Piata de Capital PDF

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
Catedra „Investiţii şi Pieţe de Capital”
Ana SUHOVICI
(coordonator)
Nina MUNTEANU Marcelina ROŞCA
BAZELE FUNCŢIONĂRII
PIEŢEI DE CAPITAL
(Sinteze şi aplicaţii)
Chişinău, 2010
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
Catedra „Investiţii şi Pieţe de Capital”
Ana SUHOVICI
(coordonator)
Nina MUNTEANU Marcelina ROŞCA
BAZELE FUNCŢIONĂRII
PIEŢEI DE CAPITAL
(Sinteze şi aplicaţii)
Editura ASEM
Chişinău, 2010
1
CZU 336.76(075.8)
S 94
Lucrarea a fost examinată şi aprobată pentru publicare la şedinţele catedrei “Investiţii şi

pieţe de capital” (proces-verbal nr. 18 din 23.03.2010) şi Comisiei metodice a facultăţii
“Finanţe” (proces-verbal nr. 8 din 20 mai 2010).
Referenţi: conf.univ.dr. N. Jeleznova

dr. Iu.Tirdea
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Suhovici, Ana
Bazele funcţionării pieţei de capital / Ana Suhovici (coord.), Nina Munteanu,
Marcelina Roşca ; Acad. de Studii Econ. din Moldova, Catedra „Investiţii şi Pieţe de
Capital”. - Ch. : ASEM, 2010. - 62 p.
Bibliogr.: p. 61-62 (79 tit.). - 100 ex.
ISBN 978-9975-75-535-1.
336.76(075.8)
S 94
Autori: Ana SUHOVICI (coordonator)

Nina MUNTEANU
Marcelina ROŞCA
ISBN 978-9975-75-535-1
© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM
2
Cuprins:
Prefaţă…………….............................................................................................................. 4
Tema 1. Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare............................................. 5
1.1. Sinteza temei................................................................................................................... 5
1.2. Sarcini pentru lucrul individual....................................................................................... 7
1.3. Surse bibliografice........................................................................................................... 7
Tema 2. Instrumentele financiare primare de proprietate.........….................................. 8

2.1. Sinteza temei................................................................................................................... 8
2.2. Aplicaţii rezolvate........................................................................................................... 10
2.3. Aplicaţii de rezolvat........................................................................................................ 19
2.4. Sarcini pentru lucrul individual...................................................................................... 21
2.5. Surse bibliografice.......................................................................................................... 21
2.6. Răspunsuri la aplicaţiile de rezolvat................................................................................ 21
Tema 3. Instrumentele financiare primare de creanţă .................................................... 23

3.1. Sinteza temei.................................................................................................................. 23
3.2. Aplicaţii rezolvate........................................................................................................... 26
3.6. Răspunsuri la aplicaţiile de rezolvat................................................................................ 34
Tema 4. Instrumentele financiare derivate........................................................................ 35

4.1. Sinteza temei................................................................................................................... 35
Tema 5. Infrastructura pieţei de capital............................................................................ 37

5.1. Sinteza temei .................................................................................................................. 37
Tema 6. Bursa de Valori..................................................................................................... 40

6.1. Sinteza temei .................................................................................................................. 40
Tema 7. Indicii bursieri…………...................................................................................... 44

7.1. Sinteza temei................................................................................................................... 44
7.2. Aplicaţii rezolvate .......................................................................................................... 45
7.6. Răspunsuri la aplicaţii de rezolvat.................................................................................. 59
Bibliografie ......................................................................................................................... 60
3
Prefaţă
Lucrarea „Sinteze şi aplicaţii” este o prezentare concentrată a tematicii disciplinei
„Bazele Funcţionării Pieţei de Capital”, a rezolvării aplicaţiilor şi antrenării în formularea
răspunsurilor la întrebări. Lucrarea îşi propune să prezinte, într-o formă sintetică şi larg
accesibilă, principalele aspecte ale elementelor şi uzanţelor pieţei de capital.
Lucrarea conţine şapte teme, elaborate în conformitate cu curriculumul cursului la
disciplina „Bazele Funcţionării Pieţei de Capital”, elaborat de cadrele didactice ale catedrei
„Investiţii şi pieţe de capital” şi aprobată la Consiliul metodic al Facultăţii „Finanţe” a
Academiei de Studii Economice din Moldova. Temele 1,2,3 şi 4 au fost elaborate de Nina
Munteanu, lector superior universitar, iar temele 5,6 şi 7 – de Marcelina Roşca, lector
universitar. Fiecare temă a fost elaborată sub egida coordonatorului lucrării Anna Suhovici,
conferenţiar universitar, doctor în economie.
În această lucrare accentul a fost pus pe aspectele practice, pe implicaţiile fenomenelor
ce au loc pe piaţa de capital, iar la latura teoretică recurgându-se doar în măsura în care
prezentarea sau analiza unor fenomene au impus-o nemijlocit. Alături de exemplele
prezentate, în cele mai multe cazuri, au fost expuse şi tehnici de calcul, rezolvate şi comentate
în scopul ilustrării mai pertinente a efectului financiar al utilizării unei sau altei operaţiuni
desfăşurate pe piaţa de capital.
Rămânem permanent recunoscători cititorilor care ne vor transmite recomandări şi
sugestii de îmbunătăţire a demersului nostru pedagogic.
Autorii
4
TEMA 1. PIAŢA DE CAPITAL – COMPONENTĂ A PIEŢEI FINANCIARE
1.1. Sinteza temei

1.2. Sarcini pentru lucrul individual
1.3. Surse bibliografice
1.1. Sinteza temei

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează
transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital (investitorii) către cei care au
nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin
intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare).
Există însă două moduri de definire a pieţelor de capital şi financiară:
Abordarea europeană, care se bazează pe sistemul bancar, şi în care băncile în calitate
de operatori specifici sunt prezente pe ambele tipuri de pieţe. Conform acestei abordări, piaţa
de capital are următoarea structură:
• piaţa monetară – pentru capitaluri atrase pe termen scurt şi mediu;
• piaţa ipotecară – pentru capitaluri atrase în special pentru construirea de locuinţe;
• piaţa financiară – pentru emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de capital
pe termen lung.
Abordarea anglo-saxonă este bazată pe manifestarea liberă a cererii şi ofertei pe fiecare
tip de piaţă în parte şi care prezintă instrumente, operatori şi instituţii de reglementare şi
supraveghere specifice şi în care piaţa financiară cuprinde:
piaţa de capital – pentru capitaluri pe termen mediu şi lung;
piaţa monetară – pentru capitaluri atrase şi plasate pe termen scurt.
Spre deosebire de pieţele monetare, unde instrumentele se negociază pe termen scurt,
piaţa de capital se caracterizează prin tranzacţii pe termen mediu şi lung cu valori mobiliare
specifice: acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur şi derivate pe baza acestora – contracte
options, futures.
Instrumentele pe piaţa de capital sunt:
a) valori mobiliare cu venituri fixe: titluri de stat (guvernamentale, municipale);
obligaţiuni ale societăţilor comerciale;
b) valori mobiliare cu venituri variabile: acţiuni comune şi preferenţiale;
c) valori mobiliare derivate: forwards; standardizate (futures, options);
d) valori mobiliare sintetice (contracte pe indici bursieri).
Organizarea unei pieţe de valori mobiliare depinde de satisfacerea unor condiţii
obligatorii:
a) existenţa cererii de capital din partea societăţilor publice sau private, guverne,
instituţii financiar-bancare, societăţi de asigurare. Cererea este exprimată prin
emisiunea de valori mobiliare, care urmează a fi schimbate pe lichidităţi pentru
satisfacerea nevoii de resurse. Cererea poate fi:
¾ structurală – pentru finanţarea de investiţii productive de bunuri şi servicii, de
creare de noi societăţi, de dezvoltare a celor existente, de achiziţionare de bunuri
şi servicii de către persoane fizice sau juridice;
¾ conjuncturală – pentru necesităţi tranzitorii: limitări la plafonul de credite,
deficite bugetare şi ale balanţelor de plăţi.
b) existenţa ofertei de capital pe baza disponibilităţilor acumulate prin care se vor
achiziţiona titlurile de pe piaţă;
c) tranzacţii cât mai rapide;
d) posibilitatea de întâlnire a cererii cu oferta pe o piaţă reglementată;
5
e) nivelul preţului de tranzacţionare trebuie să fie public.
Piaţa de capital are două componente:
a. Piaţa primară asigură întâlnirea cererii cu oferta de titluri, permiţând finanţarea
activităţii agenţilor economici şi a colectivităţilor publice. Este mijloc de distribuire
şi plasament de titluri.
b. Piaţa secundară are rolul de concentrare a cererii şi ofertei derivate. Este deschisă,
publică (plasamentul se efectuează în marea masă a investitorilor şi tranzacţiile au
caracter public). Există în practică emisiuni şi plasamente private, dar ele nu fac
obiectul reglementărilor şi nu beneficiază de mecanismele specifice unei pieţe
financiare publice.
Funcţiile pieţei secundare sunt:
■ asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite;
■ răspunsul la necesitatea creării unei pieţe oficiale şi organizate pentru deţinătorii
care doresc recuperarea fondurilor investite în valori mobiliare înainte de scadenţă
(durata de viaţă a acţiunii este egală cu durata de viaţă a emitentului);
■ evaluarea permanentă a titlurilor listate.
Clasificarea pieţelor secundare
Pieţele secundare de capital se caracterizează prin existenţa mai multor participanţi de
ambele părţi. Există mai multe criterii de departajare:
a) după continuitate:
- pieţe intermitente – formarea preţurilor se bazează în general pe fixing.
Tranzacţionarea valorilor mobiliare este permisă doar în anumite momente
specificate: când un titlu este anunţat, acele persoane interesate să vândă sau să
cumpere se reunesc pentru o licitaţie explicită. Se anunţă preţuri până când
cantitatea cerută este cât mai aproape de cea oferită – cazul procedurii folosite la
Bursa de la Paris pentru acţiuni majore. Altă modalitate este reprezentată de
încredinţarea ordinelor unui funcţionar: periodic, un specialist al bursei fixează un
preţ care permite tranzacţionarea unui număr maxim de acţiuni de la ordinele
acumulate anterior;
- pieţe continue – tranzacţionarea titlurilor poate avea loc în orice moment.
Tranzacţiile nu se încheie la un preţ unic pentru întreaga zi de tranzacţionare, ci la
preţuri care se modifică în cursul unei şedinţe de bursă;
- pieţe mixte.
Pentru titlurile mai importante se tranzacţionează intermitent.
b) după suportul tranzacţional, negocierile pot fi:
- licitaţii libere;
- prin calculator (tehnici electronice);
c) după localizarea ringului de negocieri, pieţele se împart în:
- pieţe centralizate;
- pieţe descentralizate;
d) după proprietatea asupra pieţei şi accesul operatorilor, există pieţe:
- private – după acest principiu funcţionează majoritatea pieţelor moderne de
inspiraţie anglo-saxonă;
- de stat – pieţele sunt privite ca instituţii publice, cu acces liber al operatorilor;
e) după tehnica tranzacţionării, pot exista sisteme bazate pe:
- dublă licitaţie;
- formatori de piaţă;
f) după modul de formare a preţului valorilor mobiliare, se deosebesc:
6
- pieţe de licitaţie, în cadrul cărora preţul se formează ca punct de echilibru între
cererea şi oferta concentrată la bursă;
- pieţe de negocieri, de tip OTC, unde tranzacţiile se derulează pe baza unui nivel
negociat al preţului, astfel încât, în acelaşi moment, aceeaşi valoare mobiliară să
poată fi tranzacţionată de mai mulţi intermediari la preţuri diferite.

1. Analizând structura pieţei de capital din Republica Moldova, argumentaţi apartenenţa
acesteia la una din abordările cu privire la structura pieţelor financiare şi de capital.
2. Argumentaţi deosebirea dintre cererea structurală şi cea conjuncturală pe piaţa de
capital din Republica Moldova, cu exemple concrete.
3. Recurgând la practica stabilirii preţurilor pe piaţa secundară, atribuiţi-i pieţei bursiere
din Republica Moldova una din sintagme: piaţă intermitentă, piaţă continuă, piaţă
mixtă.
4. Consideraţi necesară şi oportună crearea unei pieţe OTC în Republica Moldova?
Argumentaţi.
5. Realizaţi două scheme care ar reda circuitului activelor financiare pe pieţele financiare
şi de capital, conform celor două abordări: europeană şi anglo-saxonă.

1. Badea, D., Piaţa de Capital & restructurarea economică, Editura Economică,
Bucureşti, 2000, p. 21-40.
2. Fătu, S., Piaţa românească de capital privită din interior, Editura Vox, Bucureşti,
1998, p.9-15; 181-184.
3. Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Editura Economică, Bucureşti,
2004, p. 26-32; 45-53.
4. Stoica, V., Pieţe de Capital şi Burse de Valori, Editura Economică, Bucureşti,2002, p.
9-24.
7
TEMA 2. INSTRUMENTELE FINANCIARE PRIMARE DE PROPRIETATE
2.1. Sinteza temei

2.2. Aplicaţii rezolvate
2.3. Aplicaţii de rezolvat
2.6. Răspunsuri la aplicaţiile de rezolvat
2.1. Sinteza temei

Acţiunile sunt titluri financiare emise de o companie sau o societate comercială pentru
constituirea, majorarea sau restructurarea capitalului propriu. Astfel, acţiunile reprezintă
fracţiuni ale capitalului social al societăţii emitente.
Acţiunile încorporează drepturi sociale şi patrimoniale (dreptul la vot, dreptul la
dividende etc.) şi desemnează raportul juridic dintre deţinătorul de acţiuni şi societatea
emitentă.
Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie sau în formă
dematerializată, prin înscrieri în cont şi presupun precizarea numelui deţinătorului.
Acţiunile la purtător nu au precizat numele deţinătorului şi trebuie să fie emise în formă
fizică. Ele se pot transmite fără nici o formalitate, cel care le deţine fiind recunoscut ca
acţionar.
Acţiunile ordinare sau comune reprezintă fracţiuni egale ale capitalului social şi conferă
drepturi egale deţinătorilor lor şi reprezintă dovada participării la capitalul social.
Acţiunile preferenţiale conferă posesorului lor calitatea de coproprietar şi asigură o
rentabilitate minimă pe baza unui dividend fix care, de regulă, se plăteşte înaintea
dividendelor la acţiunile ordinare. Deţinătorii de acţiuni preferenţiale nu beneficiază de
dreptul la vot (în afara cazului în care prin actul constitutiv sau acte adiţionale, s-a dispus
altfel).
Drepturi generate de emisiunea de acţiuni şi warante
Emisiunea de acţiuni pe piaţa de capital de către o societate deschisă, în funcţie de
legislaţia în vigoare pe respectiva piaţă, generează drepturi de atribuire şi drepturi de
subscriere numite şi drepturi de preferinţă.
Dreptul de preferinţă intervine în cazul majorării capitalului social prin emisiune de noi
acţiuni. Acţiunile nou emise vor fi oferite spre subscriere în primul rând celorlalţi acţionari,
direct proporţional cu numărul acţiunilor deţinute şi cu obligaţia ca aceştia să-şi exercite
dreptul de preferinţă în termenul hotărât de adunarea generală, dacă în contract sau statut nu
se prevede altfel, la un preţ special diferit de preţul comun la care se oferă public acţiunile noi.
După expirarea acestui termen, acţiunile vor putea fi subscrise public. Din această prevedere
legală rezultă dreptul de preempţiune, care este specific numai acţionarilor posesori de acţiuni
ordinare (comune). Altfel, aceştia pot subscrie la noua emisiune, exercitându-şi dreptul de
subscriere.
Numărul de acţiuni noi ce pot fi dobândite pe baza unui drept de preferinţă se determină
cu ajutorul ratei de subscriere care reprezintă numărul de acţiuni noi care pot fi subscrise cu
prioritate.
Dreptul de atribuire constă în participarea tuturor posesorilor de acţiuni ordinare la
majorarea capitalului social prin încorporarea de rezerve. Acesta intervine direct în situaţia
distribuirii dividendului sub formă de acţiuni, când, practic, majorarea de capital social
generează o distribuire gratuită de acţiuni. Ca şi în cazul dreptului de subscriere, acesta poate
fi vândut pe piaţă, dacă acţionarul urmăreşte să încaseze un flux de numerar imediat.
8
În concluzie, drepturile (de subscriere, de atribuire) şi warantele pot fi considerate
valori mobiliare emise de societăţile pe acţiuni, în virtutea cărora posesorul are dreptul să
achiziţioneze titluri primare (acţiuni, obligaţiuni) în condiţii determinate referitoare la preţ sau
îşi exercită dreptul de tranzacţionare pe piaţa secundară, beneficiind de un flux de numerar
imediat, deci sunt titluri financiare.
Valoarea unei acţiuni cunoaşte mai multe aspecte şi se referă la:
a) valoarea nominală (face value).
Reprezintă o fracţiune (o unitate) din capitalul social al societăţii.
Această valoare este înscrisă în mod obligatoriu pe acţiune – în cazul acţiunilor
materializate – iar în cazul acţiunilor dematerializate, este înscrisă atât în Registrul Acţiunilor
(la rubrica „valoare nominală”), cât şi în Registrul Acţionarilor, la aceeaşi rubrică. Valoarea
nominală a unei acţiuni, multiplicată cu numărul acţiunilor emise de către o societate,
reprezintă capitalul social al societăţii.
CS
VN = (1)
N
CS – capital social
N – număr de acţiuni emise
b) valoarea patrimonială – este exprimată prin valoarea contabilă şi valoarea intrinsecă.
Valoarea contabilă reprezintă suma pe care ar trebui să o primească fiecare acţionar,
în cazul în care societatea s-ar lichida.
Ea se obţine ca raport între valoarea patrimoniului societăţii şi numărul de acţiuni aflate
în circulaţie. în termeni contabili, valoarea contabilă este reprezentată de suma înscrisă în
postul bilanţier „Capitaluri proprii” raportată la numărul de acţiuni aflate în circulaţie.
An
Vct = (2)
N
An = Activul net = Activul total – datorii totale
Valoarea intrinsecă exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active
latente ce revin pe o acţiune (provizioanele de riscuri şi cheltuieli care nu au apărut în
exerciţiul încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri).
Anc
VI = (3)
N
Anc – activul net corectat
Valoarea intrinsecă este, totodată, rezultatul raportului dintre capitalul propriu şi numărul
de acţiuni aflate în circulaţie.
CP CS + RI
VI = = (4)
N N
CP – capitalul propriu;
CS – capitalul social;
RI – rezervele legale constituite de emitent;
N – numărul de acţiuni emise şi aflate în circulaţie.
Valoarea intrinsecă este o valoare imediat utilizabilă. În cazul lichidării societăţii
emitente, dreptul unui acţionar asupra activelor emitentului este egal cu valoarea intrinsecă.
c) valoarea de rentabilitate, interpretată ca valoare financiară şi valoare de randament.
9
Valoarea financiară exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend
comparabil cu rata medie a dobânzii de piaţă.
D
Vf = (5)
Rmd
Vf – valoarea financiară;
D – dividendul;
Rmd – rata medie a dobânzii de piaţă.
Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind
calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobânzii
de piaţă
Pna
Vr = (6)
Rmd
Vr – valoarea de randament;
Pna – profitul net pe acţiune;
Rmd – rata medie a dobânzii de piaţă.
c) valoarea (preţul) de emisiune
Este valoarea la care se vând acţiunile la momentul emisiunii.
În practica internaţională, preţul de emisiune al unei acţiuni poate să fie mai mic, mai
mare sau egal cu valoarea nominală. De regulă, acesta este mai mare decât valoarea nominală,
deoarece include şi cheltuielile aferente emisiunii.
PE = VN + pe, (7)
PE – preţul de emisiune; VN – valoarea nominală; pe – prima de emisiune. Vânzarea

acţiunilor la preţul de emisiune aduce emitentului un aport suplimentar la capital.
d) valoarea de piaţă reprezintă preţul curent de tranzacţionare a unei acţiuni pe o piaţă
reglementată şi supravegheată, valoare exprimată ca punct de echilibru între cerere şi
ofertă sau printr-un preţ negociat între societatea de servicii de investiţii financiare
vânzătoare şi cea cumpărătoare. Valoarea de piaţă poate fi mai mare sau mai mică
decât valoarea nominală a acţiunilor respective.

Aplicaţia 1.
„Compovit” SA realizează o creştere de capital prin emiterea 200.000 de acţiuni, raportul
de subscripţie (s) = 5. Condiţiile emisiunii sunt: preţul de emisiune (PE) = 800 u.m.; valoarea
nominală (VN) =200 u. m.; ultimul curs cotat (Ct0) = 1.000 u.m. Calculaţi valoarea teoretică a
acţiunii după majorarea capitalului (Ct1) şi valoarea teoretică a dreptului de subscriere (DS).
Rezolvare:
I. După majorarea de capital, cursul acţiunii devine:
Cto × N + PE × n 1.000 × 200.000 × 5 + 800 × 200.000
Ct1 = = = 966,67u.m. , (8)
N +n 5 × 200.000 + 200.000
unde: Ct1 – cursul teoretic al acţiunii după majorare
N – numărul de acţiuni înainte de majorare
n – numărul de acţiuni nou emise
10
II. Valoarea dreptului de subscriere este:
DS = Cto − Ct 1 = 1.000 − 966,67 = 33,33u.m. , (9)
unde: Ct1 – cursul teoretic al acţiunii după majorare

Ct0 – cursul teoretic al acţiunii înainte de majorare
Răspuns: Valoarea teoretică a acţiunii după majorarea capitalului (Ct1) este de 966,67
u.m.; valoarea teoretică a dreptului de subscriere (DS) e de 33,33 u.m.
Aplicaţia 2.
O societate comercială a emis 12.000 de acţiuni, valoarea nominală = 100.000 u.m.,
profitul pe acţiune = 23.000 u.m., dividendul pe acţiune = 5.000 u.m., preţul de piaţă = 46.000
u.m. Calculaţi valoarea coeficientului PER.
Rezolvare:
Curs 46.000
1) PER = = = 2, (10)
PPA 23.000
unde: PER – coeficientul de multiplicare a capitalizării;

PPA – profitul pe acţiune.
Răspuns: Valoarea coeficientului PER este 2.
Aplicaţia 3.
Acţiunile unei societăţi cotează pe piaţă cu 100 u.m. Societatea are în circulaţie 120.000
de acţiuni şi distribuie dividende în proporţie de 60% din profitul net obţinut. Fiecărui
acţionar îi revine un flux financiar real (DPA) de 30 u.m./acţiune. Calculaţi valoarea
coeficientului multiplicator al capitalizării.
Rezolvare:
Curs
1) PER = ,
PPA
unde: PER – coeficientul multiplicator al capitalizării;

PPA – profitul pe acţiune
D DPA 30
2) d = × 100% ⇒ PPA = × 100% = × 100% = 50u.m. , (11)
PN d 60%
unde: d – coeficientul de distribuţie a capitalizării;

D – dividende totale;
PN – profit net total.
100
3) PER = =2
50
Răspuns: Valoarea coeficientului multiplicator al capitalizării este 2.
11
Aplicaţia 4.
O societate deţine 30.000 de acţiuni, valoarea nominală a acţiunii este 200 u.m., cursul
acestor acţiuni pe piaţă este de 500 u.m. Calculaţi capitalizarea bursieră (CB).
Rezolvare:
1) CB = N × Curs = 30.000 × 500 = 15.000.000u.m. , (12)
unde: CB – capitalizarea bursieră;
N – numărul de acţiuni în circulaţie.
Răspuns: Capitalizarea bursieră (CB) este de 15.000.000 u.m.
Aplicaţia 5.
Societatea pe acţiuni „Alfa spectru” deţine în prezent 20.000 de acţiuni cu capitalizare
bursieră de 12.000.000 u.m. Anul următor societatea realizează o emisiune de 2.000 de acţiuni
noi, care se atribuie gratuit vechilor acţionari. Ştiind că profitul total a crescut cu 30% faţă de
anul de bază, când PPA a fost de 100 u.m., calculaţi PER în ambele momente.
Rezolvare:
CBo 12.000.000
1) Curso = ⇒ Curso = = 600u.m. ,
No 20.000
unde: Curso – cursul acţiunii în perioada de bază;
Cbo – capitalizarea bursieră în perioada de bază;
No – numărul de acţiuni în perioada de bază.
Curs 600
2) PER = ⇒ PERo = = 6,
PPA 100
unde: PER – coeficientul de multiplicare a capitalizării;
PPA – profitul pe acţiune;
PERo – profitul pe acţiune în anul de bază.
CB1 12.000.000
3) CBo = CB 1 = 10.000.000u.m. ⇒ Curs1 = ⇒ Curs1 = = 545,45u.m. ,
N1 22.000
unde: Cbo şi CB1 – capitalizarea bursieră în anul de bază şi respectiv în anul următor;
Curs1– cursul acţiunii în anul următor;
N1– numărul de acţiuni în circulaţie după noua emisiune.
4) PNo = PPAo × No = 100 × 20.000 = 2.000.000u.m. ,

unde: PNo – profitul net total în anul de bază;
PPAo – profitul pe acţiune în anul de bază;
No – numărul de acţiuni în perioada de bază.
2.600.000
5) PN1 = PNo × 1,3 = 1,3 × 2.000.000 = 2.600.000u.m. ⇒ PPA1 = = 118,18u.m. ,
22.000
unde: PN1 – profitul total net în anul următor;
PPA1 – profitul pe acţiune în anul următor.
12
Curs1 545,45
6) PER1 = ⇒ PER1 = = 4,62
PPA1 118,18
unde: PER1 – coeficientul de multiplicare a capitalizării în anul următor;

PPA1 – profitul pe acţiune în anul următor.
Răspuns: PER0 este 6; PER1 este 4,62.
Aplicaţia 6.
Capitalul social (CS) al unei societăţi pe acţiuni este = 12.000.000 u.m., format din (N)
12.000 de acţiuni, cursul unei acţiuni = 1.500 u.m., profitul net (PN) obţinut la sfârşitul
exerciţiului = 2.000.000 u.m., dividendele totale (D) = 1.200.000 u.m. Calculaţi valoarea
nominală (VN), rata distribuirii dividendului (d), rentabilitatea capitalului investit (RCI) şi
randamentul dividendului (η ).
Rezolvare:
CS 12.000.000
1) VN = = = 1.000 u.m., (13)
N 12.000
unde: VN – valoarea nominală a acţiunii;
CS – capitalul social;
D 1.000.000
2) d = ×= × 100 = 50% ,
PN 2.000.000
unde: d – rata de distribuţie a dividendelor;
D 1.200.000
3) DPA = = = 100u.m. , (14)
N 12.000
unde: DPA – dividend pe acţiune;
DPA 100
4) RCI = × 100% = × 100% = 10% , (15)
VN 1.000
unde: RCI – rentabilitatea capitalului investit;
DPA – dividendul pe acţiune;
VN – valoarea nominală a acţiunii.
DPA 100
5) η = × 100% = × 100% = 6,67% , (16)
Curs 1.500
unde: η – randamentul dividendului;
DPA – dividendul pe acţiune.
13
Răspuns: Valoarea nominală (VN) este de 1.000 u.m.; rata distribuirii dividendului (d)
50%; rentabilitatea capitalului investit (RCI) 10% şi randamentul dividendului (η ) e de
6,67%.
Aplicaţia 7.
„Conex” S.A. îşi majorează capitalul social cu 200.000 u.m., emiţând 1000 de acţiuni noi
la valoarea nominală. Capitalul social era de 200.000 u.m., format din1.000 acţiuni, iar
rezervele erau de 400.000 u.m. Presupunând că rata rentabilităţii financiare s-a menţinut
constantă şi după majorare, adică 20%, iar un acţionar vechi deţine 5 acţiuni, cum se va
manifesta efectul de diluţie?
Rezolvare:
PN
1) Rf = ⇒ PN = CP × Rf ⇒ PNo = 0,2 × 600.000 = 120.000 u.m., (17)
CP
unde: PNo – profitul net iniţial;
Rf – rata rentabilităţii financiare;
CP – capitalul propriu.
PN 120.000
2) PPA = ⇒ PPAo = 120 u.m.,
N 1.000
unde: PPAo – profitul pe acţiune.
PN1
3) Rf 1 = ⇒ PN = CP × Rf ⇒ PN1 = 0,2 × 8000.000 = 160.000,
CP1
unde: PN1 – profitul net iniţial,

CP1 – capitalul propriu.
PN 160.000
4) PPA = ⇒ PPA1 = = 80 u.m.,
N 2.000
unde: PPA1 – profitul pe acţiune.
acţiuni deţinute
Puterea de decizie = × 100
total acţiuni
5
Puterea de decizie 0 = × 100 = 0.5%
1.000
5
Puterea de decizie 1 = × 100 = 0.25%
2.000
CPo 550.000 CP1 800.000
VI0 = = = 550 u.m., VI1 = = = 400 u.m.,
No 1.000 N1 2.000
(19)
Răspuns: diluţia profitului pe acţiune a fost de la 120 u.m. la 80 u.m.;
diluţia puterii de decizie a fost de la 0,5% la 0,25%;
diluţia capitalului a fost de la 600 u.m. la 400 u.m.
14
Aplicaţia 8.
O persoană fizică deţine un capital de 120.000 u.m. şi doreşte să devină acţionar al unei
societăţi care face o emisiune de acţiuni caracterizată prin valoare nominală = 120 u. m.,
prima de emisiune = 60u.m., pentru o acţiune nouă sunt necesare 5DS, valoarea unui DS în
bursă = 35u.m., dividendul pe acţiune preconizat = 70 u.m., rata dobânzii de piaţă = 10%.
Persoana fizică va alege:
a) plasarea banilor în acţiuni;
b) plasarea banilor în depozit bancar.
Rezolvare:
DPA 70
ηdiv = × 100 = × 100 = 19,72% ,
curs 120 + 60 + 5 x35
Răspuns: Randamentul plasamentului în acţiuni este mai mare decât rata dobânzii de pe
piaţă, deci va alege plasarea banilor în acţiuni.
Aplicaţia 9.
de acţiuni şi distribuie dividende din profitul net obţinut. Fiecărui acţionar îi revine un flux
financiar real (DPA) de 30 u.m./acţiune. Calculaţi rata de distribuţie a dividendelor, dacă
valoarea coeficientului multiplicator al capitalizării (PER) este 2.
Rezolvare:
D DPA
1) d = × 100 ⇒ d = × 100
PN PPA
Curs Curs 120

2) PER = ⇒ PPA = = = 60u.m.
PPA PER 2
30
3) d = × 100 = 20%
60
Răspuns: Rata de distribuţie a dividendelor e de 20%.
Aplicaţia 10.
În urma activităţii sale, societatea „Impex – TRIM” avea următoarea situaţie: capitalul
social = 12.000.000 u.m., format din 10.000 de acţiuni, cursul unei acţiuni = 1500 u.m.,
profitul net obţinut la sfârşitul exerciţiului = 2.200.000 u.m., dividende = 1.200.000 u.m. Se
cer indicatorii politicii de dividend: dividendul pe acţiune (DPA), randamentul dividendului
(ηdiv.) , rata distribuirii dividendului (d), PPA, PER, rentabilitatea capitalului investit (RCI).
Rezolvare:
D 1.200.000
1) DPA = = 120 u.m.,
N 10.000
unde: DPA – dividendul pe acţiune;

D – dividendele totale;
N – numărul de acţiuni.
15
DPA 120
2) ηdiv. = × 100 = × 100 = 8%
curs 1500
D 1.200.000
3) d = × 100 = × 100 = 50%,
PN 2.200.000
unde: d – rata de distribuţie a dividendelor;

PN 2.200.000
4) PPA = = = 220 u.m.
N 10.000
Curs 1.500
5) PER = = = 6,82,
PPA 220
unde: PER – coeficientul multiplicator al capitalizării;

PPA – profitul pe acţiune.
DPA 120
6) RCI = × 100 = × 100 = 10%,
VN 1.200
unde: VN – valoarea nominală a acţiunii
⎛ CS 12.000.000 ⎞
⎜VN = = = 1.200 u.m. ⎟
⎝ N 10.000 ⎠
Răspuns: Dividendul pe acţiune (DPA) e de 120 u.m.; randamentul dividendului (ηdiv.)
este 8%; rata distribuirii dividendului (d) e de 50%; PPA este 220 u.m.; PER este 6,82;
rentabilitatea capitalului investit (RCI) este de 10%.
Aplicaţia 11.
Calculaţi valoarea teoretică a unei acţiuni, ştiind că pentru următorii 6 ani ea generează
dividendele: 50 u.m., 80 u.m., 40 u.m., 90 u.m., 100 u.m., 85 u.m.? Rata rentabilităţii cerute
de piaţă (k) este de 20%.
Rezolvare:
Di 50 80 40 90 100 85 (20)
V = ∑i =1
n
= + = = + + = 232,43 u.m.
(1 + k ) i
1 + 20% (1 + 20% ) 2
(1 + 20% ) (1 + 20% ) (1 + 20% ) (1 + 20% )6
3 4 5
unde: V – valoarea teoretică a acţiunii;

Di – dividendul din anul i.
Răspuns: Valoarea teoretică a acţiunii este 232,43 u.m.
Aplicaţia 12.
16
Societatea „BIOPRIM” dispune după încheierea exerciţiului financiar de un profit net de
repartizat acţionarilor sub formă de dividend global de 40.000.000 u.m. Emisiunea s-a realizat
pentru 80.000 de acţiuni, la o valoare nominală de 4.000 u.m., dintre care 40.000 de acţiuni
reprezintă capital integral vărsat, iar restul acţiunilor reprezintă subscrieri de capital parţial astfel:
¾ 20.000 de acţiuni cu 50% vărsământ la începutul exerciţiului financiar;
¾ 20.000 de acţiuni cu 50% vărsământ la 31 august exerciţiul încheiat.
¾ Ştiind că rata dividendului este 10%, să se calculeze primul dividend şi
supradividendul.
Rezolvare:
1) Dividend global = Primul dividend + Supradividendul (21)
capital subscris şi vârsta × d × numărul de luni de la vărsământ

2) Primul dividend = (22)
12
Supradividendul se atribuie indiferent de gradul de eliberare a capitalului.

Situaţia antecalculată
Se presupune că întregul capital a fost integral vărsat la începutul exerciţiului.
Primul dividend = 80.000 × 4.000 × 10% = 32.000.000 u.m.
Supradividendul = 40.000.000 – 32.000.000 = 8.000.000 u.m.
Situaţia concretă
Primul dividend = 40.000 × 4.000 × 10% + 20.000 × 4.000 × 50% × 10% + 20.000 ×
8
× 4.000 × 50% × 10% × = 16.000.000 + 4.000.000 + 2.666.666,67 = 22.666.666,67 u.m.
12
Supradividendul rămâne la valoarea calculată (8.000.000u.m.).

Dividende curente = primul dividend + supradividendul = 30.666.666,67 (rămâne
nerepartizate 9.333.333,33 u.m., care reprezintă autofinanţarea societăţii)
Răspuns: Primul dividend e 22.666.666,67 u.m.; supradividendul e 8.000.000 u.m.
Aplicaţia 13.
S.A. „Altair” a emis 200.000 acţiuni, inclusiv 25% privilegiate cu dividende fixe, în
mărime de 3 u.m. La bursă, acţiunile privilegiate cotează la 25 u.m., iar cele ordinare – la 20
u.m. Dobânda e de 10% anual. Venitul societăţii, repartizat pentru achitarea dividendelor,
constituie 850.000 u.m. Să se determine rentabilitatea plasamentului în acţiunile date, să se
compare cu dobânda bancară.
Rezolvare:
1) Numărul de acţiuni privilegiate:
200.000 × 0,25 = 50.000 acţiuni;
2) Numărul de acţiuni simple
200.000 – 50.000 = 150.000 acţiuni;
3) Suma dividendelor pentru acţiunile privilegiate:
50.000 × 3 = 150.000 u.m.
4) Suma dividendelor pentru acţiunile simple:
850.000 – 150.000 = 700.000 u.m.
5) Dividendele pe o acţiune simplă:
17
700.000
= 4,67 u.m.
150.000
6) Randamentul acţiunilor simple:
4,67
× 100 = 23,35%
20
7) Randamentul acţiunilor privilegiate:
3
× 100 = 12%
25
Răspuns: Deoarece randamentul plasamentului în acţiunile supuse analizei e mai înaltă
decât rata dobânzii bancare (10%), investiţiile în acţiuni sunt rentabile.
Aplicaţia 14.
În vederea majorării capitalului social, o societate pe acţiuni emite noi acţiuni. Raportul
de subscripţie este de 4 acţiuni noi pentru 5 acţiuni vechi deţinute. Se cunosc următoarele
informaţii: valoarea bursieră a dreptului de subscriere este de 30 u.m., fiind cu 23% mai mare
decât valoarea teoretică a dreptului de subscriere;valoarea nominală a acţiunii e de 25.500
u.m.; prima de emisiune este 1.420 u.m. Care este ultimul curs cotat la bursă al acţiunilor
societăţii respective (Ct0)?
Rezolvare:
1. Calculăm valoarea teoretică a dreptului de subscriere (DS):
DSt = DSbursa × (1 – 0,23) = 30 × 0,77 = 23,1 u.m.
Ct 0 − PE
2. DSt = ⇒ Ct 0 = Dst × (1 + s ) + PE ,
1+ s
unde: PE – preţ de emisiune;
s – raport de subscripţie;
Ct0 – cursul titlurilor pe piaţă, înainte de majorare
dar:
3. PE = VN + pe ⇒ PE = 25.500 + 1.420 = 26.920 u.m.,
respectiv
⎛ 5⎞
Ct 0 = 23.1 × ⎜1 + ⎟ + 26.920 = 26.971,98 u.m.
⎝ 4⎠
Răspuns: Ultimul curs cotat la bursă al acţiunilor acestei societăţi este de 26.971,98 u.m.
Aplicaţia 15.
Acţiunea X cotează în anul n cu 1.400 u.m. Dividendul oferit este de 120 u.m. Anul
următor dividendele se majorează cu 20%, iar cursul devine 1700 u.m. Calculaţi performanţa
acţiunii în cele două momente.
Rezolvare:
Dividend 0 120
1. R 0 = × 100 = × 100 = 8,57% (23)
Curs 0 1400
Dividend 1 + Curs 1 − Curs 0 120 × 1,2 + 1700 − 1400
2. R1 = × 100 = × 100 = 31,71%, (24)
Curs 0 1400
unde: R0 – performanţa acţiunii în anul n;
18
R1 – performanţa acţiunii în anul n+1.
Răspuns: Performanţa acţiunii în cele două momente constituie: 8,57%; 31,71%.

Aplicaţia 1.
O societate pe acţiuni îşi majorează capitalul social prin creşterea numărului de acţiuni de
la 8.000 la 10.000; valoarea nominală = 700 u.m.; prima de emisiune = 50 u.m.; cursul la
momentul iniţial (Ct0) = 850 u.m. Calculaţi:
I. Preţul plătit de vechii şi preţul plătit de noii acţionari pentru o acţiune nouă, dacă la
bursă dreptul de subscriere cotează la 28 u.m.;
II. Valoarea teoretică a dreptului de subscriere.
Aplicaţia 2.
Acţiunile unei societăţi sunt cotate la 1.000 u.m. Se realizează o creştere de capital ce va
aduce la o rată de creştere a activităţii de 10% pe an; dividendul pe anul anterior = 100 u.m.;
rezultatul pe acţiune = 120 u.m. Se cere costul capitalului pentru societate.
Aplicaţia 3.
O acţiune cotează în anul n cu 1.000 u.m. Dividendul oferit este 100 u.m. Anul următor
dividendele se majorează cu 20%, iar cursul devine 1.500 u.m. Calculaţi performanţa acţiunii
în cele două momente.
Aplicaţia 4.
O societate deţine 15.000 de acţiuni cu capitalizare bursieră de 8.745.000 u.m. Societatea
realizează o emisiune de 5.000 de acţiuni noi, care se atribuie gratuit vechilor acţionari. Ştiind
că profitul total a crescut cu 20%, iar profitul pe acţiune era de 35 u.m. înainte de emisiune,
calculaţi coeficientul PER în ambele momente.
Aplicaţia 5.
O societate emite acţiuni noi în raportul de 3 acţiuni noi la 5 acţiuni vechi. Valoarea
nominală a acţiunii este 25.000 u.m. Cursul înaintea emisiunii noilor acţiuni este de 30.000
u.m., iar preţul de emisiune 28.000 u.m. Care va fi valoarea unui drept de subscriere?
Aplicaţia 6.
Informaţia bursieră conţine următoarele date despre acţiunile „x”: dividendul constituie
50 u.m./acţiune; preţul de piaţă – 1500 u.m./acţiune; profitul net pentru o acţiune este de 70
u.m. Să se calculeze rentabilitatea plasamentului şi indicatorul PER pentru acţiunile date.
Aplicaţia 7.
Capitalul social al unei societăţi pe acţiuni este de 10.000.000 u. m., format din 10.000 de
acţiuni, cursul unei acţiuni este de 2.000 u. m., la sfârşitul exerciţiului profitul net obţinut este
de 2.600.000 u. m., dividendele totale de 1.300.000 u. m. Calculaţi rentabilitatea capitalului
investit (RCI).
Aplicaţia 8.
O societate emite noi acţiuni pentru majorarea capitalului social. Raportul de subscripţie
este de 4 acţiuni noi pentru 5 acţiuni vechi deţinute. Se cunosc următoarele informaţii:
valoarea bursieră a dreptului de subscriere = 25 u.m., fiind cu 22,5% mai mare decât valoarea
19
teoretică a dreptului de subscriere; valoarea nominală a acţiunii = 25 300 u.m.; prima de emisiune
= 1 400 u.m. Care este ultimul curs cotat la bursă al acţiunilor acestei societăţi (Ct0)?
Aplicaţia 9.
O societate comercială care are un capital social de 1.000.000.000 u.m., valoarea
nominală a acţiunii este de 100.000 u.m. a realizat un profit total de = 200.000.000 u.m.,
dividendul pe acţiune = 5.000 u.m., preţul de piaţă = 40.000 u.m. Calculaţi valoarea
coeficientului multiplicator al capitalizării.
Aplicaţia 10.
S.A. „Artconf” a anunţat că dividendele pentru acţiunile sale sunt estimate la 20% din
valoarea nominală a acţiunilor simple şi 30% din valoarea nominală pentru acţiunile
privilegiate. Determinaţi suma dividendelor pentru o acţiune simplă cu valoarea nominală
egală cu 100 u.m. şi o acţiune privilegiată cu valoarea nominală de 5.000 u.m.
Aplicaţia 11.
Ţinând cont de tranzacţia vânzare-cumpărare şi de faptul că 10 acţiuni privilegiate cu
valoarea nominală de 10 u. m. au fost cumpărate la preţul de 12 u.m. şi peste 2 ani au fost
vândute la preţul de 25 u.m./acţiune, iar dividendul pentru primul an a constituit 40%, pentru
cel de-al doilea an – 60%, calculaţi profitul pe care îl generează aceste acţiuni, precum şi
randamentul plasamentului.
Aplicaţia 12.
O societate pe acţiuni având un capital social de 20.000.000 u.m., cu capitalizarea
bursieră de 12.000.000 u.m., îşi cotează acţiunile la un curs de 1.200 u.m. Calculaţi valoarea
nominală a acţiunii şi profitul obţinut de societate, dacă profitul pe acţiune este de 120 u.m.
Aplicaţia 13.
Calculaţi rata de distribuţie a dividendului, dacă dividendele totale ale societăţii sunt de
10.000.000 u. m., iar profitul obţinut la sfârşitul exerciţiului financiar este de 1.200.000 u. m.,
ştiind că societatea are în circulaţie 80.000 acţiuni.
Aplicaţia 14.
O societate comercială a emis 20.000 de acţiuni, valoarea nominală = 120.000 u.m.,
profitul pe acţiune = 25.000 u.m., dividendul pe acţiune = 5.000 u.m., preţul de piaţă = 75.000
u.m. Calculaţi valoarea coeficientului PER.
Aplicaţia 15.
de acţiuni şi distribuie dividende din profitul net obţinut. Fiecărui acţionar îi revine un flux
financiar real (DPA) de 35 u.m./acţiune. Calculaţi rata de distribuţie a dividendelor, dacă
valoarea coeficientului multiplicator al capitalizării (PER) este 3.
Aplicaţia 16.
O persoană fizică deţine un capital de 120.000 u.m. şi doreşte să devină acţionar al unei
societăţi care face o emisiune de acţiuni caracterizată prin valoare nominală = 110 u. m.,
prima de emisiune = 50 u.m., pentru o acţiune nouă sunt necesare 4DS, valoarea unui DS în
bursă = 26 u.m., dividendul pe acţiune preconizat = 90 u.m., rata dobânzii de piaţă = 12%.
Persoana fizică va alege:
20
c) plasarea banilor în acţiuni;
d) plasarea banilor în depozit bancar?
Aplicaţia 17.
Societatea pe acţiuni a emis acţiuni noi, raportul de subscripţie fiind de 5/3. Valoarea
nominală a acţiunii este de 25.000 u.m. Ultimul curs cotat este de 30.000 u.m., iar preţul de
emisiune este de 28.000 u.m. Calculaţi care va fi valoarea unui drept de subscriere?
Aplicaţia 18.
O societate pe acţiuni a emis 220.000 acţiuni, inclusiv 22% privilegiate cu dividende
fixe, în mărime de 5 u.m. La bursă, acţiunile privilegiate cotează la 25 u.m., iar cele ordinare –
la 22 u.m. Dobânda e de 10% anual. Venitul societăţii, repartizat pentru achitarea
dividendelor, constituie 880.000 u.m. Să se determine rentabilitatea plasamentului în acţiunile
date, să se compare cu dobânda bancară.
Aplicaţia 19.
Informaţia bursieră conţine următoarele date despre acţiunile „x”: dividendul constituie
80 u.m./acţiune; preţul de piaţă – 160 u.m./acţiune; profitul net pentru o acţiune este de 96
u.m. Să se calculeze randamentul dividendului şi indicatorul PER pentru acţiunile date.
Aplicaţia 20.
O societate pe acţiuni are în circulaţie 20.000 acţiuni, capitalizarea bursieră este de
2.000.000 u.m., coeficientul PER = 2, iar dividendul pe acţiune este egal cu 200 u.m.
Calculaţi rata de distribuţie a dividendului.

1. Numiţi parametrii deciziei de dividend practicaţi de S.A. din Republica Moldova.
2. Care sunt formele sub care se distribuie dividendul, în general, şi la S.A. din Republica
Moldova, în special?
3. Enumeraţi condiţiile pe care trebuie să le respecte o S.A. din Republica Moldova
pentru a emite acţiuni preferenţiale.
4. Dacă S.A. distribuie drepturi de subscriere, iar vechii acţionari nu doresc să subscrie la
noua emisiune, la ce valori pot fi realizate aceste drepturi de subscriere?
5. Analizaţi şi reprezentaţi grafic evoluţia emisiunilor de acţiuni ale S.A. din Republica
Moldova efectuate în vederea majorării de capital.

1. Anghelache, G., Piaţa de Capital: Caracteristici, Evoluţii, Tranzacţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2004, p. 165-177.
2. Badea, L., Gestiunea portofoliului de titluri primare, Editura Economică, 2005, p.12-
23.
3. Fătu, S., Piaţa românească de capital privită din interior, Editura Vox,
Bucureşti,1998, p. 27-47.

Aplicaţia 1. (preţul plătit de vechii acţionari 750 u.m./acţiune; preţul plătit de noii
acţionari 862 u.m./acţiune; DSt = 20)
Aplicaţia 2. (costul capitalului este 21u.m.)
Aplicaţia 3. (performanţa acţiunii în cele două momente este 10%; 62%)
21
Aplicaţia 4. (PER0 = 16,657; PER1 = 13,88)
Aplicaţia 5. (valoarea unui DS este 750 u.m.)
Aplicaţia 6. (rentabilitatea plasamentului este 3,3%; PER = 21%)
Aplicaţia 7. (RCI = 13%)
Aplicaţia 8. (Ct0 = 26743,59 u.m.)
Aplicaţia 9. (valoarea coeficientului multiplicator al capitalizării este 2)
Aplicaţia 10. (suma dividendelor pentru o acţiune: simplă este de 20 u.m., privilegiată
este de 1500 u.m.)
Aplicaţia 11. (profitul constituie 230 u.m.; randamentul plasamentului 95,8%)
Aplicaţia 12. (valoarea nominală a acţiunii este 2000 u.m.; profitul obţinut este de 1.200.000
u.m.)
Aplicaţia 13. (rata de distribuţie a dividendului e 8,33%)
Aplicaţia 14. (PER este egal cu 3)
Aplicaţia 15. (rata de distribuţie a dividendelor este de 70%)
Aplicaţia 16. (Randamentul plasamentului în acţiuni este de 34,1%, e mai mare decât
rata dobânzii de pe piaţă (12%), deci va alege plasarea banilor în acţiuni)
Aplicaţia 17. (800 u. m.)
Aplicaţia 18. (Răspuns: Deoarece randamentul plasamentului în acţiunile supuse analizei
e mai înaltă decât rata dobânzii bancare (10%), investiţiile în acţiuni sunt
rentabile.)
Aplicaţia 19. (Randamentul dividendului este de 5%; PER este 1,7)
Aplicaţia 20. (Rata de distribuţie a dividendelor este 40%)
22
TEMA 3. INSTRUMENTELE FINANCIARE PRIMARE DE CREANŢĂ
3.1. Sinteza temei

3.1. Sinteza temei

Obligaţiunea reprezintă un instrument financiar care atestă creanţa deţinătorului asupra
emitentului, şi care face, de asemenea, obiectul evaluării specialiştilor de pe pieţele financiare
fie raportat la o singură obligaţiune, fie ca parte componentă a unui portofoliu de valori
mobiliare.
Obligaţiunile sunt caracterizate de următoarele elemente tehnice:
a) valoarea nominală este raportul dintre suma reprezentând împrumutul lansat pe piaţă
şi numărul obligaţiunilor emise:
I
VN = (25)
N
I – valoarea împrumutului;
N – numărul obligaţiunilor emise.
b) valoarea la subscriere sau preţul de emisiune este determinat de emitent, uneori sub
valoarea nominală, pentru ca investiţia să fie mai atractivă:
Pe = VN – pe
Pe – preţul de emisiune;
Pe – prima de emisiune (reprezentând un cost pentru emitent).
c) termenul de rambursare sau durata de viaţă a obligaţiunii este intervalul cuprins
între momentul emisiunii şi cel al răscumpărării obligaţiunii. Pe durata de viaţă se
identifică trei momente importante:
■ data emisiunii, adică data la care emitentul pune în vânzare obligaţiunea;
■ data de plată, ce reprezintă data la care emitentul se obligă să plătească dobânzi;
■ data maturităţii, respectiv scadenţa împrumutului, când se stinge obligaţia
debitorului faţă de creditorii săi prin restituirea sumei împrumutate.
d) rata nominală a dobânzii – este acea rată care, aplicată asupra valorii nominale a
obligaţiunii, permite calcularea cuponului de dobândă.
e) rata dobânzii la termen – este rata dobânzii fixate în momentul actual to pentru un
contract de împrumut a cărui execuţie va avea loc în viitor.
f) cuponul de dobândă – reprezintă fructificarea plasamentului în raport cu valoarea
nominală a obligaţiunii:
VN * Rd
CD = (26)
100
Rd – rata nominală a dobânzii.
Dacă plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobândă
se determină după relaţia:
VN × Rd × n
CD = (27)
100 × Z
n – numărul de zile aferent anului respectiv;
Z – numărul de zile aferent anului respectiv.
23
g) dobânda netă este dobânda ajustată cu coeficientul de impunere a venitului din
dobânzi. Dobânda netă reprezintă pentru investitor suma efectiv rămasă după plata
impozitului aferent veniturilor din dobânzi.
h) dobânda acumulată reprezintă un element tehnic care intervine numai dacă o
tranzacţie cu obligaţiuni se derulează la o dată diferită de data plăţii cuponului de
dobândă. Vânzătorul este îndreptăţit la încasarea dobânzii aferente intervalului de timp
cuprins între ultima plată a cuponului şi data decontării tranzacţiei. De regulă,
finalizarea tranzacţiilor cu obligaţiuni are loc tot la trei zile lucrătoare de la data
derulării tranzacţiei, ca şi în cazul acţiunilor. Cum la următoarea dată a plăţii cuponul
de dobândă va fi încasat de cumpărător, în calitate de creditor înregistrat la acea dată
(sau deţinător al obligaţiunii), apare ca necesară cedarea unei părţi din acest cupon
către vânzătorul îndreptăţit, prin includerea dobânzii acumulate în preţul tranzacţiei.
Calculul dobânzii acumulate se efectuează pe baza relaţiei:
md × n
da = (28)
Z
da – dobânda acumulată;
md – masa dobânzii (cuponul de dobândă)
n – numărul de zile calculat la data ultimei plăţi a cuponului până la data decontării
tranzacţiei (T+3);
Dacă se foloseşte procedeul real, „n” se determină prin luarea în considerare a numărului
de zile calendaristice începând cu ziua imediat următoare zilei de plată a cuponului până la
data decontării, în timp ce „N” reprezintă numărul efectiv de zile aferent anului calendaristic
în curs (365 sau 366 de zile).
În cadrul procedeului convenţional se consideră toate lunile anului ca având un număr
convenţional de 30 de zile, iar calculul se face începând chiar cu ziua de plată a ultimei
dobânzi. Anul convenţional este de 360 de zile.
i) cursul obligaţiunii – este preţul de piaţă al acesteia:
P
C= *100 (29)
VN
P – preţul obligaţiunii (valoarea ei de tranzacţionare)
Valoarea obţinută este procentuală şi poate fi mai mică, egală sau mai mare decât 100%
(când este egală cu 100% înseamnă că respectiva obligaţiune se vinde la paritate, adică la un
preţ egal cu valoarea ei nominală).
j) modalităţile de rambursare sunt:
- dintr-odată la scadenţă, când întregul împrumut este rambursat în ultima zi a
duratei de viaţă;
- rambursarea prin anuităţi constante, adică restituirea în fiecare an a unei sume
constante, reprezentând rambursarea şi dobânda aferentă.
- restituirea în rate egale:
VN
Ra = (30)
T
Ra – rata anuală de rambursat;
T – numărul de ani pe care este contractat împrumutul.
Cuponul de dobândă calculat în acest caz ia în considerare valoarea rămasă neachitată din
împrumut în anul respectiv.
⎛ n
⎞
CD = ⎜VN − ∑ Rai ⎟ * Rd (31)
⎝ i −1 ⎠
24
- rambursarea sub forma cuponului unic, caz în care dobânzile nu se plătesc anual, ci
sunt capitalizate şi acordate împreună cu rambursarea sumei împrumutate la finele
perioadei. Obligaţiunile se vând cu discount, iar la maturitate se achită întreaga
valoare nominală. Preţul plătit la rambursare reprezintă astfel capitalizarea investiţiei
pe durata de viaţă a obligaţiunii la o rată nominală „x” a dobânzii.
Modalitatea de rambursare influenţează mărimea preţului de emisiune. Deci fluxurile de
emisiune intră în calculul valorii reale de plasament:
n
Pe = ∑ (1+Ati )t (32)
t =1
Pe – preţul de emisiune;
At – anuitatea în anul t (dobânda în anul t plus rata de rambursat în anul t);
i – rata dobânzii la termen;
n – durata de viaţă a împrumutului.
k) costul rambursării – este influenţat de nivelul primei de rambursare. Dreptul la
rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea se face cel puţin la
valoarea nominală. Dacă rambursarea se realizează la o sumă mai mare decât valoarea
nominală, emitentul suportă un cost sub forma primei de rambursare:
Pr = VRr – VN (33)
Pr – prima de rambursare;
VRr – valoarea reală la rambursare determinată de condiţiile pieţei.
VN * Cr
VRr = (34)
100
Cr – cursul la data rambursării
Orice investitor îşi va însoţi decizia de investire în obligaţiuni numai după calcule
prealabile care să evidenţieze eficienţa plasamentului prin analiza comparativă cu diferite alte
oportunităţi de investire. În acest caz, el va analiza randamentul plasamentului.
Randamentul plasamentului în obligaţiuni este apreciat sub diferite aspecte:
A. Din punctul de vedere al investitorului, în funcţie de condiţiile de împrumut se pot
calcula următorii indicatori:
a) venitul nominal (randamentul cuponului) este determinat ca raport procentual între
venitul anual de dobândă (Cp) şi valoarea nominală a împrumutului (VN).
CD
Vn = * 100 (35)
VN
b) venitul curent (Vc) este calculat ca raport procentual între venitul anual de dobândă şi
preţul de emisiune al obligaţiunii (Pe). Venitul curent se determină, aşadar, ţinând cont
de preţul plătit la achiziţionarea obligaţiunii.
RD
Vc = *100 (36)
Pc
RD – rata cuponului de dobândă;
Pc – preţul curat exprimat ca procent din valoarea nominală.
La calculul randamentului curent nu se ia în considerare faptul că obligaţiunea ar fi putut
fi cumpărată cu primă sau cu discount. De aceea se impune calculul unui randament curent
ajustat:
Vca = Vc +
(100 − Pc ) (37)
n
n – numărul de ani până la scadenţa obligaţiunii
c) venitul efectiv (Ve) – reprezentat de valoarea actualizată a obligaţiunii. Calculul
indicatorului „venitul efectiv” trebuie să ţină cont de rata de rambursare stabilită de
25
emitent. Astfel, în situaţia rambursării împrumutului la scadenţă, venitul efectiv se
calculează ca:
D1 D2 Dn + R
Ve = + + ... + (38)
1 + r (1 + r ) 2
(1 + r )n
D1, D2,..., Dn – dobânda anuală;
R – rambursarea împrumutului;
r – rata de actualizare care poate fi egală cu rata dobânzii la termen.
n – scadenţa împrumutului.
Dacă însă rambursarea se face prin anuităţi constante, atunci:
A1 A2 An
Ve = + + ... + (39)
1 + r (1 + r ) 2
(1 + r )n
A1, A2, An – reprezintă anuităţi anuale
B. Din punctul de vedere al investitorului care ia decizia vânzării obligaţiunii înainte de
scadenţă, dacă piaţa oferă un preţ care să îl satisfacă.
În acest caz, indicatorii de apreciere a randamentului sunt:
a) randamentul curent (Rc) exprimat procentual şi calculat ca raport între venitul anual
din dobândă şi preţul de revânzare al obligaţiunii (PR)
b) randamentul de plasament (Rp) ia în calcul venitul obţinut de investitor prin
revânzarea obligaţiunii dar şi pierderea pe care o înregistrează acesta la data respectivă
prin renunţarea la venitul din dobândă pe perioada dintre momentul vânzării şi
maturitatea obligaţiunii.
d
V±
Rp = n × 100 (40)
⎛ C + 100 ⎞
⎜ ⎟ × VN
⎝ 2 ⎠
unde:
V – venitul anual din dobândă;
C – cursul din momentul vânzării exprimat procentual
VN – valoarea nominală a obligaţiunii;
d/n – agio/disagio;
n – perioada de timp rămasă până la scadenţă;
d = valoarea de achiziţie a obligaţiunii – valoarea nominală a obligaţiunii.
Există şi alţi indicatori de apreciere a randamentului plasamentului în obligaţiuni care ţin
cont de numărul de ani în care se recuperează investiţia prin fluxurile de rambursare sau
raportul invers proporţional dintre rata dobânzii pe piaţa monetară şi cursul obligaţiunii
(sensibilitatea obligaţiunii).
Aplicaţia 1.
O obligaţiune a societăţii „Prime” S.A., cu valoarea nominală de 32,5 u.m. se vinde la
preţul de 23,4. Să se determine cursul acestei obligaţiuni.
Rezolvare:
P 23,4
C= × 100 = × 100 = 72 unde: (41)
VN 32,5
C – cursul obligaţiunii;
26
P – preţul obligaţiunii;
VN – valoarea nominală a obligaţiunii.
Răspuns: Cursul obligaţiunii este 72.
Aplicaţia 2.
O obligaţiune cu maturitatea de 7 ani a fost emisă în urmă cu doi ani la valoarea
nominală de 12.000 u. m. Ea este tranzacţionată în prezent pe piaţă la cursul de 98%. Un
investitor achiziţionează o obligaţiune de pe piaţă şi încasează un venit anual de 920 u.m.
până la scadenţă. Să se calculeze randamentul cuponului, randamentul curent şi randamentul
la maturitate, ştiind că obligaţiunea este rambursată integral la scadenţă, la paritate.
Rezolvare:
1) Calculăm randamentul cuponului:
C 920
ηd = × 100 = × 100 = 7,67% , (42)
VN 12.000
unde: C – cuponul obligaţiunii;

VN – valoarea nominală.
2) Calculăm randamentul curent:

C C 920
ηc = × 100 = × 100 = × 100 = 7,82% , (43)
P v × VN 0,98 × 12.000
unde: P – preţul de cumpărare;

V – cursul obligaţiunii.
3) Calculăm randamentul la maturitate:

d VN − P 340
C+ C+ 920 +
ηm = n = n = 7 − 2 = 8,88% (44 )
VN + P VN + P 120 + 98
2 2 2
Răspuns: Randamentul cuponului este de 7,67%; randamentul curent este de 7,82%;
randamentul la maturitate este de 8,88%.
Aplicaţia 3.
O obligaţiune cu valoarea nominală de 12.000 u.m. a fost vândută la preţul de emisiune
de 98% şi urmează a fi răscumpărată la valoarea de 105%. Să se determine prima de emisiune
şi costul rambursării.
Rezolvare:
1. Calculăm prima de emisiune:
pe = VN − PE = VN − 0,98 × VN = 12.000 − 11.760 = 240 u.m. , (45)
unde: pe – prima de emisiune;

VN − valoarea nominală;
PE − preţul de emisiune.
27
2. Calculăm costul rambursării:
Cr = VRf − PE = 1,05 × VN − 0,98 × VN = 10.500 − 9.800 = 700 u.m., (46)
unde: Cr – costul rambursării;

VRf – valoarea rambursată.
Răspuns: Prima de emisiune constituie 240 u.m., iar costul rambursării – 700 u.m.
Aplicaţia 4.
Calculaţi randamentul cuponului pentru un împrumut obligatar scadent peste 3 ani, ştiind
că randamentul la maturitate (după formula simplificată) este de 12,12%, iar randamentul
curent este de1,25 ori mai mare decât rentabilitatea cuponului?
Rezolvare:
1. Randamentul la maturitate este:
d
C+
ηm = n ; (1),
P + VN
2
unde: d = VN – P,
unde: VN − valoarea nominală;

C − cuponul obligaţiunii;
P − preţul de piaţă;
d − agio/disagio (efect pozitiv/negativ)
n − perioada până la scadenţă.
Dar
C ηd × VN
2. ηd = × 100 ⇒ C = (2),
VN 100
unde: ηd – rata cuponului;
C C
ηc = × 100 ⇒ P = × 100 (3),
P ηc
unde: ηc – randamentul curent.
ηd
din (2) şi (3) ⇒ P = × VN P (4),
ηc
Astfel, din (1) şi (4) rezultă că
28
ηd ηd
VN − × VN 1−
d ηc ηc
C± ηd × VN + ηd +
ηm = n = n = n ⇒ ηd =
P + VN ηd ηd
VN + × VN 1+
2 ηc ηc
2 2
⎛ ηd ⎞ η d ⎛ 1 ⎞ 1
ηm × ⎜⎜1 + ⎟⎟ −1 0,1212 × ⎜1 + ⎟ −1
⎝ ηc ⎠ η c ⎝ 1,25 ⎠ 1,25
= + ⇒ ηd = + = 4,33%
2 n 2 3
Răspuns: Randamentul cuponului este de 4,33%.
Aplicaţia 5.
O obligaţiune care se emite pentru 10 ani cu valoarea nominală de 6.000 u.m.
Rambursarea se face sub forma cuponului unic, în condiţiile unei rate nominale a dobânzii de
4% şi unei rate a dobânzii de piaţă de 7%. Care este valoarea reală a împrumutului?
Rezolvare:
VN × (1 + Rhd ) n 6.000 × (1 + 0,04 )
10
P= = = 4.508,36 u.m., (47)
(1 + Rdt ) n (1 + 0.07 )10
unde: P – valoarea reală a împrumutului;
VN – valoarea nominală;
Rnd – rata nominală a dobânzii;
Rdt – rata dobânzii de piaţă.
Răspuns: Valoarea reală a împrumutului este de 4.508,36 u.m.
Aplicaţia 6.
Ştiind că un titlu de stat se emite la o valoare netă de 89,5% din valoarea nominală,
pentru o perioadă de 6 luni, calculaţi rata de discount.
Rezolvare:
Calculăm valoarea procentuală a preţului de emisiune:
Valoarea netă
Valoarea netă = VN × P(% ) ⇒ P(% ) = = 89,5% (48)
VN
Dar
⎛ n × RD ⎞ 360
P (% ) = ⎜1 − ⎟ × 100 ⇒ RD = (100 − P % ) × ⇒ RD = 21%, (49)
⎝ 360 × 100 ⎠ n
unde: P(%) – preţul de emisiune în procente;
RD – rata discount-ului;
n – numărul de zile pentru care este emis titlul de stat.
Răspuns: Rata de discount este de 21%.
29
Aplicaţia 7.
Un investitor a cumpărat 110 obligaţiuni cu valoarea nominală de 230 u. m. şi scadenţa
de 5 ani. Să se calculeze rezultatul final al investitorului, dacă cuponul anual este de 7% şi se
ştie că emitentul a plasat obligaţiunile la cursul 98, răscumpărându-le ulterior la cursul de108.
Rezolvare:
1. Calculăm profitul sub formă de discount pentru cele 110 obligaţiuni:
110 × 230 × (1,08 – 0,98) = 2.530 u.m.
2. Calculăm profitul sub formă de cupon:
230 × 0,07 × 5 × 110 = 8.855 u.m.
3. Calculăm profitul total al investitorului:
2.530 + 8.855 = 11.385 u.m.
Răspuns: Rezultatul final al investitorului este de 11.385 u.m.
Aplicaţia 8.
O obligaţiune cu valoarea nominală de 12.000 u.m., scadenţa 10 ani şi 10% dobânda
anuală, se vinde pe piaţă la un preţ de 9300 u.m. Este eficientă achiziţionarea ei, dacă rata
medie bancară pe piaţă este de 12%?
Rezolvare:
În urma investiţiei în această obligaţiune, peste10 ani se va obţine:
12.000 × 10 × 0,12 + (12.000 – 9300) = 17.100 u.m.
Dacă nu se va investi în obligaţiune, se poate obţine:
9300 × 10 × 0,12 = 11.160 u.m.
Răspuns: Achiziţionarea obligaţiunii este eficientă.
Aplicaţia 9.
Un investitor a cumpărat 7 obligaţiuni cu valoarea nominală 22 u.m. şi scadenţa 5 ani la
cursul de 96. Cuponul obligaţiunii se plăteşte la finele termenului sub formă de dobândă în
mărime de 23% anual. Să se determine profitul total al investitorului din acest plasament.
Rezolvare:
1. Calculăm profitul din diferenţa de curs:
7 × (22 – 9,6) = 86,8 u.m.
2. Calculăm profitul în formă de dobândă compusă pentru 7 obligaţiuni:
7 × 22 × (1 + 0,23)5 = 433,56 u.m.
3. Calculăm profitul total:
86,8 + 433,56 = 520,36 u.m.
Răspuns: Profitul total al investitorului este de 520,36 u.m.
Aplicaţia 10.
O societate emite o obligaţiune convertibilă prezentând următoarele detalii:
Valoarea nominală a obligaţiunii – 1.000 u.m.;
Rata cuponului – 6% semianual;
Scadenţa – la 10 ani;
Perioada de conversie – până la scadenţă;
30
Preţul de conversie – 20,00 u. m.:
Preţul curent al acţiunii – 16,50 u.m.
Care este coeficientul de conversie a obligaţiunii şi când poate fi aceasta convertită în
condiţii profitabile?
Rezolvare:
1000
1. Coeficientul de conversie a obligaţiunii = = 50.
20
Aceasta înseamnă că, dacă un investitor converteşte obligaţiunea, aceasta va primi 50 de
acţiuni.
2. Prima iniţială de conversie = Preţul de conversie/Preţul curent =
⎛ 20,00 ⎞
=⎜ − 1⎟ × 100 = 21,21%, (50)
⎝ 16,50 ⎠
Răspuns: Coef. Conversie e 50; prima iniţială de conv. e 21,21% Aceasta înseamnă că
acţiunile obişnuite ale emitentului trebuie să se aprecieze cu mai mult de 21,21% înainte ca
obligaţiunea să poată fi profitabil convertită de către investitor.
Aplicaţia 1.
O obligaţiune cu valoarea nominală de 10.000 u.m., scadenţa 10 ani şi 10% dobânda
anuală, se vinde pe piaţă la un preţ de 9500 u.m. Este eficientă achiziţionarea ei, dacă rata
medie bancară pe piaţă este de 8 %?
Aplicaţia 2.
Un investitor a cumpărat 100 obligaţiuni cu valoarea nominală de 200 u. m. şi scadenţa
de 5 ani. Să se calculeze rezultatul final al investitorului, dacă cuponul anual este de 5% şi se
ştie că emitentul a plasat obligaţiunile la cursul 95, răscumpărându-le ulterior la cursul de105.
Aplicaţia 3.
O obligaţiune a fost cumpărată înainte de scadenţă cu 5 ani. Să se calculeze randamentul
la maturitate, dacă se ştie că randamentul curent este de 10%, iar rata cuponului de 5%.
Aplicaţia 4.
O valoare mobiliară de stat a fost emisă pe o perioadă de jumătate de an, la o valoare netă
de 87,5% din valoarea nominală. Să se calculeze rata de discount.
Aplicaţia 5.
O obligaţiune care a fost emisă în urmă cu un an este achiziţionată de pe piaţă la 95%.
Caracteristicile obligaţiunii la emisiune erau: valoarea nominală 1.000 u.m., rata cuponului de
10%, maturitatea de 7 ani. Dacă obligaţiunea este răscumpărabilă la scadenţă, la paritate,
determinaţi care este rentabilitatea la maturitate.
Aplicaţia 6.
O obligaţiune a fost achiziţionată la un curs de 96,89 % cu 5 ani înainte de scadenţă.
Dacă se ştie că obligaţiunea oferă un cupon de dobândă anual de 12% şi rambursarea se va
efectua prin rate anuale egale, să se calculeze rentabilitatea curentă a obligaţiunii.
31
Aplicaţia 7.
Se prezintă detaliile unei emisiuni de obligaţii convertibile ale unei corporaţii:
Valoarea nominală a obligaţiunii – 1.000 u.m.;
Rata cuponului – 3,50%; semianual;
Scadenţa – la 5 ani;
Perioada de conversie – până la scadenţă;
Preţ de conversie – 83,33u.m.;
Preţul curent al acţiunilor – 74,125 u.m.
Să se calculeze care este prima iniţială de conversie şi care este coeficientul de conversie.
Aplicaţia 8.
Să se calculeze valoarea reală pentru o obligaţiune care a fost emisă pentru 6 ani, la o
valoare nominală de 1.000 u.m., ştiindu-se că randamentul cuponului este de 5 şi dobânda la
termen e de 8 %. Rambursarea obligaţiunii se va face la sfârşitul perioadei.
Aplicaţia 9.
Obligaţiunile cu valoarea nominală de 35 u. m. se vând la un preţ de 32,55 u. m. Să se
calculeze cursul obligaţiunii.
Aplicaţia 10.
Se dau elementele unei obligaţiuni cu warant:
Valoarea totală a emisiunii – 150.000.000 u.m.
Valoarea nominală a obligaţiunii – 1.000 u. m.
Rata cuponului – 3,50%
Scadenţa – la 5 ani
Perioada de conversie – până la scadenţă
Warante – 2 warante pe obligaţiune
la 5 acţiuni preţul acţiunii este 93,00 u.m. pe acţiune
Preţul curent al acţiunilor – 77,00 u.m.
Să se stabilească cât numerar suplimentar va primi emitentul, dacă sunt exercitate toate
warantele?
Aplicaţia 11.
O obligaţiune a societăţii „X” S.A., cu valoarea nominală de 36,4 u.m. se vinde la preţul
de 25,2. Să se determine cursul acestei obligaţiuni.
Aplicaţia 12.
O obligaţiune se emite pentru 10 ani. Valoarea nominală este de 5.000 u.m. Rambursarea
se face sub forma cuponului unic, în condiţiile unei rate nominale a dobânzii de12% şi o rată a
dobânzii de piaţă de14,5%. Calculaţi preţul plătit de subscriitori (valoarea reală a
împrumutului) pentru achiziţionarea unei obligaţiuni.
Aplicaţia 13.
Care este preţul de cumpărare al unei obligaţiuni emisă pentru o durată de 10 ani, la o
valoare nominală de 1.000 u.m., cunoscând că rambursarea se face sub forma cuponului unic,
în condiţiile în care rata dobânzii la termen este de 15%?
32
Aplicaţia 14.
Fie un împrumut obligatar cu o durată de viaţă de 5 ani, în cadrul căruia s-au emis
100.000 obligaţiuni a câte 1.000 u.m. valoarea nominală. Rata nominală a dobânzii este de
8,5%. Se consideră ipoteza amortizării prin serii constante. Să se determine care este valoarea
reală a acestui împrumut obligatar cunoscând că ratele dobânzii la termen, începând din
primul an până în al cincilea sunt de 10%.
Aplicaţia 15.
O societate emite o obligaţiune prezentând următoarele caracteristici: valoarea nominală
= 1.000 u.m.; rata cuponului 6%, semianual; scadenţa la 10 ani; perioada de conversie – până
la scadenţă; preţul de conversie = 20 u.m.; preţul curent al acţiunilor =16,50 u.m. Care este
coeficientul de conversie a obligaţiunii şi când poate fi aceasta convertită în condiţii
profitabile?
Aplicaţia 16.
Date fiind elementele de mai jos ale unei obligaţiuni cu warant:
valoarea totală a emisiunii – 150.000.000 u.m.; valoarea nominală = 1.000 u.m.; rata
cuponului 3,50% semianual; scadenţa – la 5 ani; perioada de conversie – până la scadenţă;
warante – 2 warante pe obligaţiune la 5 acţiuni a 93u.m. pe acţiune; preţul curent al acţiunilor
= 77 u.m., să se stabilească care este prima iniţială de exercitare a warantului?
Aplicaţia 17.
Care este valoarea reală a obligaţiunii emise pe 7 ani, cu valoarea nominală de 1.000
u.m., randamentul cuponului de 5%, dacă dobânda la termen este de 7,5%? Modalitatea de
rambursare este la sfârşitul perioadei.
Aplicaţia 18.
O obligaţiune cu valoarea nominală de 5.000 u.m.,răscumpărabilă la scadenţă la paritate,
este achiziţionată de pe piaţă la 110,8% Rata anuală a dobânzii este de 11%, iar maturitatea de
7 ani. Care este rentabilitatea la maturitate?

1. Numiţi şi argumentaţi avantajele şi dezavantajele obligaţiunilor cu warant pentru
emitenţii şi pentru investitorii în aceste titluri de valoare.
2. În baza legislaţiei în vigoare, sintetizaţi care sunt aspectele-cheie în legătură cu
recipisele de depozitare?
3. În ce tipuri de instrumente pot fi schimbate obligaţiunile convertibile emise atât de
guverne, cât şi de corporaţii?
4. Republica Moldova a participat la emisiunea de euroobligaţiuni? Dacă da, apreciaţi
care a fost finalitatea operaţiunii pentru ţara noastră.
5. În baza unor exemple concrete, confirmaţi necesitatea şi importanţa emisiunii
obligaţiunilor municipale.

1. Anghelache, G., Piaţa de Capital: Caracteristici, Evoluţii, Tranzacţii, Bucureşti,
Editura Economică, 2004, p. 210-225.
2. Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Bucureşti, Editura Economică,
2000, p. 141-146.
33
3. Stancu, I., Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Bucureşti, Editura Economică,
2004, p.93-102.
4. Zipf, R., Piaţa obligaţiunilor, Ediţia a doua, Institutul Român de Valori Mobiliare,
Bucureşti, 2000, p. 47-52.

Aplicaţia 1. (Da, este raţională achiziţionarea obligaţiunii)
Aplicaţia 2. (Rezultatul final al investitorului 7.000 u.m.)
Aplicaţia 3. (Randamentul la maturitate este 8%)
Aplicaţia 4. (Rata de discount 25%)
Aplicaţia 5. (Rentabilitatea la maturitate este 11,34%)
Aplicaţia 6. (Rentabilitatea curentă a obligaţiunii e 12,38)
Aplicaţia 7. (Prima iniţială de conversie este de 12,42 u.m.; coeficientul de conversie este 12)
Aplicaţia 8. (Valoarea reală pentru o obligaţiune este de 861,31)
Aplicaţia 9. (Cursul obligaţiunii este 93%)
Aplicaţia 10. (Numerarul suplimentar în valoare de 139.500.000 u.m.)
Aplicaţia 11. (Cursul obligaţiunii este 69,2%)
Aplicaţia 12. (Valoarea reală a împrumutului este de 4.018 u.m.)
Aplicaţia 13. (Preţul de cumpărare al unei obligaţiuni este 247,18 u.m.)
Aplicaţia 14. (Valoarea reală a obligaţiunii este 963,65 u.m.)
Aplicaţia 15. (Coeficientul de conversie = 50; acţiunile obişnuite ale emitentului trebuie
să se aprecieze cu mai mult de 21,21% înainte ca obligaţiunea să poată fi
profitabil convertită de către investitor)
Aplicaţia 16. (Prima iniţială de exercitare = 20,78%)
Aplicaţia 17. (Valoarea reală a obligaţiunii = 867,56 u.m.)
Aplicaţia 18. (Rentabilitatea la maturitate este de 8,97%)
34
TEMA 4. INSTRUMENTELE FINANCIARE DERIVATE
4.1. Sinteza temei
4.1. Sinteza temei
Produsele derivate reprezintă contracte financiare, între două sau mai multe părţi, care
derivă din valoarea viitoare a unui activ de referinţă.
Există patru tipuri principale de produse derivate tranzacţionate în prezent:
1. Contractele Forward;
2. Contractele Futures;
3. Contractele de opţiuni;
4. Contractele SWAP.
• Un contract Forward este o tranzacţie în care cumpărătorul şi vânzătorul convin
asupra livrării unui activ, de o calitate şi într-o cantitate specificate la o dată viitoare
precizată. Preţul poate fi convenit fie în avans, fie la data livrării. Aceste contracte
forward se tranzacţionează pe piaţa OTC. Contractele Forward nu sunt tranzacţionate
la bursă şi prezintă condiţii standardizate, transparente. Un contract Forward implică
un risc de credit pentru ambele părţi, similar celui de pe piaţa la vederea (spot).
Principalul avantaj al contractelor Forward este acela că fixează preţurile pentru o dată
în viitor.
Principalul dezavantaj al contractelor Forward este acela că, dacă preţurile spot evoluează
într-un sens sau altul la data scadenţei, atunci pentru părţi nu există nici o cale de a ieşi din
contract. Ambele părţi sunt afectate de potenţialele câştiguri sau pierderi, care le sunt opozabile.
• Un contract Futures este un acord contractual ferm între un cumpărător şi un vânzător
pentru un activ determinat, la o dată fixă în viitor. Preţul contractului va varia în
funcţie de localizarea pieţei, dar este fixat atunci când tranzacţia este încheiată. De
asemenea, contractul prezintă o specificaţie standard, astfel încât ambele părţi ştiu
exact ce anume s-a tranzacţionat.
Trăsăturile comune ale contractelor Futures sunt:
¾ Standardizate;
¾ Tranzacţionate la bursă;
¾ Utilizarea strigării deschise şi publicarea preţurilor;
¾ Organizate de o casă de compensare (Clearing House) utilizând un sistem de marje.
• Un contract de opţiuni conferă dreptul, însă nu implică obligaţia de a cumpăra
(Call) sau de a vinde (PUT) un activ de referinţă (active-suport) stabilit, la un preţ
– preţul de exercitare (strike price) – până la sau la o anumită dată în viitor – data
expirării (scadenţa), pentru acest drept el plăteşte o taxă, adică preţul opţiunii
numit primă (premium).
Din punct de vedere a termenului de exercitare opţiunile pot fi:
a) opţiuni de tip european, care pot fi exercitate doar la scadenţă;
b) opţiuni de tip american, care pot fi exercitate oricând până sau la scadenţă.
Opţiunile de cumpărare (Calls) şi opţiunile de vânzare (Puts) sunt cele două
tipuri de opţiuni de bază şi ambele pot fi cumpărate sau vândute prin ele însele.
Aceasta înseamnă că se poate atât:
9 Cumpăra dreptul de a cumpăra activul de referinţă – A cumpăra o opţiune de
cumpărare (Buy a Call)
9 Vinde dreptul de a cumpăra activul de referinţă – A vinde o opţiune de
cumpărare (Sell a Call)
35
În mod similar, se poate cumpăra o opţiune de vânzare (Buy a Put) sau se poate vinde
o opţiune de vânzare (Sell a Put). Cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare (Call) sau al unei
opţiuni de vânzare (Put) este cunoscut sub denumirea de deţinător (holder), în timp ce
vânzătorul unei opţiuni de cumpărare (Call) sau al unei opţiuni de vânzare (Put) este cunoscut
sub denumirea de emitent (writer) sau donator (grantor).
Dacă deţinătorul (holder) decide să cumpere sau să vândă activul de referinţă, conform
drepturilor sale, atunci se spune că îşi exercită opţiunea, iar emitentul are obligaţia de a livra,
a cumpăra sau a vinde conform contractului.
În general, ca şi în cazul contractelor Forward şi Futures, dacă un jucător de pe piaţă
cumpără un contract, se spune că deţine o poziţie long (go long), în timp ce, dacă vinde un
contract, se spune că deţine o poziţie short (go short).
• Contractele SWAP reprezintă cumpărarea şi vânzarea simultană a unui activ de
referinţă similar sau a unei obligaţii de o valoare echivalentă care, prin schimburile
reciproce de aranjamente financiare, conferă ambelor părţi implicate în tranzacţie
condiţii mai favorabile faţă de cele cu care ar putea să se confrunte dacă nu ar apela la
acest tip de tranzacţie.
SWAP-urile pot fi:
¾ SWAP-uri pe rata dobânzii – Interest Rate Swaps (IRSs);
¾ SWAP-uri pe valute;
¾ SWAP-uri pe mărfuri – commodity swaps;
¾ SWAP-uri pe acţiuni – equity swaps.
Plăţile în cadrul operaţiunilor de swaps implică rate care sunt fie fixe, fie flotante.
SWAP-urile sunt tranzacţii OTC negociate privat, care reprezintă echivalentul unei serii
de contracte la termen forward, fiecare având acelaşi preţ.
SWAP-urile pot avea perioade de scadenţă cât de lungi este necesar, dar cel mai frecvent
acoperă perioade de până la zece ani. Termenele de scadenţă îndepărtate reprezintă un avantaj
distinct faţă de contractele futures şi opţiuni, care prezintă scadenţe relativ scurte. La scadenţa
contractului SWAP, de regulă, se obţine o economie, care se împarte între cei doi operatori şi
banca intermediară.
1. Descrieţi principalul avantaj şi dezavantaj al contractelor Forward. Care ar fi
utilitatea acestora pe piaţa din Republica Moldova?
2. Numiţi şi argumentaţi avantajul contractelor SWAP faţă de cele de opţiuni.
3. Documentaţi-vă şi numiţi ce tipuri de contracte SWAP au fost utilizate în Republica
Moldova?
4. Care din titlurile financiare derivate ar putea fi implementat în Republica Moldova şi
de care nu am avea nevoie, cel puţin actualmente? Argumentaţi.
5. Care sunt principalele diferenţe între produsele derivate, tranzacţionate la bursă şi
cele tranzacţionate prin sistemul OTC?
1. Introducere în studiul produselor financiare derivate, Bucureşti, Editura Economică,
2000, p. 15-40.
2. Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Bucureşti, Editura Economică,
2000, p. 147-177.
3. Opţiuni, Futures şi alte Produse Derivate, John C. Hull, Prentice Hall International,
3rd Edition, 1997, p. 37-45.
4. Stancu, I., Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Bucureşti, Editura Economică,
2004, p. 319-324.
36
TEMA 5. INFRASTRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL
5.1. Sinteza temei
5.1. Sinteza temei
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, infrastructura „este un ansamblu de
elemente ori relaţii care condiţionează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau
domeniu de sisteme”.
Astfel, elementele principale care condiţionează structura pieţei valorilor mobiliare sunt:
• organele de reglementare şi control al pieţei valorilor mobiliare, care pot fi organele
supreme de conducere (ministere, comisii, bănci centrale);
• organizaţii ce deservesc piaţa valorilor mobiliare, cu excepţia celor de cumpărare-vânzare
a acestor titluri (pot fi: bursele de valori sau organizatorii pieţei bursiere, centre de clearing
şi decontare, depozitarul, registratorii, agenţii informaţionale);
• vânzătorii – emitenţii şi deţinătorii de valori mobiliare (pot fi: statul, societăţi comerciale,
organizaţii);
• investitorii – persoanele care „investesc” capitalul său real în valori mobiliare (populaţia,
societăţile comerciale cointeresaţi în majorarea capitalului deţinut).
• intermediarii – persoanele care asigură legătura între emitenţi şi investitori pe piaţa
valorilor mobiliare (organizaţiile care îndeplinesc funcţia de broker, dealer sau trust).
Organe de reglementare şi supraveghere. În practica internaţională se cunosc două modele
de reglementare a pieţei financiare:
• TWIN PEAKS;
• MEGA-REGULATORUL.
TWIN PEAKS – acest model presupune existenţa mai multor organe de supraveghere în
conformitate cu principiul sectorial/instituţional în cadrul căruia stabilirea regulilor, controlul,
supravegherea şi respectarea intereselor investitorilor sunt efectuate de diferite organe. Spre
exemplu, organe de control ale pieţei financiare pentru activitatea bancară, activitatea de asigurare şi
activitatea pe piaţa de capital.
MEGA-REGULATORUL presupune existenţa unui organ public central, aşa-numit, mega-
regulator, care reglementează toate segmentele pieţei financiare.
Scopurile reglementării de stat a pieţei financiare şi organizaţiilor financiare prin intermediul
mega-regulatorilor în majoritatea ţărilor sunt similare. Principalele obiective sunt:
• Asigurarea stabilităţii financiare a pieţei bancare, de capital şi asigurărilor şi
organizaţiilor financiare, precum şi menţinerea încrederii faţă de sistemul financiar;
• Asigurarea protecţiei corespunzătoare a intereselor consumatorilor serviciilor financiare;
• Crearea condiţiilor de aceeaşi valoare pentru activitatea organizaţiilor financiare
îndreptate spre menţinerea concurenţei pe piaţa financiară.
În Republica Moldova Comisia Naţională a Pieţei Financiare este autoritatea autonomă a
administraţiei publice centrale, autofinanţată integral din taxe şi plăţi regulatorii, responsabilă faţă de
Parlament şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii
Moldova, Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, nr.192-XIV din 12.11.1998,
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.117-126BIS din 14.08.2007.
Caracteristica generală a activităţii emitenţilor şi investitorilor pe piaţa valorilor
mobiliare. În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, emitentul este persoana juridică sau
organul puterii publice, care emite valori mobiliare şi poartă răspundere din numele său faţă de
deţinătorii hârtiilor de valoare, în ce priveşte drepturile oferite de către aceste titluri.
37
Investitorii sunt persoanele care „investesc” capitalul său real în valori mobiliare. Investitori
pot fi: populaţia, societăţile comerciale şi alte organizaţii cointeresate în majorarea capitalului
deţinut. Orice piaţă a valorilor mobiliare există şi se dezvoltă, dacă are la bază interesul
investitorului în procurarea valorilor mobiliare. Din această cauză, cheia spre succes constă în
înţelegerea intereselor investitorilor, în acordarea acestora a acelor titluri de valoare de care ei într-
adevăr au nevoie, şi care corespund cerinţelor lor. Cel mai însemnat investitor pare a fi statutul, sau,
astfel în conformitate cu criteriul însemnătăţii deosebim:
- investitori individuali (persoane fizice);
- investitori instituţionali (colectiv);
- investitori profesionişti.
Clasificarea investitorilor mai poate fi efectuată în dependenţă de scopul investiţiei, şi anume:
- investitori strategici;
- investitori de portofoliu.
Instituţiile profesioniste ale pieţei de capital. Piaţa valorilor mobiliare presupune existenţa
intermediarilor operaţiunilor pe piaţa primară, şi respectiv, în mod obligatoriu pe piaţa secundară.
Tipuri de instituţii profesioniste existente în experienţa internaţională:
• Investment Banks;
• Societăţile de valori mobiliare;
• Societăţile de administrare a investiţiilor;
• Societăţile de compensare, decontare, depozitare;
• Societăţile de registru.
Agenţii de bursă sunt specialiştii prin activitatea cărora se asigură funcţionarea nemijlocită a
mecanismelor bursei.
Clasificarea agenţilor de bursă poate fi:
a) Operativi:
- brokeri sau intermediari de bursă;
- dealeri sau comercianţi de bursă;
b) Neoperativi:
- analiştii financiari;
- funcţionari, angajaţi ai bursei care au sarcini de supraveghere, urmărire şi control asupra
derulării operaţiunilor specifice în incinta bursei, ori care se ocupă cu transmiterea de
informaţii sau întocmirea de documente.
Prin prisma rolului pe care agenţii de bursă îl au pe piaţa bursieră şi a felului în care se
angajează în tranzacţii, se deosebesc:
Brokerii, care pot fi întâlniţi în experienţa internaţională ca:
• brokeri de bursă sunt agenţii de bursă în sensul propriu al termenului, care pot angaja
tranzacţii în numele, pe contul şi pe riscul clientului;
• brokeri de comision sunt cei care primesc şi execută ordinele de la brokerii de titluri care
lucrează la firma de brokeraj;
• brokeri independenţi execută ordinele primite de la alţi agenţi de bursă sau de la membrii
unor firme care nu au agenţi activi în incinta bursei respective. Ei se mai numesc „brokeri
ai brokerilor” sau „traderi de doi dolari”.
Dealerii, care pot fi întâlniţi în experienţa internaţională ca:
• dealeri formatori de piaţă (market makers) sunt folosiţi pentru a asigura lichiditatea pieţei
sau pentru a fixa corect preţul valorilor mobiliare tranzacţionate;
• dealeri concurenţi sunt operatori ai pieţei, înregistraţi şi autorizaţi, care efectuează
tranzacţii în incinta bursei, în nume şi pe cont propriu, profitul fiind obţinut din diferenţele
dintre preţul cu care vând şi preţul cu care cumpără valorile mobiliare;
38
• dealeri pentru ordine non-standard (odd-lot dealers) au rolul de a primi ordine care nu
respectă pachetul standard de tranzacţionare al pieţei, pentru a le reuni în loturi standard şi
a le executa.
În conformitate cu „Legea privind piaţa valorilor mobiliare” nr. 199-XIV din 18.11.98
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.27-28/123 din 23.03.1999. Republicat: Monitorul Oficial
nr.183-185/655 din 10.10.2008, pe piaţa de capital a Republicii Moldova persoanele juridice
autorizate pot desfăşura următoarele genuri de activităţi profesioniste:
1) activitatea bursieră;
2) activitatea de brokeraj;
3) activitatea de dealer;
4) activitatea de underwriting;
5) activitatea de administrare a investiţiilor;
6) activitatea de ţinere a registrului;
7) activitatea de depozitare;
8) activitatea de clearing;
9) alte genuri de activităţi.
Lichidarea participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare sau încetarea genului de
activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare are loc:
a) în baza deciziei organului de conducere al acestuia;
b) în baza hotărârii instanţei de judecată;
c) în baza deciziei Comisiei Naţionale privind retragerea licenţei sau în cazul expirării
termenului de valabilitate a licenţei eliberate
1. Identificaţi participanţii pieţei de capital din Republica Moldova.
2. Reflectaţi volumele activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa de capital din Republica
Moldova.
3. Caracterizaţi specificul activităţii emitenţilor pe piaţa valorilor mobiliare.
4. Reflectaţi principalele tipuri de investitori pe piaţa valorilor mobiliare.
5. Caracterizaţi specificul activităţii investitorilor instituţionali pe piaţa valorilor mobiliare.
6. Identificaţi particularităţile activităţii brokerilor şi dealerilor în experienţa internaţională.
7. Identificaţi particularităţile activităţii brokerilor şi dealerilor pe piaţa valorilor mobiliare a
Republicii Moldova.
8. Caracterizaţi particularităţile activităţii de underwriter pe piaţa valorilor mobiliare.
9. Identificaţi atribuţiile, obligaţiile şi drepturile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
10. Specificaţi principalele aspecte ale reglementării activităţii participanţilor profesionişti pe
piaţa valorilor mobiliare a Republicii Moldova.
5.3. Surse bibliografice:
1. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98, Republicat:
Monitorul Oficial nr.183-185/655 din 10.10.2008
2. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de acordare şi retragere a
licenţelor pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, nr. 53/12 din
31.10.2008, Monitorul Oficial nr.3-6/1 din 16.01.2009
3. Georgescu H. Burse de Mărfuri şi Valori. Bucureşti: Editura Economica, 2002. – p. 112-134
4. Stoica, V. Pieţe de capital şi burse de valori. – Bucureşti: Editura Economica, 2001. – p.21-25.
5. Перчинская, Н., Доду, К. Фондовый рынок Молдовы. – Кишинэу: [s.n.] 2001. – стр.
264- 284.
39
TEMA 6. BURSA DE VALORI
6.1. Sinteza temei

6.1. Sinteza temei

Bursa este un loc de întâlnire unde vânzătorii şi cumpărătorii de mărfuri sau hârtii de
valoare, fac tranzacţii, fixează preţul acestora, stabilesc modalităţi de vânzare/cumpărare a
obiectului tranzacţiei.
Bursa se prezintă ca o instituţie care dispune de spaţii organizate pentru realizarea
tranzacţiilor, unde se concentrează cererea şi oferta de mărfuri sau valori mobiliare,
conducând pe bază de negocieri la încheierea unor tranzacţii şi executarea contractelor în mod
transparent, pe baza unor reguli cunoscute şi acceptate.
Bursele de valori sunt numite deseori piaţa secundară de rangul întâi, deoarece aici
pot fi cotate doar cele mai bune companii.
Bursele de valori se pot diferenţia în dependenţă de anumite criterii:
a) În funcţie de varietatea produselor tranzacţionate, identificăm:
- Burse generale;
- Burse specializate;
b) După obiectul tranzacţiilor identificăm:
- Burse de mărfuri;
- Burse de valori mobiliare;
- Burse valutare sau de devize;
- Burse complementare comerţului internaţional.
c) În funcţie de forma de localizare a burselor, acestea sunt:
- Burse centralizate;
- Burse descentralizate.
d) După soluţia instituţională aleasă pentru înfiinţarea şi funcţionarea burselor, se
regăsesc:
- Burse private;
- Burse înfiinţate şi supravegheate de stat.
e) După modul de admitere a participanţilor se întâlnesc:
- Burse cu participare nelimitată – unde se admit în calitate de participanţi, toţi
doritorii cu condiţia respectării regulilor interne;
- Burse cu acces limitat.
f) După modul de comunicare în vederea încheierii tranzacţiilor, se pot deosebi burse:
- Burse cu strigare liberă;
- Burse electronice.
g) În funcţie de modul de formare al preţului, bursele sunt organizate în:
- pieţe de licitaţie;
- pieţe de negociere.
h) După disciplina de tranzacţionare, bursele pot fi clasificate în:
- pieţe bazate pe ordine;
- pieţe bazate pe cotaţii.
Trăsăturile definitorii ale bursei sunt:
Existenţa unei pieţe pentru titlurile financiare.
Localizarea tranzacţiilor într-un spaţiu special destinat derulării acestora şi dotat cu
mijloace tehnice necesare.
40
Desfăşurarea tranzacţiilor în baza de concurenţă.
Asigurarea accesului la informaţia bursieră.
Negocierea, încheierea, executarea contractelor se efectuează după o procedură
concretă prin intermediul unor persoane specializate.
Funcţiile bursei de valori sunt:
Concentrarea cererii şi ofertei de valori mobiliare într-un anumit loc, şi la un moment
dat, realizându-se astfel o legătură directă între posesorii de capitaluri disponibile şi
nevoia de finanţare a agenţilor economici, statului, administraţiei publice etc.
Efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare, în conformitate cu ordinele clienţilor şi
respectând reglementările pieţei respective, oferind posibilitatea transformării titlurilor
deţinute în lichidităţi.
Reprezintă un sistem de urmărire continuă şi sistematică a cursului valorilor mobiliare,
nivelul preţului de tranzacţionare la un anumit moment oferind informaţii asupra
valorii de piaţă a societăţilor emitente de valori mobiliare.
Reflectarea conjuncturii economice a momentului, pentru spaţiul economic pe care îl prezintă.
Principalele modele de supraveghere a bursei de valori sunt:
• Modelul separării activităţii bursiere de activitatea bancară;
• Modelul băncii universale;
• Modelul mixt.
Prin supravegherea bursei se are în vedere controlul şi supravegherea pieţei bursiere în
scopul ocrotirii intereselor investitorilor şi se realizează prin impunerea de către puterea de
guvernământ a unor norme de informare a publicului şi a unor norme care să stea la baza
activităţii profesionale a agenţiilor de brokeraj şi a societăţilor financiare.
Sunt de remarcat următoarele atribuţii ale controlului guvernamental:
- înregistrarea agenţilor bursieri şi autorizarea lor;
- limitarea volumului de tranzacţii pe agent şi unitate de timp;
- controlul sumelor constituite în depozit;
- asigurarea concurenţei loiale printr-o permanentă supraveghere;
- emiterea autorizaţiilor pentru dobândirea calităţii de membru al bursei sau al Casei de
compensaţie.
Principalele acte juridice ce stau la baza funcţionării unei burse de valori sunt:
„Statutul bursei” şi „Regulamentul bursei”.
Statutul – este actul constitutiv al instituţiei bursei şi stabileşte în principal drepturile şi
îndatoririle membrilor bursei, managementul şi organizarea internă a instituţiei, principiile
funcţionării bursei, soluţionarea litigiilor care pot apărea între participanţii pe piaţă.
Regulamentul – prezintă în detaliu modul de realizare a activităţii bursiere, respectiv
cerinţele şi modalităţile de desfăşurare a tranzacţiilor cu valori mobiliare. Tot aici sunt
precizate condiţiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei, sistemele de tranzacţii acceptate,
tipurile de operaţiuni de bursă, modul de primire şi executare a ordinelor de bursă, executarea
contractelor încheiate, precum şi reguli pentru răspândirea informaţiei bursiere.
Potrivit practicii pe plan internaţional, organizarea şi conducerea burselor de valori –
managementul burselor – se realizează diferit de la ţară la ţară şi chiar de la bursă la bursă,
în dependenţă de ţară, în funcţie de cadrul legislativ al ţării, statutul juridic al instituţiei şi
rolul pe care aceasta îl joacă în viaţa economico-financiară.
Managementul bursei este constituit din următoarele organe:
a) organe de decizie;
b) organe de execuţie;
c) organe de consultanţă;
d) organe de control.
41
A. Organele de decizie. Organul suprem de conducere a bursei este format din
totalitatea membrilor plini ai instituţiei şi poartă diferite denumiri: adunare generală (în cazul
burselor constituite ca societăţi pe acţiuni), asociaţia bursei (în cazul asociaţiilor fără scop
lucrativ) ş.a.
B. Organele de execuţie sunt constituite din angajaţi cu funcţii de conducere. De
exemplu: departamentul pentru cotaţii, departamentul de supraveghere a pieţei,
departamentul de clearing, servicii funcţionale: administrativ, personal, tehnic,
secretariat.
C. Organele consultative sau comitete au rolul de a asista cu consultanta de specialitate.
De exemplu: (comitetul de supraveghere, comitetul pentru membri, comitetul de etică
bursieră, comitetul pentru operaţiuni).
D. Organele de control sunt formate din cenzori sau revizori contabili.
Odată cu formarea Bursei de Valori a Moldovei, a fost creată o bază juridică,
organizaţională, funcţională ce contribuie la efectuarea proceselor complexe pe piaţa de
capital.
Trebuie precizat că Bursa de Valori reprezintă o componentă esenţială a infrastructurii
pieţei valorilor mobiliare şi unul din elementele ce ţin de dezvoltarea relaţiilor de asigurare a
riscurilor între bursele de valori şi celelalte elemente ale infrastructurii, bazate pe colaborarea
reciprocă.
Bursa de Valori din Republica Moldova a fost fondată la 7 decembrie 1994 sub formă de
societate pe acţiuni de tip închis.
Bursa de Valori reprezintă o organizaţie necomercială fondată de participanţii
profesionişti, cu următoarele scopuri:
concentrarea cererii şi ofertei asupra valorilor mobiliare;
asigurarea efectuării ordonate, transparente şi echitabile a tranzacţiilor cu valori
mobiliare;
determinarea preţului de piaţă a valorilor mobiliare;
distribuirea informaţiei cu privire la tranzacţiile bursiere.
În prezent în cadrul Bursei de Valori a Moldovei îşi desfăşoară activitatea următoarele
subdiviziuni şi departamente:
• Departamentul Listing, Marketing şi Cotare;
• Departamentul Clearing şi Decontări;
• Departamentul pentru Supravegherea Pieţei;
• Departamentul Sistemul Electronic.
Regulile bursiere şi legislaţia naţională stabilesc unele cerinţe faţă de membrii bursei de
valori. Componenţa membrilor burselor de valori nu este identică în diferite ţări. în SUA,
Marea Britanie membrii bursei de valori pot fi numai persoanele fizice, în Japonia – numai
persoanele juridice, în Italia, Germania – atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice. În
Republica Moldova membrii bursei de valori se împart în:
a) membri permanenţi:
b) membri anuali cu drept la accesul fizic în sala de operaţiuni;
c) membri anuali cu drept la accesul electronic în sala de operaţiuni;
d) membri anuali cu drept la accesul fizic în sala de operaţiuni pentru efectuarea
operaţiunilor pe piaţa opţiunilor.
Fondatori şi membri permanenţi ai Bursei de Valori a Moldovei pot fi numai brokerii şi
dealerii – persoane juridice care deţin licenţa respectivă a Comisiei şi care corespund
cerinţelor de calificare stabilite de bursă în ce priveşte solvabilitatea şi organizarea activităţii
lor. Membrii Bursei de Valori trebuie să deţină un număr egal de acţiuni ale bursei de valori,
dar fiecare dintre ei va deţine nu mai mult de 5% din numărul acţiunilor plasate.
42
Membri ai Bursei pot fi persoanele juridice care satisfac, fără a omite, următoarele
cerinţe:
a) deţin licenţa CNPF pentru activitate de broker şi/sau de dealer;
b) au susţinut la Bursă procedura de determinare a corespunderii lor cerinţelor de
calificare;
c) au obţinut acordul Bursei de a deţine o acţiune a ei;
d) posedă cu drept de proprietate o acţiune a Bursei.
Persoanele, care corespund cerinţelor de calificare şi care sunt de acord să respecte
Statutul Bursei şi Regulile Bursei de Valori, nu pot fi refuzate de a li se acorda calitatea de
Membru.

1. Faceţi analiza evoluţiei tranzacţiilor la Bursa de Valori a Moldovei.
2. Identificaţi membrii Bursei de Valori a Moldovei.
3. Identificaţi emitenţii de valori mobiliare ale căror titluri sunt cotate la BVM.
4. Specificaţi condiţiile necesare activităţii în cadrul Bursei de Valori a Moldovei.
5. Numiţi şi caracterizaţi tipurile de burse existente în practica internaţională.
6. Explicaţi funcţiile unei Burse de Valori.
7. Argumentaţi rolul Bursei de Valori pe piaţa de capital.
8. Identificaţi structura organizatorică a Bursei de Valori a Moldovei.
9. Argumentaţi cărui tip de bursă corespunde Bursa de Valori a Moldovei.
6.3. Surse bibliografice:

1. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei, nr. 62/14 din
26.12.2008, Monitorul Oficial nr.37-40/125 din 20.02.2009
2. Anghelache, G. Pieţe de capital şi burse de valori. – Bucureşti: Editura Adevărul,
1992. – P. 51-63.
3. Gallois, D. Bursa-origine şi evoluţie. – Bucureşti, Editura Teora, 1997. – p.15-31, – p.58-
77
4. Ghilic-Micu, B. Bursa de valori. – Bucureşti: Editura Economica, 1997. – p. 10-220
5. Popa, I. Bursa. – Bucureşti: Editura Adevărul, vol. I, 1993. – P. 3- 290.
6. Перчинская, Н., Доду, К. Фондовый рынок Молдовы. – Кишинёв: [s.n.] 2001. – c. 5-
320
7. Madura, J. Financial Markets and Institutions. – USA: Florida Atlantic University,
West Publishing Company, 1995. – p.655-676
43
TEMA 7. INDICII BURSIERI
7.1. Sinteza temei

7.6. Răspunsuri la aplicaţii de rezolvat
7.1. Sinteza temei

Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o largă
aplicabilitate în toate domeniile de activităţi economice şi sociale, datorită faptului că reflectă
cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc, rolul şi influenţa diverşilor
factori în variaţia fenomenelor cercetate.
Un indice bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei pieţe
bursiere, în ansamblul ei, sau a unui anumit sector industrial ori de servicii. În unele cazuri, se
pot calcula indicii regionali – baza de includere a firmelor în componenţa acestuia fiind
aşezarea lor geografică.
Totodată, un indice bursier este un instrument sintetic de măsură a mişcărilor unei
pieţe bursiere sau a mişcărilor unui sector industrial sau de servicii, instrument care reflectă,
în primul rând, evoluţia cursurilor titlurilor de valoare aparţinând firmelor cotate şi alese
pentru a fi luate în calcul.
Modul de calcul al indicilor bursieri se bazează pe o serie de principii, printre care se
pot menţiona:
- simplitatea metodelor de calcul al indicilor, disponibilitatea şi accesibilitatea
informaţiilor şi datelor folosite la determinarea indicilor;
- reflectarea întotdeauna a realităţii, prin metode de calcul ale indicilor bursieri;
- utilizarea indicilor bursieri în analiza strategiilor de investiţii şi ca măsură a
performanţei portofoliilor create în cadrul fondurilor de pensii, societăţilor de
asigurări, fondurilor mutuale şi ale altor investitori instituţionali;
- informaţiile folosite în calculul indicilor trebuie să aibă la origine surse autorizate. În
cazul indicilor care ţin seama de evenimente, cum ar fi creşteri sau diminuări de
capital, acordări de dividende, emisiuni sau drepturi de subscriere, datele folosite
trebuie să provină de la societăţile emitente respective şi se urmăreşte cu precădere
folosirea informaţiilor cu cât mai puţine modificări faţă de cele existente în
documentele publicate de respectivul emitent;
- în orice moment trebuie să se asigure continuitatea şi comparabilitatea datelor faţă de
momentele anterioare, pe cât este posibil;
- consistenţa datelor şi a metodelor de calcul trebuie menţinută, oriunde este posibil;
- operatorii implicaţi în activitatea bursieră trebuie să se asigure că indicii continuă să
satisfacă nevoia de informaţii existentă pe piaţa bursieră şi trebuie să facă orice fel de
propuneri pe care le consideră utile în/pentru o cât mai bună reprezentativitate şi
operativitate.
În funcţie de modul de calcul al indicilor, se cunosc următoarele tipuri de indici
bursieri:
- indici din prima generaţie, care se calculează ca o medie aritmetică a cursului
acţiunilor componente, cu valoare ajustată pentru acţiunile care au suferit modificări
de valoare;
44
- indici din a doua generaţie, a căror dezvoltare a început în jurul anilor 60, sec XX,
care cuprind un număr mult mai mare de firme (chiar şi câteva mii), din mai multe
domenii de activitate şi metoda de calcul este o medie ponderată cu capitalizarea
bursieră sau cu cursul bursier.
La modul de alcătuire al indicilor din generaţia a doua s-a ţinut cont de anumite cerinţe
suplimentare:
a) selectarea eşantionului de firme incluse în structura indicelui bursier, ţinând cont de
faptul că respectivul indice trebuie să exprime evoluţia pieţei privită în ansamblu.
Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt
următoarele:
- emitentul să aibă un grad de capitalizare bursieră ridicat;
- valorile mobiliare trebuie să aibă un grad mare de dispersie în rândul investitorilor;
- cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul unei burse informatizate;
- structura valorilor mobiliare ce compun indicele să fie aceeaşi cu repartiţia pe
sectoare de activitate a titlurilor înscrise la cota bursei.
b) atribuirea unei anumite importanţe prin:
- ponderea egală fiecărei componente din eşantion, astfel, încât produsul între
numărul de titluri dintr-un tip şi preţul acestuia să fie constant.
- ponderea proporţională cu capitalizarea bursieră, ceea ce face ca o modificare cu
un anumit procent a unei acţiuni cu o pondere importantă în capitalizarea totală a
pieţei să aibă o influenţă mai mare asupra indicelui decât o modificare cu acelaşi
procent a unei acţiuni mai puţin importantă sub aspectul capitalizării (cu cât
capitalizarea bursieră a unui titlu este mai mare, cu atât ponderea sa în indice este
mai ridicată).
- fără pondere, fiind cumulate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează
eşantionul (fiind de fapt, simpla adiţionare a preţurilor diferitelor acţiuni şi
măsurarea evoluţiei sumei obţinute).
c) alegerea datei de referinţă la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100,
1000 ş.a.m.d.). Indicele aferent oricărei alte perioade exprimă o creştere sau o
diminuare faţă de perioada de bază.
Metodologia de calcul a indicilor bursieri diferă de la un indice la altul, în funcţie de tipul
şi caracteristicile fiecăruia. De exemplu, indicii din prima generaţie se calculează ca o medie
aritmetică a cursurilor acţiunilor componente, ajustate cu un divizor a cărui valoare este
modificată periodic, în funcţie de modificările intervenite în structura patrimonială a
emitenţilor. Relaţia de calcul este:
I=
∑ cursurilor actiunilor componente
divizor
Indicii din a doua generaţie sunt calculaţi după o medie ponderată cu capitalizarea
bursieră, formula de calcul fiind:
n
∑(p it × qi 0 × cit )
I= i =1
n
× K × V0 , (51)
∑(p
i =1
i0 × qi 0)
unde:
n = numărul acţiunilor ce intră în componenţa indicelui;
pi0 = preţul acţiunii (i) la data iniţială;
qi0 =numărul de acţiuni (i) la data iniţială;
45
pit = preţul acţiunii (i) la momentul (t);
cit = factor de corecţie pentru acţiunea (i);
K = divizor;
V0 = valoarea de bază a indicelui.
Deoarece volumul de activitate de pe pieţele bursiere din întreaga lume a crescut, indicii
din generaţia întâi au fost consideraţi insuficienţi, iar modul lor de calcul prea simplist şi, deci
„eronat” (din punctul de vedere al unor specialişti). Au apărut, ca urmare, indicii de generaţia
a doua care au o serie de caracteristici generale de calcul şi anume:
- acolo unde piaţa permite, se ia în calcul un număr mare de acţiuni când se stabileşte
componenţa indicelui bursier;
- indicele se calculează ţinând cont de capitalizarea bursieră a firmei emitente, adică în
funcţie de produsul dintre preţul curent şi numărul de titluri în circulaţie; (formula
capitalizării bursiere a unei firme);
- indicii presupun existenţa unui factor de corecţie care permite ajustarea lor în funcţie
de modificarea numărului de acţiuni în circulaţie, ca urmare a operaţiunilor de fuziune,
scindare;
P1 X q 0 P1 X q1
- metoda de calcul folosită este fie Laspeyres I = , (52), fie Paasche I = ,
P0 X q 0 P1 X q 0
(53) unde indicele „1” indică preţul (P) curent sau numărul de acţiuni ce se află în
circulaţie (X), iar indicele „0” indică preţul sau numărul de acţiuni din perioada
anterioară, de regulă, perioada de referinţă, cu ajustările de rigoare, pentru a
corespunde condiţiilor prezente.
Aplicaţia 1.
Indicii bursieri ca medie aritmetică simplă. Să admitem că piaţa bursieră românească
poate fi caracterizată semnificativ prin 3 acţiuni: OLT, AZO, TER. Preţurile iniţiale (0) şi cele
actuale (1) de peste un an sunt următoarele:
Acţiunea Pi0 Pi1

OLT 4250 1700
TER 1200 600
AZO 2850 1269
În baza datelor de mai sus, să se calculeze:

a) indicele bursier de pornire ca medie aritmetică simplă;
b) indicele bursier actual;
Rezolvare:
Pi 0 (Pi1 − Pi 0 )
Acţiunea Pi0 Pi1
∑ Pi 0 Pi 0
OLT 4250 1700 51,2% -0,6
TER 1200 600 14,46% -0,5
AZO 2850 1269 34,34% -0,55
∑P i0 = 8300 ∑P i1 = 3569 100%
46
a) indicele bursier de pornire ca medie aritmetică simplă se calculează conform formulei
de mai jos.
I0 =
∑ Pi0 = 8300 = 2766, (6)
3 3
b) indicele bursier actual este:
I1 =
∑ Pi1 = 3569 = 1189, (6)
3 3
Răspuns:
a) indicele bursier de pornire ca medie aritmetică simplă este 2766,(6);
b) indicele bursier actual este egal cu 1189, (6).
Aplicaţia 2.
Să se calculeze indicele mediu neponderat bursier, în cazul în care are loc majorarea
numărului acţiunilor, care include următoarele valori mobiliare:
Valoarea mobiliară
Ziua 1 Split-ul Ziua 1 Ziua2
a companiei
Preţul unei acţiuni Preţul unei acţiuni Preţul unei acţiuni
până la split după split după split
A 10 1 la 2 6 7
B 20 - 21 20
C 30 1 la 3 11 10
Rezolvare:
Pentru a calcula indicele în baza metodologiei propuse se însumează preţurile acţiunilor,
incluse în calculul indicelui, ca mai apoi suma obţinută să fie împărţită la un divizor, pentru a
determina preţul mediu. Teoretic, formula arată în modul următor:
1 N
I t = ∑ Pi ,t , (54)
d i =1
unde: It – valoarea indicelui în momentul de timp t;
Pi,t – valoarea de piaţă a acţiunii companiei I, valorile mobiliare căreia se
utilizează în calculul indicelui bursier în momentul de timp t;
N – numărul companiilor incluse în calculul indicelui;
d – divizorul.
Divizorul se calculează conform următoarei formule:
I
D= 1 , (55)
I2
unde: I1 – valoarea indicelui în perioada curentă care nu este acelaşi ca valoare cu
valoarea indicelui în perioada de bază din cauza modificării listei indicelui:
I 1 = P1 + ... + Pi1 + ... + Pn , (56)
unde: Pi1 – preţul acţiunii incluse în listă;
n – cantitatea de acţiuni incluse în calculul indicelui;
I2 – semnificaţia condiţionată (calculată conform listei vechi al indicelui) în
perioada curentă.
I 2 = P1 + ... + Pi 0 + ... + Pn ,
unde: Pi0 – preţul acţiunii scoase din listă.
Această formulă se utilizează la calculul indicelui Dow Jones Industrial.
47
Astfel, indicele de pornire va fi:
(10 + 20 + 30)
I= = 20
3
După cum observăm din tabel la acţiunile companiei A a avut loc divizarea acţiunii în
raport de 1 la 2, adică 1 acţiune va fi schimbată contra 2 noi. Cu toate acestea preţul acţiunii
nu se micşorează de 2 ori, după cum demonstrează experienţa, ci mai puţin. La acţiunile
companiei C a avut loc split-ul în raport de 1 la 3.
De regulă, procesul divizării acţiunilor influenţează semnificativ asupra coeficientului D,
deoarece majorarea capitalului propriu al firmei şi dorinţa de a primi un profit considerabil
duce la creşterea cursului acţiunii. Ele devin mai scumpe şi neaccesibile pentru investitorii
ordinari, cu toate că valoarea de piaţă a ei nu se diminuează.
Ca rezultat al split-ului valoarea de piaţă a acţiunii acestor 3 companii analizate (la
fiecare companie se analizează o acţiune) în prima zi a constituit 22 puncte. Şi anume:
((6 × 2) + 21 + (11 × 3))
I= = 22 .
3
Însă dacă indicele se calculează într-o perioadă îndelungată de timp şi la calculul lui se
utilizează un număr mare de acţiuni, în urma unor multiple divizări este imposibilă calcularea
lui la infinit. De aceea va fi mai practic să se calculeze un nou divizor. De fapt reiese că:
(6 + 21 + 11) (6 + 21 + 11)
= 22 ⇒ D = .
D 22
Astfel rezultă că D=1,7273, astfel noul divizor după două divizări ale acţiunilor va fi egal
nu cu 3, ci cu 1,7273 puncte.
În ziua 2 indicele va fi egal cu 21,42, şi anume:
(7 + 20 + 10)
I2 = = 21,42 .
1,7273
Notă: de obicei, în prima zi calculul indicelui se introduce nu de la 0, ci de la un nivel
anumit (numit bază) propus, de exemplu 100, atunci mărimea indicelui va fi:
Răspuns: În ziua 0 indicele va fi egal cu 120;

În ziua 1indicele va fi egal cu 122;
În ziua 2 indicele va fi egal cu 121,42.
Aplicaţia 3.
Să se calculeze indicele mediu neponderat bursier, în cazul în care are loc înlocuirea
acţiunii unei companii cu altă companie. Astfel, acţiunea AZO se înlocuieşte din compoziţia
indicelui aplicaţiei 1 cu acţiunea BRD, având preţul iniţial de 12 150, iar preţul actual (de
peste 1 an), de 7 290. În noile condiţii să se calculeze:
a) divizorul „d”;
b) indicele actual;
Rezolvare:
Pj 0 (P
j1 − Pj 0 )
Acţiunea Pj0 Pj1
∑P j0 Pj 0
OLT 4250 1700 24,15% -0,6
TER 1200 600 6,82% -0,5
BRD 12150 7290 69,03% -0,4
∑P j0 = 17600 ∑P j1 = 9590 100%
48
a) d =
∑P j0
=
17600
= 6,3614
I0 2766, (6)
b) I 1 =
∑P j1
=
9590
= 1507,86
d 6,36
Răspuns: a) divizorul „d” va fi egal cu 6,3614;

b) indicele actual este egal cu 1507,86;
Aplicaţia 4.
Să se calculeze indicele bursier conform metodei “Indicele cu ponderarea pieţei a
acţiunii (value weighting)”. În baza datelor prezentate în tabelul de mai jos.
Ziua 0 Ziua 1 Ziua 2

Capitalizarea de
Capitalizarea de
Capitalizarea de
Companiile
Cantitatea
Cantitatea
Cantitatea
acţiunilor
acţiunilor
acţiunilor
Preţul
Preţul
Preţul
piaţă
piaţă
piaţă
A 10 100.000 1.000.000 6 200.000 1.200.000 7 200.000 1.400.000
B 20 200.000 4.000.000 21 200.000 4.200.000 20 200.000 4.000.000
C 30 300.000 9.000.000 11 900.000 9.900.000 10 900.000 9.000.000
Total - - 14.000.000 - 15.300.000 - - 14.400.000
Rezolvare:
Formula de calcul a Indicelui cu ponderarea pieţei a acţiunii (value weighting) este:
n
∑P i ,1 Qi ,t
It = µ × i =1
n
, (57)
∑P
i =1
i ,0 Qi ,0
unde: Pi ,t Qi ,t – capitalizarea la valoarea de piaţă a corporaţiei i în momentul t;

Pi ,0 Qi ,0 – capitalizarea la valoarea de piaţă a corporaţiei i în momentul 0;
µ – semnificaţia de bază a indicelui la momentul iniţial (10, 100, 1000).
Această metodă de calcul a indicelui are ca rezultat modificarea esenţială a valorii

indicelui în cazul în care se modifică preţul acţiunilor corporaţiilor mari, în timp ce
companiile mici care se includ în calculul acestui indice, modificarea preţului de piaţă al
acţiunilor acestora nu duce la o modificare esenţială a valorii indicelui. incluse în calculul
acestuia
Indicele calculat astfel include automat divizarea acţiunilor companiilor, emisiunea
suplimentară sau retragerea emisiunilor anterioare. Din aceste considerente majoritatea
indicilor se calculează conform acestei metode.
Lista companiilor incluse în calculul indicelui bursier poate fi modificată., iar ca rezultat
pot avea loc turbulenţe la creşterea valorii indicelui. Din această cauză are loc reevaluarea
indicelui prin capitalizarea cu compania nou inclusă în calcul şi se compară cu capitalizarea în
ziua precedentă cu evidenţa noii companii incluse.
49
Astfel, capitalizarea iniţială va constitui:
A – 100.000 × 10 $ = 1.000.000 dolari SUA;
B – 200.000 × 20 $ = 4.000.000 dolari SUA;
C – 300.000 × 30 $ = 9.000.000 dolari SUA.
Calculul indicelui se efectuează în modul următor:
1. Se calculează capitalizarea totală în ziua 0 –
3
∑P i,0 Qi ,0 = (100.000 × 10$) + (200.000 × 20$) + (300.000 × 30$) = 14.000.000 dolari SUA
i =1
2. Mărimea indicelui în ziua 0 se consideră a fi o mărime condiţionată, de exemplu, 100;
3. Se calculează capitalizarea pieţei în ziua 1 cu evidenţa divizării
3
∑P Qi ,1 = (200.000 × 6$) + (200.000 × 21$) + (900.000 × 11$) = 15.300.000 dolari SUA

i ,1
i =1
4. Indicele la data t+1 se calculează conform formulei:
C kt ++11
I t +1 = t × I t , (58)
C k +1
unde: C kt ++11 – capitalizarea de piaţă la data t+1 aferentă companiilor (k+1);
C kt +1 – capitalizarea de piaţă la data t aferentă companiilor (k+1);
I t – indicele la data t aferentă companiilor numărul cărora este egal cu k.
Astfel, capitalizarea în ziua 1 se împarte la capitalizarea în ziua 0 şi se înmulţeşte la

mărimea indicelui în ziua 0, adică 100 (în cazul dat):
C kt ++11 15.300.000
I t +1 =
t
× It = × 100 = 109.29
C k +1 14.000.000
Aceasta fiind mărimea indicelui în ziua 1.
4. Procedura se repetă pentru toate zilele următoare. Astfel pentru ziua 2 capitalizarea
pieţei va fi:
3
∑P Qi ,1 = (200.000 × 7$) + (200.000 × 20$) + (900.000 × 10$) = 14.400.000

i ,1
i =1
Ca bază luăm în calcul capitalizarea în ziua 0 adică
C t +1 14.400.000
I t +1 = kt +1 × I t = × 100 = 102.869
C k +1 14.000.000
Evoluţia indicelui pentru aceste trei zile ia forma:
ziua 0 – 100
ziua 1 – 109,29
ziua 2 – 102,869
Răspuns.
Astfel, indicele în ziua 1 a constituit 109,29, adică indicele prezintă o tendinţă de creştere
a pieţei, deoarece pentru perioada analizată capitalizarea de piaţă a companiilor incluse la
calculul indicelui a crescut cu 9,29 puncte. În legătură cu faptul că valoarea de bază este
considerată 100, putem spune că capitalizarea de piaţă a crescut cu 9,29%. Indicele calculat în
baza acestei metode ia în considerare automat split acţiunilor, emisiunea suplimentară sau
răscumpărarea parţială a acestora, creşterea valorii (preţului de piaţă al acţiunilor).
50
Aplicaţia 5.
Să se calculeze indicele bursier în baza metodei de calcul aritmetică, în baza datelor
prezentate în tabelul de mai jos.
Preţul unei Preţul unei Modificarea Preţul unei Modificarea

Compania
acţiuni până split acţiuni după relativă a acţiuni după relativă a
la split split preţului split preţului
A 10 1 la 2 6 1,2 7 1,1667
B 20 - 21 1,05 20 0,9524
C 30 1 la 3 11 1,1 10 0,9091
Rezolvare:
Indicele se calculează zilnic prin metoda înmulţirii semnificaţiei indicelui pentru ziua
precedentă la media aritmetică relativă a semnificaţiilor preţurilor (price relatives) a acţiunilor
incluse în calculul indicelui, calculate zilnic (valoarea preţului relativă – este raportul dintre
preţul din ziua curentă faţă de ziua anterioară).
După determinarea preţului relativ, se calculează media aritmetică a lor.
n P
∑P
i ,t
i =1 i,0
It = I0 × , (59)
N
unde: N – cantitatea de acţiuni incluse în calculul indicelui.
Fiecare modificare a preţului înregistrată zilnic majorează sau diminuează mărimea

indicelui. Problema acestui indice este faptul că în el nu se reflectă mărimea companiei.
Deoarece portofoliul investiţional nu prea conţine aceeaşi cantitate de acţiuni.
Conform acestei metode se calculează indicele Value Line Composite (Arithmetic) Index
la baza căruia stau 1635 de acţiuni.
Indicele aritmetic se calculează după următorul algoritm:
1) întâi, se calculează modificarea relativă a preţului fiecărei acţiuni pentru ziua 1 în
comparaţie cu ziua anterioară cu evidenţa divizării
6× 2 21 11 × 3
A– = 1,2 ; B – = 1,05 ; C – = 1,1
10 20 30
2) se calculează mărimea mediei aritmetice a modificărilor relative
1,2 + 1,05 + 1,1
= 1,1167
3
3) mărimea condiţionată a indicelui în ziua 0 (de exemplu, va fi 100) se înmulţeşte la
media aritmetică obţinută
100×1,1167=111,67 – valoarea indicelui în ziua 1
4) procedura se repetă în toate zilele următoare.
5) mărimea indicelui în ziua 2 va constitui:
A – 7/6=1,1667
B – 20/21= 0,9524
C – 10/11=0,9091
1,1667 + 0,9524 + 0,9091
6) = 1,0094
3
51
Acum mărimea obţinută 1,0094 o înmulţim la valoarea indicelui pentru ziua precedentă
(ziua 1) adică la 111,67:
111,67 × 1,0094 = 112,72 – valoarea indicelui în ziua a doua
Valorile înregistrate de indici vor fi:
Răspuns:
Evoluţia indicelui pentru aceste trei zile este:
a) ziua 0 – 100;
b) ziua 1 – 111,67;
c) ziua 2 – 112,72.
Aplicaţia 6.
Să se calculeze indicele bursier în baza metodei de calcul media geometrică în baza
următoarelor informaţii.

Compania Preţul unei Preţul unei Modificarea Preţul unei Modificarea
acţiuni până split acţiuni după relativă acţiuni după relativă
la split split a preţului split a preţului
A 10 1 la 2 6 1,2 7 1,1667
B 20 - 21 1,05 20 0,9524
C 30 1 la 3 11 1,1 10 0,9091
Rezolvare:
Indicele mediu geometric se calculează zilnic prin înmulţirea preţurilor relative ale
acţiunilor incluse în calculul indicelui şi scoaterea rădăcinii la puterea n, unde N este numărul
de companii ce se includ în calculul indicelui.
Formula de calcul este:
N
∏
Pi , t
It = N
Pi , 0 × I0 , (60)
i =1
unde: când se calculează creşterea (scăderea) valorii de piaţă a acţiunii n, formula devine:
n (1 + r1 ) × (1 + r2 ) × ... × (1 + ri ) × ... × (1 + rn ) , (61)
unde: ri – creşterea (scăderea) preţului acţiunii „i” în perioada analizată;

n – cantitatea de acţiuni incluse în calculul indicelui.
Conform acestei metode de calcul (adică a acestui indice) putem deduce dinamica pieţei
bursiere. Dacă indicele este mai mare ca 1, atunci preţurile pe piaţă au o tendinţă de creştere.
Cu cât este mai mare valoarea indicelui, cu atât mai repede are loc creşterea (dezvoltarea)
pieţei de capital (bursiere). Dacă valoarea indicelui este mai mică ca 1, atunci aceasta ne
vorbeşte despre o piaţă în scădere, adică preţurile companiilor incluse în calculul indicelui
scad.
Dezavantajul indicilor care sunt calculaţi ca medie geometrică este faptul că ei nu reflectă
mărimea companiilor şi volumul tranzacţiilor cu acţiunile acestora incluse în calculul
indicelui.
52
Această metodă este utilizată de agenţia Value Line la calculul indicelui Value Line
Composite (Geometric) Index şi în calculul căruia intră tot aceleaşi 1635 companii care se
calculează şi ca medie aritmetică.
Astfel, indicii care se bazează pe preţul şi valoarea ponderată au căzut, în timp ce indicii
cu valoarea medie aritmetică şi valoarea medie geometrică, din contra au înregistrat o
creştere. În indicii Value Line acţiunile „ieftine” joacă un rol foarte însemnat.
Astfel, indicele geometric se calculează după următorul algoritm:
7) întâi, se calculează modificarea relativă a preţului fiecărei acţiuni pentru ziua 1 în
comparaţie cu ziua anterioară cu evidenţa divizării
6× 2 21 11 × 3
A– = 1,2 ; B – = 1,05 ; C – = 1,1
10 20 30
8) se calculează mărimea mediei geometrice a modificărilor relative
3
1,2 × 1,05 × 1,1 = 1,1149
9) mărimea condiţionată a indicelui în ziua 0 (de exemplu, va fi 100) se înmulţeşte la
media aritmetică obţinută
100×1,1149=111,49 – valoarea indicelui în ziua 1
10) procedura se repetă în toate zilele următoare.
11) mărimea indicelui în ziua 2 va constitui:
A – 7/6=1,1667
B – 20/21= 0,9524
C – 10/11=0,9091
12) 3 1,1667 × 0,9524 × 0,9091 = 1,0034
Acum mărimea obţinută 1,0094 o înmulţim la valoarea indicelui pentru ziua precedentă
(ziua 1) adică la 111,67:
111,49×1,0034=111,87 – valoarea indicelui în ziua a doua.
Răspuns.
Valorile înregistrate de indici vor fi:
a) ziua 0 – 100
b) ziua 1 – 111,49
c) ziua 2 – 111,87
Aplicaţia 7.
Să admitem că piaţa bursieră românească poate fi caracterizată semnificativ prin patru
acţiuni: OLT, AZO, TER, INX. Preţurile iniţiale (0) şi cele actuale (1) de peste un an sunt
următoarele:
Acţiunea Pi0 Pi1

OLT 4250 5460
TER 1200 600
AZO 2850 2980
INX 5690 3542
Pe baza rentabilităţii individuale să se calculeze indicele bursier ca medie geometrică a

modificărilor relative ale preţurilor titlurilor din coşul bursier.
53
Rezolvare:
(Pi1 − Pi 0 )
Acţiunea Pi0 Pi1
Pi 0
OLT 4250 5460 28,471%
TER 1200 600 -50%
AZO 2850 2980 4,561%
INX 5690 3542 -37,75%
Această metoda de calcul se utilizează la calculul indicelui FT-30. Comparativ cu

indicele mediu aritmetic Dow Jones indicele FT-30 de fapt este mediu geometric. Ceea ce
înseamnă că toate acţiunile, care se includ în calculul acestuia, au un rol proporţional
indiferent de capitalizarea bursieră a fiecărei companii în parte. Formula este:
1
⎡ n ⎛ Pi ,t ⎞⎤ n
I FT = ⎢∏ ⎜⎜ ⎟⎥
⎟
(62)
⎣⎢ i =1 ⎝ Pi ,0 ⎠⎦⎥
unde: Pi,t – cursul acţiunii companiei „i” în momentul t;

Pi,0 – cursul acţiunii în perioada de referinţă:
n – numărul de corporaţii.
5460 600 2980 3542

I1 = 4 × × × × 1000 = 804,119
4250 1200 2850 5690
Răspuns: Valoarea indicelui calculat în baza metodei mediei geometrice a modificărilor
relative ale preţurilor titlurilor din coşul bursier este 804,119.
Aplicaţia 8.
Să se calculeze indicii bursieri ca medie aritmetică simplă şi, respectiv, ponderată.
În trimestrul IV, pe piaţa de capital formată doar din patru titluri s-au înregistrat
următoarele cursuri P0 la începutul trimestrului IV şi P1 la sfârşitul trimestrului IV:
Titlul P0 P1 Nr. titluri emise (q0)
ABC 25 000 26 500 20 mil
BBA 100 000 180 000 1 mil
XYZ 60 000 71 000 5 mil
YYZ 18 000 14 955 18 mil
Să se calculeze indicii bursieri de tip Dow Jones şi de tip Standard & Poor ai acestei pieţe
la sfârşitul trimestrului IV;
Rezolvare:
(∑ P ) (26500 + 180000 + 71000 + 14955)
1
a) I DJ = 4 4
(∑ P ) = (25000 + 100000 + 60000 + 18000 ) = 1,44
0
4 4
I S &P =
∑P ×q 1 0
=
26500 × 20 × 10 6 + 180000 × 1 × 10 6 + 71000 × 5 × 10 6 + 14955 × 18 × 10 6
= 1,09
∑P ×q 0 0 25000 × 20 × 10 6 + 100000 × 1 × 10 6 + 60000 × 5 × 10 6 + 18000 × 18 × 10 6
54
Răspuns:
Cu toate că valorile mobiliare care au intrat în calculul indicilor au avut aceeaşi valoare,
totuşi valoarea indicelui calculat în baza metodei de calcul al indicelui Dow Jones este 1,44,
iar valoarea indicelui calculat în baza metodei de calcul al indicelui Standard and Poors este
1,09.
Aplicaţia 9.
Un indice de piaţă este constituit din trei valori mobiliare, iar cursurile la ele, în trei zile
diferite constituie:
Valoarea mobiliară Data nr. 1 Data nr. 2 Data nr. 3

A 20 23 30
B 27 30 31
C 40 35 29
Să se determine mărimea indicelui la datele nr. 2, nr. 3, dacă valoarea lui la data nr. 1
este 200. Indicele se calculează în baza mediei geometrice.
Rezolvare:
Mărimile indicelui (media geometrică):
La data nr. 1. 3 20 + 27 + 40 = 4,43
La data nr. 2. 3
23 + 30 + 35 = 4,45
La data nr. 3. 3 30 + 31 + 29 = 4,47
Determinarea mărimii indicelui la data nr.2 şi nr.3 se calculează ca:
I 4,45
Rata creşterii = 2 = = 1,0045 ⇒ I 2 = 200 × 1,0045 = 201
I 1 4,43
Conform ratei creşterii indicelui la data 3 vom determina mărimea indicelui la data nr. 3. (I3)
I 4,47
Rata creşterii = 3 = = 1,009 ⇒ I 3 = 200 × 1,009 = 201,8
I 1 4,43
Răspuns:
Dacă valoarea indicelui la data nr. 1 este 200, valoarea lui la data nr. 2 va fi 201, iar la
data nr. 3 va fi 201,8.
Aplicaţia 10.
Presupunem că piaţa este reprezentată de trei tipuri de valori mobiliare:
Valoarea mobiliare Preţul curent Nr. Acţiunilor emise

A 20 20.000
B 35 40.000
C 30 40.000
a) care va fi valoarea totală a pieţei (capitalizarea)?

b) care va fi schimbarea relativă a valorii totale a pieţei (în procente), dacă cursul valorii
mobiliare „C” va creşte cu 20%?
Rezolvare:
a) valoarea totală a pieţei:
20 × 20.000 + 35 × 40.000 + 30 × 40.000 = 3.000.000 u.m.
55
b) dacă cursul valorii mobiliare „C” se majorează cu 20%, capitalizarea va constitui:
20 × 20.000 + 35 × 40.000 + 30 × 1,2 × 40.000 = 3.240.000 u.m.
c) schimbarea relativă a valorii totale a pieţei va fi:
3240.000 − 3.000.000
× 100% = 8%
3.000.000
Răspuns.
Valoarea totală a pieţei va fi de 3.000.000 u.m., iar în cazul în care cursul valorii
mobiliare „C” se majorează cu 20%, capitalizarea va constitui 3.240.000 u.m.
Aplicaţia 1.
În departamentul de valori mobiliare al unei instituţii investiţionale se efectuează analiza
cotărilor acţiunilor la Bursa de Valori, determinându-se un indice bursier personal, calculat ca
media aritmetică ponderată cursurilor a cinci emitenţi principali. În tabel, sunt reflectate
totalurile vânzărilor la bursă la început şi la sfârşit de săptămână.
Început de săptămână Sfârşit de săptămână

Volumul Volumul
Emitentul Cursul acţiunilor, Cursul acţiunilor,
tranzacţiilor, tranzacţiilor,
u.m. u.m.
mii. buc mii. buc
A 20,0 3,4 22,0 3,8
B 48,0 1,6 48,0 1,8
C 2,6 30,5 2,9 33,5
D 3,3 1,6 3,4 1,4
E 1,8 7,0 2,3 8,8
Să se determine: indicii bursieri la începutul şi sfârşitul săptămânii; ritmul creşterii

indicelui bursier; ritmul creşterii cursurilor acţiunilor fiecărui emitent şi coeficientul „beta”
pentru acţiunile fiecărui emitent.
Aplicaţia 2.
Valorile mobiliare X, Z şi Y au următoarele preţuri de închidere la două date:
Valoarea mobiliară Data nr. 1 Data nr. 2

X 16 u.m. 22 u.m.
Y 5 u.m. 4 u.m.
Z 24 u.m. 30 u.m.
La data nr. 1 sunt emise 100 acţiuni „X”, 200 – „Y”, şi 100 – „Z”.
a) să se construiască indicele bursier în baza acţiunilor X,Y, Z prin metoda ponderării
preţului la data nr.1 şi nr. 2.
b) folosind aceleaşi acţiuni, să se construiască indicele prin metoda ponderării costului.
Fie valoarea indicelui la data nr. 1 este 100. care va fi valoarea indicelui la data nr. 2?
Aplicaţia 3.
Un indice de piaţă este constituit din trei valori mobiliare, iar cursurile la ele, în trei zile
diferite, constituie:
56
Valoarea mobiliară Data nr. 1 Data nr. 2 Data nr. 3
A 20 23 30
B 27 30 31
C 40 35 29
Să se determine mărimea indicelui la datele nr. 2, nr. 3, dacă valoarea lui la data nr. 1
este 200. Indicele se calculează în baza mediei geometrice.
Aplicaţia 4.
Presupunem că piaţa este reprezentată de trei tipuri de valori mobiliare:
Valoarea mobiliară Preţul curent Nr. Acţiunilor emise
A 20 20.000
B 35 40.000
C 30 40.000
c) care va fi valoarea totală a pieţei (capitalizarea)?

d) care va fi schimbarea relativă a valorii totale a pieţei (în procente), dacă cursul valorii
mobiliare „C” va creşte cu 20%?
Aplicaţia 5.
Divizorul „d”. Presupunem că piaţa bursieră românească poate fi caracterizată
semnificativ prin patru acţiuni: ALR, ATB, SNP, TER. Preţurile iniţiale (0) şi cele actuale (1)
de peste un an sunt următoarele.
Acţiunea Pi0 Pi1 Nr. de acţiuni emise

ALR 4000 1800 4400
ATB 1100 500 4000
SNP 1850 1600 2500
TER 2200 1250 1100
Dacă în momentul actual se face o splitare (divizare) la doi a acţiunilor ALR, se cere să
se calculeze:
a) Divizorul „d”;
b) Indicele actual I1.
Aplicaţia 6.
Indicii bursieri ca medie aritmetică ponderată. Pentru acţiunile reprezentative de la
aplicaţia 1 se cunoaşte volumul de titluri emise, alături de preţurile lor iniţiale şi de cele
actuale:

ALR 4000 1800 4400
ATB 1100 500 4000
SNP 1850 1600 2500
TER 2200 1250 1100
Pe baza acestor date se cere să se calculeze:

a) Indicele bursier de pornire ca medie aritmetică ponderată şi cu baza iniţială 1000;
b) Indicele bursier actual;
c) Dacă se decide în momentul actual o splitare la doi a acţiunilor ALR, se cere să se
calculeze I0, I1 şi RM.
57
Aplicaţia 7
Factorul „f” de corecţie. Cunoscând datele din problema 1, se presupune înlocuirea în
coşul bursier a acţiunii TER cu acţiunea INX, având preţul iniţial 2 496, preţul actual 1 895 şi
un număr de 3000 de titluri emise. În aceste condiţii se cere să se calculeze:
a) factorul „f” de corecţie;
b) indicele actual, I1.
Aplicaţia 8
Indicii bursieri ca rată medie de dividend. Informaţiile din aplicaţia 3 se completează cu
rezultatele politicii de dividend a firmelor emitente. Astfel, pentru anul încheiat, dividendul per
acţiune a fost de: Div (ALR) = 325, Div (ATB) = 220 şi Div (SNP) = 110, Div (TER) = 310.

ALR 4000 1800 4400
ATB 1100 500 4000
SNP 1850 1600 2500
TER 2496 1895 3000
În baza acestor informaţii, se cere să se calculeze:

a) rata de dividend (dividend yield) a acţiunilor din compoziţia indicelui bursier;
b) rata pierderii de valoare (capital loss ratio);
c) indicele bursier actual ca medie a ratelor de dividend.

1. Numiţi indicii din practica bursieră care sunt construiţi în baza metodelor de calcul ale
indicilor mediu aritmetic neponderat, ponderat după preţul acţiunilor, ponderat după
valoarea acţiunilor.
2. Numiţi indicii din practica bursieră care sunt construiţi în baza metodelor de calcul ale
indicilor geometric neponderat şi a indicelui geometric ponderat.
3. Numiţi şi caracterizaţi indicii de însemnătate mondială.
4. Argumentaţi utilitatea indicilor în evaluarea situaţiei economice şi politice a unei ţări.
5. Identificaţi factorii ce influenţează evoluţia indicilor bursieri.
6. Identificaţi indicii bursieri de pe piaţa de capital a Republicii Moldova şi argumentaţi
semnificaţia acestora.
7. Argumentaţi evoluţia indicilor bursieri Dow-Jones, Standard&Poor’s în perioada
1.01.2005 – 31.12.2009.
8. Argumentaţi evoluţia indicilor bursieri care reprezintă piaţa bursieră a Republicii
Moldova în perioada 1.01.2007 – 31.12.2009.

1. Caraganciu A., Darovanaia A., Minica M., Iovv T., Piaţa de capital, Editura ASEM,
Chişinău, 2005, pag. 208-237
2. Ionescu, E. Pieţe de capital şi titluri de valoare. – Bucureşti: Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2003. – p.72-96
3. Stancu Ion (coordonator), Armeanu Daniel, Bălu Florentina, Dămian Oana, Dragotă
Mihaela, Dragotă Victor, Ivănescu Dan, Jianu Ana, Lipară Carmen, Tudor Roxana,
Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Bucureşti, Editura Economică, 2004–
p.181-207
4. Иовв, Т. Основы функционирования рынка капитала: курс лекций по
дисциплине. – Кишинёв: ASEM, 2004. – Стр. 348-414.
58
7.6. Răspunsuri la aplicaţii de rezolvat
Aplicaţia 1.
a) Indicele bursier la început de săptămână = 5,49
b) Indicele bursier la sfârşit de săptămână = 5,93
Aplicaţia 2.
a) indicele bursier, calculat prin metoda ponderării preţului va fi = 15; 18,6
b) prin metoda ponderării costului va fi = 12,5; 15
Aplicaţia 3.
Dacă valoarea indicelui la data nr. 1 este 200, valoarea lui la data nr. 2 va fi 201, iar la
data nr. 3 va fi 201,8
Aplicaţia 4.
a) valoarea totală a pieţei va fi 3.000.000 u.m.
b) dacă cursul valorii mobiliare „C” se majorează cu 20%, capitalizarea va constitui –
3.240.000 u.m.
c) schimbarea relativă a valorii totale a pieţei va fi de 8%
Aplicaţia 5.
a) Divizorul „d” = 3,126
b) Indicele actual I1 îi corespunde valoarea 1 360,565
Aplicaţia 6.
a) Indicele bursier de pornire ca medie aritmetică ponderată şi cu baza iniţială 1000 este
1.000
b) Indicele bursier actual este egal cu 526,597
c) I0 =1000;
d) I1= 442,8.
Aplicaţia 7.
a) factorul „f” de corecţie este egal cu 0,854;
b) indicele actual, I1 este egal cu 574,708.
Aplicaţia 8.
a) rata de dividend (dividend yield) a acţiunilor din compoziţia indicelui bursier pentru
fiecare acţiune va fi 8,13%; 20%; 5,95%; 12,42%.
b) rata pierderii de valoare (capital loss ratio) pentru fiecare acţiune va fi:
-55%; -54,55%; -13,51%; -24,08%.
c) indicele bursier actual ca medie a ratelor de dividend este egal cu 1 073,850.
59
BIBLIOGRAFIE:
a) Surse bibliografice obligatorii
1. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98,
Republicat: Monitorul Oficial nr.183-185/655 din 10.10.2008.
2. Legea privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.97, Monitorul Oficial
al R. Moldova nr.1-4/1 din 01.01.2008.
3. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei, nr. 62/14
din 26.12.2008, Monitorul Oficial nr.37-40/125 din 20.02.2009.
4. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de acordare şi
retragere a licenţelor pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare,
nr. 53/12 din 31.10.2008, Monitorul Oficial nr.3-6/1 din 16.01.2009.
5. Hotărâre cu privire la aprobarea Modului de lichidare a participantului profesionist
sau activităţii lui pe piaţa valorilor mobiliare în cazul retragerii (expirării
termenului) licenţei eliberate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, nr. 6/5
din 03.02.2000, Monitorul Oficial al R. Moldova nr.63-64/222 din 01.06.2000.
6. Anghelache, G. Pieţe de capital şi burse de valori. – Bucureşti: Editura Adevărul,
1992.
7. Anghelache G. Piaţa de Capital: Caracteristici, Evoluţii, Tranzacţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2004.
8. Badea D., Piaţa de Capital & restructurarea economică, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
9. Badea L., Gestiunea portofoliului de titluri primare, Editura Economică, 2005.
10. Ciobanu G., Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă, Editura Economică,
Bucureşti,1997.
11. Dardac N., Bursele de valori - dimensiuni şi rezonanţe social-economice.
12. Caraganciu A., Darovanaia A., Minica M., Iovv T., Piaţa de capital, Editura
ASEM, Chişinău, 2005.
13. Gallois, D. Bursa-origine şi evoluţie. – Bucureşti, Editura Teora, 1997.
14. Georgescu H. Burse de Mărfuri şi Valori. Bucureşti: Editura Economica, 2002.
15. Ghilic-Micu, B. Bursa de valori. – Bucureşti: Editura Economica, 1997.
16. Fătu S., Piaţa românească de capital privită din interior, Editura Vox, Bucureşti,
1998.
17. Ionescu, E. Pieţe de capital şi titluri de valoare. – Bucureşti: Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2003.
18. Hull, John C. Opţiuni, Futures şi alte Produse Derivate. Prentice Hall International,
3rd Edition, 1997.
19. Popa I., Bursa, Editura Adevărul, vol.I şi II, 1993, 1994.
20. Introducere în studiul produselor financiare derivate, Bucureşti, Editura
Economică, 2004.
21. Popa I. Bursa, Editura Adevărul, Bucureşti, vol. I, 2001.
22. Stancu I. (coordonator). Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Bucureşti,
Editura Economică, 2004.
23. Stoica V., Pieţe de Capital şi Burse de Valori, Editura Economică, Bucureşti,
2002.
24. Zigf, R. Piaţa obligaţiunilor, Editura Alter Ego Cristian, Galaţi, România, 2002.
25. Иовв, Т. Основы функционирования рынка капитала: курс лекций по
дисциплине. – Кишинэу: ASEM, 2004.- 416с.
26. Перчинская, Н., Доду, К. Фондовый рынок Молдовы. – Кишинэу: [s.n.] 2001.
60
27. Madura, J. Financial Markets and Institutions. - USA: Florida Atlantic University,
West Publishing Company, 1995.
b) Surse bibliografice suplimentare

1. Hotărâre cu privire la aprobarea unor acte normative ce reglementează activitatea
Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei, nr.24/8 din 04.05.2007,
Monitorul Oficial nr.70-73/344 din 25.05.2007.
2. Hotărâre cu privire la aprobarea actelor normative privind activitatea de brokeraj şi
dealer Nr.48/7 din 17.12.2002,Monitorul Oficial al R. Moldova nr.20-22/31 din
14.02.2003.
3. Hotărâre cu privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor
mobiliare nr. 76-5 din 29.12.97, Monitorul Oficial al R. Moldova nr.70-72/112 din
02.07.1999.
4. Hotărâre referitor la aprobarea Instrucţiunii cu privire la oferta publică a valorilor
mobiliare pe piaţa secundară, nr. 64/4 din 31.12.2008, Monitorul Oficial nr.53-
54/215 din 13.03.2009.
5. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi efectuarea
tranzacţiilor cu pachetele unice de valori mobiliare, nr. 31/10 din 18.12.2003,
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.16-18/36 din 23.01.2004.
6. Hotărâre privind aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea de estimare a
valorilor mobiliare şi activelor ce se referă la ele, nr. 36/9 din 27.12.2001,
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.46-48/105 din 04.04.2002.
7. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de acordare şi
retragere a licenţelor pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare,
nr. 53/12 din 31.10.2008, Monitorul Oficial nr.3-6/1 din 16.01.2009.
8. Hotărâre privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de ţinere a
registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative de către registrator şi
deţinătorul nominal, nr. 15/1 din 16.03.2007, Monitorul Oficial nr.51-
53/199 din 13.04.2007.
9. Anghelache, G. Bursa şi piaţa extrabursieră. – Bucureşti: Editura Economica,
2000. – 368 p.
10. Anghelache, G.; Obreja, C. Pieţe de capital şi burse de valori. Teste-grilă şi
aplicaţii. – Bucureşti: Editura Economica, 2003. – 270 p.
11. Bratu, Ş. Bursa de valori şi tranzacţiile cu valori mobiliare. – Craiova: Editura
Universitaria, 1998. – 388 p.
12. Bratu, Ş. Piaţa de capital: teorie şi practică. – Craiova: Editura Universitaria, 1997.
– 307 p.
13. Gorobeţ, I.; Bondarev, V. Practici bursiere internaţionale. – Chişinău: Editura
A.S.E.M., 2006. – 199 p.
14. Grigoruţ, C. Piaţa de capital. Mică enciclopedie. – Bucureşti: Editura Expert,
2001. - 227 p.
15. Negoescu, Gh. Piaţa de capital. – Galaţi: Editura Alter Ego Cristian, 1998. – 238 p.
16. Popescu, V. Bursa şi tranzacţii cu titluri financiare. – Bucureşti: Editura CALL,
Clubul Român, 1993. – 335 p.
17. Prunea, P. Piaţa de capital. – Bucureşti: Editura Economică, 2001. – 368 p.
18. Stancu, I. Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi
gestiunea financiară. – Bucureşti: Editura Economica, 1997. – 720 p.
19. Stoica, O. Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital. Pieţe de capital emergente.
– Bucureşti: Editura Economica, 2002. – 346 p.
61
20. Stoica, V. Pieţe de capital şi burse de valori. – Bucureşti: Editura Economica,
2001. – 224 p.
21. Vâşcu, T. Pieţe de capital şi gestiunea portofoliilor. – Bucureşti: Editura ASE,
1999. – 266 p.
22. Kolb, Robert W. Financial Derivatives. – New York: New York Institute of
Finance, 1993. – 208 p.
23. Livingston, M. Money and Capital Markets. – USA: New York Institute of
Finance, 1993. – 639 p.
24. Mishkin Frederic S. The Economics of Money, Banking and Financial Markets. –
USA: Columbia University, Addison Wesley Publisher, 2002. - 742 p.
25. Буренин, А.Н. Рынок ценных бумаг и производных финансовых
инструментов. – Москва: 1 Федеративная книготорговая компания, 1998. –
348 c.
26. Валейко, В.П. Рынок ценных бумаг и фондовая биржа. – Кишинев: [s.n.]
1992. – 277 c.
27. Галанов, В.А. Биржевое дело. – Москва: Финансы и статистика, 2000. - 302
28. Дегтярева, О. И. Биржевое дело. – Москва: ЮНИТИ, 2000. – 680 c.
29. Дегтярева, О.И.; Коршунов, Н.М.; Жуков, Е.Ф. Рынок ценных бумаг и
биржевое дело. – Москва: ЮНИТИ, 2003. – 501 c.
30. Жуков, Е.Ф. Деньги. Кредит. Банки. Цeнные бумаги. – Москва: ЮНИТИ,
2003. – 600 c.
31. Килячков, А.А.; Чалдаева, Л.А. Рынок ценных бумаг. Курс в схемах. –
Москва: ЮНИТИ, 2003. – 391 c.
32. Колесникова, В.И. Ценные бумаги. - Москва: Финансы и статистика, 2002. -
448 c.
33. Кравченко, Ю.Я. Рынок ценных бумаг. – Киев: Вира-Р, 2002. – 366 c.
34. Лялин, В.А.; Воробьев, П.В. Ценные бумаги и фондовая биржа. – Москва:
Filin, 2000. – 248 c.
35. Рот, А.; Захаров, А.; Миркин, Я.; Бернард, Р.; Баренбойм, П.; Борн, Б.
Основы государственного регулирования финансового рынка. – Москва:
Юридический Дом «Юстицинформ», 2002. – 512 c.
36. www.iosco.org.
37. www.bvb.ro
38. www.cnpf.md
39. www.eurex.com
40. www.finance.ru
41. www.glossarist.com
42. www.investopedia.com
43. www.investorguide.com
44. www.kmarket.ro
45. www.moldse.md
46. www.NASDAQ.com
47. www.NYSE.com
48. www.securities.com
49. www.stockreport.com
50. www.stocks.com
51. www.traders.com
52. www.wikipedia.com
62
Corector: Valentina Solovei
Redactor tehnic: Feofan Belicov
Semnat pentru tipar 03.09.10

Coli editoriale 7,0. Coli de autor 3,3 .
Coli de tipar 8,0. Tirajul 100 ex.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

Chişinău – 2005, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 59,
tel. 402-986
63

Piata de Capital PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Piata de Capital PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Catedra „Investiţii şi Pieţe de Capital”

Catedra „Investiţii şi Pieţe de Capital”

Lucrarea a fost examinată şi aprobată pentru publicare la şedinţele catedrei “Investiţii şi

Referenţi: conf.univ.dr. N. Jeleznova

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Autori: Ana SUHOVICI (coordonator)

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

Tema 2. Instrumentele financiare primare de proprietate.........….................................. 8

Tema 3. Instrumentele financiare primare de creanţă .................................................... 23

Tema 4. Instrumentele financiare derivate........................................................................ 35

Tema 5. Infrastructura pieţei de capital............................................................................ 37

Tema 6. Bursa de Valori..................................................................................................... 40

Tema 7. Indicii bursieri…………...................................................................................... 44

1.1. Sinteza temei

1.1. Sinteza temei

1.2. Sarcini pentru lucrul individual

1.3. Surse bibliografice

2.1. Sinteza temei

2.1. Sinteza temei

PE – preţul de emisiune; VN – valoarea nominală; pe – prima de emisiune. Vânzarea

2.2. Aplicaţii rezolvate

DS = Cto − Ct 1 = 1.000 − 966,67 = 33,33u.m. , (9)

unde: Ct1 – cursul teoretic al acţiunii după majorare

unde: PER – coeficientul de multiplicare a capitalizării;

Răspuns: Valoarea coeficientului PER este 2.

unde: PER – coeficientul multiplicator al capitalizării;

unde: d – coeficientul de distribuţie a capitalizării;

Răspuns: Valoarea coeficientului multiplicator al capitalizării este 2.

4) PNo = PPAo × No = 100 × 20.000 = 2.000.000u.m. ,

unde: PER1 – coeficientul de multiplicare a capitalizării în anul următor;

Răspuns: PER0 este 6; PER1 este 4,62.

unde: PN1 – profitul net iniţial,

Curs Curs 120

Răspuns: Rata de distribuţie a dividendelor e de 20%.

unde: DPA – dividendul pe acţiune;

unde: d – rata de distribuţie a dividendelor;

unde: PER – coeficientul multiplicator al capitalizării;

unde: VN – valoarea nominală a acţiunii

unde: V – valoarea teoretică a acţiunii;

Răspuns: Valoarea teoretică a acţiunii este 232,43 u.m.

capital subscris şi vârsta × d × numărul de luni de la vărsământ

Supradividendul se atribuie indiferent de gradul de eliberare a capitalului.

Supradividendul rămâne la valoarea calculată (8.000.000u.m.).

Răspuns: Primul dividend e 22.666.666,67 u.m.; supradividendul e 8.000.000 u.m.

unde: R0 – performanţa acţiunii în anul n;

Răspuns: Performanţa acţiunii în cele două momente constituie: 8,57%; 31,71%.

2.4. Sarcini pentru lucrul individual

2.5. Surse bibliografice

2.6. Răspunsuri la aplicaţiile de rezolvat

3.1. Sinteza temei

3.1. Sinteza temei

3.2. Aplicaţii rezolvate

Răspuns: Cursul obligaţiunii este 72.

unde: C – cuponul obligaţiunii;

2) Calculăm randamentul curent:

unde: P – preţul de cumpărare;

3) Calculăm randamentul la maturitate:

unde: pe – prima de emisiune;

unde: Cr – costul rambursării;

unde: VN − valoarea nominală;

unde: ηd – rata cuponului;

unde: ηc – randamentul curent.