertei;
🙣 Echilibrul pieţei. Surplusul
producătorului şi consumatorului;
🙣 Influenţa statului asupra echilibrului
pieţei.
 1.Cererea.Factorii determinanţi, funcţia,
interpretarea grafică şi legea cererii
🙢
🙣 Cererea caracterizează dorinţa şi posibilitatea
cumpărătorilor de a procura bunuri existente pe piaţă.
🙣 Volumul cererii exprimă cantitatea dintr-un bun, pe
care cumpărătorul este dispus şi poate să-l
achiziţioneze într-un anumit interval de timp şi la
diferite niveluri de preţ, în condiţii de concurenţă.
 Formele cererii:
🙢
🙣 Cerere individuală (vine din partea unui consumator
pentru un bun determinat, într-un anumit interval de
timp şi la diferite niveluri de preţuri existente);
🙣 Cerere de piaţă (suma cantităţilor solicitate dintr-un
bun, la fiecare nivel de preţ, pe piaţa dată şi în
interval de timp respectiv), care este studiată în
cursul de microeconomie;
🙣 Cerere totală sau agregată(suma cererii agenţilor
economici pentru toate bunurile şi serviciile finite,
propuse pe diferite pieţe de bunuri şi servicii ale
ţării).
Funcţia cererii:
🙢
🙣  
 Ecuaţia liniară a cererii:
🙢
🙣  
Legea cererii
🙢
🙣 Reducerea preţului unitar (ceteris paribus) al uni bun
determină creşterea cantităţii cerute din bunul
respectiv şi invers.
🙣 Acţiunea legii cererii în mod obiectiv provoacă unele
efecte:
• Efectul de venit ;
• Efectul de substituţie;
• Efectul utilităţii marginale descrescînde.
Curba cererii:
🙢

Figura 1: Curba cererii

 În acelaşi timp există şi excepţii de la
legea cererii:
🙢
🙣 Efectul (paradoxul) Giffen – cererea pentru bunurile de
primă necesitate şi inferioare relativ ieftine, la creşterea preţului, de
asemenea va creşte;

🙣 Efectul Veblen – mărfurile de lux sunt procurate la preţuri mai

înalte;
🙣 Efectul de snob – „snobii” procurînd bunuri se conduc de dorinţa
de a se evidenţia, deseori în această goană se ignorează factorul preţ.
 Factorii non-preţ ai modificării
cererii sunt:
🙢
🙣 Modificarea veniturilor populaţiei;
🙣 Numărul şi structura cumpărătorilor;
🙣 Anticipările consumatorilor privind evoluţia
preţurilor şi veniturilor;
🙣 Gusturile şi preferinţele consumatorilor;
🙣 Modificările preţurilor altor bunuri (cazul bunurilor
substituibile şi complementare);
🙣 Structura ofertei de mărfuri;
🙣 Ponderea inputurilor naturale în venitul populaţiei.
 Modificarea factorilor non-preţ, considerînd că preţul
ceteris-paribus, va determina modificarea funcţiei
cererii:
🙣   🙢
 Modificarea factorilor cererii şi reflectarea
prin curba cererii

Factorii cererii şi modificarea lor

🙢 Reflectarea prin curba cererii

Preţul bunului dat: Deplasarea de-a lungul curbei cererii:

creşterea (P↑) în sus
scăderea (P↓) în jos

Veniturile consumatorilor: Deplasarea curbei cererii:

majorare (I↑) la dreapta „→”
diminuare (I↓) la stânga „←”

Numărul cumpărătorilor: Deplasarea curbei cererii:

creşte (N↑) la dreapta „→”
scade (N↓) la stânga „←”

Preţurile pentru bunurile complementare: Deplasarea curbei cererii:

cresc (P↑)  
scad (P↓) la stânga „←”
la dreapta „→”

Preţurile pentru bunurile substituibile: Deplasarea curbei cererii:

cresc (P↑) la dreapta „→”
scad (P↓) la stânga „←”
 Oferta: esenţa,
determinante. Legea ofertei
🙢
🙣 Oferta caracterizează dorinţa şi posibilitatea
vânzătorilor de a propune pe piaţă anumite
bunuri.
🙣 Volumul ofertei reprezintă cantitatea dintr-un
anumit bun sau serviciu pe care producătorii
doresc şi sunt în stare să le cedeze pe piaţă, la
nivelul preţului existent, într-o perioadă
determinată de timp.
 Formele ofertei:
🙢
🙣 Ofertă individuală, producţia de bunuri la nivelul
unui subiect economic;
🙣 Oferta de piaţă, suma ofertelor individuale la nivelul
unei ramuri;
🙣 Oferta totală sau agregată , la nivelul economiei
naţionale reprezintă cantitatea totală de bunuri şi
servicii disponibilă pentru vânzare la un nivel dat al
preţurilor generale din economie şi într-o anumită
perioadă de timp.
 Funcţia ofertei:
🙢
🙣  
 Legea ofertei:
🙢
🙣  
 Ecuaţia liniară a ofertei:
🙢
🙣  
 Factorii non-preţ:
🙢
🙣 Tehnologia producţiei;
🙣 Preţurile resurselor şi costurilor de producţie ale
firmei;
🙣 Nivelul taxelor şi subsidiilor de stat;
🙣 Numărul producătorilor;
🙣 Calamităţile naturale şi sociale;
🙣 Previziunile producătorilor.
 Modificarea factorilor non-preţ duce la
modificarea funcţiei ofertei:

🙣  
🙢
 Echilibrul pieţei. Surplusul
producătorului şi consumatorului
🙢
🙣 Echilibrul de piaţă reprezintă acea stare a pieţei cînd
preţul şi cantitatea generează un raport de egalitate
între forţele ofertei şi cererii.

Figura 4: Interacţiunea cererii şi ofertei

 🙢
🙣 Pentru orice preţ, ce devansează preţul de echilibru,
oferta depăşeşte cererea şi apare surplusul de
bunuri: P
D
exces
S

de ofertă

P1

E
Pe
(PD=PS)

Q
Qe (QD= QS)

Figura 5: Formarea excesului de bunuri

 🙢
🙣 Şi, invers, pentru orice preţ de piaţă mai mic decît cel de
echilibru, cererea va depăşi oferta şi se va forma
deficit(penurie) de bunuri:
P
D S

Pe

P2 E

penurie

exces
de cerere

Q
Qe

Figura 6: Formarea deficitului de bunuri

 Echilibrul în abordarea lui
L.Walras
🙢
🙣 Se bazează pe oscilaţia preţului de piaţă real în
direcţia preţului de echilibru, fiind caracteristic
proceselor de piaţă pe perioada scurtă :

Figura 7 : Echilibrul după L. Walras

 Echilibrul în abordarea lui
A.Marshall:
🙢
🙣 Dezechilibrul este înlăturat prin modificarea volumului real al
ofertei faţă de cel de echilibru, acest echilibrueste caracteristic
proceselor pieţei pe perioada lungă de timp.

P D S

P2

Pe

P1 E

QS Qe QD Q
🙢
1. Dacă se are în vedere modificarea cererii (D),
oferta (S) fiind constantă, atunci:
🙢
🙢
🙢
🙢
2. Dacă se ia în consideraţie modificarea ofertei
(S), cererea (D) fiind constantă, atunci:
🙢

Figura 9: Raportul oferta-preţ

 Surplusul producătorului şi
consumatorului:
🙣 Surplusul
🙢
producătorului reprezintă diferenţa dintre
încasările de la comercializarea bunurilor la preţul pieţei
şi cheltuielile de producţie.
🙣 Surplusul consumatorului constituie diferenţa dintre
suma, pe care consumatorii sunt gata să o achite pentru
marfa dată şi suma pe care o achită în realitate.
P
S
A

E
PE

D
B

Figura 10: Surplusul consumatorului şi producătorului

QE Q
 Influenţa statului asupra
echilibrului pieţei
🙢
🙣 Nivelul „maximal” al preţului se determină la un
nivel inferior preţului de echilibru: este un preţ social
redus, care e fixat pentru susţinerea intereselor
consumatorilor vulnerabili:

Figura 11 : Fixarea preţului maximal de către stat

 🙢
🙣 Nivelul „minimal” al preţului este un preţ ce depăşeşte
preţul de echilibru şi se stabileşte de către guvernele unor
tări pentru stimularea producătorilor agricoli.

Figura 12: Fixarea preţului minimal („prag”) de către stat

Influenţa impozitului (plătit de vânzător)
asupra echilibrului pieţei
🙢
 Exemplu de problemă:
🙢
🙣 Cererea dintr-un bun este descrisă prin funcția
Qd = 60-2P, iar oferta Qs=-30+4P. De determinat
Pe-? Qe-? De calculat parametri cantitativi, dacă
plafonul prețului = 10 u.m.
1) Qd = Qs
60-2P = -30+4P P= 15
2) Qd = 60-2*15 =30, Qs =-30+4*15=30
3)Qd =60-2P =60-2*10=40 un.
Qs =-30+4P = -30+4*10 =10 un.
Reprezentarea grafică:
🙢