SISTEME

MONETARE

Oleg STRATULAT
prof. univ. dr.
 CUPRINS

1. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL

2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL

3. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

 1. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL

1.1. Originea sistemelor monetare.

1.2. Noţiune de sistem monetar.
1.3. Compoziţia sistemului monetar.
1.3.1. Formativa instrumentară.
1.3.2. Cadrul reglementar.
1.3.3. Structura instituțională.
1.4. Tipuri de sisteme monetare.
1.5. Sistemul monetar actual al Republicii Moldova.
 BIBLIOGRAFIE

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al

R.Moldova. 1994, nr. 1.

2. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul
Oficial al R.Moldova. 1995, nr.56-57, art.624.

3. BASNO, C.; DARDAC, N.; FLORICEL, C. Monedă, credit, bănci. Bucureşti : Editura
Didactică şi Pedagogică, 2003, p. 55.

4. TURLIUC, V.; BOARIU, A.; STOICA, O. Monedă şi credit. Bucureşti : Editura Economică,
2005, p.42.

5. ЛАВРУШИН, O. И. Деньги. Кредит. Банки: учебник. 2-e изд. Москва: Финансы и

Статистика, 2004, c. 65.

6. ЖУКОВА, Е. Ф.; ЗЕЛЕНКОВА, Н. М.; МАКСИМОВА, Л. М. Деньги. Кредит. Банки:

учебник для вузов. 2-e изд. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2003, c.55.

7. ПОЛЯК, Г. Б. Финансы. Денежное обращение. Кредит. 2-e изд. Москва: ЮНИТИ-

ДАНА, 2004, c.38.
 1. SISTEMUL MONETAR NAȚIONAL

Organizarea monetară, evoluând

aproape trei milenii, a furnizat diverse
experiențe, demonstrând importanța
constituirii judicioase și funcționării
eficiente a sistemelor monetare.
1.1. ORIGINEA SISTEMELOR MONETARE

Moneda şi circulaţia monetară în

majoritatea ţărilor s-a constituit istoric,
având în primele cinci secole pretutindeni
caracter sporadic şi haotic.
 PRIMUL SISTEM MONETAR

În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui

Herodot, în Lidia, ţară din Asia Mică, regele
Cresus (a.a. 560 – 547) instituie primul sistem
monetar naţional:
 stabileşte unităţile şi subunităţile monetare,
 fixează pentru fiecare conţinutul de metale
nobile,
 bate centralizat moneda,
 determină raportul dintre aur şi argint,
 decide asupra regulilor de emitere şi circulaţie a
banilor.
STATERI DE AUR ŞI ARGINT
EMIŞI DE CRESUS
 EFECTELE CONSTITUIRII
SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL

 centralizarea şi unificarea baterii monedelor;

 aprobarea unităţii naţionale unice;

 stabilirea unui raport de valoare fixat între

monedele de aur şi argint egal cu 1 : 13 1/3.
RAPORTUL DE VALOARE DINTRE
MONEDELE DIN AUR ŞI ARGINT
HEMISTATER EMIS DE CRESUS
TREIME ȘI ȘESIME DE STATER EMIS DE CRESUS
UNA A DOUSPREZECEA DE STATER
EMIS DE CRESUS
 1.2. NOŢIUNE DE SISTEM MONETAR

Noţiunea de sistem monetar naţional îşi

găseşte reflectare în lucrările diferitor
autori, care redau esenţa acestei
formaţii sub diferite aspecte.
 TRATAREA SISTEMULUI MONETAR
CA PROCEDEU AL CIRCULAŢIEI MONETARE

 Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei

monetare în ţară, consfinţită de legislaţia naţională”;

 Poleac G. B. scrie : ““modul circulaţiei monetare din ţară, consfinţit de legislaţia

naţională reprezintă sitemul monetar”;

 Dardac Nicolae enunţă: ”Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de

organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi
speciale ale statului respectiv”.;

 Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a

baterii şi circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin normele
dictate de stat, dar şi prin norme ce decurg din cutume”;

(După cum se observă, sistemul monetar naţional este sesizat de autori ca o

configuraţie sau procedeu al circulaţiei monetare reglementat strict de legislaţie.
Abordarea unilaterală a acestui fenomen complex nu este în favoare dezvăluirii
profunde a esenţei lui.)
 TRATAREA SISTEMULUI MONETAR
CA NORME ȘI INSTITUȚII

Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen

generic pentru ansamblul normelor legale şi
instituţiilor care reglementează, organizează,
respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un
stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea
obiectivelor politicii economice, sociale, financiare şi
de credit urmărite de fiecare stat”.

Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un

anumit mod de organizare şi reglementare a
circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi
speciale ale statului respectiv.
 SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL
TREI ELEMENTE ITERCONEXIONATE

În formula noţiunii sistemului monetar naţional

trebuie incluse toate elementele constituente ale
acestuia:
 instrumentarul monetar;
 cadrul reglementar;
 structura instituţională.

Sistemul monetar naţional reprezintă organizarea

funcţională a instrumentelor de natură monetară
în temeiul reglementărilor juridice de către
autoritatea monetară.
 1.3. COMPOZIŢIA
SISTEMULUI MONETAR

Sistemele monetare, în sensul larg

al cuvântului, cuprind trei formative
importante:
instrumentară,
reglementară,
instituţională.
 FORMATIVELE
SISTEMULUI MONETAR
1.3.1. FORMATIVA INSTRUMENTARĂ
 UNITATEA MONETARĂ

Unitatea monetară reprezintă elementul central al sistemului

monetar şi serveşte etalon de măsurare a valorii.
În majoritatea ţărilor denumirile unităţii monetare naţionale sa-
u format istoric.
Denumirile unităţilor monetare au surse diferite:
denumirea metalul din care era confecţionată moneda - aureus,
serebrenik etc;
denumirea unității de greutate a monedei – drahmă, lira sterlină,
livră etc.;
tradiţia încetăţenită în vorbirea curentă - leu, leva, leka, ;
denumirea monedei altei ţări - dolar este denumirea monedei
naționale în 18 țări;
o convenţie - DST, EURO etc. sau altele.
UNITATEA MONETARĂ
A BOTSWANEI
 ETALONUL MONETAR
Etalonul monetar
reprezintă valoarea
cuprinsă într-o ETALONUL PUTERE DE
CUMPĂRARE

unitate monetară
sau materia
adoptată ca bază a
ETALONUL DEVIZE
(VALUTĂ, COŞ
VALUTAR)

sistemului monetar,
prin care se ETALONUL METALIC

defineşte unitatea
monetară şi celelalte ETALONUL MARFĂ (un
portofel cu bani)

tipuri de monedă.
 MASA MONETARĂ

Masa monetară este termenul (și indicatorul) prin care se

identifică suma totală a banilor, indiferent de forma pe care o
îmbracă, şi a altor active, care pot fi folosite în funcţie de bani.
Masa monetară este atât obiect al managementului monetar, cât şi
instrument de gestiune macroeconomică.
Însemnătate sporită pentru funcționarea normală a
sistemului monetar are componentă a masei monetare numite
”bani în numerar”. Ea înglobează toate semnele monetare emise
de autoritatea monetară în formă de bancnote, bilete de tezaur,
monedă divizionară de diferit nominal.
Este important ca masa de bani efectivi să satisfacă
necesitățile circulației monetare atât ca cantitate, cât și ca
structură.
 MECANISMUL DE EMISIUNE MONETARĂ

Emisiunea monetară în prezent a devenit o

preocupaţie complexă, care înglobează pe de o parte
punerea în circulaţie a numerarului, iar pe de altă parte
– controlul asupra masei monetare (depozitele și
creditele bancare, instrumentele politicii monetare și
pieței monetare), obiectivele fiind asigurarea funcţionării
normale a sistemului de plăţi în numerar şi fără
numerar, stabilitatea puterii de cumpărare a monedei, şi
menţinerea cursului valutar adecvat.
 MANAGEMENTUL CIRCULAȚIEI MONETARE

Sistemul monetar are misiunea de a deservi

funcţionarea normală a economiei, fapt care impune
asigurarea validităţii circulaţiei monetare.
Aceasta se realizează printr-un complex de activităţi
organizate şi efectuate de autoritatea monetară publică
în limitele competenţelor sale, și anume:
- analiză,
- prognozare,
- reglementare,
- supraveghere.
 MECANISMUL DE FORMARE A CURSULUI
VALUTAR AL MONEDEI NAȚIONALE

În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire a cursului

de schimb, cele mai reprezentative fiind – fixarea cursului şi cotarea.
Fixarea cursului valutar înseamnă stabilirea arbitrară de către autoritatea
monetară a raportului dintre moneda proprie și alte monede.
Cotarea este acțiunea de stabilire a cursul unei monede în raport cu alta la
bursă. Se deosebesc două metode de cotare a valutelor: directă şi
indirect. Cotare directă, practicată în majoritatea ţărilor lumii, inclusiv în R.
Moldova, reprezintă situaţia când unitatea monetară străină rămâne
constantă, iar unitatea monetară naţională variază. Spre exemplu:1 USD =
12,45 MDL. Cotare indirectă indică câte unităţi monetare străine fac o
unitate monetară naţională. Ea este utilizată numai în câteva țări: Anglia,
Australia, Irlanda, Noua Zeelandă. În același mod se stabilește și cursul
euro. Spre exemplu: 1EURO = 1,37 USD sau 1GBP = 1,61USD, etc.
Cursul valutar stabilit în urma cotării zilnice este numit flotant.
 MECANISMUL DISCIPLINEI DE CASĂ

Funcționarea normală a sistemului monetar în

condițiile actuale este posibilă grație respectării regulilor
cu referință la păstrarea banilor în numerar în casele
subiecților economici, inclusiv băncilor comerciale, la
formele documentelor de evidență și dare de seamă
privind circulația numerarului în cadrul unităților
economice, la responsabilitatea persoanelor de
răspundere etc. În această ordine de idei, autoritatea
monetară centrală pune în acțiune un ansamblu de
instrumente și norme, menite să asigure
comportamentul regulamentar al tuturor operatorilor cu
moneda și instrumentele de plată.
 1.3.2. CADRUL REGLEMENTAR

Cadrul reglementar al sistemului monetar

este constituit din actele normative cu
referinţă la monedă şi circulaţia monetară.
 ACTE NORMATIVE DIN
CADRUL REGLEMENTAR
 1.3.3. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ

Componenta instituţională a sistemelor

monetare include următoarele elemente:
 constituentul;
legiuitorul;
emitentul;
organizatorul;
 reglementatorul;
supraveghetorul.
PERSONIFICAREA ELEMENTELOR
STRUCTURII INSTITUȚIONALE
 1.4. TIPURI DE
SISTEME MONETARE

Evoluția banilor oferă diverse experiențe de

ordine monetară. Progresând în timp, organizare
monetară a configurat multiple sisteme monetare.
Aranjarea sistemelor monetare în funcție de diferite
criterii scoate în evidență anumite grupe cu
caracteristici comune.
În contextul abordării tipurilor sistemelor
monetare, de regulă, se cercetează sistematizarea
acestora potrivit etalonului monetar pe care îl au la
bază. Pornind de la acest reper s-au putut identifica, de-
a lungul evoluției, sisteme metalice și sisteme
nemetalice.
 ÎN FUNCŢIE DE ETALONUL MONETAR

metalice nemetalice
 SISTEME MONETARE METALISTE

Metalice se numesc sistemele ale căror

etalon se reprezenta de metale monetare.
În funcţie de numărul metalelor prin care
se definește oficial moneda se realiza distincţia
între sistemele monetare bimetaliste şi
sistemele monetare monometaliste.
 SISTEME
MONETARE
BIMETALISTE
Sistemele monetare

BIMETALISMULUI
bimetaliste au ca etalon
monetar două metale. integral

VARIANTELE
În funcţie de stabilire a
raportului valoric dintre
cele două metale, paralel
sistemele monetare
bimetaliste au cunoscut
trei variante de
funcţionare: parţial
 SISTEME

MONOMETALISMULUI
MONETARE
MONOMETALISTE
Sistemele monetare
aur-monedă

VARIANTELE
monometaliste au în
funcție de etalon monetar
un singur metal: fie
argintul, fie aurul.
Sistemul monetar
monometalismul aur, în
aur-lingouri
funcție de formele
integrării aurului în
etalonul monetar, a
cunoscut trei variante de aur-devize
funcţionare în
succesiunea:
 SISTEMELE MONETARE NEMETALICE

Sistemele monetare nemetalice sunt cele

care nu au la bază metalul monetar. Către
acestea se referă:
-sistemele bazate pe etalonul marfă;
-sistemele monetare care are la bază o valută;
-sistemele monetare bazate pe un coș de
valute,
-sistemele monetare bazate pe etalonul putere
de cumpărare.
 1.5. SISTEMUL MONETAR ACTUAL
AL REPUBLICII MOLDOVA
Circumstanţele necesare pentru instituirea sistemului
monetar naţional s-au conturat după obţinerea de către R. Moldova
a independenţei la 27 august 1991. La 15 decembrie 1992 este
adoptată Legea cu privire la bani nr 1232 – XII. Prin această Lege
a fost stabilită unitatea monetară naţională a R. Moldova - leul
moldovenesc, şi unitatea divizionară banul. Un leu moldovenesc
este egal cu 100 bani.

Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În

această zi cursul valutar a fost stabilit de 3,8 lei pentru $1.
Numerarul aflat în circulaţie (banii de tip sovietic şi cupoanele) şi
banii din conturi au fost schimbaţi în proporţie de 1 000 pentru un
leu.
 LEUL MOLDOVENESC

(emisiunea mai 1994)

Caracteristici:
•Dimensiuni: 58 x 114 mm;
•Culori dominante, faţă-verso: galben, verde, cafeniu şi
ocru;
•Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus
un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un
fir de siguranţă vertical metalizat complet încorporat;
 MONEDA DIVIZIONARĂ
DE 1 BAN MOLDOVENESC
 FORMATIVA INSTRUMENTARĂ

 Unitatea monetară este leul moldovenesc, care se divizează în 100 de bani. Leul moldovenesc este
unicul mijloc legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova. Bancnotele şi monedele metalice sunt
acceptate la valoarea lor nominală pentru plata tuturor datoriilor publice sau private pe teritoriul ţării.

 Etalonul monetar. Moneda națională a Republicii Moldova s-a născut în epoca etalonului putere de
cumpărare. În așa mod, valoare monedei naționale este în funcție directă cu puterea sa de cumpărare.

 Masa monetară. Banca Națională a Moldovei (BNM) prin regulamentele sale, stabileşte valoarea
nominală, dimensiunile, greutatea, design-ul şi alte caracteristici ale bancnotelor şi monedelor
metalice, care sunt mijloc de plată în Republica Moldova. Aceasta instituție organizează tipărirea
bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise
în circulaţie.
 Managementul circulației monetare este efectuat de BNM. În acest sens BNM întocmește analize
economice și monetare și în baza lor adresează Guvernului propuneri, aduce rezultatele analizelor la
cunoștința publicului.
 Mecanismul de formare a cursului valutar al monedei naţionale prevede stabilirea regimului
cursului de schimb și a modalității de determinare a cursului de schimb.

 Mecanismul disciplinei de casă. Buna desfășurare a circulației monetare în numerar, de rând cu alte,
necesită siguranță, ritmicitate, securitate etc. BNM prin regulamentele sale stabilește cerințe stricte
privind organizarea casieriei în bănci, modul de desfășurare a operațiunilor cu numerar, inclusiv
trierea și ambalarea acestuia, reguli privind transportarea numerarului etc.
 CADRUL REGLAMENTORIU
AL SISTEMULUI MONETAR AL R. MOLDOVA

 Constituţia R. Moldova în art. 130 stipulează:

„... (2) Moneda naţională a Republicii
Moldova este leul moldovenesc. (3) Dreptul
exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii
naţionale a Republicii Moldova. Emisia se
efectuează conform deciziei Parlamentului.”

 Legea cu privire la Banca Naţională a

Moldovei consacră monedei un capitol
special – capitolul VIII „Moneda”.
 STRUCTURA INSTUTIŢIONALĂ
A SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL

Instituţiile bancare din ţară:

 Banca Naţională a Moldovei, fiind autoritatea monetară publică, are rolul
central în organizarea circulaţiei monetare. Banca Naţională prin regulamentele
sale stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, designul şi alte
caracteristici ale bancnotelor şi monedelor metalice care sunt mijloc de plată în
R. Moldova. Banca Naţională organizează tipărirea bancnotelor şi baterea
monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în
circulaţie. Banca Naţională are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote
şi monede metalice ca mijloc de plată legale pe teritoriul R. Moldova.

 Băncile sunt sprijinul Băncii Naţionale în organizarea funcţionării sistemului

monetar naţional. Prin intermediul acestora are loc emisiunea numerarului în
circulaţie, retragerea cupiurilor şi monedelor deteriorate, preschimbarea
semnelor monetare, organizarea evidenţei şi statisticei monetare (16).
 2. SISTEMUL MONETAR
INTERNAŢIONAL

2.1. Sistemul monetar internaţional.

2.1.1. Evoluţia sistemului monetar internaţional.
2.1.1.1. Primele Uniuni Monetare.
2.1.1.2. Sistemul monetar
internaţional de la Bretton-Woods.
2.1.1.3. Sistemul monetar internaţional actual.
2.1.2. Drepturile Speciale de Tragere - monedă internațională.
2.1.3. Instituţiile monetare și de credit internaţionale.
2.1.3.1. Fondul Monetar Internaţional.
2.1.3.2. Banca Mondială.
2.1.4.Colaborarea Republicii Moldova cu instituţiile monetare
şi de credit internaţionale.
 2.1.1. EVOLUŢIA
SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL

Dezvoltarea economică a condus la

intensificarea legăturilor economice dintre diferite ţări,
inclusiv şi a relaţiilor monetare. Până la sfârşitul celui
de al II-lea Război Mondial relaţiile monetare dintre
ţări purtau, de regulă, caracter bilateral. Totuşi
trebuie de menţionat că au existat încercări de o mai
largă colaborare în reglementările internaţionale a
relaţiilor monetare, care s-a realizat sub forma de
uniuni şi blocuri monetare.
 2.1.1.1. PRIMELE UNIUNI MONETARE

Uniunile monetare
au fost create în a • Uniunea Monetară
doua jumătate a sec. Latină a fost
al XIX-lea în scopul
unificării a unor înfiinţată prin
elemente ale Convenţia din a.
sistemelor monetare 1865 încheiată între
naţionale ca mijloc de Franţa, Belgia, Italia
depăşire a şi Grecia.
dificultăţilor create de • Uniunea Monetară
funcţionarea Germană a fost
neadecvată a constituită în a. 1875.
bimetalismului sau a
monometalismului
argint.
 BLOCURI MONETARE

Blocurile monetare

BLOCURI MONETARE
au fost create în
prima jumătate a blocul lirei sterline
(a.a.1931-1939)
sec. al XX-lea,
având coincidență blocul francului
francez (a.a.1929–
în timp cu Marea 1945)
Depresie de la 1929
blocul dolarului
- 1933. american (a.1933 )
2.1.1.2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL DE
LA BRETTON-WOODS

1-22 iulie • Constituirea Sistemului Monetar Internaţional

1944 de la Breton Woods

• un ansamblu de norme şi tehnici,

convenite şi acceptate pe baza unor
Conceptul reglementări instituţionalizate menite să
SMI coordoneze comportamentul monetar al
ţărilor –membre în relaţiile de plăţi şi
onorare a angajamentelor reciproce,
generate de schimburile comerciale,
necomerciale şi de mişcări de capital pe
Participanţi • plan internaţional.
45 state, dintre care URSS ca observator

Etalonul
adoptat • aur -devize
DEFINIREA ŞI SCOPURILE SISTEMULUI MONETAR
INTERNAŢIONAL CONSTITUIT ÎN 1944

Sistemul monetar
internaţional din 1944 a fost
conceput ca un ansamblu de
norme şi tehnici, convenite şi
acceptate pe baza unor
reglementări
instituţionalizate, menite să
coordoneze comportamentul
monetar al ţărilor – membre
în relaţiile de plăţi şi onorare
a angajamentelor reciproce,
generate de schimburile
comerciale, necomerciale şi
de mişcări de capital pe plan
internaţional.
Scopurile
• asigurarea stabilităţii relative
a raporturilor valorice dintre
monedele naţionale pentru
asigurarea echităţii în
tranzacţii şi prevenirii
mişcărilor speculative de
capital
• crearea rezervelor monetare
şi de lichidităţi suficiente
cantitativ şi calitativ
• instituirea mecanismelor de
echilibrare a balanţelor de
plăţi ale ţărilor membre
 PRINCIPII DE FUNCŢIONARE
ALE SISTEMULUI DE LA BRETON-WOODS

cooperarea
monetară
internaţională;
creşterea
echilibrarea echilibrată a
balanţei de plăţi comerţului
internaţional;

dezvoltarea
menţinerea
lichidităţii
PRINCIPIILE DE economică a
internaţionale; FUNCŢIONARE tuturor țărilor-
membre;

asigurarea stabilitatea
convertibilităţii cursurilor de
monetare; schimb;

multilateralitatea
plăţilor
internaţionale;
 2.1.1.3. SISTEMUL MONETAR
INTERNAŢIONAL ACTUAL

Sistemul monetar internațional de la

Breton-Woods, după ce și-a realizat
suficient de bine misiunea sa,
funcționând normal și fără perturbări pe
parcursul a câtorva decenii, s-a pomenit
în fața unor transformări fundamentale.
 CIRCUMSTANŢELE CREĂRII
DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE

1. Vulnerabilitatea dolarului. Începând cu a.a.1958-1959, pe fundalul

deficitului balanței de plăți americane, apar primele simptome de
nesiguranță în dolarul american. Slăbirea încrederii în dolarul american s-a
răsfrânt asupra pieții aurului: în a.1960 o uncie avea prețul de piață de 41$
în comparație cu prețul oficial de 35$. În a. 1968, piața aurului s-a scindat în
piața oficială a băncilor centrale, pe care se realizau tranzacții la prețul de 35
$/uncie, și piața liberă pe care cursul se forma în funcție de cerere și ofertă.
2. Creșterea angajamentelor autorităților monetare americane față de
băncile străine. Angajamentele care se ridicau la 50,6 miliarde de dolari în
iunie 1971, față de rezerva de aur care era doar de 10,5 milioane de dolari,
a determinat Sistemul Rezervelor Federale la 15 august 1971 să suspende
convertibilitatea dolarului în aur. În decembrie 1971 dolarul american a fost
devalorizat cu 7,89%, iar în februarie 1973, după încă o devalorizare, prețul
unciei de aur ajunge la 42,22,dolari.
3. Necesitatea constituirii de către autoritățile monetare naționale a
rezervelor valutare oficiale tot mai mari, în urma extinderii comerțului
internațional.
 FACTORII CREĂRII
SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL ACTUAL

 crearea unui nou activ monetar de FMI;

 sistarea definirii DST prin aur;
 instituirea cursurilor flotante.
 TRĂSĂTURILE SISTEMULUI MONETAR
INTERNAŢIONAL ACTUAL

libertatea țărilor-membre ale FMI în opțiunea pentru un anumit regim de schimb al monedei în funcție de
nivelul de dezvoltare economică, stabilitatea monetară, gradul de deschidere al economiei naționale,
valoarea schimburilor comerciale cu străinătatea;

adâncirea cooperării țărilor-membre ale FMI în aplicarea regulilor privind regimul de schimb al monedei;

intensificarea supravegherii țărilor-membre ale FMI în promovarea politicilor de schimb pentru a

identifica factorii care exercită influență;

sporirea rolului DST în calitate de monedă de cont și de rezervă a Sistemului monetar;

amplificarea sprijinului acordat tuturor țărilor-membre ale FMI în reducerea și eliminarea dezechilibrelor
din balanțele de plăți prin mecanisme specifice de finanțare;

racordarea mecanismelor și regulilor de funcționare ale Sistemului monetar internațional actual la

problemele lumii contemporane: globalizare, sărăcie, populație, mediu.
2.1.2. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE
– MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ

Prin decizia din 28 septembrie 1967 a

Consiliului Guvernatorilor şi a modificării
Statutului FMI din 28 iulie 1969 a fost creat
instrumentul monetar internaţional numit
Drepturile Speciale de Tragere – DST (eng.
Special Drawing Right – SDR).
 DEFINIŢIA DST

DST reprezintă un activ de rezervă

internațional, acestea, fiind în esență o unitate
monetară de cont ce servesc ca etalon
monetar, mijloc de rezervă și mijloc de plată
internaţional.
 EVOLUŢIA DEFINIRII DST

1999 – prezent
– coş valutar –
1981–1999 – 4 valute (USD,
coş valutar – EUR, JPY,
1974–1980 – 5 valute; GBP).
coş valutar –
1970–1974 – 16 valute;
aur –
0,888671 gr.
Au;
 EMISIUNEA DE DST

DST se emit numai sub forma banilor de cont,

emisiunea de DST este cuantificată pe baza studiilor
efectuate de FMI şi repartizată în contul țărilor-membre
în funcție de mărimea cotelor de participare ale acestor
ţări la constituirea resurselor FMI.
Emisiunea de DST este determinata de analize
privind:
volumul şi structura comerțului internațional,
situația balanțelor de plăți externe ale ţărilor membre
ale FMI;
mărimea rezervelor valutare.
ALOCAREA DST
2.1.3. INSTITUŢIILE MONETARE ȘI DE CREDIT
INTERNAŢIONALE

Cadrul instituţional al Sistemului monetar

internaţional actual este constituit din Fondul
Monetar Internaţional şi Banca Mondială,
ambele înfiinţate de Conferinţa Monetară şi
Financiară Internaţională de la Bretton Woods.
Constituirea lor a integrat experiența anterioară
în fondarea și funcționarea instituțiilor financiare
internaționale.
 2.1.3.1. FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL
Crearea FMI
• Fondul Monetar Internaţional, a
fost creat la 27 decembrie
1945, în ziua în care 29 de țări
au semnat Acordul. Întâlnirea
inaugurală a Consiliului
Guvernatorilor a avut loc în
Savannah, Georgia, SUA, pe 8
martie 1946, iar întâlnirea inițială
a Consiliului Executiv la sediul
central al Fondului, pe 6 mai
1946. Fondul își începe
operațiunile financiare pe 1
martie 1947.
Funcţiile FMI:
• administrarea unui Cod de
conduită care să respecte
politicile ratei de schimb și
restricțiile cu privire la tranzacțiile
de cont curent;
• susținerea cu resurse financiare a
țărilor-membre, dându-le
posibilitatea să respecte codul de
conduită, atâta timp cât se
corectează sau se evită
dezechilibrul balanței de plăți;
• constituirea unui forum în care
membrii să se consulte și să
colaboreze pe probleme
monetare internaționale.
 OBIECTIVELE STATUTARE ALE FMI

promovarea cooperării internaționale, prin furnizarea de instrumente membrilor săi în vederea

consultării și colaborării pe problemele sistemului monetar;

facilitarea creșterii echilibrate a comerțului internațional și, prin aceasta, contribuția la ridicarea nivelului
ocupării, sporirii venitului real și a dezvoltării capacităților de producție;

promovarea stabilității cursului valutar, a disciplinei valutare și facilitarea evitării deprecierilor

competitive ale monedei;

sprijinirea sistemului multilateral de plăți și transferuri curente, încercarea de eliminare a restricțiilor

valutare, care împiedica creșterea comerțului mondial;

crearea de resurse financiare disponibile membrilor, pe termen scurt și adecvat garantate, care să le
permită corectarea dezechilibrelor balanței de plăți, fără a recurge la măsuri destructive prosperității
internaționale;

reducerea duratei și a dimensiunii dezechilibrului balanței de plăți.

 ORGANIZAREA FMI

ORGANIZAREA FMI presupune:

participarea în FMI;
drepturile şi obligaţiile statutare ale ţărilor-
membre;
organele de conducere ale FMI.
 PARTICIPAREA ÎN FMI

• Organizarea FMI are la bază principiul ”contribuției”

Participarea

la formarea capitalului, cea ce înseamnă că țările-

membre pun la dispoziția FMI resurse financiare în
formă de ”cote”. În funcție de mărimea cotei achitate
de țările-membre este numărul de voturi în organele
de conducere a FMI de care dispun acestea, precum
și natura și importanța împrumuturilor de care pot
beneficia. Numărul ţărilor-membre ale FMI a crescut
rapid de la 29 în 1945 la 125 în 1973, 151 în 1989,
181 în 1996 și la 187 în 2012 (ianuarie).
 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE STATUTARE ALE
ŢĂRILOR-MEMBRE
DREPTURI
efectuarea tranzacţiilor şi operaţiilor
cu FMI;
cumpărarea de la FMI a valutelor
liber convertibile sau DST;
primirea de la FMI alocaţii de DST;
participarea la luarea deciziilor în
cadrul FMI;
aderarea la BIRD.
OBLIGAŢII
evitarea restricţiilor asupra plăţilor şi
transferurilor curente;
evitarea practicilor valutare
discriminatorii;
convertirea soldurilor în monedă
naţională deţinute de o altă ţară-
membră;
furnizarea de informaţii privind
principalii indicatori economici şi
financiari ai ţării etc.
 ORGANELE DE CONDUCERE ALE FMI
Consiliul Guvernatorilor
• este organul suprem de
conducere în care fiecare ţară
este reprezentată printr-un
guvernator şi un supleant.
Consiliul de Administrație Directorul General al FMI
• este organul executiv compus din • un european, care conduce FMI.
22 directori executivi, dintre care În prezent, Directorul General al
6 sunt numiţi de ţările care au FMI este franţuzoaica Christine
cele mai mari cote sau ale căror Lagarde
monede sunt cel mai mult folosite
în operaţiile FMI (SUA, Anglia,
Franţa, Germania, Japonia şi
Arabia Saudită), iar 16 sunt aleşi
de celelalte ţări-membre, unul
fiind reprezentant al Republicii
Populare Chineze, iar ceilalţi fiind
aleşi de către 15 grupuri de ţări-
membre.
 FORMAREA ŞI UTILIZAREA
RESURSELOR FMI

FORMAREA RESURSELOR UTILIZAREA RESURSELOR

•cotele părţi ale ţărilor membre ale •mecanismul de creditare lărgit;

FMI (25% în DST sau valută
convertibilă, iar 75% în monedă •facilitatea pentru transformare
naţională); sistemică;

•dobânzile încasate; •facilitatea de finanţare

compensatorie;
•cotizaţiile anuale ale ţărilor membre
etc. •finanţarea situaţiilor neprevăzute;

•finanţarea stocurilor regulatoare;

•facilitatea de ajustare structurală.

 2.1.3. BANCA MONDIALĂ

Banca Mondială fiind un organism specializat

al ONU, alături de FMI, sprijină financiar
dezvoltarea economico-socială a țărilor în
curs de dezvoltare prin canalizarea către
acestea a fondurilor financiare mobilizate de
la țările dezvoltate.
 BANCA MONDIALĂ

1945 1956 1960 1988

• Banca • Corporaţia • Asociaţia • Agenţia
Internaţională Financiară Internaţională Multilaraterală
pentru Internaţională pentru de Garantare
Reconstrucţie Dezvoltare a Investiţiilor
şi Dezvoltare
BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE
ŞI DEZOLTARE

CREAREA BIRD MISIUNEA BIRD

Banca Internaţională pentru Misiunea sa este
Reconstrucţie și Dezvoltare – BIRD
(eng. International Bank for eradicarea sărăciei şi
Restruction and Development – îmbunătăţirea standardului de
IBRD) este instituţia centrală a viaţă al populaţiei din ţările în
Grupului Băncii Mondiale (eng.
World Bank) care a fost înfiinţată la dezvoltare. Este o bancă de
Conferinţa de la Bretton-Woods (1 - dezvoltare care acordă
22 iulie 1944) de cele 45 state împrumuturi cu dobândă
participante şi a intrat în vigoare la 27
decembrie 1945. BIRD şi-a început redusă, credite fără dobândă şi
activitatea la 1 martie 1947. Sediul ei grant-uri (credite
se află la Washington DC, SUA. nerambursabile) ţărilor în curs
de dezvoltare.
 OBIECTIVELE
BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU
RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE

sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor-membre, prin înlesnirea investiţiilor de

capitaluri în scopuri productive

încurajarea investiţiilor străine private, prin intermediul garanţiilor oferite sau

participării la împrumuturi şi la alte împrumuturi de capital

stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a comerţului internaţional şi

menţinerea unor balanţe de conturi echilibrate, prin înlesnirea investiţiilor
internaţionale

coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de ea, cu împrumuturi

internaţionale

ajutarea ţărilor-membre în efortul de trecere la economia de piaţă.

 ORGANIZAREA BIRD

ORGANIZAREA BIRD presupune:

participarea în BIRD;
drepturile şi obligaţiile statutare ale ţărilor-
membre;
organele de conducere ale BIRD.
 PARTICIPAREA ÎN BIRD

• Potrivit Acordului participarea în BIRD este condiționată de

Participarea

participarea obligatorie la FMI.

• La baza organizării stă principiul ”contribuției” la formarea
capitalului social. cea ce înseamnă că țările-membre pun la
dispoziția BIRD resurse financiare în formă de cote-părți (o acțiuni
evaluează 120 635$). Candidații în membri achită cotizația
obligatorie, care constă din două părți: un vărsământ egal cu
88,29% de la participația la FMI și 195 acțiuni a BIRD. De
asemenea țărilor-membre a BIRD le-a fost recomandat să
subscrie suplimentar câte 250 acțiuni. Numărul ţărilor-membre ale
BIRD a crescut de la 29 în 1945 la 187 în 2012 (septembrie).
 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE STATUTARE ALE
ŢĂRILOR-MEMBRE

DREPTURI OBLIGAŢII

contractarea de împrumuturi pentru

investiţii pentru investiţii; aderarea prealabilă la FMI;

participarea la licitaţiile
internaţionale organizate de BIRD participarea la capitalul pe
pentru adjudecarea lucrărilor acţiuni al băncii;
finanţate de aceasta;

obţinerea de asistenţă tehnică furnizarea de date şi informaţii

pentru anumite lucrări de specialitate privind situaţia economică şi
etc. financiară a ţării.
 ORGANELE DE CONDUCERE ALE BIRD
Consiliul Guvernatorilor
• este format dintr-un reprezentant al fiecărei
țări-membră, care de regulă este ministrul
finanțelor și un supleant, care de obicei
este conducătorul băncii centrale sau al
altei bănci din ţara-membră respectivă.
Consiliului Directorilor Executivi Preşedintele Grupului Băncii
• obligat să conducă toate instituţiile Mondiale este ales pe 5 ani, și
membre ale Grupului Băncii Mondiale, cu conform tradiţiei, este un cetățean
excepţia admiterii de noi membrii şi a al SUA. Banca Mondială
condiţiilor de aderare a acestora, a actualmente este condusă de
hotărârii de a proceda la majorări sau
micşorări de capital, suspendării de Robert Zoellick
membri, angajării în colaborarea cu alte
organizaţii internaţionale, suspendării
operaţiunilor Băncii sau a hotărârii de
distribuire a venitului net realizat. Consiliul
Directorilor Executivi sunt în număr de 24,
şi toţi atâţia supleanţi. Primele 5 țări-
membre (SUA, Marea Britanie, Franța,
Germania, Japonia) cu cele mai multe
cote-părți subscrise numesc câte un
director executive, iar ceilalți 19 reprezintă
fiecare câte un grup de țări-membre.
 FORMAREA ŞI UTILIZAREA
RESURSELOR BIRD

FORMAREA RESURSELOR UTILIZAREA RESURSELOR

•subscrierea țărilor-membre (ponderea •împrumuturi în valută pe termen lung

subscrierilor țărilor-membre în capitalul (15-20 ani) pentru realizarea proiectelor
total este în jurul a 10%); de investiții în țările-membre;
•împrumuturi pe bază de programe de
•emisiunea și vânzarea de obligațiuni și dezvoltare pe termen mediu și lung în
bonuri bancare pe piața financiară cazul în care dezvoltarea nu are loc pe
internațională; bază de proiecte;
•împrumuturi pe bază de programe de
•dobânzile și comisioanele de la cofinanțare prin care fondurile sale se
împrumuturile acordate de BIRD; asociază cu cele furnizate din alte surse
•atragerea creditelor pe termen scurt, (guvernamentale, instituții de credit,
mediu şi lung. instituții financiare particulare etc.)
pentru finanțarea proiectelor specifice în
țările în curs de dezvoltare.
 ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ
DE DEZVOLTARE
 AID a fost înființată în a. 1960.
 AID are scopul principal în
promovarea progresului
economic şi social al naţiunilor
în curs de dezvoltare prin
acordarea de împrumuturi în
condiții foarte avantajoase
(perioadă de grație 10 ani,
termen de rambursare 50 ani,
nepurtătoare de dobânzi).
 AID are 170 țări-membre
(septembrie 2012).
• cotizațiile țărilor-membre, și a
țărilor donatoare,
Resursele • transferurile din venitul net al
AID BIRD,
• granturile Corporaţiei Financiare
Internaţionale
• acordarea de asistenţă ţărilor
subdezvoltate;
• finanţarea ţărilor foarte sărace în
condiţii avantajoase;
Destinaţia
resurselor
• stimularea dezvoltării economiilor
din regiunile mai puţin dezvoltate
AID ale globului;
• finanţarea în condiţii mai
avantajoase a ţărilor foarte sărace;
• acordarea de asistenţă ţărilor
subdezvoltate.
 CORPORAŢIA
FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ

 a fost înființată în a. 1956 Obiectivele CFI sunt:

finanţarea investiţiilor de capital în
fiind afiliată BIRD. CFI întreprinderi private din ţările-membre;
lucrează cu investitorii acordarea de credite sau achiziţionarea
particulari din toată lumea şi de participaţii în întreprinderile industriale
investeşte în întreprinderi private, fără a solicita garanţii guvernului
din respectiva ţară-membră;
comerciale din ţările în curs
studierea raportului care există între rata
de dezvoltare. de schimb, politicile tarifare, cele fiscale şi
CFI dispune de practicile de contingentare, acordarea
licenţelor, pe de o parte, şi expansiunea
independență juridică și industrială, pe de altă parte;
financiară în raport cu BIRD, furnizarea de consultanţă şi alte servicii
ținând de Bancă numai din conexe, privind crearea şi consolidarea
pieţelor financiare şi a celorlalte instituţii
punct de vedere existente în domeniul pieţelor financiare.
administrativ. CFI are 182
țări-membre (septembrie
2012).
 AGENŢIA PENTRU GARANTAREA
INVESTIŢIILOR MULTILATERALE

 a fost înființată în  AGIM are misiunea

a. 1988. AGIM are de încurajare a
175 țări-membre investiţiilor străine
(septembrie 2012). directe în ţările în
curs de dezvoltare
prin protejarea
investitorilor de
riscurile
necomerciale.
CENTRUL INTERNAŢIONAL DE REGLEMENTARE A
DIFERENDELOR DIN DOMENIUL INVESTIŢIILOR

 reprezintă un forum  a fost înființat în

benevol pentru a.1965.
soluționarea litigiilor
investiționale apărute  membre a CIRDDI
între investitorii străini și sunt 147 țări
țările receptoare de (septembrie 2012).
investiții, ajutând astfel
la crearea unui climat
de încredere între state
şi investitorii străini.
2.1.4. COLABORAREA REPUBLICII MOLDOVA CU
INSTITUŢIILE FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Odată cu obținerea independenței și

recunoașterea internațională a
Republicii Moldova s-au deschis
perspective de participare activă la
procesele economice și financiare
internaționale
 PARTICIPAREA LA FMI

 La 28 iulie 1992 Parlamentul

Republicii Moldova adoptă
Hotărârea Cu privire la
aderarea Republicii Moldova
la Fondul Monetar • are loc în condiții comune. Cota la

Participarea
Internațional, la Banca FMI constituie 123,2 milioane DST
(circa 182 milioane dolari SUA),
Internațională pentru sumă echivalentă cu 0,06 procente
Reconstrucție și Dezvoltare din suma totală a cotelor. Puterea
de vot a Republicii Moldova în
și la organizațiile afiliate, cadrul FMI este de 1482 voturi,
ceea ce constituie 0,07 procente
nr.1107 – XII. din numărul total de voturi.
• Guvernatorul Republicii Moldova la
 La 12 august 1992 FMI este din oficiu Guvernatorul
Republica Moldova a devenit Băncii Naţionale a Moldovei
iar Guvernator supleant este
membru al FMI. Prim-viceguvernatorul Băncii
Naţionale a Moldovei.
 PARTICIPAREA LA FMI

 R. Moldova a devenit membru al FMI la 12 august

1992, după achitarea cotei sale care constituie 90 mln
DST;
 Republica Moldova conform hotărârii Parlamentului
din 28.07.92 a fost acceptată aderarea Moldovei la
BIRD, CFI, AID şi AMGI. Calitatea de membru al
Republica Moldova la MIGA a fost recunoscută la
9.06.93 după ce a fost achitată cota capitalului
subscris de 960 mii DST.
 ASISTENŢA FINANCIARĂ

 Începând cu a.1993, Republica Moldova a beneficiat de

următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de
ajustare economică: Mecanismul de finanţare compensatorie şi
excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor
structurale (STF), acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de
finanţare lărgită (EFF) şi Mecanismele de reducere a sărăciei şi
creştere economică (PRGF) (din 2009 numite Mecanisme de
creditare lărgită (ECF).
 Suma totală a creditelor neachitate acordate de FMI a constituit
174,5 milioane DST (cca 265 milioane dolari SUA) la finele lunii
iulie 2010. În 2009 Moldova a beneficiat, de asemenea, de o
alocare unica de DST in suma de 117,71 milioane DST.
 ACORDURILE DE ASISTENȚA FINANCIARĂ ALE
REPUBLICII MOLDOVA CU FMI
Tipul acordului/ Data Data expirării Suma aprobată Suma transferată
resurselor aprobării sau anulării (milioane DST) (milioane DST)

CCFF 15-Jan-93 & 19-Dec-94 -- 25,70 25,70

STF 16,-Sep 1993 15-Sep, 1994 45,00 45,00

Stand-by 17-Dec, 1993 16-Mar 1995 51,75 51,75

Stand-by 22-Mar, 1995 21-Mar, 1996 58,50 32,40

EFF 20-May, 1996 19-May, 2000 135,00 87,50

PRGF 21-Dec, 2000 20-Dec, 2003 110,88 27,72

PRGF** 5-May, 2006 4-May, 2009 110,88 88,00

ECF 29-Jan, 2010 28-Jan, 2013 184,80 40,00

EFF 29-Jan, 2010 28-Jan, 2013 184,80 40,00

 PARTICIPAREA LA BANCA MONDIALĂ

La 12 august 1992 Republica Moldova a

devenit membru al Băncii Internaționale
pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
 ASISTENŢA FINANCIARĂ

Principalele obiective ale Băncii Mondiale

sunt de a ajuta republica în menţinerea
stabilităţii şi creşterii macroeconomice,
dezvoltarea sectorului privat, îmbunătăţirea
guvernării, susţinerea reformei sectorului public
și altele. În concordanță cu obiectivul principal -
finanțarea proiectelor de dezvoltare, Banca
Mondială până în prezent a finanţat în
Republica Moldova 53 de proiecte în sumă de
592 milioane dolari SUA. Acum sunt în curs de
implementare 29 de proiecte
 3. SISTEMUL MONETAR
EUROPEAN

3.1. Evoluţia sistemului monetar european.

3.1.1. Cooperarea monetară.
3.1.2. Sistemului monetar european bazat pe ECU.
3.1.3. Uniunea Europeană Monetară.
3.2. Euro - monedă unică europeană.
3.3. Instituţiile monetare și de credit europene.
3.3.1. Banca Centrală Europeană.
3.3.2. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare.
3.4.Colaborarea Republicii Moldova cu instituţiile
monetare și de credit europene.
 3.1.1. COOPERAREA MONETARĂ

Începutul procesului de integrare europeană

coboară către a. 1951, când se semnează la Paris
Tratatul cu privire la Comunitatea Economică a
Cărbunelui şi Oţelului (la care participă 6 ţări: Franţa,
Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) şi a.
1957, când se semnează la Roma Tratatul privind
crearea Comunităţii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM) şi tratatul privind crearea Comunităţii
Economice Europene (CEE).
 CONSTITUIREA SISTEMULUI MONETAR
EUROPEAN

 Înfiinţarea sistemului monetar european –s-a

produs prin Acordul de la Breme din 6-7 iulie 1978,
ca urmare a Rezoluţiei Consiliului European (alcătuit
din conducătorii de state şi guverne ale ţărilor-
membre ale CEE) din 5 decembrie 1978, iar
anunţarea despre intrarea în vigoare începând cu 13
martie 1979 a fost făcută de Consiliul European la 12
martie 1979.
 La sistem au aderat Franţa, Germania, Belgia,
Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg şi apoi Anglia.
 3.1.2. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN
BAZAT PE ECU

În conformitate cu Rezoluţia Consiliului European din 5 decembrie

1978 în funcție de unitate monetară a sistemului monetar european a
fost aprobată Unitatea Monetară Europeană - ECU (eng. Europen
Currency Unit).
ECU a funcționat în multiple roluri și anume:
 etalon al cursurilor valutare, unitate de cont în operațiunile de
intervenție și în mecanismul de creditare,
mijloc de plată în operațiunile dintre autoritățile monetare ale țărilor-
membre ala CEE, pentru calcularea bugetului CEE, pentru exprimarea
tarifelor vamale, pentru stabilirea prelevărilor și altor vărsăminte
intracomunale, pentru constituirea depozitelor publice și private,
instrument de reglare a soldurilor creditoare și debitoare între
autoritățile monetare etc
Sistemului monetar european bazat pe ECU a funcționat până la 31
decembrie 1998, fiind înlocuit de Uniunea Monetară Europeană, care
are la bază euro.
 3.1.3. UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI
MONETARĂ ACTUALĂ

 Constituirea Uniunii Economice și Monetare

actuale a avut mai multe faze. În luna iunie
1988, Consiliul European a confirmat
obiectivul realizării treptate a Uniunii
Economice şi Monetare (UEM).
 A fost format un comitet, care ulterior a
propus realizarea uniunii economice şi
monetare în trei etape distincte, dar evolutive.
 ETAPELE CONSTITUIRII
UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE (UEM)

• a realizării uniunii economice şi monetare a debutat la 1 iulie 1990. În principiu, la

I ETAPĂ 1990-1993 această dată au fost eliminate toate restricţiile privind circulaţia capitalurilor între
statele membre şi așezate bazele unei politici unice de convergenţă în materie de
stabilitate a preţurilor şi gestiunii sănătoase a finanţelor publice.

•a fost marcată prin formarea cadrului instituţional: - la data de 1 ianuarie

1994 fost înfiinţat Institutul Monetar European (IME). În cadrul IME a fost
creat Comitetul Monetar, care a supravegheat situaţia monetară şi financiară
a ţărilor-membre. De asemenea IME a realizat calendarul tehnic de lansare
a monedei euro. IME şi-a încheiat misiunea odată cu înfiinţarea, pe baza lui,
a Băncii Centrale Europene (BCE) la data de 1 iunie 1998.
•Admiterea statelor la cea de a treia etapă a fost condiţionată de
îndeplinirea unor criterii de convergenţă, cum ar fi:
•este necesar ca moneda naţională să fie integrată în cadrul SME de cel
II ETAPĂ 1994-1998 puţin 2 ani.
•deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB- ul fiecărei ţări;
•datoria publică a ţării respective să nu depăşească 60% din PIB- ul fiecărei
ţări;
•rata dobânzii nu trebuie să fie mai mare de 2% faţă de media ratei dobânzii
pe termen lung a primelor trei state performante în acest domeniu;
•rata de schimb nu trebuie să depăşească marjele normale (-,+) 2,25% faţă
de ECU) prevăzute în cadrul SME;
•este necesar ca moneda naţională să fie integrată în cadrul SME de cel
puţin 2 ani.

• Demarează odată cu introducea din 1 ianuarie 1999 a monedei unice europene de

cont, la data de 1 ianuarie 1999 cu fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb pentru
III ETAPĂ 1999 monedele celor 11 state membre participante iniţial la Uniunea Monetară şi cu
aplicarea unei politici monetare unice sub responsabilitatea BCE, în aşa mod,
înfiinţându-se Sistemul European al Băncilor Centrale.
 ETAPELE CONSTITUIRII
UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE
 3.2. EURO - MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ

 În conformitate cu articolul 109 din Tratatul de la

Maastricht Consiliul IME a decis în a.1992
constituirea unui grup de lucru în vederea pregătirii,
tipăririi şi emiterii monedelor şi bancnotelor de
monedă unică.
 La 16 decembrie 1995 a fost adoptată denumirea
oficială a monedei unice – euro, care, având sigla
EUR şi acronimul €, a luat locul unităţii monetare
europene de cont ECU. Un euro este subdivizat în
100 de cenţi, numiţi şi centime în ţările vorbitoare de
limbi romanice, sau leptó (λεπτό) în Grecia.
 LANSAREA EURO

 De la 1 ianuarie 1999, 11 state care au îndeplinit condițiile

necesare euro este introdusă paralel cu monedele naţionale, ca
monedă scripturală cu funcţii depline. Monedele naţionale ale
ţărilor-membre a Uniunii Economice şi Monetare s-au raportat la
euro. Totodată, s-a trecut la cotarea euro pe pieţele valutare, iar
politica monetară a „Zonei euro” a fost transferată în competența
BCE.
 La 1 ianuarie 2002 s-a pus în circulaţie şi moneda efectivă euro
în 12 ţări (din cele 15 câte număra UE la acea vreme) – Austria,
Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia (admisă în UEM în
2001), Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania,
ale căror monede naţionale au fost definitiv retrase din circulaţie
până la 2 iulie acelaşi an. Ulterior în Zona euro au fost admise:
Slovenia (2007), Cipru și Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia
(2011).
3.3. INSTITUŢIILE MONETARE ȘI DE CREDIT
EUROPENE

Cadrul instituţional al UEM actual este

constituit din Banca Centrală Europeană,
Banca Europeană pentru Reconstrucție și
dezvoltare etc.
 3.3.1. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ a fost

constituită în baza Institutului Monetar
European în a.1999.
Funcții:
Distribuţia şi supravegherea stabilităţii
monedei Euro;
Definirea politicii europene a intereselor şi
controlul rezervelor de bani;
Cooperarea cu băncile naţionale.
 3.3.2. BANCA EUROPEANĂ PENTRU
RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE

 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare (BERD) a fost înfiinţată în a. 1991.

 Misiunea acestei instituției financiare regională

foloseşte investiţiile pentru a susţine dezvoltarea
economiei de piaţă şi a democraţiei în 27 de ţări
din Europa Centrală până în Asia Centrală.
 3.4. RELAȚIILE REPUBLICII MOLDOVA CU
INSTITUŢIILE
MONETARE ȘI DE CREDIT EUROPENE
 Cadrul legal de derulare a relaţiilor de colaborare cu
Uniunea Europeană reprezintă Acordul de
Parteneriat şi Cooperare (APC), semnat la 28
noiembrie 1994 (în vigoare pentru Republica
Moldova din 1 iulie 1998), încheiat pentru o perioadă
iniţială de 10 ani.
 Totodată, prin Decretul Preşedintelui Republicii
Moldova pentru iniţierea negocierilor asupra
proiectului Acordului dintre Republica Moldova şi
Comunitatea Europeană din 17 noiembrie 2009 s-au
început negocierile asupra unui nou acord de
asociere dintre Republica Moldova şi Comunitatea
Europeană.