Tema 4 .Sistemele Monetare

TITULARUL DISCIPLINEI UNIVERSITARE
”MONEDĂ ȘI CREDIT”
Mihail GÎRLEA
conferențiar universitar,
doctor în economie,
Departamentul ”Finanțe și
banci”
www.moodle.usm.md
SUBIECTUL 4
Sisteme monetare
Mihail Gîrlea
conf. univ., dr.
Subiectul 4: " Sisteme monetare"
Tema Sisteme monetare are

scopul de a consolida cunoştinţele teoretice şi
forma abilităţile practice cu referire la
sistemul monetar din punct de vedere
conceptual, compoziţional, funcţional şi
tipologic, în aspect naţional, regional şi
internaţional.
Subiectul 4:"Unitățile de conținut"
Subiectul 4: " Sisteme monetare"
Finalităţile însuşirii subiectelor enunţate se regăsesc în competenţele
 de cunoaştere a originii, noţiunii, şi compoziţiei sistemelor monetare, a tipurilor

acestora şi a particularităţilor sistemului monetar naţional al Republicii Moldova,
a sistemului monetar european şi a sistemului monetar internaţional;
 de aplicare a cunoştinţelor teoretice în periodizarea evoluţiei sistemelor

monetare, elaborarea clasificării sistemelor monetare, tratarea problematicii
etalonului monetar, analizei sistemelor monetare;
 de integrare a cunoştinţelor şi abilităţilor privind sistemele monetare în

sistematizarea şi caracteristica acestora, calificarea şi descrierea elementelor
sistemului monetar, efectuarea calculelor în contextul convertibilităţii monetare,
identificarea autenticităţii semnelor monetare ale Republicii Moldova, aplicarea
în practică a actelor normative privind moneda naţională a Republicii Moldova,
elaborarea lucrărilor scrise şi prezentarea discursurilor verbale pe problematica
funcţionalităţii sistemelor monetare.
Obiectivele studiului
 să cunoască originea, noţiunea şi compoziţia sistemelor monetare, a tipurilor acestora şi a

particularităţilor sistemului monetar naţional al Republicii Moldova, precum şi a sistemului
monetar internaţional şi sistemului monetar european;
 să ilustreze cunoştinţele teoretice în periodizarea evoluţiei sistemelor monetare, precum şi

criteriile de clasificare a sistemelor monetare;
 să structureze într-un discurs cunoştinţele şi abilităţile privind sistemele monetare în

sistematizarea şi caracteristica acestora;
 să identifice autenticitatea semnelor monetare ale Republicii Moldova, precum şi aplicarea

în practică a actelor normative privind moneda naţională;
 să analizeze activitatea Republicii Moldova în cadrul organismelor financiar- internaţionale;
 să elaboreze lucrări scrise şi prezentare a discursurilor verbale pe problematica

funcţionalităţii sistemelor monetare.
Cuvinte - cheie
 sistem monetar naţional
 sistem monetar internaţional
 sistem monetar european,
 elemente ale sistemului monetar
 etalon monetar, monometalism
 bimetalism
 etaloane-aur
 unitate monetară
 convertibilitate monetară
 lichiditate internaţională
 uniune monetară, blocuri monetare
 sistemul monetar internaţional de la Bretton Woods
 Drepturi Speciale de Tragere
 Fondul Monetar Internaţional
 Banca Mondială, şarpe monetar
 Fondul European de Cooperare Monetară
 integrare monetară
Subiectul 4
“SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL”
1.1. Originea sistemelor monetare.
1.2. Noţiune de sistem monetar.
1.3. Compoziţia sistemului monetar.
1.3.1. Formativa instrumentară.
1.3.2. Cadrul reglamentor.
1.3.3. Structura instituțională.
1.4. Tipuri de sisteme monetare.
1.5. Sistemul monetar actual al Republicii Moldova.
1. SISTEMUL MONETAR NAȚIONAL
Organizarea monetară, evoluând aproape

trei milenii, a furnizat diverse experiențe,
demonstrând importanța constituirii
judicioase și funcționării efective a
sistemelor monetare.
1.1. ORIGINEA SISTEMELOR MONETARE
Moneda şi circulaţia monetară în

majoritatea ţărilor s-a constituit istoric,
având în primele cinci secole pretutindeni
caracter sporadic şi haotic.
PRIMUL SISTEM MONETAR
În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui Herodot, în Lidia, ţară

din Asia Mică, regele Cresus (a.a. 560 – 547) instituie primul
sistem monetar naţional:
 stabileşte unităţile şi subunităţile monetare,

 fixează pentru fiecare conţinutul de metale
nobile,
 determină raportul dintre aur şi argint,
 bate centralizat moneda,
 decide asupra regulilor de emitere şi
circulaţie a banilor.
STATERI DE AUR ŞI ARGINT
EMIŞI DE CRESUS
EFECTELE CONSTITUIRII
SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL
 centralizarea şi unificarea baterii monedelor;
 aprobarea unităţii naţionale unice;
 stabilirea unui raport de valoare fixat între monedele

de aur şi argint egal cu 1 : 13 1/3.
RAPORTUL DE VALOARE DINTRE MONEDELE DIN
AUR ŞI ARGINT
HEMISTATER EMIS DE CRESUS
TREIME ȘI ȘESIME DE STATER EMIS DE CRESUS
UNA A DOUSPREZECEA DE STATER EMIS DE
CRESUS
EFECTELE CONSTITUIRII
SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL
 Impuls dezvoltării sistemelor monetare naţionale, care au

stat la temelia sistemelor monetare moderne, a dat amploarea
relaţiilor capitaliste de producţie, conturarea pieţelor naţionale şi
centralizarea statelor - procese a căror plecare coboară spre
secolul al XVI-lea - XVIII-lea. În aşa mod, odată cu
amplificarea relaţiilor marfă-bani, sistemele monetare naţionale
se transformă calitativ.
 Evoluţia contemporană a sistemelor monetare naţionale este

marcată de procesele de internaţionalizare a relaţiilor monetare,
tendinţele de aderare la sistemele monetare regionale, apariţia
noilor forme ale banilor, schimbare de fond a conţinutului
valoric al monedei etc.
1.2. NOŢIUNE DE SISTEM MONETAR
Evoluţia contemporană a sistemelor monetare

naţionale este marcată de procesele de
internaţionalizare a relaţiilor monetare, tendinţa de
aderare la sistemele monetare regionale, apariţia
noilor forme ale banilor, schimbare de fond a
conţinutului valoric al monedei.
Noţiunea de sistem monetar naţional îşi găseşte

reflectare în lucrările diferitor autori, care redau
esenţa acestei formaţii sub diferite aspecte.
OPINII PRIVIND NOŢIUNEA SISTEM MONETAR
 Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei monetare în

ţară, consfinţită de legislaţia naţională”;
 Poleac G. B. scrie : ““modul circulaţiei monetare din ţară, consfinţit de legislaţia naţională
reprezintă sitemul monetar”;
 Dardac Nicolae enunţă: ”Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare
şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului
respectiv”.;
 Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a baterii şi

circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin normele dictate de stat,
dar şi prin norme ce decurg din cutume”;
(După cum se observă, sistemul monetar naţional este sesizat de autori ca o configuraţie
sau procedeu al circulaţiei monetare reglementat strict de legislaţie. Abordarea unilaterală
a acestui fenomen complex nu este în favoare dezvăluirii profunde a esenţei lui.)
OPINII PRIVIND NOȚIUNEA SISTEM MONETAR
Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen

generic pentru ansamblul normelor legale şi
instituţiilor care reglementează, organizează,
respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un
stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea
obiectivelor politicii economice, sociale, financiare şi
de credit urmărite de fiecare stat”;
Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un

anumit mod de organizare şi reglementare a
circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi
speciale ale statului respectiv;
TRATAREA ORIGINALĂ
A SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL
În formula noţiunii sistemului monetar naţional trebuie

incluse toate elementele constituente ale acestuia:
 instrumentarul monetar;
 cadrul reglementar;
 structura instituţională.
Sistemul monetar naţional
reprezintă organizarea funcţională a instrumentelor
de natură monetară în temeiul reglementărilor
juridice sub supravegherea autorităţii monetare
publice
ANSAMBLU MĂSURILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR
PRIVIND CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA
SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL ACTUAL
 alegerea valutei care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii, de
etalon, de echivalent general, prin care se defineşte moneda naţională;
 stabilirea unităţii monetare, care, sub o anumită denumire, serveşte ca
etalon al valorii;
 alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monede
principale, bani divizionari, bancnote etc.);
 reglementarea tipăririi cupiurelor şi baterii monedelor divizionare
metalice;
 reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de
valoare, precum şi a decontărilor fără numerar;
 organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină
aplicarea sistemului monetar;
 stabilirea relaţiilor cu alte sisteme monetare.
1.3. COMPOZIŢIA
SISTEMULUI MONETAR
1.3.1. FORMATIVA INSTRUMENTARĂ
UNITATEA MONETARĂ
Unitatea monetară reprezintă elementul central al sistemului

monetar şi serveşte etalon de măsurare a valorii.
În majoritatea ţărilor denumirile unităţii monetare naţionale
sa-u format istoric
Denumirile unităţilor monetare au surse diferite:

 denumirea metalul din care era confecţionată moneda - aureus,
serebrenic etc;
 denumirea unității de greutate a monedei – drahmă, lira sterlină,
livră etc.;
 tradiţia încetăţenită în vorbirea curent ă- leu, leva, leka;
 denumirea monedei altei ţări - dolar este denumirea monedei
naționale în 39 țări;
 o convenţie - DST, EURO etc. sau altele.
UNITATEA MONETARĂ A BOTSWANEI
allnumis.ro
• înseamnă capacitatea acesteia de a fi schimbată pe o CONVERTIBILITATEA
altă monedă.
• caracterizează cantitativ relaţiile valorice dintre diferite
MONETARĂ
unităţi monetare şi reprezintă raportul de echivcilenţă
valorică dintre două unităţi monetare.
PARITATEA
• în cadrul sistemelor monetare bazate pe metale
monetare, valoarea paritară a fost definită invariabil
prin cantitatea de metal preţios atribuită unei unităţi
PARITARĂ
monetare prin lege.
• odată cu trecerea la etalonul aur-devize, definirea
VALOAREA
valorii paritare se efectua prin raportarea monedei
naţionale proprii la o altă monedă naţională.
UNITATEA MONETARĂ
VALOAREA PARITARĂ
De exemplu, dolarul american a fost definit în anul

1785 printr-un conţinut în aur de 1,50463 grame,
iar în urma devalorizării suferite în anul 1934,
continutul sau în aur s-a redus la 0,888671 grame.
În conditiile sistemelor monetare bazate pe aur,

autorităţile monetare puteau modifica în mod oficial
conţinutul în aur al monedei naţionale fie în sensul
reducerii (devalorizare), fie în sensul majorării
aeestuia (revalorizare).
DST
• persistă în cazul în care valorile paritare ale
unităţilor naţionale se definesc în DST.
PARITATEA
• avea loc în cazul în care valorile paritare
ale unor monede naţionale sunt exprimate VALUTARĂ
într-o unitate monetară naţională de largă PARITATEA
circulaţie internaţională, cum ar fi dolarul
SUA.
• era posibilă în cazul în care valorile METALICĂ
paritare erau definite invariabil printr-o PARITATEA
cantitate de metal nobil.
PARITATEA MONETARĂ
PARITATEA MONETARĂ
De exemplu: dacă în anul 1968, lira sterlină era defînită prin

1 ₤ = 2,13281 gr aur,
iar dolarul reprezenta 1 $ = 0,888671 gr aur, atunci paritatea
monetară era dată de raportul:
2,13281 gr aur/₤ / 0,888671 gr aur/$ = 2,39 $/₤
După anii '80, monedele unor ţări vor putea fi definite în

monede-coş de tipul DST (Drepturi Speciale de Tragere) sau
ECU (European Currency Unit), deci raportarea lor se face la o
sumă de puteri de cumparare naţionale.
S-a realizat astfel un proces complex de dematerializare a
etalonului monetar,
De exemplu: (1 DST = 1,356 $ sau 1 $ = 0,7374 DST).
• persistă cazuri în care monedele naţionale NECONVERTIBILE
nu sunt cecunoscute drept convertibile.
• în prezent, monedele naţionale ale 183
de ţări sunt recunoscute drept
CONVERTIBILE
convertibile.
UTILIZABILE
• euro, yenul japonez, lira sterlină şi
dolarul american.
LIBER
CONVERTIBILITATEA
ETALONUL MONETAR
Etalonul monetar reprezintă valoarea cuprinsă într-o

unitate monetară sau materia adoptată ca bază a
sistemului monetar, prin care se defineşte unitatea
monetară şi celelalte tipuri de monedă.
În evoluţia istorică valoarea unităţii monetare s-a

calificat prin:
 etalonul marfă,
 etalonul metalic,
 etalonul devize (valută, coş valutar),
 etalonul putere de cumpărare.
• moneda pusă astăzi în circulaţie, indiferent de forma pe care o îmbracă,
CUMPĂRARE
are drept corespondent un etalon format prin contribuţia bunurilor create
în cadrul fiecărei economii naţionale. Anume diversitatea acestor bunuri
PUTERE DE
face imposibilă redarea sub formă fizică a valorii de întrebuinţare care ar
corespunde la un moment dat unităţii monetare.
ETALONUL
• în funcţie de ancoră, în definirea monedei au servit numai devizele,
reprezentate de moneda naţională a altei ţări (valuta), moneda regională,
moneda internaţională sau o formaţiune de monede, numită coş valutar.
DEVIZE
• în cazul coşului valutar, se convenea care valute se includ în calcul şi se
accepta criteriul potrivit căruia se determina ponderea fiecărei valute în
ETALONUL
acest coş.
• în calitate de etalon, au fost utilizate metalele nobile, din care
erau confecţionate monedele principale. Mărimea etalonului
METALIC
monetar era egal cu valoarea cantităţii de metal nobil, din care ETALONUL
era bătută moneda respectivă.
• a existat în epoca banului-marfă, când circulaţia paleo-
monedei era sporadică şi neorganizată, înainte de apariţia
MARFĂ
monedei propriu-zise şi a sistemului monetar. Mărimea
valorică a acestui etalon coincidea cu valoarea obiectului care
ETALONUL
era întrebuinţat în funcţie de ban.
ETALONUL MONETAR
• presupunea utilizarea ca etalon MONOMETALIST
monetar numai a unui metal - aur ETALONUL
sau argint.
• presupunea utilizarea ca etalon BIMETALIST
monetar a două metale - aur şi ETALONUL
argint.
ETALONUL METALIC
• avea raport fix de valoare între metalele monetare, stabilit prin
lege, însă baterea liberă şi nelimitată a monedei-etalon era
prevăzută numai dintr-un singur metal (aur), acesteia revenindu-i şi
rolul de ban principal Baterea monedei principale şi a monedei
PARŢIAL
divizionare din celălalt metal (argint) se reglementa strict. În aşa
mod, moneda din argint avea putere liberatorie limitată.
• spre deosebire de cel integral, nu avea un raport de
valoare între cele două metale fixat prin lege, acesta
stabilindu-se independent pe piaţă. Monedele-etalon
puteau fi confecţionate din ambele metale; acestea
PARALEL
circulau autonom, fiecare având putere liberatorie
independentă.
• se caracteriza prin raportul fix de schimb dintre aur şi
argint, stabilit pnn lege, la acea perioadă, de 1/15,5
Baterea monedelor din ambele metale era nelimitată,
monedele având putere liberatorie egală. În acest caz,
raportul formal era cert. Însă, adesea, preţul de piaţă al
INTEGRAL
acestor metale era diferit de cel fixat, fapt ce conducea
la retragerea din circulaţie a monedei din metalul mai
preţuit la acel moment.
ETALONUL BIMETALIST
• însemna baterea liberă şi circulaţia
ARGINT
monedelor numai din argint. Acest etalon a
existat în antichitate şi în Evul Mediu.
ETALONUL
• avea la bază baterea liberă a monedelor
din aur, tezaurizare nelimitată a acestora,
AUR
convertibilitatea fată restricţii a bancnotelor ETALONUL
în monede de aur.
ETALONUL MONOMETALIST
• Apariţia acestui gen de etalon se raportează la ultimele decenii
DEVIZE
ale secolului al XlX-lea, când, în unele ţări, emisiunea
bancnotelor era acoperită nu numai cu aurul monetar, dar şi
AUR-
prin diferite devize şi titluri de creanţa deţinute asupra
străinătăţii.
ETALONUL
• se caracteriza prin eliminarea definitivă din circulaţie a aurului,
care era tezaurizat de emitenţii bancnotelor în formă de
LINGOURI
lingouri (1 lingou standard de uz curent = 400 uncii troy (1
uncie troy = 31,1035 gr) = 12,444 kg).
AUR-
• Bancnotele erau convertibile în lingouri de aur. Beneficiau de
convertibilitate numai deţinătorii sumelor echivalente cel puţin
ETALONUL
valorii unui lingou.
• Existenţa acestui etalon s-a caracterizat prin utilizarea
preponderentă a bancnotelor, care constituiau 80% din
MONEDĂ
numerarul aflat în circulaţie. Libera circulaţie a aurului pe plan
internaţional asigura echilibrarea automată a balanţei de plăţi
externe: dacă se realiza o intrare excesivă de aur în ţară,
AUR-
creştea masa monetară şi, implicit, preţurile; exporturile se
diminuau, reducând intrările de aur până la echilibrarea
ETALONUL
balanţei de plăţi.
ETALONUL AUR
MASA MONETARĂ
Masa monetară este termenul (și indicatorul) prin care se

identifică suma totală a banilor, indiferent de forma pe care o
îmbracă, şi a altor active, care pot fi folosite în funcţie de bani.
Masa monetară este atât obiect al managementului monetar, cât şi
instrument de gestiune macroeconomică.
Însemnătate sporită pentru funcționarea normală a sistemului

monetar are componentă a masei monetare numite ”bani în
numerar”. Ea înglobează toate semnele monetare emise de
autoritatea monetară în formă de bancnote, bilete de tezaur,
monedă divizionară de diferit nominal.
Este important ca masa de bani efectivi să satisfacă necesitățile

circulației monetare atât ca cantitate, cât și ca structură.
MECANISMUL DE EMISIUNE MONETARĂ
Emisiunea monetară în prezent a devenit o

preocupaţie complexă, care înglobează pe de o
parte punerea în circulaţie a numerarului, iar pe
de altă parte – controlul asupra masei monetare
(depozitele și creditele bancare, instrumentele
politicii monetare și pieței monetare), obiectivele
fiind asigurarea funcţionării normale a
sistemului de plăţi în numerar şi fără numerar,
stabilitatea puterii de cumpărare a monedei, şi
menţinerea cursului valutar adecvat.
MANAGEMENTUL CIRCULAȚIEI MONETARE
Sistemul monetar are misiunea de a deservi

funcţionarea normală a economiei, fapt care impune
asigurarea validităţii circulaţiei monetare.
Aceasta se realizează printr-un complex de activităţi
organizate şi efectuate de autoritatea monetară publică
în limitele competenţelor sale, și anume:
- analiză,
- prognozare,
- reglementare,
- supraveghere.
• se sprijină pe monitorizarea permanentă a evoluţiei indicatorilor monetari, MONETARE
a desfăşurării circulaţiei numerarului, a corectitudinii plăţilor fără
numerar; efectuarea periodică a controalelor privind respectarea
CIRCULAŢIEI
reglementărilor în domeniu, nemijlocit la bănci, case valutare, instituţii
financiare nebancare etc.
SUPRAVEGHEREA
• presupune stabilirea, prin acte normative, a regulilor referitoare la tipărirea
MONETARE
banilor de hârtie şi la baterea monedei divizionare, transportarea, păstrarea CIRCULAŢIEI
şi punerea în cirulaţie a numerarului, instrumentelor de plată şi aplicarea
modalităţilor de plată fără numerar şi altele.
REGLEMENTAREA
• presupune previziunea indicatorilor monetari, fundamentarea acţiunilor
de politică monetară, evaluarea efectelor scontate etc. Activităţile de
previziune şi evaluare a rezultatelor se realizează prin metode moderne de
MONETARE
modelare, cu utilizarea mijloacelor electronice de calcul. Acţiunile în CIRCULAŢIEI
domeniul monetar sunt fundamentate economic şi financiar, iar pentru
realizarea lor se argumentează utilizarea instrumentelor monetare
PROGNOZAREA
adecvate. Aceste activităţi se realizează în concordanţă cu prognozele
economice şi cu obiectivele politicii macroeconomice.
• presupune constatarea tendinţelor din evoluţia masei monetare în aspect
de nivel, structură, dinamică; evidenţierea corelaţiei dintre indicatorii
MONETARE
monetari şi indicatorii macroeconomici (creştere PIB, volum investiţii,
inflaţie, şomaj etc.), indicatorii bancari (nivelul dobânzii, mărimea
CIRCULAŢIEI
depozitelor, volumul creditelor etc.), cursul valutar etc.; identificarea
factorilor de influenţă asupra indicatorilor monetari; evidenţierea
ANALIZA
deficienţelor existente în circulaţia monetară etc.
MECANISMUL DISCIPLINEI DE CASĂ A
SUBIECȚILOR ECONOMICI
Funcționarea normală a sistemului monetar în condițiile

actuale este posibilă grație respectării regulilor cu
referință la păstrarea banilor în numerar în casele
subiecților economici, inclusiv băncilor comerciale, la
formele documentelor de evidență și dare de seamă
privind circulația numerarului în cadrul unităților
economice, la responsabilitatea persoanelor de
răspundere etc. În această ordine de idei, autoritatea
monetară centrală pune în acțiune un ansamblu de
instrumente și norme, menite să asigure
comportamentul regulamentar al tuturor operatorilor cu
moneda și instrumentele de plată.
MECANISMUL DE FORMARE A CURSULUI
VALUTAR AL MONEDEI NAȚIONALE
Cursul de schimb, numit şi cursul valutar, reprezintă preţul

unei unităţi monetare exprimat într-o altă monedă, cu care se
compară valoric.
În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire

a cursului de schimb, cele mai reprezentative fiind – fixarea
cursului şi cotarea.
Fixarea cursului valutar înseamnă stabilirea arbitrară de

către autoritatea monetară a raportului dintre moneda proprie
și alte monede.
Cotarea este acțiunea de stabilire a cursul unei monede în
raport cu alta la bursă.
În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire a cursului

de schimb, cele mai reprezentative fiind – fixarea cursului şi cotarea.
Fixarea cursului valutar înseamnă stabilirea arbitrară de către autoritatea
monetară a raportului dintre moneda proprie și alte monede.
Cotarea este acțiunea de stabilire a cursul unei monede în raport cu alta la
bursă.
Se deosebesc două metode de cotare a valutelor: directă şi indirectă.
Cotare directă, practicată în majoritatea ţărilor lumii, inclusiv în R. Moldova,
reprezintă situaţia când unitatea monetară străină rămâne constantă, iar
unitatea monetară naţională variază. Spre exemplu:1 USD = 12,45 MDL.
Cotare indirectă indică câte unităţi monetare străine fac o unitate monetară
naţională. Ea este utilizată numai în câteva țări: Anglia, Australia, Irlanda,
Noua Zeelandă. În același mod se stabilește și cursul euro. Spre exemplu:
1EURO = 1,37 USD sau 1GBP = 1,61USD, etc.
Cursul valutar stabilit în urma cotării zilnice este numit flotant.
• exprimă tehnica de valutar
determinare a nivelului cursului
cursului valutar. Există şi de stabilire a
multiple modalităţi de
stabilire a cursului de
Modalitatea
schimb
• relevă ansamblul condiţiilor schimb
cursului de
în care are loc schimbul Regimul
monedelor.
• înglobează regimurile care admit fluctuaţia cursului
valutar în funcţie de cerere şi ofertă, acestea fiind: a)
flotarea liberă; b) dotarea administrată (presupune flexibilitate sporită
stabilirea, pentru o anumită perioadă, a limitelor de
fluctuaţie) şi c) flotarea cursului rectificabil (aplicată în
cursuri valutare cu
cazul definirii monedei printr-un coş de valute, şi Regimuri bazate pe
presupune corectarea limitelor de fluctuaţie a cursului
monedei în funcţie de oscilaţia cursului valutelor din
coş).
limitată
• include regimurile, care admit fluctuaţia cursurilor într-o
flexibilitate
anumită limită (coridorul valutar, numit şi şarpele valutare cu
monetar, tunelul monetar, bandă orizontală de variaţie
etc.).
pe cursuri
Regimuri bazate
• înglobează regimurile valutare, care: a) fixează cursul în fixe
raport cu altă monedă (ancorarea valutară sau variaţia
zero) şi b) condiţionează cursul monedei de o altă
pe cursuri valutare
monedă (numită şi ancorarea fixă convenţională) Regimuri bazate
(variaţia ± 1%).
AL MONEDEI NAŢIONALE
REGIMUL CURSULUI DE SCHIMB
• presupune determinarea cursului monedei în baza unui
număr concret de monede, numit „coş valutar”. Cursul, în
acest caz, se calculează în funcţie de ponderea fiecărei
valutar
valute incluse în coş. Metoda asigură monedei în cauză
stabilitate relativă a cursului valutar, întrucât deprecierea
Metoda coşului
unei valute este compensată, în mare parte, de
reaprecierea celorlalte valute din coş.
• reprezintă procedura de stabilire a cursului valutar în
baza principiului proporţionalităţii, potrivit căruia o încrucişate
mărime, fiind egală cu a doua, este egală şi cu a treia,
dacă aceasta din urmă este egală cu a doua.
cursurilor
• aşadar, cross-rate exprimă cursul unei valute faţă de o
altă valută, determinat prin intermediul unei a treia
Metoda
valute.
• este aplicată în cadrul sesiunii bursei valutare şi constă
în stabilirea cursului de schimb la nivelul, la care cererea
fixingului
cumulată şi oferta cumulată pentru valuta respectivă Metoda
reprezintă cea mai mare coincidenţă.
Modalitatea de stabilire a cursului de schimb
• indică câte unităţi monetare străine fac o unitate
monetară naţională. Ea este utilizată numai în câteva
ţări: Anglia, Australia, Irlanda, Noua Zeelandă. În
INDIRECTĂ
acelaşi mod, se stabileşte şi cursul euro. COTAREA
• Spre exemplu: 1EURO = 1,37 USD sau 1GBP =
1,61 USD
• practicată în majoritatea ţărilor lumii, inclusiv în
Republica Moldova constituie situaţia în care unitatea
monetară străină rămâne constantă, iar unitatea
monetară naţională variază.
DIRECTĂ
COTAREA
• Spre exemplu, cursul dolarului american, exprimat în
lei moldoveneşti la data de 3 martie 2019, a fost egal
cu 17,1660 (1 USD = 17,1660 MDL).
METODE DE COTARE A VALUTELOR
1.3.2. CADRUL REGLAMENTOR
Decrete
Coduri
Constituţia
Legi
Hotărâri
Regulamente
evidenţia: instrucţiuni, regulamente, ordonanţe, hotărâri, norme etc. ale autorităţii monetare
reglează aspecte concrete din activităţile monetare. Dintre acestea, vom Actele de reglementare
domeniul monetar, cum ar fi desfăşurarea reformelor monetare etc.
executive
au ca subiect organizarea sprijinirii anumitor acţiuni de amploare în Hotărârile organelor
• se referă la politica monetară pe anumite perioade, organizarea unor reprezentative
acţiuni, precum emisiunea monetară, numirea unor persoane de conducere
a autorităţii monetare etc.
Hotărârile organelor
• reglementează aplicarea instrumentelor monetare şi de credit, funcţionarea
instituţiilor financiare, organizarea activităţilor de creditare, de circulaţie a
monedei naţionale, de reglementare a relaţiilor valutare etc. Există legi
Legile speciale
expres consacrate monedei, instituţiilor financiare, activităţilor cu caracter
monetar.
• reglementează, în ansamblu, multiplele aspecte ale domeniului monetar şi
bancar, relaţiile de împrumut şi credit etc. Cel mai reprezentativ, în acest
sens, este Codul civil, numit, la figurat, constituţie economică.
Legile generale
• stipulează aspectele fundamentale ale organizării monetare. Aceasta, de
regulă, declară unitatea monetară naţională, specifică modul de emisiune
Constituţia
monetară, identifică autoritatea monetară şi competenţele acesteia
CADRUL REGLAMENTOR
1.3.3. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ
 Structura instituţională a sistemului monetar

se personifică în: organul reprezentativ al
puterii de stat, care, în majoritatea ţărilor, este
parlamentul, cu funcţiile de constituent,
legiuitor şi reglementator; autoritatea
monetară, care cel mai frecvent este Banca
Centrală, cu funcţiile elementelor emitent,
organizator, reglementator şi supraveghetor;
băncile şi instituţiile financiare nebancare, cu
funcţiile elementului organizator.

persoane fizice şi juridice.
în sistemul monetar, de rând cu instituţiile financiare, sunt utilizatorii de monedă nefinanciari -
Operatorii
prescrise, îndeplinirii normativelor stabilite etc.
dreptul de efectuare a controlului în diverse forme asupra respectării actelor normative, condiţiilor
Supraveghetorul
funcţionării sistemului monetar şi derulării circulaţiei monetare este autoritatea monetară învestită cu
antrenate în organizarea funcţionării sistemului monetar etc.
regulile activităţilor monetare şi de circulaţie a banilor, competenţele şi responsabilităţile instituţiilor
care, în conformitate cu competenţele lor, prin legile, hotărârile, regulamentele emise stabilesc Regulatorii
ai funcţionării sistemului monetar sunt organul reprezentativ al puterii de stat şi autoritatea monetară,
• ai funcţionării normale a sistemului monetar sunt instituţiile financiare: Banca Centrală, băncile şi
instituţiile financiare nebancare. În derularea circulaţiei monetare în numerar, efectuarea plăţilor fără
numerar, asigurarea disciplinei de casă a subiecţilor economici etc., fiecare din instituţiile respective
Organizatorii
are rolul său bine determinat.
• monedei este autoritatea monetară, care decide asupra formei exterioare a semnelor monetare,
cantităţii de monedă efectivă în circulaţie, structura numerarului în circulaţie, înlocuirea semnelor
Emitentul
monetare uzate
• personificat de organul reprezentativ al puterii de stat, are competenţa de a stabili, prin lege,
configuraţia concretă a sistemului monetar, instituie unitatea monetară, adoptă principiile funcţionării
lui, determină competenţele, funcţiile, responsabilităţile autorităţii monetare, decide asupra politicii
Legiuitorul
monetare pentru anumite perioade.
• sistemului monetar naţional este organul suprem al puterii în stat (Parlamentul) sau alt organ al
administraţiei publice centrale (Preşedintele), căruia i-a fost delegată competenţa respectivă. Prin actul
legislativ respectiv (sau, în caz de delegare a competenţei Preşedintelui - prin decret), se întemeiază
Constituentul
formativele sistemului monetar.
STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ
1.4. TIPURI DE
SISTEME MONETARE
 Multiplele sisteme monetare naţionale cunoscute de

istoria monetară au fost originale şi unicale. Şi dacă
unele au avut trăsături comune, aceasta nu
anihilează individualitatea fiecărui sistem monetar.
 Cu toate acestea, istoric sau format diverse principii

privind constituirea sistemelor monetare naţionale,
care, fiind aplicate separat în fiecare ţară, generau
formarea sistemelor monetare asemănătoare.
Aceasta permite ale grupa potrivit anumitor criterii şi
ale îngloba în anumite grupe cu caracteristici
comune. caracterul autorităţii constituante,
etalonul monetar
POTRIVIT CARACTERULUI AUTORITĂŢII
CONSTITUANTE A SISTEMELOR MONETARE
sisteme monetare
antice şi medievale
care aveau monedă
emisă de suveran
sisteme monetare
moderne care
funcţionează pe
baza monedei emise
de autoritatea
monetară publică
SISTEMELE MONETARE
ANTICE ŞI MEDIEVALE
s-au caracterizat prin:
• fărâmiţare – descentralizarea baterii

monedei;
• simplitate – absenţa instrumentarului de
supraveghere, reglementare, etc.;
• deteriorare – uzura şi falsificarea monedei.
SISTEMELE
MONETARE MODERNE
Odată cu formarea statelor sistemele

monetare moderne şi-au asumat roluri
monetare:
 crearea monedei,
 definirea unităţii monetare,
 stabilirea parităţii metalice.
ÎN FUNCŢIE DE ETALONUL MONETAR
metaliste nemetalice
SISTEME MONETARE METALISTE
Metalice se numesc sistemele ale căror

etalon se reprezenta de metale monetare.
În funcţie de numărul metalelor prin care se
definește oficial moneda se realiza distincţia
între sistemele monetare bimetaliste şi
sistemele monetare monometaliste
SISTEME MONETARE BIMETALISTE
Sistemele monetare bimetaliste au ca

etalon monetar două metale.
În funcţie de stabilire a raportului valoric
dintre cele două metale, sistemele monetare
bimetaliste au cunoscut trei variante de
funcţionare:
bimetalismul integral,
bimetalismul paralel,
bimetalismul parţial.
SISTEME MONETARE MONOMETALISTE
Sistemele monetare monometaliste au în

funcție de etalon monetar un singur metal:
fie argintul, fie aurul.
SISTEMELE MONETARE NEMETALICE
 Sistemele monetare nemetalice sunt cele

care nu au la bază metalul monetar. Către
acestea se referă:
sistemele bazate pe etalonul marfă;
sistemele monetare care are la bază o valută;
sistemele monetare bazate pe un coș de
valute,
sistemele monetare bazate pe etalonul
putere de cumpărare.
1.5. SISTEMUL MONETAR ACTUAL
AL REPUBLICII MOLDOVA
 Circumstanţele necesare pentru instituirea sistemului monetar
naţional s-au conturat după obţinerea de către R. Moldova a
independenţei la 27 august 1991. La 15 decembrie 1992 este
adoptată Legea cu privire la bani nr 1232 – XII. Prin această
Lege a fost stabilită unitatea monetară naţională a R. Moldova
- leul moldovenesc, şi unitatea divizionară banul. Un leu
moldovenesc este egal cu 100 bani.
 Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În

această zi cursul valutar a fost stabilit de 3,8 lei pentru $1.
Numerarul aflat în circulaţie (banii de tip sovietic şi cupoanele) şi
banii din conturi au fost schimbaţi în proporţie de 1 000 pentru
un leu.
Cuponul moldovenesc cu valoare nominală
de 200 ruble sovetice
La 2 iunie 1992, au fost introduse cupoanele autentice, cu valorificare

multiplă, echivalate cu rubla rusească cu 1:1, care au avut valori
nominale de 50, 200 (figura 4.1.5.1), 1000 şi 3000 (ruble).
Cuponul de 5 lei moldovenești
La 20 septembrie 1993, în calitate de mijloc de plată a fost introdus cuponul de 5 lei

(figura 4.1.5.2) echivalent cu 5000 de cupoane (ruble). Bancnota, numită atunci
cupon, reprezenta, de fapt, unul din primele trei specimene de lei elaborate de către
artistul plastic Gheorghe Vrabie (el şi autor al stemei de stat).
LEUL MOLDOVENESC
(emisiunea mai 1994)

Caracteristici:
• Dimensiuni: 58 x 114 mm;
• Culori dominante, faţă-verso: galben, verde, cafeniu şi
ocru;
• Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus
un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un
fir de siguranţă vertical metalizat complet încorporat;
COMPOZIŢIA
SISTEMULUI MONETAR
FORMATIVA INSTRUMENTARĂ
UNITATEA MONETARĂ
Unitatea monetară este leul moldovenesc - MDL (potrivit ISO 4217),

care se divizează în 100 de bani. Leul moldovenesc este unicul mijloc
legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova. Bancnotele şi monedele
metalice sunt acceptate la valoarea lor nominală pentru plata tuturor
datoriilor publice sau private pe teritoriul ţării.
Republica Moldova a acceptat asumarea obligaţiilor în baza prevederilor

articolului al VIII-lea al Statutului FMI la 30 iunie 1995. Odată cu
aceasta, leul moldovenesc devine valută convertibilă.
Leul moldovenesc la acea dată a fost cea de a 103-a monedă naţională care
a intrat în grupa monedelor naţionale convertibile.
4217 „Coduri pentru reprezentarea monedelor şi fondurilor” 0,Codes for the representation of currencies and funds”)
este standardul internaţional care descrie codurile de 3 litere ale valutelor, ratificat de Institutul Naţional de
Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 27-ST din 28 august 2003
ETALONUL MONETAR
 Moneda naţională a Republicii Moldova s-a

născut în epoca etalonului putere de
cumpărare. Şi cu toate că a devenit obişnuit
să sesizăm valoarea leului prin comparaţie cu
dolarul american, la început, şi cu euro,
ulterior, moneda naţională nu a fost niciodată
ancorată la vreo valută străină sau alt etalon
concret, materializat în bunuri tangibile sau
active financiare. În aşa mod, valoarea leului
moldovenesc este în funcţie directă cu
puterea sa de cumpărare.
MASA MONETARĂ
 BNM, prin regulamentele sale, stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea,

designul şi alte caracteristici ale bancnotelor şi monedeior metalice, care sunt mijloc de plată
în Republica Moldova. Această instituţie organizează tipărirea bancnotelor şi baterea
monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea, în siguranţă, a semnelor monetare
neemise în circulaţie.
 Seria biletelor aflate în circulaţie, în prezent, a fost emisă în anul 1994, când au fost puşi în
circulaţie bancnotele de 1 leu (mai 1994), de 5 lei (aprilie 1994), de 10 lei (mai 1994), de 50
lei (mai 1994).
Pe parcurs, au avut loc modificări, în septembrie 1995, a fost introdusă în circulaţie bancnota
de 100 şi 200 lei, în decembrie 1999 - de 500 lei şi în octombrie 2003 - cea de 1000 lei.
Banca Națională a Moldovei pune în circulație, începând cu data de 28 februarie 2018, o
serie nouă de monede metalice: de 1, 2, 5, 10. Acestea vor circula în paralel cu bancnotele
existente de aceeași valoare nominală.
 Structura actuală a numerarului din Republica Moldova cuprinde 9 bilete şi 9 monede.
 De rând cu moneda efectivă în funcţie de bani se utilizează şi instrumentele de plată,

principalul fiind cardul.
 Din anul 2012, în Republica Moldova, a fost oficializată şi moneda electronică.
MECANISMUL DE EMISIUNE MONETARĂ
 Pe teritoriul Republicii Moldova, dreptul exclusiv de a pune în circulaţie bancnote și

monede metalice îl are numai BNM, care activează ca organ unic de emisiune a
monedei naţionale.
 BNM stabileşte modul de punere în circulaţie a semnelor monetare şi condiţiile de

retragere a acestora, furnizează periodic bancnote şi monede metalice pentru acoperirea
necesităţilor de monedă efectivă ale economiei naţionale.
 De asemenea, BNM are obligaţia de retragere din circulaţie şi distrugere a

bancnotelor şi monedelor metalice uzate şi de înlocuire a acestora cu altele. În
competenţa BNM, intră şi retragerea din circulaţie a oricărui semn monetar, care a fost
emis de ea şi punerea în circulaţie, în locul acestuia, a altuia în sume echivalente.
Aceasta, de regulă, are loc în urma schimbării designului bancnotelor şi monedelor,
valoarea nominală rămânând aceeaşi.
 BNM emite monede comemorative confecţionate din metale nobile (aur şi argint).
Până în prezent, au fost emise seriile „Mănăstirile Moldovei”, „Cartea Roşie a Republicii
Moldova”, „Sărbătorile, cultura, tradiţiile Moldovei”, „Monumentele Moldovei”,
„Personalităţi’, „Sport”, „Locaşuri sfinte” şi altele.
 Managementul circulaţiei monetare este efectuat

de BNM. În acest sens, BNM întocmeşte analize
economice şi monetare şi, în baza lor, adresează
Guvernului propuneri, aduce rezultatele analizelor la
cunoştinţa publicului. În scopul reglementării
activităţilor monetare şi de credit, BNM emite
hotărâri, regulamente, instrucţiuni şi ordonanţe. BNM
supraveghează circulaţia monetară în numerar şi fără
numerar, facilitează funcţionarea eficientă a
sistemului de plăţi interbancare.
 Regimul cursului de schimb al monedei naţionale

este o atribuţie de bază a BNM, care îl stabileşte prin
consultări cu Guvernul. De la introducerea monedei
naţionale, regimul cursului de schimb al leului
moldovenesc a fost flotant.
 Este adevărat că, până a 3 septembrie 1998, BNM a

„tutelat” strict cursul leului, aceasta imprimând
caracteristicile regimului cursului valutar numit flotare
administrată. Din 4 septembrie 1998, regimul cursului
valutar al leului moldovenesc corespunde esenţei
regimului flotare liberă.
 Aprobarea metodei de stabilire a cursului leului moldovenesc,

în raport cu alte monede, intră în competenţa directă a BNM,
care se realizează de Consiliul de administraţie potrivit
împuternicirii sale de a stabili modalităţile de determinare a
cursului de schimb al monedei naţionale.
 Potrivit p. 6-7 al Regulamentului privind stabilirea cursului oficial al leului

moldovenesc faţă de valutele străine, „cursul oficial al leului moldovenesc faţă
de dolarul SUA se determină de către BNM în baza informaţiei privind volumele
tranzacţiilor de cumpărare/vânzare a dolarilor SUA contra lei moldoveneşti (spot,
swap, forward etc.) şi cursurile valutare aplicate de către băncile licenţiate şi
BNM la tranzacţiile în cauză.
La determinarea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA, se
utilizează metoda mediei aritmetice a mediilor cursurilor preponderente de
cumpărare şi vânzare ponderate la volumul tranzacţiilor de
cumpărare/vânzare efectuate pe piaţa valutară interbancară şi cea
intrabancară ale Republicii Moldova între ora 12.30 a zilei lucrătoare
precedente şi ora 12.30 a zilei de raportare.
MECANISMUL DISCIPLINEI DE CASĂ
 Buna desfăşurare a circulaţiei monetare în

numerar, de rând cu altele, necesită
siguranţă, ritmicitate, securitate etc. BNM,
prin regulamentele sale, stabileşte cerinţe
stricte privind organizarea casieriei în bănci,
modul de desfăşurare a operaţiunilor cu
numerar, inclusiv trierea şi ambalarea
acestuia, reguli privind transportarea
numerarului etc.
CADRUL REGLAMENTORIU
AL SISTEMULUI MONETAR AL R. MOLDOVA
 Constituţia R. Moldova în art. 130 stipulează:

„... (2) Moneda naţională a Republicii
Moldova este leul moldovenesc. (3) Dreptul
exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii
naţionale a Republicii Moldova. Emisia se
efectuează conform deciziei Parlamentului.”
 Legea cu privire la Banca Naţională a

Moldovei consacră monedei un capitol
special – capitolul VIII „Moneda
STRUCTURA INSTUTIŢIONALĂ
A SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL
Instituţiile bancare din ţară:

 Banca Naţională a Moldovei, fiind autoritatea monetară publică, are rolul
central în organizarea circulaţiei monetare. Banca Naţională prin regulamentele
sale stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, designul şi alte
caracteristici ale bancnotelor şi monedelor metalice care sunt mijloc de plată în
R. Moldova. Banca Naţională organizează tipărirea bancnotelor şi baterea
monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în
circulaţie. Banca Naţională are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote
şi monede metalice ca mijloc de plată legale pe teritoriul R. Moldova.
 Băncile comerciale sunt sprijinul Băncii Naţionale în organizarea funcţionării

sistemului monetar naţional. Prin intermediul acestora are loc emisiunea
numerarului în circulaţie, retragerea cupiurelor şi monedelor deteriorate,
preschimbarea semnelor monetare, organizarea evidenţei şi statisticei monetare
(16).
2. SISTEMUL MONETAR
INTERNAŢIONAL

2.2.1. Evoluţia sistemului monetar internaţional
2.2.1.1. Primele Uniuni Monetare
2.2.1.2. Crearea şi funcţionarea sistemului monetar
internaţional Breton- Woods
2.2.1.3. Constituirea şi evoluţia sistemului monetar
internaţional actual
2.2.2. Instituţiile monetare şi de credit internaţionale
2.2.2.1. Fondul Monetar Internaţional
2.2.2.2. Banca Mondială
2.2.3. Drepturile Speciale de Tragere – monedă internaţională
2.2.4.Colaborarea R. Moldova cu instituţiile monetare
şi de credit internaţionale

2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL
Dezvoltarea economică a condus la intensificarea

legăturilor economice dintre diferite ţări, inclusiv şi a
relaţiilor monetare. Până la sfârşitul celui de al II-lea
Război Mondial relaţiile monetare dintre ţări purtau,
de regulă, caracter bilateral. Totuşi trebuie de
menţionat că au existat încercări de o mai largă
colaborare în reglementările internaţionale a relaţiilor
monetare, care s-a realizat sub forma de uniuni şi
blocuri monetare.
2.2.1. EVOLUŢIA
SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL
Uniunile monetare au fost create

în a doua jumătate a sec. al XIX-
•Uniunea Monetară Latină a fost înfiinţată prin
lea în scopul unificării a unor
Convenţia din a. 1865 încheiată între Franţa,
elemente ale sistemelor monetare
Belgia, Italia şi Grecia.
naţionale ca mijloc de depăşire a
•Uniunea Monetară Germană a fost constituită în
dificultăţilor create de funcţionarea
a. 1875.
neadecvată a bimetalismului sau a
monometalismului argint.
Blocurile monetare
au fost create în prima •Blocul lirei sterline (a.a. 1931- 1939)
•Blocul francului francez (a.a.1929 –
jumătate a sec. al XX- 1945)
lea coincizând în timp •Blocul dolarului american (a.a. 1933 - )
cu Marea Depresie.
UNIUNEA MONETARĂ LATINĂ
 Scopul Uniunii a fost unificarea sistemelor monetare naţionale şi

înlăturarea greutăţilor create prin funcţionarea sistemelor monetare
bimetaliste.
 Reglementările principale ale acestei Convenţii cuprindeau

constituirea unui sistem monetar comun, având ca monedă centrală
francul francez şi o circulaţie liberă a monedelor naţionale la cursuri fixe
în raport cu moneda principală.
 Crearea Uniunii Latine a contribuit la o anumită consolidare de durată scurtă a

bimetalismului atât pe plan naţional, cât şi pe cel internaţional. Suport al Uniunii
nu putea fi un act juridic, ci numai o condiţie crucială a sistemului monetar
bimetalist - raport constant între aur şi argint. Însă această constanţă a fost
efemeră, instabilitatea fiind provocată când de aur, când de argint. Convenţia
Uniunii Latine din 1865 a fost reînnoită în anii 1878, 1886, 1891 şi 1895, fără a
mai avea ca obiectiv sprijinirea bimetalismului, care, datoriţă limitării baterii
monedei din argint, din anul 1873, şi-a pierdut poziţiile.
UNIUNEA MONETARĂ GERMANĂ
 Uniunea monetară germană a fost cea mai de succes uniune monetară

din secolul XIX-lea, reţeta ei fiind dorinţa celor 39 de state germane de a-
şi armoniza comerţul între ele şi de a se proteja în faţa partenerilor
externi mai puternici.
 Reglementările Uniunii Monetare Germane prevedeau ca, pe baza

sistemului monometalism argint, să fie stabilite parităţile metalice pentru
fiecare ţară în parte şi organizată emisiunea şi circulaţia următoarelor
monede: principale naţionale şi unionale din argint; monede comerciale
din aur şi argint; monede divizionare din argint şi aramă. Monedele
principale naţionale şi moneda divizionară erau destinate circulaţiei în
interiorul ţării emitente. Monedele principale unionale se emiteau în
scopul înlesnirii dezvoltării relaţiilor economice dintre ţările-participante,
circulând în toate ţările Uniunii. Monedele comerciale se foloseau în
relaţiile economice cu statele din afara Uniunii. Convenţia privind Uniunea
Monetară Germană a expirat în anul 1878.
BLOCURILE MONETARE
În esenţă, un bloc monetar este constituit pe baza unui stat puternic

economic, a cărui unitate monetară devine principală, înglobând state
aflate în relaţii economice accentuate cu primul, a căror monedă
gravitează în jurul monedei-cheie, urmând fluctuaţiile acesteia.
Mecanismul blocurilor monetare se fundamenta pe următoarele

principii:
 bazarea pe o monedă-pivot, celorlalte revenindu-le rolul de satelit;
 fixarea raporturilor valorice dintre moneda-pivot şi monedele satelit;
 convertibilitatea şi transferabilitatea nelimitată a monedelor-satelit în
moneda-pivot şi între ele;
 concentrarea rezervelor monetare şi administrarea lor de către banca
emitentă a monedei-pivot;
 reglementarea unică a relaţiilor monetare a ţărilor-membre la bloc cu ţările
din afara lui.
BLOCURILE MONETARE
• a funcţionat în perioada 1931-1939, fiind

constituit din coloniile, mandatele şi
BLOCUL LIREI protectoratele britanice şi din alte ţări care aveau
importante relaţii comerciale cu Anglia, ca ţările
STERLINE scandinave. Scopul principal declarat a constat
în apărarea stabilităţii cursurilor valutare ale
monedelor componente.
• a funcţionat în perioada 1929-1945, având ca

BLOCUL participanţi fostele ţări ale imperiului colonial
FRANCULUI francez. În această perioadă, francul francez a
circulat cu aceeaşi valoare atât în metropolă, cât
FRANCEZ şi în fostele colonii franceze.
BLOCUL • a fost înfiinţat în anul 1933 prin legarea

monedelor statelor sud americane de dolar.
DOLARULUI După anul 1945, blocul s-a transformat în zona
AMERICAN dolarului.
CARACTERISTICA SISTEMULUI MONETAR
INTERNAŢIONAL (SMI) DE LA BRETON-WOODS
1-22 iulie, 1944 •• Constituirea

un ansamblu
acceptate
Sistemului
pe
deMonetar
normeInternaţional
baza
şi tehnici,
unor
de laconvenite
Breton Woodsşi
reglementări
instituţionalizate menite să coordoneze
Conceptul SMI comportamentul monetar al ţărilor –membre în

relaţiile de plăţi şi onorare a angajamentelor
reciproce, generate de schimburile comerciale,
necomerciale şi de mişcări de capital pe plan
Participanţi • internaţional.
45 state, dintre care URSS ca observator
Etalonul adoptat • aur -devize
Sistemul monetar internaţional de la Bretton-Woods a fost conceput ca un

ansamblu de norme şi tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor
reglementări instituţionalizate, menite să coordoneze comportamentul monetar
al ţărilor membre în relaţiile de plăţi şi onorare a angajamentelor reciproce,
generate de schimburile comerciale, necomerciale şi de mişcări de capital pe
plan internaţional.
SCOPURILE SISTEMULUI DE LA BRETON-WOODS
 asigurarea stabilităţii relative a raporturilor

valorice dintre monedele naţionale pentru
asigurarea echităţii în tranzacţii şi prevenirii
mişcărilor speculative de capital;
 crearea rezervelor monetare şi de lichidităţi

suficiente cantitativ şi calitativ;
 instituirea mecanismelor de echilibrare a

balanţelor de plăţi ale ţărilor membre.
PRINCIPII DE FUNCŢIONARE
ALE SISTEMULUI DE LA BRETON-WOODS
 cooperarea monetară internaţională;

 creşterea echilibrată a comerţului
internaţional;
 dezvoltarea economică a tuturor ţărilor
membre;
 stabilitatea cursurilor de schimb;
 multilateralitatea plăţilor internaţionale;
 asigurarea convertibilităţii monetare;
 menţinerea lichidităţii internaţionale;
 echilibrarea balanţei de plăţi.
SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL - ACTUAL
 Începând cu anii 1958-1959, pe fundalul deficitului balanţei de plăţi a SUA, apar

primele simptome de nesiguranţă în dolarul american. Slăbirea încrederii în dolarul
american s-a răsfrânt asupra pieţei aurului: în anul 1960, o uncie avea preţul de
piaţă de 41$, în comparaţie cu preţul oficial de 35$. În anul 1968, piaţa aurului s-a
scindat în piaţa oficială a băncilor centrale, pe care se realizau tranzacţii la preţul de
35 $/uncie, şi piaţa liberă, pe care cursul se forma în funcţie de cerere şi ofertă.
 Prăbuşirea cursului dolarului, creşterea angajamentelor autorităţilor monetare faţă

de băncile străine, care se ridicau la 50,6 miliarde de dolari în iunie 1971, faţă de
rezerva de aur care era doar de 10,5 milioane de dolari, a determinat Sistemul
Rezervelor Federale, la 15 august 1971, să suspende convertibilitatea dolarului în
aur. În decembrie 1971, dolarul american a fost devalorizat cu 7,89%, iar în februarie
1973, după încă o devalorizare, preţul unciei de aur ajunge la 42,22, dolari.
 În aceste împrejurări, dar şi în codiţii de criză mondială, către anii '70 ai secolului
trecut, ideea creării monedei proprii a FMI a revenit în actualitate. Prin decizia
din 28 septembrie 1967 a Consiliului Guvernatorilor şi a modificării Statutului
FMI din 28 iulie 1969 a fost creat instrumentul monetar internaţional numit
Drepturile Speciale de Tragere - DST (engl. Special Drawing Right - SDR).
SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL - ACTUAL
 În iulie 1972, Consiliul Guvernatorilor a hotărât crearea „Comitetului celor 20”, în cadrul FMI,
care avea misiunea să analizeze evoluţia Sistemului monetar internaţional de la Bretton-
Woods, precum şi factorii care au provocat criza şi să prezinte un plan de reformă.
 „Comitetul celor 20” a elaborat o schiţă a reformei care prevedea: accentuarea supravegherii
politicilor valutare ale ţărilor-membre, elaborarea unor proceduri mai elastice şi eficiente de
ajustare a balanţelor de plăti; continuarea procesului de înlăturare a restricţiilor asupra plăţilor şi
transferurilor internaţionale şi creşterea rolului DST.
 În martie 1973, cursurile valutare fixe au fost abandonate şi s-a trecut la cursurile flotante
(decizie oficializată la Conferinţa de la Kingstone (Jamaica) din ianuarie 1976).
 Metoda iniţială de definire a DST prin aur a rămas în vigoare până la 1 iulie 1974, când s-a
renunţat la definirea în aur a DST, trecându-se la definirea pe baza coşului valutar.
 În acest mod, crearea unui nou activ monetar de FMI, sistarea definirii DST prin aur şi instituirea
cursurilor flotante au însemnat apariţia unei noi ordini monetare planetare, existente până în
prezent şi cunoscute cu denumirea Sistemul monetar internaţional actual.
 Ratificarea Acordurilor de la Kingstone (Jamaica), din anul 1978, a legiferat transformările

profunde ale mecanismelor Sistemului monetar internaţional de la Bretton-Woods.
SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL – ACTUAL
cu noi trăsături:
 libertatea ţărilor membre ale FMI în opţiunea pentru un anumit regim de

schimb al monedei în funcţie de nivelul de dezvoltare economică,
stabilitatea monetară, gradul de deschidere al economiei naţionale,
valoarea schimburilor comerciale cu străinătatea;
 adâncirea cooperării ţărilor membre ale FMI în aplicarea regulilor privind
regimul de schimb al monedei;
 intensificarea supravegherii ţărilor membre ale FMI în promovarea
politicilor de schimb pentru a identifica factorii care exercită influenţă;
 sporirea rolului DST în calitate de monedă de cont şi de rezervă a
Sistemului monetar internaţional;
 amplificarea sprijinului acordat tuturor ţărilor membre ale FMI în reducerea
şi eliminarea dezechilibrelor din balanţele de plăţi prin mecanisme specifice
de finanţare;
 racordarea mecanismelor şi regulilor de funcţionare ale Sistemului monetar
internaţional
2.2.3 DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE -
monedă internaţională
 DST reprezintă un activ de rezervă internaţional, acestea, fiind în
esenţă o unitate monetară de cont ce servesc ca etalon monetar,
mijloc de rezervă şi mijloc de plată internaţional.
 Totuşi, DST nu sunt o monedă în sensul deplin al cuvântului.

Acestea, mai de grabă, sunt o cerere potenţială de valute ale ţărilor
membre. Valutele respective pot fi obţinute pe două căi: prin
schimb liber al DST pe alte valute între ţările membre ale FMI şi
prin cumpărarea contra DST a valutelor de la ţările membre (care
au balanţe de plăţi excedentare) indicate de FMI.
 Acordul de creare a DST a fost ratificat în august 1969 de către

majoritatea ţărilor membre ale FMI. Decizia de alocare (creare) a
DST, pentru o „perioadă de bază” de 3-5 ani, se adoptă de
conducerea FMI.
2.2.3. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE –
MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ
Factorii care au •necesitate de a spori lichiditatea internaţională;
determinat apariţia •crearea unei monede internaţionale care să nu aparţină nici unui stat;
unităţilor monetare de •găsirea unui instrument monetar stabil în condiţiile evoluţiei instabile a cursurilor
cont internaţionale valutelor convertibile.
• volumul comerţului internaţional;

Emisiunea şi evidenţa • rezervele valutare ale statelor;
DST • lichiditatea internaţională;
• starea balanţelor de plăţi;
•evidenţa şi mişcarea din contul unei ţări în contul altei ţări sau al FMI sunt efectuate prin
sistemul computerizat al Departamentului DST al FMI, unde sunt stocate toate fondurile
exprimate în DST.
Evaluarea DST-lui 1) 1970–1974 – aur – 0,888671 gr. Au;
2) 1974–1980 – coş valutar – 16 valute;
3) 1981–1999 – coş valutar – 5 valute;
DST
4) 1999 – prezent – coş valutar – 4 valute (USD, EUR, JPY, GBP).

Funcţiile DST-lui • etalon monetar – valoarea unei monede poate fi definită în DST;
• mijloc de rezervă – intră în structura lichidi-tăţii internaţionale;
CARACTERISTICA
• mijloc de plată – folosit pentru procurarea altor valute.

Participanţi şi •ţările care au încheiat un contract prin care îşi asumă obligaţiile faţă de Dep. DST;
deţinători •alţi deţinători care nu au încheiat contract (BRI, BAfD, BIRD, AID etc.)
Alocări şi utilizări • să-şi mărească rezerva valutară oficială;
• să procure contra DST valută convertibilă de la alte ţări membre ale FMI indicate de
acesta;
• să obţină direct valute convertibile contra DST de la o ţară membră fără intermediul
FMI;
• să plătească dobânzi şi comisioane.
Limitele de FMI şi băncile centrale ale ţărilor membre;
întrebuinţare a DST- persoanele particulare nu au acces la DST;
lor
DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE -
Evoluţia ponderii monedelor în coşul DST (%) în perioada 1981-2020

DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE -
ţările membre ale FMI pot utiliza DST în diverse operaţiuni:
 contractarea unor împrumuturi în DST la rata dobânzii şi

scadenţei stabilite de părţi;
 în aranjamente swap prin care o ţară membră a FMI
transferă DST unei altei ţări membre în schimbul unor sume
echivalente în valută;
 în operaţiunile la termen (cu cedarea la o dată viitoare) de
vindere sau cumpărare a DST în schimbul unor sume în
valută (sau a altui activ monetar) la o rată de schimb
convenită;
 constituirea garanţiilor în DST pentru îndeplinirea unor
obligaţii contractuale etc.
2.2.2. INSTITUŢIILE MONETARE ŞI DE CREDIT
INTERNAŢIONALE
Scopurile
Crearea FMI
FMI:
•promovează cooperarea monetar-
•Fondul Monetar internaţională;
•supraveghează politicile valutare ale
Internaţional, a fost ţărilor membre;
creat la 27 decembrie •elaborează documente care conţin
principiile de orientare a politicii
1945, întrând efectiv valutare;
•pune la dispoziţia ţărilor membre fonduri
în funcţiune de la 1 sub formă de credite;
•contribuie la stabilirea unui sistem
martie 1947. multilateral de plăţi dintre ţările membre.
FUNCŢIILE PRIORITARE ALE
FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL
 administrarea unui Cod de conduită, care să respecte

politicile ratei de schimb şi restricţiile cu privire la
tranzacţiile de cont curent;
 susţinerea cu resurse financiare a ţărilor membre,

dându-le posibilitatea să respecte codul de conduită,
atâta timp cât se corectează sau se evită
dezechilibrul balanţei de plăţi;
 constituirea unui forum, în care membrii să se

consulte şi să colaboreze în probleme monetare
internaţionale.
OBIECTIVELE STATUTARE
 promovarea cooperării internaţionale, prin furnizarea de instrumente membrilor

săi în vederea consultării şi colaborării în problemele sistemului monetar;
 facilitarea creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi, prin aceasta,

contribuţia la ridicarea nivelului ocupării, sporirii venitului real şi a dezvoltării
capacităţilor de producţie;
 promovarea stabilităţii cursului valutar, a disciplinei valutare şi facilitarea evitării

deprecierilor competitive ale monedei;
 sprijinirea sistemului multilateral de plăţi şi transferuri curente, încercarea de

eliminare a restricţiilor valutare, care împiedică creşterea comerţului mondial;
 crearea de resurse financiare disponibile membrilor, pe termen scurt şi adecvat

garantate, care să le permită corectarea dezechilibrelor balanţei de plăţi, fără a
recurge la măsuri destructive prosperităţii internaţionale;
 reducerea duratei şi a dimensiunii dezechilibrului balanţei de plăţi.

ORGANIZAREA
 Participarea în FMI este reglementată de Acordul de la

Bretton-Woods. Organizarea FMI are la bază principiul
„contribuţiei” la formarea capitalului, ceea ce înseamnă că
ţările membre pun la dispoziţia FMI resurse financiare în
formă de „cote” în funcţie de mărimea cotei achitate de
ţările membre, se atribuie numărul de voturi în organele
de conducere ale FMI de care dispun acestea, precum şi
natura şi importanţa împrumuturilor de care pot beneficia.
 Numărul ţărilor membre ale FMI a crescut rapid de la 29,

în anul 1945, la 125, în anul 1973, 151 în anul 1989, 181
în anul 1996 şi la 188 în anul 2019 (septembrie).
DREPTURILE STATUTARE ALE ŢĂRILOR MEMBRE
ALE FONDULUI MONETAR
INTERNAŢIONAL
 efectuarea tranzacţiilor şi operaţiilor cu FMI;
 cumpărarea de la FMI a valutelor liber

convertibile sau DST;
 primirea de la FMI a alocaţiilor de DST;
 participarea la luarea deciziilor în cadrul FMI;
 aderarea la BIRD etc.

OBLIGAŢIILE GENERALE ALE ŢĂRILOR MEMBRE
ALE FONDULUI MONETAR
INTERNAŢIONAL
 evitarea restricţiilor asupra plăţilor şi
transferurilor curente;
 evitarea practicilor valutare discriminatorii;
 convertirea soldurilor în monedă naţională

deţinute de o altă ţară membrii;
 furnizarea de informaţii privind principalii

indicatori economici şi financiari ai ţării etc.
ORGANELE DE CONDUCERE ALE
• este organul suprem de conducere, în care fiecare ţară este
reprezentată printr-uri guvernator şi un supleant.
• Dreptul de vot al fiecărui reprezentant are importanţă diferită:
fiecare ţară dispune de 250 voturi, la care se adaugă câte un vot
pentru fiecare 100 000 DST subsciişi. Astfel, puterea de votare
este semnificativ detenninată de contribuţia financiară în cadrul
CONSILIUL FMI, care, la rândul ei, este stabilită în funcţie de indicatorii
GUVERNATORILOR economici şi financiari ai fiecărei ţări membre. Numărul cel mai
mare de voturi revine ţărilor cu cea mai mare cotă-parte de
capital subscris - SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, şi
Japonia.
• Toate deciziile importante se adoptă cu o majoritate de 85% din
totalul de voturi. În aşa mod, ţările care dispun de cote mari (SUA
• este organul
- peste 20%) executiv, compus
au, de fapt, din de
un drept 22 veto.
de directori executivi, dintre
care 6 sunt numiţi de ţările care au cele mai mari cote sau ale
căror monede sunt cel mai mult folosite în operaţiile FMI (SUA,
CONSILIUL Anglia, Franţa, Germania, Japonia şi Arabia Saudită), iar 16 sunt
aleşi de celelalte ţări membre, unul fiind reprezentant al
EXECUTIV Republicii Populare Chineze, iar ceilalţi fiind aleşi de către 15
grupuri de ţări membre. În acest din urmă caz, unele „grupuri”
lasă ţării celei mai importante dreptul să numească un
administrator care să le reprezinte, iar altele practică rotaţia.
DIRECTORUL • Directorul General al FMI, de regulă, un european, care

conduce FMI. Directorul General are nu numai funcţii
GENERAL reprezentative, ci şi bugetare, administrative, consultative etc.
FORMAREA ŞI UTILIZAREA
RESURSELOR FMI
FORMAREA RESURSELOR UTILIZAREA RESURSELOR

•cotele părţi ale ţărilor membre ale •mecanismul de creditare lărgit;
FMI;
•facilitatea pentru transformare
•dobânzile încasate; sistemică;
•cotizaţiile anuale ale ţărilor membre •facilitatea de finanţare

etc. compensatorie;
•finanţarea situaţiilor neprevăzute;
•finanţarea stocurilor regulatoare;
•facilitatea de ajustare structurală.

GRUPUL
BĂNCII MONDIALE
1 C
1 1 1
B A A
a g
n o s
e
o
c r n
9
a
I
p
o
9 c
i 9 9
ţ
i
a
4 5 6 8
n a
t r ţ M
e a i u
5 6 0 8
r
n ţ a l
t
a
i i
ţ I l
i a n a
o
n t r
a F e a
l t
ă
i r e
n n r
p a a
a l
e ţ
n n i ă
t
r
c o d
u i n e
R
a a
G
e r l a
c ă
o
ă r
a
n n
s
p
t
I e t
a
r n n r
u
c
t t e
ţ e r
i u a
e
r
n I
ş
D n
i
a e v
ţ z e
D s
e
i v t
z o o i
v
n l ţ
o t i
l a a
i
t l
a
l r o
r ă e r
e
OBIECTIVELE
BĂNCII MONDIALE
 Promovarea dezvoltării economice şi

reformelor, în ţările în curs de dezvoltare;
 Acordarea de împrumuturi pe termen lung,

destinate finanţării proiectelor de investiţii şi
programelor de dezvoltare. Aceste
împrumuturi sunt dirijate spre domeniile
infrastructurii: şosele, căi ferate, sisteme de
telecomunicaţii, domeniul energetic.
OBIECTIVELE
BĂNCII INTERNAŢIONALE PENTRU
RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE - BIRD
 sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor membre, prin înlesnirea investiţiilor de capitaluri
în scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor distruse de război, precum şi
dezvoltarea aparatului de producţie şi a resurselor din ţările mai puţin dezvoltate;
 încurajarea investiţiilor străine private, prin intermediul garanţiilor oferite sau participării la
împrumuturi de capital. În situaţia în care capitalul privat nu este disponibil în condiţii
rezonabile, Banca urmează să procure mijloace financiare pentru scopuri productive în
condiţii mai avantajoase, fîe din capitalul său propriu, fie din mijloacele financiare atrase
sau alte surse;
 stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a comerţului internaţional şi menţinerea

unor balanţe de conturi echilibrate, prin înlesnirea investiţiilor internaţionale făcute pentru
dezvoltarea resurselor productive ale ţărilor membre, contribuind astfel la sporirea
productivităţii, ridicarea standardului de viaţă şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
 coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de ea, cu împrumuturi internaţionale

obţinute pe alte căi, astfel, încât cele mai urgente şi mai eficiente proiecte sau programe să
fie luate în considerare cu prioritate, indiferent de mărimea lor;
 ajutarea ţărilor membre în efortul de trecere la economia de piaţă.

OBIECTIVELE
CORPORAŢIEI FINANCIARE INTERNAŢIONALE - CFI
 finanţarea investiţiilor de capital în întreprinderi private din ţările

membre;
 acordarea de credite sau achiziţionarea de participaţii în

întreprinderile industriale private, fară a solicita garanţii
guvernului din respectiva ţară membră;
 studierea raportului care există între rata de schimb, politicile

tarifare, cele fiscale şi practicile de contingentare, acordarea
licenţelor, pe de o parte, şi expansiunea industrială, pe de altă
parte;
 furnizarea de consultanţă şi alte servicii conexe, privind crearea

şi consolidarea pieţelor financiare şi a celorlalte instituţii
existente în domeniul pieţelor fiminciare.
OBIECTIVELE
ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU
DEZVOLTARE - AID
 acordarea de asistenţă ţărilor subdezvoltate;
 finanţarea ţărilor foarte sărace în condiţii avantajoase, pentru realizarea unor

investiţii, în condiţiile în care aceste ţări nu-şi pot permite procurarea de
împrumuturi din alte surse, din cauza capacităţii lor insuficiente de rambursare şi
a dobânzilor ridicate practicate pe pieţele financiare internaţionale;
 stimularea dezvoltării economiilor din regiunile mai puţin dezvoltate ale globului,
prin acordarea guvernelor ţărilor respective de mijloace financiare
corespunzătoare nevoilor acestora, în condiţii mai avantajoase decât creditele
obţinute pe piaţa financiară internaţională;
 finanţarea, în condiţii mai avantajoase, a ţărilor foarte sărace, care din cauza
dobânzilor foarte ridicate, nu-şi pot permite realizarea unor investiţii prin
împrumuturi de pe piaţa internaţională a creditului;
 acordarea de asistenţă ţărilor subdezvoltate.

AGENŢIA PENTRU GARANTAREA
INVESTIŢIILOR MULTILATERALE - AGIM
 Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor

Multilaterale - AGIM (engl. Multilateral
Investment Guarantee Agency - MIGA) a tost
înfiinţată în anul 1988. AGIM are misiunea de
încurajare a investiţiilor străine directe, în
ţările în curs de dezvoltare, prin protejarea
investitorilor de riscurile necomerciale. AGIM
are peste175 de ţări membre.
CENTRUL INTERNAŢIONAL DE REGLEMENTARE A
DIFERENDELOR DIN DOMENIUL INVESTIŢIILOR -
CIRDDI
 Centrul Internaţional de Reglementare a

Diferendelor din Domeniul Investiţiilor -
CIRDDI (engl. International Center for Settlement
of Investmenis Disputes - ICSID) a fost înfiinţat în
anul 1965. CIRDDI reprezintă un forum benevol
pentru soluţionarea litigiilor investiţionale apărute
între investitorii străini şi ţările receptoare de
investiţii, ajutând, astfel, la crearea unui climat de
încredere între state şi investitorii străini. Membre
a CIRDDI sunt peste147 de ţări.
2.4. COLABORAREA R. MOLDOVA CU INSTITUŢIILE MONETARE ŞI DE CREDIT INTERNAŢIONALE

 R. Moldova a devenit membru al FMI la 12 august

1992, după achitarea cotei sale care constituie 90 mln
DST;
 La 30 iunie 1995 Moldova a acceptat prevederile
Articolului VIII, Secţiunile 2, 3 şi 4 ale Statutului FMI,
fapt care a permis liberalizarea operaţiunilor valutare
curente.
 Republica Moldova conform hotărârii Parlamentului
din 28.07.92 a fost acceptată aderarea Moldovei la
BIRD, CFI, AID şi AMGI. Calitatea de membru al
Republica Moldova la MIGA a fost recunoscută la
9.06.93 după ce a fost achitată cota capitalului
subscris de 960 mii DST.
3. SISTEMUL MONETAR
EUROPEAN
 3.3. Sistemul monetar european

 3.3.1. Evoluţia sistemului monetar internaţional
 3.3.1.1. Crearea sistemului monetar
european
 3.3.1.2. Funcţionarea sistemului monetar
european bazat pe ECU
 3.3.1.3. Constituirea şi funcţionarea uniunii
monetare europene actuale
 3.3.2. Banca Centrală Europeană
 3.3.3. EURO – monedă unică europeană
3.3.1. Primii paşi spre integrarea monetară
 punctul de plecare al UM ar putea fi considerat Tratatul de la Roma (1958)

însă el nu conţine referiri concrete cu privire la această chestiune;
 un alt posibil punct de pornire ar putea fi 1989 când Consiliul European a
decis crearea UM până la sfârşitul secolului;
 în analizarea etapelor care au condus spre actuala uniune monetară, este totuşi
incorect să se excludă perioada premergătoare aferentă anilor 60 – 70 când au
fost puse bazele Sistemului Monetar European;
 punctul de plecare în crearea Uniunii Monetare este considerat anul 1962
când Comisia Europeană a elaborat aşa numitul Memorandul Marjolin în
care s-au adus în discuţie pentru prima dată măsuri comune de politică
monetară şi au fost puse în aplicare primele încercări de integrare
monetară a ţărilor membre.
 Sistemul Monetar European este considerat pilonul de bază al integrării
monetare.
3.3.1. SME – etape intermediare
Uniunea Europeană de Plăţi (1950-1958)

 A facilitat compensarea multilaterală de plăţi între ţările membre.
Banca Reglementelor Internaţională a acţionat ca o bancă de
compensare. in contextul in care comertul exterior european se
desfăşura numai in dolari SUA, (monedele ţărilor participante nefiind
convertibile). prin care bancile centrale se angajau ca sa mentina pe
piata cursul monedelor nationale fata de dolarul american într-o marja
de fluctuatie fata de paritate redusa de la ±1% la ±0,75%.
 Rationamentul a fost urmatorul daca doua monede europene mentin cursul valutar fata
de dolarul SUA in marja de ±1% (ecart de 2%) acceptata pe plan international, banda
de fluctuatie intre ele este de 4%.
 Prin reducerea marjei de fluctuatie a monedelor tarilor semnatare fata de dolarul

american de la ±1% la =0,75%, in mod automat şi variatia maxima dintre doua monede
europene scade de la 4% la 3%.
Exemplu
Presupunem ca, la un moment dat, paritatile a doua monede europene, marca

germana (DEM) şi francul francez (FRF), fata de dolarul american (USD) sunt:
1 USD = 4 DEM, 1USD = 8 FRF
Folosind metoda cursurilor incrucişate, rezulta paritatea franc-marca:
8FRF / USD
1DEM   2 FRF
4 DEM / USD
În conditiile unor abateri, admise fata de paritate pentru monedele nationale in raport
cu dolarul american, conform Acordului de la Bretton Woods, de ±1%:
8(1 + 0,08) = 8,08 FRF/USD, 8(1 - 0,08) = 7,92 FRF/USD,

4(1 + 0,04) = 4,04 DEM/USD, 4(1 - 0,04) = 3,96 DEM/USD.
Exemplu
Presupunem, la un moment dat, urmatoarele cursuri pe piata (ambele atingînd limitele admisibile):
1 USD = 8,08 FRF şi 1 USD = 3,96 DEM sau 1 USD = 7,92 FRF şi 1 USD = 4,04 DEM.
Prin folosirea cursurilor încrucişate, rezulta:
in primul caz un raport de 2,04 FRF/DEM ( 8,08 /3,96 FRF/DEM),
in cel de-al doilea, de 1,96 FRF/DEM. ( 7,92/,4,04 FRF/DEM)
Între valorile de 2,04 FRF/DEM si 1,96 FRF/DEM; in conditiile urmaririi doar a constrangerii de
±1%.fata de dolar; ecartul este de 4%.
Daca s-ar fi urmarit o variatie de ± 1% faţă de paritate şi intre francul francez şi marca gerrnana
(aplicata la cursul incrucişat 1 DEM = 2 FRF), valorile extreme ar fi fost mai mici: 2,02 şi 1,98
FRF/DEM.
Evidentierea ecartului de 2% între FRF şi USD şi intre DEM şi USD şi de 4% intre FRF şi DEM
3.3.1. Ţările Europene în cadrul acordului de la
Bretton Woods (1959-1971)
 Monedele europene trebuiau să fluctueze într-o bandă de

variaţie de maxim 1% în raport cu dolarul.
 Monedele europene puteau fluctua cu maxim 4% una în

raport cu cealaltă.
 Acordul Smithsonian din Decembrie 1971 a mărit marja de

variaţie faţă de dolar de la 1% la 2.25% pentru monedele
europene.
Suspendarea convertibilitatii monetare in aur a dolarului SUA in 1971 a dat

nastere la o mare libertate de fluctuatie a cursurilor de schimb. tarile membre ale
Comunitatii Europene, au adoptat un mecanism monetar denumit “Sarpele
monetar” prin acordul de la Basel, in decembrie 1971.
La 12 aprilie 1972, Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, ţările
CEE la acel moment, semneaza la Basel un acord prin care convin ca:
 Monedele europene se deplasau într-un tunel faţă de dolar:

 Existau rate pivot bilaterale în raport cu dolarul, marja de variaţie fiind de
2.25%.
 Existau rate pivot bilaterale între monedele europene, marja de variaţie fiind
fixată la 1%.
 Pentru prima dată se pune la punct un mecanism de intervenţie şi un suport

financiar pentru rezolvarea problemelor monetare ale ţărilor membre
SISTEMUL MONETAR EUROPEAN
BAZAT PE “ŞARPELE MONETAR”
 „şarpele monetar", denumirea silmbolizînd mişcarea solidara a monedelor
europene, care flotează concertat faţă de celelalte valute.
Mecanismul “sarpelui monetar” (1972-1978) a avut in functiune doua tipuri de “sarpe

monetar”:
 sarpele în tunel până în 1973;
 sarpele fără tunel până în 1979
Primul a functionat între 1971 si 1973 si s-a caracterizat printr-o dubla limitare a
fluctuatiilor cursurilor de schimb ale monedelor nationale europene in raport cu dolarul
SUA, pe de o parte si intre ele pe de alta parte.
Acest mecanism a fost rapid abandonat.
Sarpele în tunel se caracterizează printr-o fluctuare a monedelor europene fată de $

SUA si între ele, în anumite limite, respectiv: ±2,25% fată de $ si ± 4,5% între ele.
Astfel, există două tipuri de marje fată de $: inferioară si superioară, care formează un
tunel, iar în interiorul acestuia există o bandă de fluctuare a cursurilor de schimb ale
monedelor europene.
Şarpele în tunel
Bandă de variaţie în raport

Bandă de variaţie în
cu monedele europene
raport cu dolarul
2.25% 1%
Atunci când cursul de piată al unei monede se apropie de limitele stabilite

este necesară interventia Băncii Centrale prin vânzarea sau cumpărarea de devize
cerute sau oferite excedentar.
Al doilea tip de “sarpe monetar” a functionat intre 12.03.1973 si 12.03.1978,
fiind caracterizat prin numeroase intrari si iesiri ale monedelor din cadrul acestui
mecanism.
În cadrul mecanismului "şarpelui monetar" s-a incercat limitarea fluctuatiilor

monedelor europene fata de dolarul SUA si intre ele. Cursurile valutare ale
monedelor puteau fluctua cu +/- 2,25% fata de dolar si cu maximum 4,5 %
intre ele.
Sarpele fără tunel functioneaza din 12 martie 1973, cand tările europene au
eliminat obligatia mentinerii unei limite de fluctuatie fată de $ SUA, dar mentin
acelasi nivel de fluctuatie între monedele europene (± 4,5%).
Sarpele monetar nu a asigurat însă stabilitatea dorită pentru monedele sistemului,
astfel că din anul 1979, tările europene încearcă o altă modalitate de
mentinere a stabilitătii monetare, cu ajutorul unui nou sistem.
Ca urmare, la 5 dec.1978, mecanismul "sarpelui monetar" s-a desfiintat.

Cursul de schimb intre anii 60 si 70s
2,000
1,800
1,600
1,400
monedele UE / 1 dolar
1,200
1,000
0,800
0,600
0,400
0,200
0,000
1960 1962 1964 1966 1968 1970 1972 1974 1976 1978 1980
GERMANY FRANCE ITALY

NETHERLANDS BELGIUM UNITED KINGDOM
3.3.1. EVOLUŢIA SISTEMULUI
MONETAR EUROPEAN
 Înfiinţarea sistemului monetar european s-a produs

prin Acordul de la Bremen din 6-7 iulie 1978 şi a
Rezoluţiei Consiliulu CEE din 5 decembrie 1978, iar
anunţarea despre intrarea în vigoare începând cu 13
martie 1979 a fost făcută de Consiliul European la 12
martie 1979.
 La sistem au aderat Franţa, Germania, Belgia, Italia,

Danemarca, Olanda, Luxemburg şi apoi Anglia.
MONETAR EUROPEAN
Sistemul Monetar European (SME) a fost creat în 1979 pe o
perioadă de aproximativ 10 ani ca o zonă de stabilitate
monetară în cadrul ţărilor membre a Comunităţii Economice
Europene - CEE şi a avut drept obiective:
1. Creşterea stabilităţii monetare în 2. Îmbunătăţirea situaţiei economice

cadrul CEE, în mod deosebit după a ţărilor membre a CEE, urmărindu-
înregistrarea fluctuaţiilor puternice se în special creşterea economică,
ale dolarului SUA din acea perioadă mai buna utilizare a forţei de muncă
şi ameliorarea mediului şi nivelului
de viaţă
3. Stabilizarea relaţiilor economice şi monetare internaţionale

MONETAR EUROPEAN
Sistemul Monetar European a avut la baza urmatoarele principii (caracteristici):
 1. O moneda comuna ECU definita ca o moneda “cos” formata din monedele tuturor
tarilor participante.
 2. Cursurile de schimb sunt fixe, Aceste cursuri se stabilesc prin definirea si respectarea
unui “curs pivot” al fiecarei monede participante fata de etalonul comun reprezentat de
ECU. In jurul acestor “cursuri pivot” bilaterale sunt stabilite marje de variatie de +/- 2,25%
iar pentru unele tari (Spania, Italia ) marja a fost fixata la +/- 6%.
 3. Pentru fiecare moneda participanta se stabileste un “indicator de divergenta” menit sa

permita repartizarea echilibrata a sarcinilor de interventie intre bancile centrale ale statelor
membre. Acest indicator de divergenta a fost situat la +/- 1,70 %,
 4. Solidaritatea ţărilor membre realizata in principal prin crearea unei rezerve valutare si
prin credite reciproce acordate in caz de dificultati in ceea ce priveste balanta de plati sau
finantarea interventiilor. Pentru finantarea interventiilor a fost instituit Fondul European
de Cooperare Monetara (FECOM).
3.3.2. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN
BAZAT PE - ECU
 Conceptul unitate de cont a evoluat de la unitatea de cont a Uniunii Europene de Plăţi -
EUP (engl. European Unit of Pyments), creată în anul 1952 (1EUP = 1,20635$), către
unitatea de cont (unitatea de cont verde) a Acordului Monetar European din anul 1958 şi
spre Unitatea de Cont Europeană - EUA (engl. European Unit of Account), introdusă în
aprilie 1975 în sfera tranzacţiilor economice şi financiare dintre CEE şi ţările asociate din
Africa şi zonele insulelor Caraibe şi Pacificului (Convenţia de la Lome), dar folosită şi în
operaţiile Băncii Europene pentru Investiţii şi în evidenţa bugetului comunitar.
 În conformitate cu Rezoluţia Consiliului CEE, din 5 decembrie 1978, în funcţia de unitate

monetară a sistemului monetar european a fost aprobată Unitatea Monetară Europeană -
ECU (engl. Europen Currency Unit). (De altfel, prin coincidenţă, ecu a fost denumirea unei
veche monede franceze care circula în Evul Mediu). La demararea sistemului, 13 martie
1979, structura şi valoarea ECU au fost calculate analogic cu EUA, pornind de la cursurile
efective ale monedelor ţărilor membre ale CEE pe pieţele valutare din data de 12 martie
1979.
 Ponderea monedelor naţionale putea fi modificată la fiecare cinci ani sau, ca excepţie, la
cerere, dacă cursul valutar al unei monede s-ar fi modificat cu 25% sau mai mult.
 De la data primului calcul al ECU, nu au mai avut loc definiri oficiale ale parităţii fiecărei
monede.
BAZAT PE - ECU
 ECU a funcţionat în multiple roluri şi anume: etalon al cursurilor
valutare, unitate de cont în operaţiunile de intervenţie şi în mecanismul
de creditare, mijloc de plată în operaţiunile dintre autorităţile monetare
ale ţărilor membre ale CEE, pentru calcularea bugetului CEE, pentru
exprimarea tarifelor vamale, pentru stabilirea prelevărilor şi altor
vărsăminte intra-comunale, pentru constituirea depozitelor publice şi
private, instrument de reglare a soldurilor creditoare şi debitoare între
autorităţile monetare etc.
 Caracterul fix al mecanismului de schimb era asigurat prin stabilirea

unui curs central, denumit „pivot” , între monedele naţionale
participante la ECU şi ECU. Marja de fluctuare a cursurilor dintre
monedele naţionale, şi ECU era stabilită de ±2,25% (cu excepţia lirei
italiene, pentru care marja a fost acceptată de ±6,0%). În caz de
depăşire a acestei limite, intervenţia pe piaţa valutară era obligatorie.
De la 2 august 1993, marjele de fluctuaţie pentru ansamblul monedelor
a fost extins până a ±15%.
BAZAT PE - European Currency Unit. ECU
 Coş valutar ponderat constituit din monedele ţărilor

membre
 Servea ca indicator de divergenţă în cadrul ERM.
 Fiecare monedă din SME avea o pondere în

componenţa ECU, care reflecta importanţa
economiei acelei ţări, ponderea în schimburile inter-
regionale şi angajamentele ţării în cadrul sistemului
de facilităţi de finanţare.
Exchange Rate Mechanism (ERM):
 Un tablou de benzi de variaţie bilaterale între ţările membre;
 Iniţial fiecare monedă fluctua într-o bandă de variaţie de + +/-

2.25 band (cu o excepţie pentru Italia şi Spania, ulteriori Marea
Britanie şi Portugalia au aderat la ERM);
 Ca reacţie la criza din 1992 – 1993, banda de variaţie a fost

lărgită la 15%;
 Atunci când cursul de schimb bilateral atingea marginea

superioară sau inferioară a benzii de variaţie, autorităţile din
cele două ţări trebuiau să intervină pentru a menţine cursul în
interiorul benzii de variaţie.
Compoziţia ECU în Noiembrie 1996
Moneda naţională Unităţi
Belgium franc 3.301

Danish krone 0.1976
French franc 1.332
German mark 0.6242
Italian lira 151.8
Irish pound 0.008552
Luxembourg franc 0.13
Netherlands guilder 0.2198
British pound 0.08784
Greek drachma 1.44
Spanish peseta 6.885
Portuguese escudo 1.393
Austrian schilling
Finnish markka
Swedish krone
Compozitia ECU in Noiembrie 1996
Portuguese escudo
Spanish peseta
Greek drachma
British pound
Netherlands guilder
Luxembourg franc
Irish pound
Italian lira
German mark
French franc
Danish krone
Belgium franc
0 5 10 15 20 25 30 35
Procent
• constituire a Uniunii Europene a demarat odată cu introducerea din 1
ianuarie 1999 a monedei unice eurooene de cont, cu fixarea
irevocabilă a cursurilor de schimb pentru monedele celor 11 state
1997-1999
participante iniţial la Uniunea Monetară şi cu aplicarea unei politici
monetare unice sub responsabilitatea BCE, în aşa mod, înfiinţându-
III ETAPĂ
se Sistemul European al Băncilor Centrale.
• Statele membre ale Comunităţii Europene şi-au propus să
întărească convergenţa rezultatelor lor economice, măsurabile prin
cinci indicatori, cărora li s-au stabilit nivele de atins: 1994-1996
• Datoria publică să nu fie mai mare de 60% faţă de PIB;
• Deficitele bugetare nu trebuie să depăşească 3% faţă de PIB;
• Marja ratei dobânzii nu trebuie să depăşească 2%;
II ETAPĂ
• Diferenţierile ratei anuale a inflaţiei nu trebuie să depăşească 1,5%;
• Cursul valutar – valutele trebuiau să fluctueze în limitele de +-15%
• În principiu, la această dată, au fost eliminate toate restricţiile privind
circulaţia capitalurilor între statele membre şi aşezate bazele unei
1991-1993
politici unice de convergenţă în materie de stabilitate a preţurilor şi
gestiunii sănătoase a finanţelor publice.
I ETAPĂ
UNIUNEA EUROPEANĂ (UE)
ETAPE TRECERII LA
3.3. EURO - MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ
Funcţiile  etalon al cursurilor valutare, care asigură măsurarea valorii bunurilor şi serviciilor din
relaţiile economice internaţionale;
 mijloc de plată în REI şi dintre ţările Uniunii Europene;
 mijloc de rezervă;
 instrument de facilitare a contractării şi a rambursării împrumuturilor pe piaţa
capitalurilor.
Formele  metalică –piese de 1, 2 EURO şi 1, 2, 5, 10, 20 cenţi, au o faţă naţională şi o faţă comună.
 bancnotele EURO – se emit în valoare de 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500, în culori
diferite şi în mărimi crescătoare, în funcţie de valoarea lor.
Efectele introducerii  stimularea realizării pieţei unice;

monedei  impulsionarea dezvoltării schimburilor economice internaţionale, prin micşorarea
costurilor tranzacţiilor în valute, se îmbunătăţeşte fluiditatea şi transparenţa
tranzacţiilor comerciale;
 stimularea cadrului concurenţial;
CARACTERISTICA EURO
 înlăturarea fluctuaţiilor monedelor şi reducerea riscului valutar;

 îmbunătăţirea gestiunii finanţelor publice;
 asigurarea stabilităţii preţurilor, favorizarea îmbunătăţirii repartiţiei resurselor
materiale şi financiare.
Sancţionarea ţărilor în caz  publicarea de informaţii suplimentare privind emisiunea de instrumente ale datoriei
de nerespectare a criteriilor publice a statului în cauză;
de convergenţă  reexaminarea creditelor acordate statului de către Banca Europeană de Investiţii;
 depunerea la Comunitatea Europeană a unui depozit nepurtător de dobândă până ce
deficitul bugetar sau îndatorarea excesivă or fi corijate;
 impunerea de amenzi adecvate.
Componenţa ţărilor la UE  28
Ţările unde a fost introdus Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia (admisă în UEM în 2001), Irlanda.
EURO Italia, Luxemburg, Olanda. Portugalia şi Spania, ale căror monede naţionale au fost
definitiv retrase din circulaţie până la 2 iulie acelaşi an.
Ulterior, în Zona euro, au fost admise: Slovenia (2007), Cipru şi Malta (2008), Slovacia
(2009), Estonia (2011), Letonia (2014), Lituania (2015).
3.2. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
 BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ a fost

constituită în baza institutului monetar
european 1999.
 Funcţia de bază este promovarea politicii
monetare în zona EURO.
3.2. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
 BCE - este banca centrală a Uniunii Europene. Sediul băncii este la Frankfurt, Germania.
BCE a fost creată după modelul Băncii Federale Germane - Deutsche Bundesbank.
 Misiunea băncii constă în administrarea monedei unice şi în păstrarea stabilităţii

preţurilor pentru cele peste două treimi din cetăţenii UE, care utilizează moneda euro.
BCE este responsabilă şi pentru elaborarea şi implemenlarea politicii monetare în zona
euro
Funcţiile BCE sunt menţionate în Tratatul de la Maastricht, acestea fiind:

 distribuţia şi supravegherea stabilităţii monedei euro;
 definirea politicii europene a intereselor şi controlul rezervelor de bani;
 cooperarea cu băncile naţionale.
 În contextul menţinerii stabilităţii preţurilor în zona euro, BCE are sarcina ca puterea de
cumpărare a monedei unice să nu fie erodată de inflaţie. BCE are ca obiectiv menţinerea
creşterii anuale a preţurilor de consum mai mică de 2% pe termen mediu. Pentru a face
acest lucru, BCE stabileşte praguri pentru ratele dobânzilor în urma analizei evoluţiilor
economice şi monetare.
Centrale - SEBC (eng. European System of Central Banks - ESCB), condus de Consiliul general.
BCE, împreună cu băncile centrale din toate ţările UE, alcătuiesc Sistemul European de Bănci
Euro sistem (în engl. - Euro systern), condus de către Consiliul Euro.
BCE şi băncile centrale ale ţărilor care au adoptat euro alcătuiesc instituţia ce poartă numele de
• este format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru membri.
Aceştia sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre la
nivelul şefilor de stat şi de guvern, la recomandarea Consiliului
guvernatorilor şi după consultarea Parlamentului European dintre
DIRECTOR
persoane a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul
monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durată de 8
COMITETUL
ani şi nu poate fi reînnoit. Doar cetăţenii statelor membre pot fi
membrii ai Comitetului director. Comitetul director este responsabil
pentru gestiunea curentă a BCE.
• este alcătuit din membri ai Comitetului Director şi guvernatorii băncilor
centrale ale ţărilor ce fac parte din zona euro. Este cel mai important
organ de decizie al BCE. Consiliul este condus de preşedintele BCE.
GUVERNATORILOR
Reuniunile sunt confiderţiale. Consiliul poate decide să facă public CONSILIUL
rezultatul deliberărilor sale. Se întruneşte de cel puţin 10 ori pe an.
• Misiunea fundamentală a acestui Consiliu este să definească politica
monetară a zonei euro
BĂNCII CENTRALE EUROPENE
ORGANELE DE CONDUCERE ALE
BANCA EUROPEANĂ PENTRU
RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE - BERD
 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) (engl.
European Bank for Reconstruction and Development - EBRD) a fost
înfiinţată în anul 1991. Sediul BERD se află la Londra.
 Misiunea acestei instituţii financiare regionale este folosirea investiţiilor

pentru a susţine dezvoltarea economiei de piaţă şi a democraţiei în 27 de ţări
din Europa Centrală până în Asia Centrală.
 BERD este deţinută de 61 de ţări şi de două instituţii interguvemamentale.

Cu toate că acţionarii săi aparţin sectorului de stat, BERD investeşte mai
ales în sectorul privat, de regulă, împreună cu alţi parteneri comerciali. BERD
oferă finanţări de proiecte pentru bănci, întreprinderi industriale şi
comerciale, adresându-se atât noilor iniţiative, cât şi companiilor deja
existente.
 De asemenea, colaborează şi cu societăţi din sectorul public pentru a sprijini

privatizarea acestora, restructurarea întreprinderilor de stat şi îmbunătăţirea
serviciilor municipale sau comunale.
• are sarcina de a administra activitatea
BERD sub îndrumarea Consiliului
PREŞEDINTELE
Directorilor.
• care stabileşte orientarea strategică a
BERD. Consiliul guvernatorilor alege un
DIRECTORILOR
preşedinte al băncii, care este CONSILIUL
reprezentantul legal al acesteia.
• format dintr-un reprezentant - de regulă. GUVERNATORILOR
Ministrul de Finanţe - pentru fiecare ţară CONSILIUL
membră.
ORGANELE DE CONDUCERE ALE - BERD
BANCA EUROPEANĂ PENTRU
RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE - BERD
Finanţările BERD acoperă marea majoritate a sectoarelor
economice:întreprinderile agricole; eficientizarea (energetică; instituţiile
financiare; sectorul de producţie; infrastructurile municipale sau comunale
şi infrastructurile de mediu; resursele naturale; energia; turismul;
telecomunicaţiile; tehnologia informaţiei şi mass- media; transportul etc.
Pentru a fi admisibil pentru finanţare, proiectul trebuie să satisfacă

umrătoarele condiţii:
 să fie situat într-una din ţările în care BERD operează;

 să aibă bune perspective comerciale;
 să aibă un aport de capital în numerar sau în natură din partea
sponsorului proiectului;
 să fie util pentru economia locală şi pentru dezvoltarea sectorului privat;
 să satisfacă criteriile financiare şi ecologice existente.
2.4. RELAŢIILE REPUBLICII MOLDOVA CU INSTITUŢIILE FINANCIARE EUROPENE

Cadrul legal de derulare a relaţiilor de colaborare cu Uniunea

Europeană îl reprezintă Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC).
 Primul Acord, semnat la 28 noiembrie 1994 (în vigoare pentru

Republica Moldova din 1 iulie 1998), a fost încheiat pentru o perioadă
iniţială de 10 ani. Totodată. în anul 2009, s-au început negocierile
asupra unui nou acord de asociere dintre Republica Moldova şi
Comunităţile Europene.
 Un alt cadru de colaborare îl constituie Parteneriatul Estic (PE), un

program lansat de Uniunea Europeană (mai 2009), menit să
consolideze relaţiile cu şase ţări din Europa de Est şi din Caucazul de
Sud. Printre care şi Republica Moldova. Acesta oferă ţărilor partenere
perspectiva unui angajament bilateral mai aprofundat, cuprinzând
integrarea continuă în economia UE, mobilitatea, şi cooperarea în
securitatea energetică.

Prima instituţie financiară europeană, cu care Republica Moldova a început

colaborarea, a fost Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
 Republica Moldova devine membră a BERD din 5 mai 1992. Din această dată şi până
în prezent, BERD a semnat circa 90 de proiecte în Republica Moldova pentru un volum
net cumulat de 549 milioane de euro. Printre acestea sunt:
Dintre activităţile principale ale BERD, în Republica Moldova, pot fi menţionate:
 suportul pentrusuportul financiar pentru domeniul public (proiecte în aprovizionarea cu

apă, canalizare, transport public, servicii municipale etc.);
 instituţiile financiare bancare şi nebancare (dezvoltarea şi promovarea noilor
instrumente financiare - finanţarea ipotecară, leasingul, liniile de credit etc.);
 suportul pentru proiecte inovaţionale în domeniul privat; asistenţa tehnică, inclusiv în
domeniul reglementărilor.

 Este importantă şi relaţia Republicii Moldova cu Banca

Europeană de Investiţii, care a finanţat şi a cofinanţat un şir
de proiecte investiţionale. Aici vom menţiona împrumutul de
30 de mii. de euro pentru reabilitarea drumurilor de la
Chişinău până la graniţa cu România, împrumutul de 20 de
mil. de euro pentru creşterea capacităţii şi reabilitarea
aeroportului Chişinău, împrumutul de 10 mil. pentru
reabilitarea şi extinderea reţelei de furnizare a apei etc.
 Colaborarea Republicii Moldova cu instituţiile financiare

europene este-benefică şi de perspectivă.

Tema 4 .Sistemele Monetare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 4 .Sistemele Monetare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TITULARUL DISCIPLINEI UNIVERSITARE

Tema Sisteme monetare are

Finalităţile însuşirii subiectelor enunţate se regăsesc în competenţele

 de cunoaştere a originii, noţiunii, şi compoziţiei sistemelor monetare, a tipurilor

 de aplicare a cunoştinţelor teoretice în periodizarea evoluţiei sistemelor

 de integrare a cunoştinţelor şi abilităţilor privind sistemele monetare în

 să cunoască originea, noţiunea şi compoziţia sistemelor monetare, a tipurilor acestora şi a

 să ilustreze cunoştinţele teoretice în periodizarea evoluţiei sistemelor monetare, precum şi

 să structureze într-un discurs cunoştinţele şi abilităţile privind sistemele monetare în

 să identifice autenticitatea semnelor monetare ale Republicii Moldova, precum şi aplicarea

 să analizeze activitatea Republicii Moldova în cadrul organismelor financiar- internaţionale;

 să elaboreze lucrări scrise şi prezentare a discursurilor verbale pe problematica

Organizarea monetară, evoluând aproape

Moneda şi circulaţia monetară în

În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui Herodot, în Lidia, ţară

 stabileşte unităţile şi subunităţile monetare,

 centralizarea şi unificarea baterii monedelor;

 aprobarea unităţii naţionale unice;

 stabilirea unui raport de valoare fixat între monedele

 Impuls dezvoltării sistemelor monetare naţionale, care au

 Evoluţia contemporană a sistemelor monetare naţionale este

Evoluţia contemporană a sistemelor monetare

Noţiunea de sistem monetar naţional îşi găseşte

 Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei monetare în

 Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a baterii şi

Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen

Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un

În formula noţiunii sistemului monetar naţional trebuie

Unitatea monetară reprezintă elementul central al sistemului

Denumirile unităţilor monetare au surse diferite:

De exemplu, dolarul american a fost definit în anul

În conditiile sistemelor monetare bazate pe aur,

De exemplu: dacă în anul 1968, lira sterlină era defînită prin

După anii '80, monedele unor ţări vor putea fi definite în

Etalonul monetar reprezintă valoarea cuprinsă într-o

În evoluţia istorică valoarea unităţii monetare s-a

Masa monetară este termenul (și indicatorul) prin care se

Însemnătate sporită pentru funcționarea normală a sistemului

Este important ca masa de bani efectivi să satisfacă necesitățile

Emisiunea monetară în prezent a devenit o

Sistemul monetar are misiunea de a deservi

Funcționarea normală a sistemului monetar în condițiile

Cursul de schimb, numit şi cursul valutar, reprezintă preţul

În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire

Fixarea cursului valutar înseamnă stabilirea arbitrară de

În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire a cursului

 Structura instituţională a sistemului monetar

 Multiplele sisteme monetare naţionale cunoscute de

 Cu toate acestea, istoric sau format diverse principii

s-au caracterizat prin:

• fărâmiţare – descentralizarea baterii

Odată cu formarea statelor sistemele

Metalice se numesc sistemele ale căror

Sistemele monetare bimetaliste au ca

Sistemele monetare monometaliste au în

 Sistemele monetare nemetalice sunt cele

 Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În

La 2 iunie 1992, au fost introduse cupoanele autentice, cu valorificare

La 20 septembrie 1993, în calitate de mijloc de plată a fost introdus cuponul de 5 lei

(emisiunea mai 1994)

Unitatea monetară este leul moldovenesc - MDL (potrivit ISO 4217),

Republica Moldova a acceptat asumarea obligaţiilor în baza prevederilor

 Moneda naţională a Republicii Moldova s-a