 1. Conceptul antreprenoriatului, forme și tipologii.

Antreprenoriat - se referă la actul de creare a unei afaceri pentru a genera profit, prin
identificarea sau chiar crearea unei necesități și răspunsul la aceasta prin intermediul noii
întreprinderi.

Antreprenoriatul sub forma întreprinderilor comerciale

Cea mai frecvent întâlnitǎ formǎ de societate comercialǎ este societatea cu răspundere limitatǎ
(SRL). Fiecare partener este obligat sǎ facă o depunere de capital de bazǎ, din care vor putea fi
plătite datoriile sau alte angajamente financiare în cazul lichidării societăţii. Răspunderea este
limitatǎ: societatea este răspunzătoare numai în limita capitalului de bazǎ. Partenerii încheie un
contract de parteneriat, în care se prevede, suma investitǎ de fiecare partener şi modul în care se
va face distribuirea profitului comun.

 2. Tipologia formelor mediului antreprenorial

1. În funcţie de forma de proprietate deosebim:

- întreprinderi de stat; - întreprinderi private; - întreprinderi cu proprietate mixtă.

A) De stat este faptul că întregul său patrimoniu aparţine statului pe al cărui teritoriu se află.
Înfiinţarea şi funcţionarea întreprinderilor de stat depinde în exclusivitate de voinţa factorilor
decizionali etatici, potrivit reglementărilor existente în fiecare ţară.

B) Întreprinderile private se caracterizează prin faptul că patrimoniul lor se află în proprietatea

uneia sau a mai multor persoane.

Trăsăturile economice esenţiale ale întreprinderilor private:

- iniţiativa constituirii şi funcţionării lor aparţine în totalitate întreprinzătorului;

- existenţa unui capital iniţial minim este obligatorie;

- independenţa deplină în ceea ce priveşte direcţionarea activităţilor întreprinderii;

- asumarea integrală a riscurilor economice şi sociale legate de operaţiile firmei etc.

C) Întreprinderea cu proprietate mixtă, al cărei patrimoniu aparţine parţial sta-

tului, parţial persoanelor fizice sau juridice private.

2. După natura activităţii se evidenţiază:

- întreprinderi agricole;

- întreprinderi industriale;

- întreprinderi de servicii;

- întreprinderi de distribuţie al căror rol este de a pune la dispoziţia clienţilor

diferite bunuri de consum.

3. În funcţie de obiectul muncii - întreprinderi extractive şi prelucrătoare. Extractive (extracţia
obiectelor muncii din natură), prelucrătoare (transformarea materiilor prime în produse finite).

4. Caracterul producţiei finite distingem:

- întreprinderi producătoare de mijloace de producţie;

- întreprinderi producătoare de bunuri de consum.

5. Continuitatea procesului tehnologic există:

- întreprinderi cu procese tehnologice continue;

- întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.

6. După timpul de lucru deosebim:

- întreprinderi ce funcţionează anul împrejur;

- întreprinderi sezoniere.

7. Nivelul de specializare se poate vorbi de:

- întreprinderi specializate; - întreprinderi universale; - întreprinderi mixte.

8. Metoda de organizare a producţiei putem evidenţia:

- întreprinderi cu producţia organizată în flux;

- întreprinderi cu producţia organizată pe obiecte;

- întreprinderi cu producţia organizată în unicate.

Merge și la punctul 6

9. Forma organizatorico-juridică a întreprinderii deosebim:

- întreprindere individuală;

- societate în nume colectiv;

- societate în comandită;

- societate pe acţiuni;

- societate cu răspundere limitată;

- cooperativă de producţie;

- cooperativă de întreprinzător;

- întreprindere de arendă;

- întreprindere de stat şi întreprindere municipală.

10. Dupǎ mǎrime:

- microîntreprinderi; - întreprinderi mici; - întreprinderi mijlocii; - întreprinderi mari.

 3. Definirea întreprinderilor mici și mijlocii în UE, Marea Britanie, Japonia,

Republica Moldova.

În Uniunea Europeană criteriul principal în stabilirea mărimii întreprinderii este numărul de

salariaţi, ceea ce permite clasificarea acestora în 3 categorii:

- microîntreprinderi: 1-9 salariaţi;

- întreprinderi mici: 10-99 salariaţi;

- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaţi.

În Marea Britanie sunt considerate mici întreprinderile care respectă cel puţin 2 criterii dintre
cele enumerate mai jos:

- valoarea anuală a vânzărilor nu depăşeşte 5,6 milioane lire sterline;

- valoarea de bilanţ a activelor nu depăşeşte 2,8 milioane lire sterline;

- numărul angajaţilor nu este mai mare de 50 de persoane.

Pentru întreprinderile mijlocii criteriile de apreciere sunt următoarele:

- valoarea anuală a vânzărilor nu depăşeşte 22, 8 milioane lire sterline;

- valoarea de bilanţ a activelor nu depăşeşte 11,4 milioane lire sterline;

- numărul angajaţilor nu este mai mare de 250 de persoane.

În Japonia, Legea de bază a întreprinderilor mici şi mijlocii atribuie întreprinderile la categoria

de IMM în funcţie de mărimea capitalului, de numărul angajaţilor şi de apartenenţa ramurală.
Astfel, în industria extractivă şi prelucrătoare, transport, comunicaţii şi construcţii întreprinderea
este considerată mijlocie dacă dispune de un capital de maxim 100 mii yeni şi de 300 de angajaţi.
Întreprinderi mici sunt considerate cele care au până la 5 angajaţi în comerţ şi servicii şi cel mult
20 de angajaţi în celelalte domenii.

În Republica Moldova, Este considerat întreprindere mică agentul economic ce respectă

următoarele criterii: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 49 de persoane, sumă
anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 25 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a
activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei. În cazul întreprinderii mijlocii, criteriile de definire
sunt următoarele: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, sumă
anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 50 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a
activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei.

 4.Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii

- oferă noi locuri de muncă;

- favorizează inovarea şi flexibilitatea;

- oferă personalului posibilitatea de a-şi spori calificarea şi de a putea aspira la posturi în

întreprinderile mari;
- stimulează concurenţa;

- ajută la buna funcţionare a întreprinderilor mari, pentru care prestează diferite

servicii sau produc diferite subansambluri;

- fabrică produse şi prestează servicii în condiţii de eficienţă.

 5. Avantajele și dezavantajele întreprinderilor mici și mijlocii

Avantaje:

- O întreprindere mică poate constitui punctul perfect de pornire în lansarea unui nou produs sau
serviciu;

- Întreprinderile mici pot prezenta avantaje faţă de cele mari atunci când se pune problema
satisfacerii unor nevoi locale. Adesea nevoile locale au anumite particularităţi, care nu ar putea fi
satisfăcute adecvat de o întreprindere mare;

- Mulţi consumatori sunt plictisiţi de produsele realizate în serii mari şi preferă produsele de serie
mică sau unicate, realizate de întreprinderile mici;

- În anumite domenii prestarea unor servicii de calitate presupune o relaţie personală, mai
apropiată, între client şi producător, avantaj oferit în special de întreprinderile mici;

- Întreprinderile mici sunt mai flexibile şi se acomodează rapid şi eficient la conjunctura pieţei şi
la schimbările în procesul de producţie.

Dezavantajele:

1. O singură persoană nu poate să posede toate calificările manageriale necesare pentru

coordonarea întregului ciclu de activitate.

2. Într-o afacere mică sistemul de control tinde să fie informal, direct şi personal. Dacă firma se
extinde, evantaiul responsabilităţilor poate deveni excesiv pentru întreprinzător.

3. Preocuparea proprietarului pentru problemele zilnice presante îl determină să ignore

planificarea activităţii pe un termen mai lung.

4. Proprietarul unei afaceri mici este deseori lipsit de o educaţie managerială adecvată şi de
experienţă în domeniul managementului.

 7. Ideea de afaceri: factori ce influenţează asupra deciziei de a iniția afacere

 8. Procesul de transformare a ideii în afacere

 9. Evaluarea ideii de afaceri

Ce vă place să faceţi?

Care va fi rolul familiei în afacerea Dvs.?

Cât de mult şi perseverent intenţionaţi să lucraţi?

Ce condiţii aţi prefera la locul de muncă?

Care sunt scopurile majore şi obiectivele Dvs. personale?

 10. Deschiderea afacerii – avantaje şi limite

Avantaje:

1. Implementarea nelimitată a ideilor proprii

2. Satisfacţia de a crea o întreprindere de la zero

3. Evitarea transmiterii unei reputaţii îndoielnice a fostului proprietar

4. Posibilitatea de a selecta, a motiva şi a dezvolta independent personalul

5. Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie

6. Alegerea amplasamentului afacerii

Limite:

1. Costul ridicat pentru lansarea în afaceri, procurarea echipamentului etc.

2. Cheltuielile de timp mari pentru lansarea afacerii.

3. Alegerea unei afaceri mai puţin potrivite.

4. Saturaţia pieţei sau existenţa unei concurenţe puternice, care face dificilă afirmarea

nou-venitului.
 5. Riscul legat de realizarea unei idei noi.

6. Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii.

 11. Etapele procesului de deschidere a afacerii de la zero

 12. Avantaje şi limite cumpararii unei afaceri existente

Avantaje

Durata de lansare, Venituri imediate, Amplasare, Experienţa şi a relaţiile vânzătorului

Limitele

Risc, Cheltuieli suplimenatre, Reputația, Nedorința de a lucra, Fonduri fixe,

Amplasamentul, Schimbări

 13. Etapele procesului de cumpărare a afacerii

Stabilirea criteriilor

Căutarea afacerii

Stabilirea motivului vânzării

Diagnosticarea afacerii

Determinarea valorii întreprinderii şi stabilirea preţului afacerii

Încheierea contractului de vânzare-cumpărare

  14. Evaluarea afacerii, metode:
- bazate pe comparaţie;
- patrimoniale;
- a veniturilor viitoare;
- mixte.

Constituie procesul de determinare a valorii acesteia la o dată concretă, ţinându-se cont

de factorii fizici, economici, sociali şi de altă natură care influenţează asupra valorii
întreprinderii.

 15. Esența și tipurile franchisingului

Franchising - relaţiile contractuale dintre vânzător şi cumpărător privind acordarea

drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în schimbul unei
plăţi.

Franchiser - vânzător

Franchisee – cumpărător

Clasificarea franchisingului:

După obiectul oferit în franchising:

A) Franchisingul numelui

B) Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor

C) Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii

După profilul participanților

După nivelul de intermediere

 16. Evaluarea sistemului de franchising

Durata de activitate pe piață

Investițiile necesare

Profitabilitatea

Proprietarul franchizei

Tipurile de susținere

Condițiile contractului

Câștigurile personale

 17. Management strategic în afaceri mici

  18. Analiza SWOT și matricea BCG

S – Strengths – puncte forte

W- Weaknesses – puncte slabe

O- Opportunities – oportunități

T-Threats – amenințări

Matricea Boston este o unealtă teoretică în marketing care permite clasificarea

portofoliilor de produse în funcție de absorbția și generarea de numerar, bazată pe procentajul de
piață relativ și pe ratele relative de creștere a pieței.

 19. Cercetarea de marketing în cadrul micii afaceri

Etapele:

Formularea problemei

Culegerea datelor

Prelucrarea informațiilor, elaborarea concluziilor și folosirea acestora pentru a lua decizii

 20. Segmentarea, alegerea pieței-țintă și pozționarea în cadrul afacerii

Segmentarea pieței - procesul de împărțire a pieței în grupuri/categorii distincte de

consumatori, ceea ce necesită elaborarea de către conducerea întreprinderii a unor mixuri de
marketing specifice.

Piața-țintă - acel segment de piață pe care întreprinderea îl poate deservi cel mai bine.

Poziționarea

Relatează modul cum consumatorul percepe produsul în comparație cu produsele

concurente. Locul pe care îl ocupă produsul sau afacerea în mintea consumatorului.

 21. Mixul de marketing

Produsul (Ciclul de viață a produsului – Lansarea, Creșterea, Maturitatea, Declinul)

Politica de plasament(Totalitatea activităților desfășurate de întreprindere în scopul

aducerii produselor și serviciilor la dispoziția consumatorului și stabilirii relațiilor cu
intermediarii)

Politica de preț (Modalitățile de stabilire a prețului - În baza calculării costului, Conform

cererii, În baza prețului concurenților, Preț de " smântânire“, Preț de penetrare)

Promovarea (Reclama, Vânzarea personală, Promovarea vânzărilor, Relațiile publice)

 22. Concept, scopurile și recomandări în elaborarea planului de afaceri

Planul de afaceri - Un document confidențial, în care sunt scrise obiectivele și scopurile

întreprinderii și modalități de atingere a acestora.
 Scopuri

Anticiparea problemelor, schimbărilor

Obținerea creditului

Atragerea investitorului

Instrument de gestiune

Inițierea sau cumpărarea afacerii

Determinarea strategiei

Recomandări

Să fie concis și complet

Să fie scris clar, folosind termeni accesibili

Stilul coerent și precis

Ușor de înțeles și de urmat

Calculele să fie prezentate în tabele

Să prezinte o analiză obiectivă, bazată pe propuneri realiste

Să aibă un aspect atrăgător

Ideile formulate la modul activ

 23. Structura și conținutul compartimentelor de bază ale planului de afaceri

Structura

Sumarul ,Descrierea afacerii și obiectivele, Produsul, Planul de marketing, Concurența,

Amplasarea, Management și personalul, Planul operațional, Evaluarea riscurilor, Planul
financiar, Anexele.

Pagina de titlu

Denumirea întreprinderii, Scopul elaborării, Perioada, Adresa juridică, Contactele, Numele

prenumele directorului, Data, Semnătura.

Sumarul

Sunt abordate pozițiile de bază ale PA, De la 1 până la 4 pagini, Suma necesară pentru realizarea
planului.

Descrierea afacerii și obiectivele

Denumirea oficială, Data și numărul înregistrării, Statutul juridic și fondatorii, Existența

licențelor și autorizațiilor, Analiza SWOT.
Produsul

Descrierea detaliată a produselor și serviciilor, Caracteristici calitative, Avantaje, Caracteristici

tehnologice, Asortimentul și nomenclatura, Ambalajul și designul.

Planul de marketing

Piața, Clienții, Concurenții, Strategia prețurilor, Distribuția și vânzarea, Promovarea.

Planul operațional

Procesul de producție, Echipament necesar, Furnizorii utilajului, Furnizorii de materii prime,

materiale,

Combustibil, Spațiile de producere și auxiliare, Organizarea controlului calității.

Management și personalul

Caracetristicile fondatorilor și angajaților-cheie, Descrierea obligațiilor și limitele de autoritate,

Experiența în conducere, Structura porganizatorică, Componența personalului, Formele de
angajre a personalului, Formele de salarizare și stimulare a personalului, Pregătirea și
perfecționarea personalului.

Evaluarea riscurilor

Riscuri ce pot apărea în activitatea întreprinderii: procurarea materiei prime și a materialelor,

prețuri procesul de producție, realizarea producției, neachitări, Riscuri politice, Riscuri legate de
condițiile climatice nefavorabile.

Planul financiar

Prognoza privind rezultatele financiare, Prognoza privind fluxul ijloacelor bănești, Prognoza
bilanțului.

Anexe

Copia cerificatului de înregistrare a întreprinderii, Scrisori de recomandare sau de garantare,

Pliante ce descriu produsul, Rezumatul testării produselor, Bilanțurile pe anii precedenți.

24. Finanțarea antreprenoriatului

- capitalul personal;

- participările în capital;

- creditul vânzătorului;

- ajutoarele sau subvenţiile acordate fondatorilor de întreprinderi;

- împrumuturile de onoare;

- împrumuturile pe termen mediu şi lung;

- creditul fiscal.