Sistemul resurselor financiare

publice

Conţinutul economic al resurselor publice

Resursele sunt elemente ale bogăţiei unei naţiuni. Din ele fac parte resurse
materiale, umane, informaţionale şi financiare. Un rol deosebit de important au
resursele financiare.

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare

realizării anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură.

Cea mai puternică influenţă asupra nivelului resurselor financiare ale

societăţii o au factorii:

1. volumul şi structura producţiei;

2. nivelul preţurilor;
3. raportul dintre formarea brută de capital şi consum.
Resursele financiare ale societăţii sau naţiunii înglobează resursele
financiare publice.

La rândul lor resursele financiare publice includ:

 Resurse financiare ale administraţiei de stat centrale;

 Resursele administraţiei de stat locale;
 Resursele întreprinderii publice;
 Resursele asigurărilor sociale de stat ;

Nivelul resurselor financiare publice depinde în primul rând de mărimea

cheltuielilor publice, precum şi de condiţiile conjuncturale.
1. De exemplu în perioadele de expansiune economică, randamentul
impozitelor creşte fără a fi necesară sporirea cotelor de impunere sau
întroducerea unor noi impozit la un venit mai mare şi venitul fiscal va fi mai
mare.
2. Pe de altă parte în perioadele inflaţioniste veniturile fiscale cresc, în mod
automat.
3. Sporirea resurselor financiare publice se atinge în cazul când Guvernul duce
o politică economică de reducere a consumului, prin măsuri de majorare a
impozitelor.
 4. Împrumuturi publice interne (emisia şi vinderea obligaţiunilor de stat către
populaţie) în vederea diminuării masei băneşti existente la populaţie.
Acesta este un instrument a politicii monetar-creditare, dar efectul ei este
creşterea resurselor financiare publice fără emisie de monedă.
Factorii care determină creşterea finanţelor publice:

 Factorii economici, care determină creşterea PIB şi pe această bază

sporirea veniturilor impozabile.
 Factorii monetari (dobânda, creditul, masa monetară) care îşi
transmit influenţa sa prin preţ. Accentuarea fenomenelor inflaţioniste
sau creşterea preţurilor determină în anumite condiţii creşterea
salariilor şi a profiturilor şi implicit sporirea resurselor din impozitele
directe.
 Factorii sociali – redistribuirea resurselor în scopul satisfacerii
nevoilor de educaţie, sănătate şi securitate socială.
 Factorii demografici – sporirea numărului contribuabililor.
 Factorii politici şi militari.
 Factorii de natură financiară.

Componentele resurselor financiare publice

Resursele financiare pot fi clasificate după mai multe criterii:

 Din punct de vedere al conţinutului economic, principalele categorii de

resurse financiare publice sunt:

1. Prelevările cu caracter obligatoriu. Cea mai mare parte a resurselor

financiare publice o constituie veniturile cu caracter fiscal. Această parte de
venituri a resurselor financiare are caracter limitat şi după volum de cele mai
multe ori este insuficientă.

2. Resursele de trezorerie care constau din împrumuturi pe termen scurt

(până la un an) contracte de stat prin emisiunea unor bonuri de tezaur.
Resursele de trezorerie au caracter temporar şi rambursabil, deoarece
retragerea din circulaţie a bonurilor de tezaur echivalează cu restituirea
sumelor împrumutate de stat de la tezaurul public pe termen scurt.

3. Resursele provenite din împrumuturi reprezintă datoria publică pe

termen mediu (de 2-5 ani) şi lung (peste 5ani). În prezent împrumuturile
publice au devenit un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare.
 4. Finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire este posibilă, dar
în acelaşi timp are efecte negative. Pe de o parte, apar efecte inflaţioniste ce
duc la sporirea resurselor financiare: cresc încasările din impozite pe venit,
precum şi din impozite indirecte, în special cele din valoarea adăugată (T.V.A.).
Pe de altă parte, inflaţia determină diminuarea relativă a obligaţiunilor de plată
ale statului, îndeosebi în ceea ce priveşte datoria publică, în situaţia în care rata
dobânzii la împrumuturile de stat este mai mică decât nivelul creşterii anuale a
preţurilor exprimate în procente.

 După structură, sistemul resurselor financiare publice diferă de la o ţară

la alta. Însă având în vedere principalele trăsături caracteristicile
resurselor financiare publice în ţările avansate şi în cele în curs de
dezvoltare, acestea pot fi grupate în funcţie de două criterii şi anume:

1. După regularitatea cu care se încasează la bugetul public naţional.

2. După provenienţa resurselor.
După regularitatea cu care se încasează la buget, resursele financiare
publice pot fi structurate în:
a) Resursele ordinare (curente) la care statul apelează în mod obişnuit în
condiţii considerate normale şi care se încasează la buget cu o anumită
regularitate. În această categorie se includ:
- veniturile fiscale;
- contribuţiile pentru asigurările sociale de stat;
- veniturile nefiscale.
Veniturile fiscale sunt venituri din:
- impozite directe aşezate asupra venitului persoanelor fizice şi juridice,
precum şi asupra averii;
- din impozite pe consum;
- din taxe vamale;
- din taxe de timbru şi de înregistrare.

Veniturile nefiscale cuprind prelevările la buget cu titlu de dividend,

redevenţe, chirii, arenzi, etc. de la întreprinderile şi proprietăţile de stat,
veniturile de la instituţiile publice şi diverse alte venituri.
 b) Resursele extraordinare sunt cele la care statul recurge în situaţii
excepţionale când, practic, resursele curente nu acoperă cheltuielile.

În grupa resurselor extraordinare se cuprind:

- emisiunea de bani de hârtie peste necesităţile reale ale circulaţiei
băneşti;
- împrumuturile de stat interne şi externe;
- ajutoarele şi alte transferuri primite din străinătate;
- sumele rezultate din lichidarea participaţiilor de capital în străinătate;
- valorificarea peste graniţa a bunurilor statului, etc.
Din punct de vedere al provenienţei lor, resursele financiare publice se
pot grupa în resurse interne şi resurse externe.
Resursele interne cuprind:
- impozitele;
- taxele;
- veniturile de la proprietăţile de stat;
- donaţii interne;
- emisiunea de bani de hârtie;
- împrumuturile contractate pe piaţa internă.
Resursele externe îmbracă, în principal, forma împrumuturilor de stat
externe contractate la guvernele altor ţări, la instituţii financiar-bancare
internaţionale, la bănci private sau la alţi deţinători de capitaluri băneşti. La
acestea se adaugă diferite transferuri externe primite sub forma ajutoarelor
nerambursabile din partea altor state sau a unor organisme internaţionale.

Concluzie

Formele şi metode folosite pentru constituirea mijloacelor băneşti necesare

diferă de la o ţară la alta. În ţările cu economia de piaţă resursele financiare
publice în cea mai mare parte sunt prezentate de veniturile cu caracter fiscal.
Altă sursă a finanţelor publice constituie cotizaţiile pentru asigurările sociale
plăţile de companii şi de salariaţi
La majoritatea ţărilor veniturile curente cresc mai lent decât cheltuielile. Pentru
acoperirea lor ţările contractează şi venituri extraordinare: împrumuturile de
stat interne şi externe; misiunea de bani de hârtie (în acest caz scade puterea
de cumpărare a valutei naţionale şi se reduc veniturile reale ale populaţiei).

Bibliografie:

1. https://ru.scribd.com/upload-
document?archive_doc=47026001&escape=false&metadata=%7B%22contex
t%22%3A%22archive_view_restricted%22%2C%22pa
2. http://www.referatele.com/referate/diverse/online5/Activele-curente-
referatele-com.php
3. Finanţe publice şi analiza financiară, L. Mihalcea,
Bucureşti, 1999