Ministerul Educației, Culturii și Cercetării 

al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Studiu individual nr.1

La disciplina: Teoria economică 1

Tema: Economia ca știință. Locul ei în

științele sociale.

A elaborat: Dolniceanu Andreaa

Grupa: IPF G 2004
A verificat: Ciprian Vasile

Chișinău, 2021
 CUPRINS

Capitolul I: ECONOMIA ȘI ȘTIINȚA ECONOMICĂ

I.1. Definirea economiei și științei economice

I.2. Activitatea economică și componentele sale

I.3. Nevoile umane. Clasificare și caracteristici

Capitolul II: ȘTIINȚELE ECONOMICE

II.1. Structura științelor economice

Capitolul III: EVOLUȚIA ECONOMIEI CA ȘTIINȚĂ

Capitolul IV: ȘTIINȚELE SOCIALE

Capitolul V: ECONOMIA ÎN ȘTIINȚELE SCOIALE

INTRODUCERE:
Dacă am cere de la un simplu om definiția ECONOMIEI,cu siguranță acesta va spune despre
bani, bogățiile țării sau a persoanelor. Iar referitor la problemele economice acesta va spune despre
creșterea șomajului sau a prețurilor produselor.

Lionnel Robbins a dat urmatoarea definiție economiei: " Economia este știința care studiază
modul de alocare a unor resurse rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu
activitatea umană, economia este o știință socială. "

Capitolul I: ECONOMIA ȘI ȘTIINȚA ECONOMICĂ

I.1. Definirea economiei și științei economice
Economia, în linii mari, este definită ca un studiu în care oamenii utilizează resursele rare de care
dispun, la un moment dat, în vederea unei cât mai bune satisfaceri a nevoilor existente în acel
moment.
Conform dicționarului : Economia este totalitatea relațiilor de producție dintre oameni care
alcătuiesc baza societății într-o anumită epocă.
Stiinta economica este o componență foarte importantă a sistemului de științe contemporane.
Definiția lui Samuelson: Știința economică studiază felul în care oamenii și societatea utilizând
sau nu moneda, decid să folosească resursele productive rare sau limitate în vederea producerii de
bunuri și servicii. De asemenea mai studiază și modul în care acestea sunt repartizate între membrii
societății în vederea consumului prezent sau viitor.

I.2. Activitatea economică și componentele sale

Activitatea economică - este un proces complet care reflectă comportametul oamenilor în ce

priveşte atragerea şi utilizarea resurselor economice în scopul producţiei, repartiţiei, schimbului şi
consumului în dependenţă de nevoile şi interesele economice. Activitatea economica este o
componentă fundamentală a acțiunii umane, în cadrul căreia, prin alocarea și folosirea resurselor
economice, au loc procesele de producție, de circulație, de distribuție și consum de bunuri și
servicii, în vederea satisfacerii trebuințelor.
Continuare I.2. Activitatea economică și componentele sale

Activitățile economice constituie cauza tranzacțiilor, deci se referă la totalitatea operațiilor care
urmăresc satisfacerea trebuințelor cu bunuri economice. Exista trei mari categorii de operații:
a) operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si consumul;
b) operatii de repartitie, prin care se efectueaza formarea si distribuireaveniturilor legate de
productie;
c) operatii financiare, care privesc modificarea volumului activelor sau pasivelor

Cu o alta definiție mult mai simplă,putem spune că activitatea economică este producția socială și
este compusă din 4 faze principale:
I faza-faza de producție. Realizarea producției presupune prezența a 3 factori:
a)forta de munca;
b)mijloacele de munca;
c)obiectul muncii.
II faza-faza de repartiție. Repartiția este condiționată de apariția proprietății private asupra
resureselor economice.
III faza-faza de schimb. Schimbul apare în urma diviziunii sociale a muncii, proprietatea privată,
necesitatea de realizare a surplusului.
IVfaza-faza de consum. Consumul presupune satisfacerea necesității prin consumul de bunuri și
resurse.Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum final.Consumul
intermediar se referă la folosirea unor bunuri economice pentru producerea altor bunuri pierzându-și
caracteristicile inițiale și dobândind altele noi.Consumul final se referă la utilizarea bunurilor de
consum în mod personal sau colectiv pentru satisfacerea nevoilor directe.
I.3. Nevoile umane. Clasificare și caracteristici

În funcție de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate în: nevoi naturale, sociale
și raționale; nevoi primare și superioare; nevoi individuale, de grup și generale ale societății etc.
Însă, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici:
a) Caracterul dinamic - în sensul că, de la o perioadă la alta, au loc modificari în structura și nivelul
calitativ al cerințelor de consum;
b) Sunt reproductibile sau regenerabile - în sensul că satisfacerea unei nevoi sau a alteia durează
numai un anumit timp, după care se manifestă din nou;
c) Caracterul complementar - în sensul că, satisfacerea unei nevoi generează o altă;
d) Sunt concurente - adică unele se extind, iar altele se restrâng având loc și substituirea unora cu
altele.
Nevoile umane apar, mai întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar
pentru existenţă, pentru formarea şi dezvoltarea lor. Nevoile umane se manifestă ca un sistem
integrat şi dinamic de cerinţe, ordonate şi ierarhizate în funcţie de locul şi rolul lor în cadrul vieţii
sociale.Nevoile umane reprezintă cerinţele oamenilor de a-şi însuşi bunuri, toate acestea devenind
nevoi efective-reale, corespunzător gradului atins în dezvoltarea societăţii şi capacitatea oamenilor
de a conştientiza aceste cerinţe.
Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături: