Tema 7.

Articole, proiecte și recenții științifice ca forme de valorificare a rezultatelor

cercetării științifice.
1. Etapele executării cercetării științifice în baza unui articol științific
2. Perfectarea unei recenții la o lucrare științifică
3. Proiectul științific ca o formă de valorificare a rezultatelor cercetării științifice

1. Etapele executării cercetării științifice în baza unui articol științific

Articolul științific este o lucrare științifică publicată într-o revistă științifică, care prezintă reflecții
personale asupra unui subiect, promovând atât idei ale cercetătorilor în domeniu, cât și experiența proprie.
Ideile expuse în articolul științific trebuie să aibă un înalt nivel de generalizare, să conțină rezultate
originale, neabordate anterior, cu menționarea oportunității studierii problemei respective. Articolul
științific poate avea unul sau mai mulți autori, fiind indicată clar contribuția fiecăruia în coli de autor.
Articolul științific este asigurat de o listă bibliografică care se plasează la sfârșit, făcându-se referințele
necesare în conținutul articolului. Volumul articolului științific variază între 5-15 pagini.
Componentele structurale ale unui articol științific sunt, de obicei, următoarele:
a) titlul;
b) autorii
c) rezumatul (cel puțin în două limbi);
d) cuvintele-cheie;
e) introducere;
f) expunerea conținutului de bază;
g) rezultatele și interpretarea lor;
h) concluzii;
i) bibliografia (referințele bibliografice).

Titlul
Titlul trebuie să fie cât mai scurt cu putință, dar suficient de complet pentru a fi înțeles. De evitat
încărcarea titlului cu cuvinte și expresii care nu aduc nici o informație utilă, cum sunt „Raport despre”,
„Studiu asupra”, „Elemente de” etc.
Titlul (se culege cu majuscule) în limba engleză și în limba de scriere a articolului.

Autorii
În lista autorilor trebuie incluși toți cei care au contribuit substanțial la realizarea studiului, chiar dacă
articolul a fost scris de o singură persoană. Ordinea înscrierii autorilor :
- cu prenumele sau inițiala prenumelui și numele;
- ordinea se stabilește de fiecare colectiv, de obicei se au în vedere criteriile :
- gradul științific;
- funcția;
- alfabetic după nume;
- contribuția adusă în cercetare;
- responsabilul sau coordonatorul se înscrie de regula primul;
- numele primului autor sau coordonator servește drept criteriu de indexare în cataloagele
bibliografice alfabetice.

Rezumatul
Rezumatul unui articol științific este un text scurt despre conținutul articolului, oferind informații despre
actualitatea, scopul, metoda de cercetare, rezultatele obținute. Rezumatul unui articol științific conține în
jurul la 75-250 cuvinte.
Cuvinte-cheie în limbile română și engleză (3-10 cuvinte). La sfârșitul rezumatului, autorii vor
enumera minim trei cuvinte-cheie care vor facilita indexarea rezumatului și articolului.

Conținutul de bază al unui articol este prezentat astfel, ca să se evidențieze partea introductivă, expunerea
conținutului de bază și concluzii.
Introducere

1
Funcția introducerii este de a prezenta problema de rezolvat și contribuția autorului. Introducerea trebuie
începută  prin a identifica clar aria de interes a autorului. Trebuie folosite cuvintele-cheie încă din primele
fraze ale textului. Aceasta va ajuta autorului să se concentreze rapid
asupra temei principale, fără să se piardă în discuții generale. Autorul trebuie să indice care este problema
pe care o abordează și de ce merită să fie rezolvată (care este semnificația ei). Trebuie de exprimat scopul
studiului cercetat.
                        
 Expunerea conținutului de bază a articolului este problema de baza a elaborării articolului, de regulă,
se ține seama de următoarele criterii:
- dimensiunea lucrării științifice;
- complexitatea cercetării științifice;
- natura problemelor cercetate;
- obiectivele urmărite de cercetător;
- cerințele beneficiarilor, dacă există.
Părțile componente ale expunerii conținutului de bază a articolului sunt:
- Metode aplicate: se descriu metodele de cercetare științifică utilizate în cadrul studiului dat
(procedura cercetării).
- Rezultate și discuții: sunt prezentate rezultatele obținute prin utilizarea procedurii de cercetare
prezentate anterior și interpretarea rezultatelor, explicarea lor și compararea lor cu rezultatele
altor cercetări în domeniul temei. Materialul în acest compartiment al articolului poate fi
prezentat prin utilizarea graficelor, figurilor, tabelelor etc.
Concluzii și recomandări reprezintă un al compartiment al articolului. Concluziile articolului expun
esența subiectului abordat, aplicabilitatea rezultatelor și deschiderile de perspectivă în domeniul vizat
Bibliografia
În text referințele se numerotează prin cifre încadrate în paranteze pătrate (de exemplu: [2, p.7], [5-8]) și
se prezintă la sfârșitul articolului într-o listă aparte în succesiune numerică, conform ordinii citărilor în
text.
    Exemplu de articol științific:    

STUDIUL PRELIMINAR ȘI ROLUL DECISIV AL ACESTUIA ÎN

CADRUL PLANIFICĂRII AUDITULUI PERFORMANȚEI. ASPECTE
TEORETICE ȘI ABORDĂRI PRACTICE
ABSTRACT. The performance audit is an effective tool in the process of evaluating the management of
public money by analyzing whether the entity / program operates efficiently and effectively with respect to economy.
The successful achievement of the objectives set within them largely depends on the processes and decisions taken
at the audit planning stage. The preliminary study in performance audit planning, as a decisive step, serves as a
credible basis for applying auditors' professional judgment and decision-making.
The purpose of this study is an examination of the theoretical and applied aspects of performance audit,
including the need to conduct a preliminary study in the planning phase in order to determine whether or not to
audit a program / entity or activity funded from public financial sources.
Keywords: performance audit, preliminary study, public money management, economy, efficiency, efficacy,
audit mission

Introducere. Auditul performanței oferă societății o evaluare clară cu privire la modul în care sunt
cheltuiți banii publici prin studiile și analizele complexe a proceselor stabilite în cadrul realizării acestuia
și concomitent contribuie la îmbunătățirea gestiunii instituțiilor publice şi la reducerea riscurilor ca
resursele publice să fie utilizate într-un mod ineficace conform cerințelor stabilite de Legea privind
organizarea şi funcționarea Curții de Conturi a Republicii Moldova [7, art.12]. Comparativ cu auditurile
financiare și de conformitate tradiționale ce se practică în sectorul public, auditul performanței este o
inovație relativ nouă atât la nivel național cât și global. Un impuls semnificativ în dezvoltarea acestuia a
fost ineficiența gestionării banilor publici, care a determinat publicul să solicite performanțe și
responsabilitate instituțiilor publice în domeniul dat. Ca urmare, auditul performanței a fost printre
numeroasele răspunsuri la aceste solicitări cu un impact semnificativ asupra credibilității activității

2
entității publice ce este asigurată de conducerea acesteia printr-un proces adecvat de evaluare a eficacității
realizării obiectivelor stabilite.
Scopul studiului. Argumentele prezentate în favoarea auditului performanței au determinat alegerea
temei studiului dat, iar plusvaloarea la nivel de entitate/program auditat a precizat necesitatea realizării
studiului preliminar la etapa de planificare a acestuia, în calitate de etapă decisivă în exercitarea unui
audit al performanței. Studiul dat reprezintă examinarea complexă a aspectelor teoretice și aplicative ale
auditului performanței, în vederea identificării problemelor existente și fundamentării direcțiilor prioritare
de îmbunătățire a realizării acestuia, inclusiv a necesității realizării unui studiul preliminar în cadrul
etapei de planificare în scopul determinării de a fi auditat sau nu un program/entitate sau activitate
finanțate din surse financiare publice ce au obligativitatea de a asigura un management eficient în
gestionarea banilor publici și patrimoniului public pe baza principiilor de economie, eficiență și
eficacitate.
Metodologia cercetării. În scopul realizării obiectivelor stabilite, autorul a aplicat metode de
cercetare cantitative și calitative, inductive și deductive, metodele analizei și sintezei. Preponderent în
studiul dat a fost aplicată metoda comparativă, care a servit un bun suport în studiul reglementărilor
naționale, actelor interne ale Curții de Conturi și Cadrul Declarațiilor Profesionale INTOSAI
(International Organization of Supreme Audit Institutions) [6, pag.1]. Drept suport al cercetării științifice,
au servit și rapoartele auditului performanței realizate de Curtea de Conturi a Republicii Moldova din
ultimii ani.
Rezultate și discuții. Auditul performanței constituie o evaluare sau examinare independentă a unei
activități, a unui program sau a unei instituții, dacă aceasta funcționează în mod eficient şi eficace cu
respectarea economicității conform standardelor INTOSAI [5, pag.8]. În cadrul realizării acestuia se
întâlnește abordarea orientată pe rezultate, care se referă în principal la performanța realizată; rezultatele
obținute și îndeplinirea obiectivelor, dar şi respectarea cerințelor. În același timp, abordarea orientată pe
probleme în auditul performanței se concentrează, în principal, pe identificarea, verificarea şi analiza
problemei, fără a face referiri la criterii de audit predefinite, iar sarcină majoră a acestuia în misiunile date
o constituie verificarea existenței problemelor semnalate şi analiza acestora din diferite perspective a
cauzelor care le-au generat.
În acest context, auditul performanței este o evaluare sau examinare independentă şi obiectivă a
măsurii în care un program sau o activitate a unei entități publice funcționează eficient şi eficace în
condițiile respectării economicității sau folosind principiile celor „3E”. Acest tip de audit solicită adesea
auditorului examinarea rezultatelor din punctul de vedere al celor „3E”, folosind și raționamentul său
profesional. Măsurarea performanței rezultatelor în raport cu obiectivele propuse în concordanță cu cei
„3E” constituie o necesitate pentru managerii entității publice de la toate nivelele, care sunt implicați în
implementarea proceselor din domeniile de competență în conformitate cu obiectivele stabilite. Aceștia,
de asemenea, sunt implicați în supravegherea și verificarea calității serviciilor prestate; administrarea
mijloacelor financiare alocate în conformitate cu bugetele aprobate sau conform acordurilor de asistență,
în cazul fondurilor provenite din asistența financiară a unor proiecte. De asemenea sunt implicați în
elaborarea și prezentarea rapoartelor cu privire la activitate, cu privire la implementarea proiectelor,
utilizarea mijloacelor financiare destinate pentru proiecte.
Ca urmare a necesității evaluării gestionării banilor publici și patrimoniului public pe baza
principiilor de economie, eficiență și eficacitate, auditul performanței a fost printre numeroasele
răspunsuri la aceste solicitări cu un impact semnificativ asupra credibilității activității entității publice și
evaluării eficienții managementului în cadrul acestora. Concomitent, pentru a-şi consolida rolul de
instrument efectiv de sporire a eficienței şi eficacității utilizării banilor publici, auditul performanței
trebuie să fie bazat pe normele ce-i impun independența, obiectivitatea şi deplina încredere atât din partea
entităților auditate cât şi din partea societății.
Realizarea acestora în calitate de sarcini prioritare a auditului performanței este garantată prin
realizarea la nivel înalt a tuturor proceselor stabilite de cadrul normativ (de planificare, de examinare, de
raportare și urmărire ulterioară a implementării recomandărilor auditului performanței). Misiunea de audit
a performanței trebuie să fie bine planificată în caz contrar poate apărea riscul ca activitățile de audit să
nu aducă plusvaloare entității publice în gestionarea resurselor financiare publice şi/sau a patrimoniului
public, precum şi programului sau activității supuse auditului. Planificarea este cea mai importantă şi
complicată etapă în cadrul realizării auditului performanței, deoarece auditul dat are un caracter destul de
variat şi reprezintă un proces structurat a activității sale.

3
 Din cauza resurselor limitate disponibile Curții de Conturi pentru desfășurarea auditului
performanței și diversității mari de subiecte, este necesar să se efectueze un studiu minuțios și responsabil
din partea auditorilor pentru a selecta pe acelea entități/programe sau activități, care oferă Curții de
Conturi cea mai mare oportunitate pentru a obține impact. Curtea de Conturi decide în mod independent
asupra programului activității de audit, precum și asupra modului de implementare a acestuia. Procesul de
planificare a auditelor performanței implică solicitarea propunerilor în scopul obținerii unor idei de teme
şi probleme de analizat. Temele potențialelor audite ale performanței se solicită de la mai multe surse
posibile, inclusiv de la auditorii Curții de Conturi, Parlament, Președinție, Guvern, ministere, donatori
externi şi alte entități, mass-media şi de la public.
Mai mulți autori din domeniu cercetat, în rezultatul studiului proceselor din cadrul etapei de
planificare a auditului performanței, susțin că realizarea unei misiuni de audit al performanței este o
sarcină plină de provocări pentru auditorii responsabili de realizarea misiunii în cauza, deoarece
rezultatele depind de stabilirea obiectivului/obiectivelor şi de raționamentul profesional al auditorului, și
că nu întotdeauna este posibil să se cuantifice constatările la etapa de planificare. În acest context, s-a
constatat, că selectarea entităților/proiectelor sau activităților pentru auditul performanței se realizează din
două motive: în primul rând, axarea pe acele audite care au valoare adăugată maximă în ceea ce privește
răspunderea, economia, eficiența şi eficacitatea, şi în al doilea rând, asigurarea unei acoperiri potrivite a
operațiunilor entității în limitele resurselor disponibile de audit [3, pag.284]. În acest scop, literatura de
specialitate propune la discreția auditorilor o gamă de factori de selecție utilizați în practica unor țări
dezvoltate pentru selectarea entităților/proiectelor sau activităților de a fi auditate [1, pag.31], care se
prezintă de către autor în tabelul1.
Tabelul 1
Factorii de selecție a proiectului/entității sau activității pentru auditul performanței
Nr.d/o Factori de selecție
1. impactul general de audit estimat;
2. materialitate financiară;
3. riscul unui management bun;
4. semnificația programului pentru activitățile entității;
5. vizibilitatea programului în ceea ce privește sensibilitatea politică sau importanța
națională;
6. acoperirea de audit anterioară şi analiza internă şi externă a programului;
7. capacitatea de a audita.
Sursa: Elaborat de autor în baza sursei nr. 1

Deci, purtând răspundere de realizarea obiectivelor stabilite și luării deciziilor în cadrul realizării
misiunilor de audit, auditorii din sectorul public, conform bunelor practici ale altor țări, aplică factori de
selecție menționați, deoarece stabilirea obiectivelor și succesul realizării acestora în cadrul misiunii în
mare parte depinde de procesele și deciziile luate la etapa planificării auditului. Totodată, principiile
fundamentale ale auditului performanței INTOSAI prevăd necesitatea ca auditorii la etapa de planificare
să stabilească criterii adecvate care să corespundă întrebărilor de audit și să fie legate de principiile
economiei, eficienței și eficacității, deoarece acestea sunt etaloanele utilizate pentru evaluarea subiectului.
În același timp, acestea oferă o bază pentru evaluarea dovezilor, dezvoltarea rezultatelor auditului și
elaborarea concluziilor privind obiectivele auditului. Ele sunt, de asemenea, și un element important în
discuțiile ulterioare a echipei de audit cu conducerea serviciului de audit intern și în comunicările cu
entitățile auditate [8, pag.27].
Din cauza că în cadrul auditului performanței se realizează studii și analize mai complexe decât în
alte misiuni de audit, standardele INTOSAI stabilesc și alte procese, cum ar fi: de analiză a rezultatelor
auditelor precedente, care ar putea afecta obiectivul actual de audit; de identificare a surselor potențiale de
informații, care ar putea fi utilizate drept probe de audit în misiunea actuală; de asigurare cu personal
adecvat şi suficient şi a altor resurse pentru efectuarea auditului, dar și comunicarea informației generale
privind planificarea şi efectuarea auditului persoanelor de conducere din cadrul programului/entității
auditate şi altor persoane cu funcții de răspundere. Toate acestea impun o atenție mai mare pregătirii
inițiale a misiunilor de audit a performanței în limitele disponibile de audit şi necesită efectuarea unui
studiu preliminar [2, pag.99] înaintea elaborării planului definitiv de audit conform deciziei Curții de
Conturi, care are ca scop studierea în detaliu a programului/entității şi determinarea faptului dacă este

4
necesar de efectuat auditul propriu zis, sau auditul se finalizează doar cu studiul preliminar, care poate
include următoarele etapele prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2
Etapele studiului preliminar în cadrul planificării auditului performanței
Nr.d/o Etape
1. elaborarea Planului privind studiul preliminar;
2. colectarea şi analiza informației necesare despre tema auditului şi despre activitatea
3. entității auditate;
4. organizarea întâlnirilor cu managementul și cu altor persoane cu funcții de răspundere din
cadrul entității auditate;
5. întocmirea Raportului privind studiul preliminar.
Sursa: Elaborat de autor în baza sursei nr. 1
Planul privind studiul preliminar se elaborează de către șeful echipei de audit și se aprobă de către
managerul subdiviziunii Curții de Conturi a cărei echipă va efectua auditul performanței. Acesta include
următoarele informații: tema auditului; scopul studiului preliminar; programul/entitatea la care se va
desfășura auditul performanței; termenul de realizare a studiului preliminar; persoanele care vor fi
încadrate în efectuarea studiului preliminar (echipa de audit, șeful subdiviziunii care va monitoriza
efectuarea studiului preliminar, angajații care vor asigura asistența metodologică şi cea juridică);
obiectivele studiului preliminar; activitățile care se vor desfășura în cadrul studiului preliminar şi
metodologia de efectuare a studiului preliminar; termenul de prezentare a Raportului privind studiul
preliminar şi a proiectului Programului de audit.
Întocmirea planului privind studiul preliminar în auditul performanței se prezintă de autor în baza
unui exemplu convențional cu privire la reabilitarea străzilor principale din centrul municipiului Chișinău,
finanțat din bugetul de stat și fondul rutier.
Exemplu convențional. În anul 2020 a fost lansat un program de reabilitare a trei străzi din centrul
municipiului Chișinău cu valoarea de 500 mii lei, care 50% este finanțat din bugetul de stat și 50% din
fondul rutier. Gestionarea programului a fost efectuată de către Ministerul Economiei şi Infrastructurii
prin intermediul Administrației de Stat a Drumurilor (ASD), care a organizat toate procedurile de achiziții
şi a asigurat monitorizarea executării lucrărilor în cadrul realizării obligațiilor contractuale. Încheierea
proiectului a fost planificată pentru 01 decembrie 2020.
Programul implică, în special, reabilitarea străzilor selectate, întreținerea periodică a acestor străzi,
achiziția echipamentului tehnic, asistența tehnica a utilajelor și realizarea unor cursuri de instruire la locul
de muncă cu privire la programele cheie.
În cadrul controalelor efectuate de experții Ministerului Economiei şi Infrastructurii s-a constatat,
că lucrările de reabilitare a străzilor incluse în program se realizează cu întârziere, iar suma costurilor cu
privire la angajarea personalului și experților străini au depășit bugetul planificat pentru articolele date de
cheltuieli cu 120 mii lei. Consiliului Fondului Rutier în cadrul ședinței sale a examinat problema depășirii
bugetului pentru articolele menționate și a aprobat in luna martie 2021 suma costurilor suplimentare
necesare din sursele fondului rutier pentru anul 2021.
Din momentul lansării lucrărilor, locuitorii mun. Chișinău au sesizat mai multe probleme legate de
calitatea proastă a străzilor în curs de reabilitare, postând materiale pe rețelele de socializare. Totodată
mass-media a comentat de mai multe ori necesitatea finisării lucrărilor de reabilitare a străzilor incluse în
programul dat și importanța acestuia pentru cetățeni, care sunt nevoiți să folosească drumurile în starea
dată și să cheltuiască mai mulți bani pentru reparația unităților de transport propriu.
În luna mai 2021 problema cu privire la finisarea programului de reabilitare a străzilor principale
din centrul municipiului Chișinău, finanțat din bugetul de stat și fondul rutier a fost discutată în
Parlament. Decizia a fost înaintată Curții de Conturi a RM, care prevede auditarea programului dat prin
includerea acestuia în planului de audit a performanței pentru trimestrul trei a anului 2021. Tema propusă
pentru auditul performanței este: „Gestionarea programului cu privire la reabilitarea străzilor principale
din centrul municipiului Chișinău se realizează eficient și eficace în condiții de economicitate?”. Plenul
Curții de Conturi a adoptat hotărârea cu privire la efectuarea studiului preliminar in perioada 01.06.2021 –
10.06.2021 și a stabilit termenul de prezentare a raportului privind studiul preliminar la 15.06.2021 în
scopul determinării faptului dacă este necesar de efectuat auditul propriu zis și stabilirii obiectivelor de
audit conform temei auditului.

5
 În continuare, autorul studiului dat va elabora Planul privind studiul preliminar cu privire la
necesitatea auditării de către Curtea de Conturi a programului de reabilitare a străzilor din centrul
municipiului Chișinău (tabelul 3).
Tabelul 3
Planul privind studiul preliminar
pentru efectuarea auditului performanței cu tema:
„Gestionarea programului cu privire la reabilitarea străzilor principale din centrul municipiului
Chișinău se realizează eficient și eficace în condiții de economicitate?”
1. Auditul se efectuează în temeiul: în conformitate cu solicitarea din partea Parlamentului Republicii
Moldova.
2. Scopul studiului: contribuirea la eficientizarea managementului și finisarea programului cu privire
la reabilitarea străzilor principale din centrul municipiului Chișinău.
3. Programul/entităţile supuse studiului: Administrația de Stat a Drumurilor.
4. Obiectivele studiului preliminar:
1. Lucrările prevăzute de programul cu privire la reabilitarea străzilor principale din centrul
municipiului Chișinău se realizează conform termenilor stabiliți?
2. Administrația de Stat a Drumurilor are un management eficient al resurselor umane?
3. Administrația de Stat a Drumurilor gestionează resursele materiale şi financiare într-un mod
eficient și eficace în condiții de economicitate?
5. Sursele studiului, activitățile care urmează a fi desfășurate şi metodologia de efectuare a studiului
preliminar:
1. Categoriile de informații obținute în cadrul studiu preliminar includ studierea sarcinilor
misiunii şi scopul programului; etapele de realizare a programului; legile şi regulamentele
interne de gestionare a programului; sursele de finanțare a programului; metodele de
activitate şi controalele efectuate de către ASD; obținerea informațiilor cu privire la sistemele
informaționale ale ASD.
2. Activitățile care urmează a fi desfășurate: discuții cu managementul ASD și alte persoane cu
funcții de răspundere; interviuri cu alte persoane, inclusiv cu clienții, beneficiarii preconizați
şi alte persoane interesate şi cunoscătoare din afara entității ce pot oferi informație valoroasă
cu privire la identificarea punctelor slabe ale programului şi deficiențelor performanței;
evaluarea rapoartelor din partea managementului ASD pentru a monitoriza şi a estima
activitățile programului; studiile dosarelor cu reclamații, rapoartelor de audit, evaluările
anterioare efectuate în domeniul în cauză şi alte rapoarte.
3. Metodologia de efectuare a studiului preliminar include teste de evaluare a calității datelor
colectate; controalelor din partea managementului ASD referitor la fiecare obiectiv în scopul
determinării, dacă controalele există şi operează eficacitate pe bază de teste; şi conformarea
cu criteriile specifice (politică, proceduri, regulamente, legi, rezultate planificate etc.)
necesare pentru a răspunde la fiecare obiectiv normativ al auditului programului; evaluarea
surselor de date care ar putea fi utilizate ca probe de audit şi dacă aceste date pot fi
considerate viabile sau de încredere. Metodologia auditului planificată va oferi informații şi
asigurări pentru a satisface cerințele fiecărui obiectiv stabilit în cadrul punctului 2 a acestui
plan cu privire la studiul preliminar.
6. Studiul preliminar se va desfășura în perioada: de la 01.06.2021 până la 10.06.2021.
7. Componența echipei de audit:
 Şeful echipei:
 Membrii echipei:
 Asistența metodologică:
 Asigurarea juridică:
Raportul privind studiul preliminar şi proiectul Programului de audit se vor prezenta spre examinare în
ședința Plenului Curții de Conturi până la 15 iunie 2021.
Sursa: Elaborat de autor în baza sursei nr. 1, anexa 5.
Etapa studiului preliminar cu privire la colectarea şi analiza informației necesare despre tema
auditului şi despre activitatea programului de reabilitare a străzilor principale din centrul municipiului
Chișinău include: studiul actelor legislative şi normative; direcțiile şi metodele de utilizare a mijloacelor
publice planificate de bugetul programului; dările de seamă şi planurile de lucru; structura organizatorică

6
şi condițiile de lucru a angajaților în cadrul programului; rezultatele activității programului; principalele
riscuri; sistemele şi mecanismele de control desfășurate în cadrul gestionării programului.
În cadrul întâlnirilor cu conducătorii şi specialiștii programului auditate, va avea loc: informarea
acestora despre tematica şi perioada de efectuare a auditului; determinarea întrebărilor pe care ei le
consideră importante în activitatea programuli; obţinerea opiniei referitor la posibilele riscuri şi probleme
care stau în faţa echipei de audit; discutarea surselor de stabilire a criteriilor şi posibilității utilizării
acestora în scopul aprecierii performanței în cadrul misiunii de audit.
La finisarea etapelor descrise mai sus, auditorii Curții de Conturi ce au efectuat studiul preliminar
vor elabora Raportul privind studiul preliminar, care include o scurtă caracteristică şi descriere a
domeniului auditat, cadrului legal şi normativ care reglementează tematica misiunii de audit; modalitatea
de îndeplinire a sarcinilor şi de exercitare a principalelor atribuții; nivelul de atingere a scopurilor şi de
obținere a rezultatelor propuse; existenței riscurilor interne şi externe; obiectivelor şi întrebărilor
auditului; criteriilor de apreciere a performanței propuse şi opiniei conducerii programului auditat în
privința utilizării acestora la efectuarea auditului; descrierea abordărilor şi metodelor care urmează a fi
utilizate la efectuarea auditului și posibilelor rezultate ale auditului. Totodată, auditorii formulează
concluziile care rezultă din activitatea de studiu și prezintă recomandările privind continuarea auditului
sau întreruperea activității de audit suplimentare, cu explicațiile motivelor. Dacă auditorii recomandă
continuarea activității de audit, atunci ei oferă comentarii privind riscurile semnificative de audit,
domeniile care trebuie analizate şi abordate în cadrul auditului detaliat şi alte probleme pe care
conducerea Curții de Conturi trebuie să le ia în considerare.
Studiul preliminar realizat în baza exemplului convențional, prezentat de autor mai sus, pentru
evaluarea necesității continuării auditului performanței cu tema: „Gestionarea programului cu privire la
reabilitarea străzilor principale din centrul municipiului Chișinău se realizează eficient și eficace în
condiții de economicitate?” servește o baza credibilă în aplicarea raționamentului profesional a
auditorilor și luării deciziei de continuare a acestuia.
Autorul, în baza exemplului convențional analizat, propune pentru Raportul privind studiul
preliminar următoarea concluzie: „Rezultatele analizei și evaluărilor efectuate în cadrul studiului
preliminar a programului nominalizat sunt adecvate și de încredere pentru a concluziona, că tema
auditului este realizabilă, auditul are potențialul de a produce recomandări practice, care pot contribui
la îmbunătățirea gestiunii financiare, metodologia de audit stabilită este clară și practică, membrii
echipei de audit au competențe în domeniu și suficientă experiență, cunosc tehnice disponibile, iar
riscurile semnificative legate de elaborarea raportului de audit pot fi gestionate. Pe baza celor expuse se
notifică, că auditul programului dat necesitată continuare și se propune includerea acestuia în Planul
activității de audit pentru auditele performanței a Curții de Conturi în trimestrul trei a anului 2021”.
Concluzii.
Realizarea studiului preliminar în cadrul etapei de planificare a auditului performanței servește o
baza credibilă în aplicarea raționamentului profesional a auditorilor și luării deciziei de a propune
includerea entității/programului sau a unei activități în Programul activității de audit pentru auditele
performanței a Curții de Conturi.
Echipa de audit şi șeful misiunii de audit din cadrul Curții de Conturi trebuie să ajungă la un
raționament obiectiv cu privire la fundamentul propunerii de a efectua auditul, ținând cont de răspunsurile
la întrebările propuse de literatura de specialitate și actele normative în vigoare, inclusiv dacă este
realizabil auditul temei propuse; dacă auditul are potențialul de a produce recomandări practice şi poate
contribui la îmbunătățirea gestiunii surselor financiare publice; există o metodologie solidă şi practică;
membrii echipei de audit au suficientă experiență şi cunoștințe, iar riscurile legate de elaborarea raportului
de audit pot fi gestionate.
Bibliografie:
1. Curtea de Conturi a Republicii Moldova, „Manual de audit al performanței”, Chișinău, 2009, 100p.
https://www.ccrm.md/ro/manuale-3557.html
2. Corlăteanu Olga. Universitatea de Stat din Moldova. „Studiul preliminar și importanța acestuia în
executarea auditului performanței”. Analele științifice ale USM. Științe ale naturii și exacte.
Științe economice. Chișinău, Moldova, 26 septembrie 2016, pag. 97-100. ISBN 978 - 9975 - 71 -
560 – 7.
3. Dolghi Cristina. „Abordarea auditului performanței și practica acestuia în RM”. Conferința
Științifică Internațională, ediția a IX ”Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor

7
 economico-financiare și sociale în plan național și internațional”, USM, Chișinău, 2014, p. 283-
285. ISBN: 978-9975-71-574-4.
4. European Court of Auditors, „Performance Audit Manual”, European Union, September 2017, 93p.
https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/PERF_AUDIT_MANUAL/PERF_AUDIT_MA
NUAL_EN.PDF
5. INTOSAI Development Initiative. Performance Audit ISSAI Implementation. Handbook. Quality
Statement for Performance Audit ISSAI Implementation Handbook. Version 1 (8 June 2021).
(vizualizat la 26 septembrie 2021). https://idi.no/elibrary/professional-sais/issai-implementation-
handbooks/handbooks-english/1330-idi-performance-audit-issai-implementation-handbook-v1-en/
file
6. Hotărârea Curții de Conturi cu privire la Cadrul Declarațiilor Profesionale INTOSAI, nr.2 din
24.01.2020. http://ccrm.md/hotariri-si-rapoarte-1-95?idh=1044
7. Legea privind organizarea şi funcționarea Curții de Conturi a Republicii Moldova, nr. 260 din
07.12.2017. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-6 din 05.01.2018.
8. The International Standards of Supreme Audit Institutions, nr. 300, „Performance Audit
Principles”, Organisation of Supreme Audit Institutions, INTOSAI www.issai.org (vizualizat
18.07.2021).

2. Perfectarea unei recenții la o lucrare științifică

Recenzia este o prezentare succintă ( la apariție ), a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și
aprecieri critice. Recenzia trebuie să conțină informații utile despre articol, date tehnice, comentarii,
aprecieri, sugestii, diferite interpretări etc
O recenzie trebuie să conțină:
1. Parte introductivă:
prezentarea succintă a lucrării – locul, data, contextul apariției lucrării și date tehnice despre
lucrare  (autor, titlu, gen, editura, număr de pagini, structura lucrării, prefața);
– importanța temei abordate, a domeniului sau ramurii științifice;
– locul pe care îl ocupă lucrarea respectivă în cadrul disciplinei din care face parte, în care se
încadrează sau la care face referire directă;
– actualitatea problemelor prezentate în lucrare;
– comparație cu alte lucrări pe aceeași temă ( autohtone și străine) și comparație cu alte lucrări
scrise de același autor.
2. Rezumat indicativ:
– descrierea materialului
– prezentarea ideilor principale care reies din text
– menționarea câtorva citate reprezentative.
3. Analiza SWOT a lucrării:
– evidențierea punctelor forte și a celor deficitare
– prezentarea oportunităților și a amenințărilor
4. Judecați de valoare:
– îmi place sau nu-mi place; de ce îmi place, de ce nu-mi place; ce îmi place, ce nu-mi place; ce
mi-ar fi plăcut; ( predominant subiectiv )
– ce este  interesant, ce nu este interesant; la ce ajută? ( predominant obiectiv )
5. Caracterizări de formă și fond:
– oportunitate;
– actualitate;
– originalitate (evidențierea unicității conținutului operei și motivarea titlului)
6. Concluzii:
– rezumarea ideilor emise și evaluări
– propuneri personale cu privire la noi moduri de abordare.
Exemplu de recenzie:
Recenzie
8
 la articolul Abordări conceptuale privind auditul stocurilor elaborat de autorul XXX pentru revista XXX
Autorul prezentului articol și-a propus drept scop examinarea problemelor auditului stocurilor și
fundamentarea recomandărilor de perfecționare a acestora în conformitate cu cerințele internaționale.
Actualmente, în literatura de specialitate, auditul stocurilor este examinat ca o activitate complexă în
cadrul misiunii de audit al entităților, în special de producere, comerț și prestări servicii. Lucrările atît a
cercetătorii autohtoni, cît si a celor străini sunt consacrare preponderent problemelor aferente auditului
ciclului de stocuri-depozitate și/sau soldurilor și mai puțin din punct de vedere a tehnologiei auditului și
recomandărilor de perfecționare a acestuia.
Cele expuse mai sus confirmă actualitatea și importanța temei de cercetare și condiționează necesitatea
examinării problemelor aferente auditului stocurilor în cadrul unui studiu distinct.
Autorul în cadrul acestui articol a examinat critic actele legislative și normative privind auditul stocurilor,
precum și opiniile savanților din domeniu aferente definirii noțiunii de audit, audit al stocurilor, inclusiv
prin prisma ciclului stocuri-depozitare De asemenea sun descrise funcțiile și componentele auditului
ciclului stocuri-depozitare.
Articolul este structurat în conformitate cu cerințele înaintate față de astfel de lucrări științifice și
cuprinde introducere, metode aplicate, rezultate și discuții, concluzii și bibliografie.
Valoarea științifică a rezultatelor obține constă în propunerea unei noi abordări a noțiunii de ciclul
stocuri-depozitare și a auditului stocurilor.
Articolul elaborat de autorul XXX reprezintă o lucrare științifică valoroasă, cu un caracter complex,
adresat auditorilor, profesorilor, doctoranzilor, masteranzilor, studenților de la specialitate de profil
economic în studierea mai aprofundată a auditului stocurilor.
Din cele menționate consider că articolul dat poate fi recomandat spre publicare.

Sau
RECENZIE-EVALUARE
la articolul ştiinţific propus pentru publicare în revista Studia Universitatis Moldaviae
Seria ___________________________________________________________________________
Denumirea articolului НЕКОТОРЫЕ ВОПРОСЫ ОПРЕДЕЛЕНИЯ И УЧЕТА УБЫТКОВ ПРИ
АВАРИЯХ АВТОТРАНСПОРТНЫХ СРЕДСТВ_
(Vă rugăm, evaluați după scala [1-5] pentru fiecare dintre criteriile menţionate în formular
1=insuficient; 2=satisfăcător; 3=bine; 4=foarte bine; 5=excelent)
Criterii Evaluarea Comentarii
Titlul este relevant și redă subiectul lucrării 5 Titlul articolului este relevant și redă
conținutul subiectul lucrării
Rezumatul sintetizează conținutul articolului 4 În rezumatul articolului nu sunt specificate
metodele de cercetare
Actualitatea problemei științifice abordate în 5 Actualitatea problemei științifice abordate
articolul propus pentru publicare în articol este descrisă bine

Lucrarea prezintă coerență logică în 4 Materialul expus în aricol este prezentat

prezentări, descrieri, analize etc. coerent și logic.

5 Rezultatele descrise în lucrare sunt

Noutatea și Originalitatea rezultatelor originale și prezintă o nouă posibilitate de
obţinute reflectare în contabilitate a pierderilor
obținute în urma accidentelor mijloacelor
de transport
Valoarea teoretică sau aplicativă a 5 Cercetările efectuate au valoare teoretică și
investigației aplicativă

Respectarea stilului științific și a 4 Stilul științific este respectat

limbajului tehnic
Concluziile reprezintă o sinteză relevantă a
rezultatelor cercetării
Sursele bibliografice sunt adecvate, recente.
Toate referințele sunt regăsite în text
4 Concluziile sunt relevante și rezultă din
cercetările efectuate
4 Sursele bibliografice sunt adecvate.
Totodată se conțin 2 surse mai învechite
9
 (din 2005 și 2008) care ar fi bine de exclus
sau de înlocuit cu surse mai recente
4 Cerințele tehnice pentru publicare se
respectă. Tot odată se recomandă ca autorii
Respectarea cerințelor tehnice pentru
surselor bibliografice să fie scrise cu
publicarea articolului în revistă
majuscule și unde este posibil de indicat
ISBN

Recomandări pentru editor (Bifați ”x” opțiunea pentru publicate)

( ) Excelent, se propune pentru publicare

( X ) Bine, se acceptă cu mici modificări
( ) Acceptabil, după revizuirile solicitate
( ) Întors pentru refacere, se cer schimbări majore
( ) Respins – lucrarea este respinsă dacă criteriile menționate în formular însumează mai puțin
de 20 puncte
Recomandări pentru autor(i):

În conținutul articolului se recomandă de a opera unele ajustări marcate cu verde

Recenzent Numele, Prenumele recenzentului

Semnătura
Date de contact:
Tel mobil E-mail:

3. Proiectul științific ca o formă de valorificare a rezultatelor cercetării științifice

Proiect – un proces unic, constând într-o mulțime de activități coordonate și controlate, cu termene de
începere și de terminare, care garantează realizarea unui obiectiv conform cerințelor specificate incluzând
restricții de timp, cost, resurse.
Tipuri de proiecte
Există o varietate de proiecte. Proiectele sunt de obicei clasificate astfel:
1. După amploarea lor: în proiect:
 organizațional;
 local;
 național;
 regional;
 internațional.
2. După domeniul obiectivului și activităților proiectului:
 proiecte industriale;
 proiecte comerciale;
 proiecte culturale;
 proiecte ecologice;
 proiecte științifice (de cercetare);
 proiecte educaționale;
 proiecte de management; etc.
Proiecte de cercetare cu finanțare națională
Proiecte de cercetări științifice fundamentale și proiectele de cercetări științifice aplicative
(instituționale) – proiecte finanțate de la bugetul de stat, care nu sunt incluse în programe de stat, selectate
pe bază de concurs și au drept scop:
 dezvoltarea cunoștințelor fundamentale și aplicative și a modalităților de utilizare a acestora;
dezvoltarea infrastructurii din sfera științei și inovării;
10
  perfecționarea utilajului și echipamentului de laborator, de calcul și de diagnosticare;
 îmbunătățirea parametrilor tehnico-economici ai tehnologiilor aplicate și/sau ai producției
fabricate, ceea ce ar asigura competitivitatea acestora pe piața mondială;
 crearea și/sau asimilarea de tehnologii și/sau de noi tipuri de produse (lucrări, servicii) etc.
Proiecte pentru tineri cercetători – proiecte finanțate de la bugetul de stat în bază de concurs destinate
persoanelor antrenate în procesul de cercetare științifică, cu vârsta de până la 35 de ani. Au ca scop
susținerea tinerilor cercetători prin finanțare pentru obținerea rezultatelor remarcabile în cercetare,
obținerea de noi cunoștințe, asigurarea unui nivel adecvat al cercetării, care ar garanta compatibilitatea și
competitivitatea rezultatelor științifice ale cercetărilor din Republica Moldova cu cele din Spațiul
European de Cercetare, precum și antrenarea tinerilor cercetători, inițierea și dezvoltarea de noi colaborări
naționale și internaționale.
Proiecte de dezvoltare a infrastructurii de inovare – proiecte finanțate de la bugetul de stat sau din surse
extrabugetare, prin care se susține crearea, dezvoltarea și menținerea infrastructurii a unui parc științifico-
tehnologic și/sau incubator de inovare.
Proiecte din cadrul Programelor de Stat – proiecte finanțate de la bugetul de stat care au ca scop
soluționarea problemelor stringente ale țării și promovarea politicii de stat în sfera științei și inovării prin
cercetare.
Proiecte pentru organizarea manifestărilor științifice internaționale – proiecte finanțat de la bugetul de
stat care au ca scop susținerea comunității științifice prin finanțare pentru organizarea manifestărilor
științifice internaționale.
Proiecte pentru editarea monografiilor științifice/lucrări de valoare – proiecte finanțat de la bugetul de
stat care au ca scop susținerea comunității științifice prin finanțarea editării monografiilor
științifice/lucrări de valoare pentru diseminarea rezultatelor performante ale cercetării.
Proiecte bilaterale – proiecte ce se bazează pe acordurile de cooperare semnate de către Guvernul RM cu
diferite fundații, ministere, academii și de alte autorități de finanțare din țări străine, în cazul în care sunt
stipulate condițiile de participare, prioritățile științifice și programul Apelurilor de lansare.
La concursurile de proiecte pot participa cercetătorii din sfera științei și inovării, care activează în
instituții acreditate pentru activitatea de cercetare.
În cadrul Universității de Stat din Moldova derularea proiectelor este monitorizată de Institutul Cercetare
si Inovare al USM.
Exemplu de proiect științific
Formularul A: FIŞA PROIECTULUI
Data înaintării propunerii de proiect „__” mai 2021 Nr. de înregistrare ___________

PROPUNERE DE PROIECT
Tipul concursului: proiect în cadrul programului de stat Securitatea economică în contextul
integrării regionale şi europene a Republicii Moldova
Acronimul proiectului* PERFIMM

1. Titlul proiectului (maximum 200 caractere cu spaţii)

1.1. În limba română
1.2. În limba engleză
1.3. În limba rusă
2. Perioada de realizare
3. Date generale
3.1. Direcţia strategică1
3.2. Priorități generale1
3.3. Domenii de cercetare 2
3.4. Caracterul cercetărilor
3.5. Poziţia faţă de alte
Valorificarea performanțelor financiare a întreprinderilor mici și
mijlocii din Republica Moldova prin prisma practicii europene.
Valorization of the financial performance of small and medium
enterprises from Republic of Moldova through the european practice.
Совершенствование финансовых результатов предприятий
малого и среднего бизнеса в Республике Молдова в соответствии
с европейской практикой.
Data începerii 2021 Data finalizării 2022
Patrimoniul național și dezvoltarea societății
Principii de dezvoltare a economiei naționale în baza specializării
inteligente și a inovațiilor
1. Economie și afaceri 2. 3.
fundamentale □ aplicative 
Proiect nou  Proiect în continuare Proiect complementar: □

11
 proiecte □
Dacă este proiect în continuare sau complementar, se completează 3.5.1-.3.5.3
3.5.1 Titlul proiectului -
3.5.2 Perioada de realizare -
3.5.3 Sursa de finanţare Buget □ Alte surse □
4. Volumul de finanţare
Pe întreaga perioadă Pe primul an de realizare
4.1. Alocaţii de la bugetul de stat 400 000 200 000
4.2. Cofinanţare 80 000 40 000
4.2.1 Scrisoare de garanţie (se anexează) Da
5. Organizaţia executantă
5.1. Denumirea organizaţiei Universitatea de stat din Moldova
5.1.1 Centrul Centrul de Studii Financiar-Monetare
5.1.2 Secţia/Laboratorul/catedra (toate, dacă sunt mai Departamenrul ,,Finanțe și Asigurări”
multe)
5.2. Apartenenţa organizaţiei la AŞM instituţională □ de profil  afiliată □
5.3. Subordonare administrativă faţă de minister Ministerul Educației al Republicii Moldova
5.4. Profiluri de acreditare relevate pentru proiectul Finanțe
propus
5.5. Adresa organizaţiei
5.5.1 Strada Alexei Mateevici 5.5.2 Nr. blocului 60
5.5.3 Localitatea Chișinău 5.5.4 Cod poştal MD-2005
5.6.Telefon (022) 542-709 5.6.1 Fax (022) 54-19-68
5.7. E-mailul organizaţiei anticamera@ase.md
6. Date personale ale directorului de proiect
6.1. Nume Ababii 6.2 Prenume Adrian
6.3. Gradul ştiinţific Doctor habilitat în 6.4 Titlul ştiinţific sau Profesor universitar
economie ştiinţifico-didactic
6.5. Specialitatea3 522.01 Finanţe
6.6. Funcţia în cadrul organizaţiei Decanul Facultății ,,XXXXX”
6.7. Telefon (022)402-752; 6.7.1 Fax (022) XXXXXX
XXXXXXX
6.8. E-mail personal XXXXXXXX
Se certifică autenticitatea datelor din prezenta propunere şi se aprobă realizarea proiectului de cercetare în
condiţiile menţionate.
Conducătorul organizaţiei Directorul de proiect
Numele, prenumele Furtună Dumitru Ababii Andrian
Telefon, fax (022) 542-709; (022) 54-19-68 (022) 22 34 56
Semnătura
L.Ș.

Teste grilă la tema 7

1. Articolul științific este
a) o lucrare științifică publicată într-o revistă științifică, care prezintă reflecții personale asupra
unui subiect, promovând atât idei ale cercetătorilor în domeniu, cât și experiența proprie;
b) o prezentare succintă a unei lucrării științifice;
c) lucrare de informare a publicului larg despre o anumită problemă, scrisă într-o formă
accesibilă și pe cât posibil literară.

2. Găsiți răspunsul fals. Componentele structurale ale unui articol sunt.

a) titlul;
b) autorii;
c) cuvinte-cheie;
d) recenzia;
e) rezumatul.
12
 3. Titlul articolului științific reprezintă:
a) anunță la ce se referă articolul;
b) descrie procedura cercetării;
c) focalizează atenția cititorului asupra a ceea ce este important de reținut în urma cercetării
prezentate, contribuția studiului efectuat la dezvoltarea domeniului cercetării.

4. Articolul științific poate avea:

a) un autor;
b) mai mulți autori;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.
5. Cuvintele cheie într-un articolul științific trebuie să conțină:
a) 1- 2 cuvinte;
b) 3-5 cuvinte;
c) 3 -10 cuvinte;
d) 10-15 cuvinte.

6. Rezumatul unui articol științific este:

a) un text scurt despre conținutul articolului;
b) o lucrare științifică publicată într-o revistă științifică, care prezintă reflecții personale asupra
unui subiect, promovând atât idei ale cercetătorilor în domeniu, cât și experiența proprie –
articol științific;
c) lucrare științifică amplă care abordează o anumită problemă, conținând elemente de
originalitate și contribuții ale autorului – monografie.

7. Găsiți răspunsul fals. Rezumatul conține următoarele elemente obligatorii:

a) actualitatea;
b) scop;
c) titlul;
d) metoda de cercetare;
e) rezultate.

8. Recenzia la o lucrare științifică este:

a) o prezentare succintă a unei opere literare sau științifice cu comentarii și aprecieri critice;
b) un proces unic, constând într-o mulțime de activități coordonate și controlate cu termene de
începere și de terminare;
c) prezentarea rezultatelor experimentale.

9. Identificați răspunsul fals. Planul unei recenzii include următoarele etape:

a) partea introductivă;
b) rezumat indicativ;
c) cuvinte cheie;
d) analiza swot a lucrării;
e) judecăți de valoare;
f) caracterizări de formă și fond;
g) concluzii.
10. Identificați răspunsul corect. Proiecte finanțate de la bugetul de star care au ca scop soluționarea
problemelor stringente ale țării și promovarea politicii de star în sfera științei și inovării prin
cercetare reprezintă:
a) Proiecte din cadrul programelor de stat;
b) Proiecte pentru tineri cercetători;
c) Proiecte bilaterale;
d) Proiecte pentru organizarea manifestărilor științifice internaționale.

Aplicație 1. Examinând conținutul articolului ,, ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND AUDITUL

STOCURILOR” de întocmit rezumatul și cuvintele cheie
13
 ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND AUDITUL STOCURILOR

Introducere
Stocurile constituie o parte semnificativă a activelor entităților, în special a celor din sfera de producere,
comerț și prestări servicii. Grație semnificației acestui tip de active și utilizării în multe procese din cadrul
activității entității, precum procesul de achiziție, de depozitare, producere și vânzare, auditul stocurilor
este o provocare de o complexitate deosebită în cadrul misiunilor de audit. Reglementările din domeniul
auditului și-n literatura de specialitate conțin diverse abordări privind exercitarea auditului stocurilor în
vederea optimizării procesului de auditare a situațiilor financiare.
Scopul articolului constă în investigarea problemelor auditului stocurilor și fundamentarea
recomandărilor de perfecționare a acestora în conformitate cu cerințele internaționale. În special, sunt
abordate problemele aferente: definirii auditului stocurilor; delimitării obiectivelor generale și specifice
ale auditului stocurilor bazate pe ciclul de operații; identificarea componentelor auditului stocurilor.
Necesitatea elaborării recomandărilor de perfecționare a auditului stocurilor este determinată de
insuficiența cercetărilor teoretice ale problemei și de importanța practică a tehnologiei auditului.
Metode aplicate
Cercetarea se bazează pe o abordare deductivă, de la general la particular, pornind de la stadiul actual al
cunoașterii aspectelor practice și teoretice aferente auditului stocurilor. Metodele aplicate, precum analiza
literaturii de specialitate în domeniul cercetat, metoda comparativă, inducția și deducția, abstracția
științifică, au permis o analiză mai profundă a abordărilor privind auditul stocurilor. În procesul cercetării,
au fost luate în considerare rezultatele investigațiilor specialiștilor autohtoni, precum și aspecte din
practicile internaționale avansate.
Rezultate și discuții
Pentru multe entități, stocurile reprezintă un element important în situațiile financiare, atât ca pondere în
totalul activelor, cât și din perspectiva rotației pe parcursul perioadei de gestiune. Auditul stocurilor este
condiționat de următorii factori principali: ponderea semnificativă ca sumă în bilanț și parte a capitalului
circulant, amplasarea diversă ce complică controlul fizic și inventarierea lor, diversitatea tipurilor de
stocuri și existența mai multor metode de evaluare.
De asemenea, auditul stocurilor este o activitate destul de anevoioasă datorită faptului că, de cele mai
multe ori, procedurile ce țin de controlul intern al stocurilor prezintă numeroase deficiențe, aceste tipuri
de active fiind supuse unui risc crescut de fraudă. Din acest motiv, reglementările naționale obligă
entitățile de a efectua anual inventarierea, iar unele entități, cu sisteme de control intern avansat, stabilesc,
prin politici interne, inventarierea periodică a stocurilor.
În opinia noastră, este necesară delimitarea conceptuală a „auditului stocurilor”, în cadrul unui audit al
situațiilor financiare și definirea obiectivelor misiunii de audit, bazate pe aserțiunile managementului.
Literatura de specialitate conține diverse abordări privind procesul de auditare a situațiilor financiare,
care pot fi clasificate convențional în patru grupe:
1) abordări bazate pe segmente de activități;
2) abordări bazate pe cicluri de operațiuni;
3) abordări pe solduri;
4) abordări mixte.
În practica autohtonă, cel mai frecvent este utilizată abordarea bazată pe fragmentarea auditului în
cicluri de operații. În practica internațională, în special, în companiile din Big Four, se utilizează
preponderent un mix de abordări, în dependență de nivelul de risc al entităților auditate, îndeosebi, se
recurge la abordarea pe solduri și cea pe cicluri de operații, care încadrează aceleași tipurile de operații și
solduri de conturi strâns corelate.
Savanții Arens Alvin A. și Loebbecke James K. din SUA propun divizarea auditului pe următoarele
cicluri de operații: ciclul vânzări-încasări, ciclul procurări-plăți, ciclul salarii-personal, ciclul stocuri-
depozitare, ciclul atragere-rambursare de capital [1, p.180].
Considerăm că această abordare este justificată, deoarece, fiind bazată pe operații similare, ce implică
soldurile și rulajele conturilor interconectate de natură economică similară, ceea ce asigură un nivel sporit
al calității serviciilor de audit cu un efort rezonabil, prin evitarea verificării repetate a unora și acelorași
informații, ca, de exemplu, în cazul abordării auditului bazat pe solduri.

14
 Auditul situațiilor financiare ca și concept este unul relativ nou pentru Republica Moldova. Totodată,
conformarea la reglementările internaționale a început în anul 2012, prin acceptarea spre aplicare a
Standardelor Internaționale de Audit (în continuare – ISA) și a Codului etic al profesioniștilor contabili
[11] și, mai recent, prin aprobarea Legii cu privire la auditul situațiilor financiare [6], documente
elaborate în baza Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006
privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate [4]. Astfel, putem constata că, la noi
în țară, atât reglementările aplicate, cât și literatura de specialitate autohtonă conțin un număr redus de
studii privind practica auditului financiar, iar problemele aferente segmentării auditului pe cicluri de
operații nu sunt încă suficient investigate și necesită o abordare integrată prin prisma ralierii practicilor de
audit autohtone la standardele internaționale.
Investigarea abordărilor conceptuale ale auditului stocurilor, în literatura de specialitate autohtonă și
internațională, a demonstrat că cercetările anterioare nu conțin o definiție a auditului stocurilor, ca atare,
aceasta fiind subînțeleasă din combinarea noțiunilor de „audit” și „stocuri” sau a „ciclului stocuri-
depozitare”. După părerea noastră, noțiunea „auditul stocurilor” poate fi definită prin două dimensiuni: 1)
definirea conceptului de „audit”;
2) definirea conceptului de „ciclul stocuri-depozitare”.
Potrivit Legii, privind activitatea de audit [5, art.2], prin audit, se subînțelege examinarea independentă
a rapoartelor financiare anuale, a rapoartelor financiare anuale consolidate și a altor informații, aferente
acestora, ale entității auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste a auditorului asupra
corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative, cerințelor stabilite față de aceste rapoarte. Totodată,
auditul este definit, sub aspect general și conceptual, ca o activitate de întreprinzător, care constă în
prestarea de servicii profesionale, efectuate pe bază de contract, pentru exprimarea opiniei asupra
veridicității rapoartelor financiare în conformitate cu reglementările în domeniu.
În conformitate cu ISA 200, „Obiectivele generale ale auditorului independent și desfășurarea unui
audit în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit”, scopul unui audit este „să crească gradul de
încredere al utilizatorilor vizați în situațiile financiare. Acest lucru este obținut prin exprimarea unei
opinii de către auditor cu privire la măsura în care situațiile financiare sunt întocmite, sub toate aspectele
semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil. În cazul majorității cadrelor
de raportare, opinia se referă la măsura în care situațiile financiare sunt prezentate, în mod corect, sub
toate aspectele semnificative, sau oferă o imagine corectă și fidelă în conformitate cu cadrul de raportare.
Un audit efectuat în conformitate cu ISA-urile și cerințele etice relevante îi permite auditorului să își
formeze acea opinie” [11, pct. 3].
În literatura de specialitate și reglementările privind auditul ale altor țări, precum România și
Federația Rusă, se conțin noțiuni similare privind auditul și scopul acestuia.
În lucrarea savanților din România, Morariu A. și Țurlea E., auditul este definit ca o „examinare
profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în vederea exprimării unei opinii motivate
asupra imaginii fidele a situațiilor financiare anuale” [9, p.12].
O altă abordare conceptuală privind auditul este prezentată în lucrarea economiștilor români
Dobroțeanu L. și Dobroțeanu C.L., care definesc auditul situațiilor financiare de sinteză ca fiind
„stabilirea gradului în care situațiile financiare îndeplinesc obiectivul lor major de respectare a imaginii
fidele a situației patrimoniale, a rezultatelor obținute etc.” [4, p.27].
Colectivul de autori Meniu M., Panaitescu I., Afanase C., Lilaia D., în mod analogic, afirmă că
auditul financiar „reprezintă activitatea de examinare în vederea exprimării de către auditorii financiari a
unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele
internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România” [8, p.15].
În opinia cercetătorilor Preda B.F. și Hurloiu L.R., „auditul reprezintă o investigație de mare amploare
a proceselor, sistemelor, informațiilor, produselor etc., existente în interiorul organizației sau diseminate
de aceasta. Rezultatul activității se constituie, în mod firesc, într-o mixtură de puncte de vedere calificate,
formulate de specialiști din domenii diferite de activitate, astfel, încât să se poată stabili un calificativ
general” [10, p.13].
După părerea savanților ruși, Erofeeva V., Piscunov V. și Bitiucova T., auditul reprezintă „auditarea
independentă a situațiilor financiare a persoanei auditate cu scopul de a exprima o opinie cu privire la
veridicitatea anumitor rapoarte” [14, p.12].
Renumitul savant american Montgomery J.W. definește auditul ca: „o examinare sistematică a
înregistrărilor și documentelor contabile ale unei entități economice sau ale unei organizații, cu scopul de
a le verifica și a raporta rezultatele acesteia” [2, p.27].

15
 Din definițiile de mai sus, putem constata că termenul „audit” este definit, în mod diferit, în literatura
de specialitate, și implică trei componente importante: situații financiare (înregistrări contabile), auditor și
activitate sau tehnici de audit.
Dacă noțiunea de „audit” este larg analizată în literatura de specialitate, atunci conceptul dimensiunii
„ciclul stocuri-depozitare”, nu își are o definire specifică în literatura de specialitate.
Arens A.A., Loebbecke J.K consideră că „ciclul stocuri-depozitare are o legătură strânsă cu toate
celelalte cicluri, mai ales în cazul unei companii producătoare. În costul stocurilor, intră valoarea
materiilor prime (ciclul cumpărări-plăți), a manoperei directe (ciclul salarii-personal) și regia de producție
(ciclurile cumpărări-plăți și salarii-personal). Vânzarea produselor finite privește ciclul vânzări-încasări”
[1, p.181]. De asemenea, savanții sus-menționați sunt de părerea că stocurile pot fi utilizate și în calitate
de garanții, în cazul întreprinderilor producătoare și celor din comerț, astfel stocurile sunt parte și la ciclul
atragere-rambursare a capitalului. Subscriem la această abordare, și considerăm că datorită interacționării
permanente și strânse cu celelalte cicluri, ciclului stocuri-depozitare îi revine un loc central în procesul de
auditare a situațiilor financiare.
În vederea definirii „ciclului stocuri-depozitare”, considerăm necesară analiza noțiunilor „ciclu” și
„ciclu de operații”. Astfel, Dicționarul explicativ al limbii române, oferă mai multe definiții ale
termenului „ciclu”, printre care și: Ciclu, s.n. – succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc.,
care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit
proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele [3].
În literatura de specialitate, noțiunea „ciclu de operațiuni” este abordată de cercetătorii români Toma
M. și Chivulescu M. Prin formula sintezei analitice, savanții au definit noțiunea de „circuit” ca fiind
„înlănțuirea operațiilor care participă la realizarea aceluiași scop”, iar mai multe circuite formează un
ciclu [14, p.8]. Astfel, savanții consideră că prin suprapunerea schemelor de desfășurare a ciclului de
operațiuni contabile și a ciclului operațiilor de gestiune, aceste două cicluri se integrează perfect, servind,
în cele din urmă, aceluiași scop.
Analizând cele expuse mai sus, considerăm că ciclul stocuri-depozitare ar putea reprezenta
totalitatea tranzacțiilor de recunoaștere și evaluare a stocurilor în procesul de achiziție, depozitare,
producere și vânzare a acestora.
Astfel, ciclul stocuri-depozitare prezintă cel mai complex și dificil segment al unei entități, dată fiind
legătura strânsă cu toate celelalte cicluri.
Urmare a definirii acestor două dimensiuni, noțiunea de „auditul stocurilor”, în opinia noastră, poate fi
formulată în felul următor: auditul stocurilor reprezintă examinarea profesională, independentă, de
către o persoană autorizată, a informațiilor aferente stocurilor prezentate în situațiile financiare ale
entității, în vederea exprimării unei opinii privind prezentarea acestora în mod corect, sub toate
aspectele semnificative, sau oferă o imagine corectă și fidelă în conformitate cu cadrul de raportare
aplicabil.
Ciclul stocuri-depozitare are un caracter unic datorită corelației strânse cu celelalte cicluri de
operații. Materiile prime și manopera directă intră în ciclul stocuri-depozitare din ciclul cumpărări-plăți,
respectiv din ciclul salarii-personal, iar ciclul stocuri-depozitare se încheie cu vânzarea bunurilor prin
operațiile din ciclul vânzări-încasări.
În vederea exercitării auditului, este necesară stabilirea obiectivelor de audit la nivelul grupelor de
operații și solduri. Stabilirea obiectivelor de audit este direct bazată pe aserțiunile managementului
entității, care reprezintă afirmații privind categoriile de operații și conturi incluse în situațiile financiare
ale entității. Savanții Arens A. A. și Loebbecke J. K., făcând referință la Declarația privind Standardele de
Audit SUA 31 (secțiunea 326), clasifică aserțiunile în cinci categorii generale:
1. Existență sau apariție (producere) – care presupune că activele, datoriile și capitalurile proprii incluse
în bilanț au existat cu adevărat la data întocmirii bilanțului, iar operațiunile incluse în situațiile financiare
s-au produs cu adevărat pe parcursul perioadei de gestiune auditate.
2. Exhaustivitate – potrivit căruia toate operațiunile și conturile care ar trebui prezentate sunt incluse în
situațiile financiare.
3. Evaluare sau afectare (alocare) – prin care se susține că orice cont de active, datorii, capitaluri proprii,
venituri și cheltuieli a fost inclus în situațiile financiare în mod veridic.
4. Drepturi și obligații – ce confirmă faptul că activele reprezintă drepturile entității, iar datoriile –
obligațiile acesteia la un moment dat.
5. Prezentare și dezvăluire – se referă la faptul că elementele incluse în situațiile financiare sunt corect
combinate, divizate, descrise și dezvăluite [1].

16
 Astfel, obiectivele de audit ce țin de operații au o legătură foarte strânsă cu aserțiunile manageriale și
sunt stabilite cu scopul ca auditorul să aibă un cadru de referință în cadrul angajamentului.
Potrivit autorilor Arens A. A. și Loebbecke J. K., obiectivele rămân identice de la un audit la altul,
însă probele diferă, în funcție de circumstanțe. Astfel, obiectivele de audit se împart în obiective de audit
referitoare la operații și obiective de audit raportate la soldurile conturilor [1].
La rândul lor, obiectivele de audit legate de operații pot fi generale, aplicabile fiecărui tip de operații
semnificative și obiective specifice, care se aplică fiecărei categorii de operațiuni și adaptate nemijlocit
unui tip de operații, cum ar fi stocurile. Aceiași autori delimitează șase obiective generale de audit privind
operațiunile: existență, exhaustivitate, exactitate, clasificare, cronologie, sistematizare și sintetizare [1,
p.187].
Obiectivele de audit referitoare la soldurile conturilor, similar celor legate de operațiuni, pot fi
delimitate în generale și specifice, și, la fel, se bazează pe aserțiunile conducerii.
În lucrarea cercetătorului autohton, Slobodeanu S. [11], se propune ierarhizarea obiectivelor de audit
legate de tipurile de operații și referitoare la conturi în dependență de aserțiunile managementului. Suntem
de acord cu astfel de abordare, care prevede corelarea aserțiunilor managementului cu obiectivele de audit
la nivel de ciclu stocuri-depozitare și cu soldurile ce se integrează în acest ciclu.
În opinia noastră, obiectivele de audit generale / specifice privind operațiile ciclului stocuri-depozitare
sunt:
• Existență / Procurarea stocurilor corespund achizițiilor făcute de la furnizori reali; • Exhaustivitate /
Operațiile ce țin de procurarea stocurilor sunt înregistrate în totalitate;
• Exactitate / Stocurile sunt corect documentate și corespund cantității procurate și produse;
• Clasificare / Operațiile sunt clasificate corect;
• Cronologie / Operațiile sunt înregistrate la date corecte și corespund perioadei de gestiune respective;
• Sistematizare și sintetizare / Operațiile de procurări, producere, depozitare sunt adecvat transferate în
registru depozitarului și sunt sintetizate corect;
• Prezentare și dezvăluire / Operațiile ciclului sunt corect combinate, divizate, descrise și dezvăluite în
situațiile financiare.
La rândul lor, obiectivele de audit generale / specifice aferente soldurilor sunt identificate ca:
• Existență / Stocurile incluse în bilanț există fizic;
• Exhaustivitate / Toate stocurile existente sunt identificate și inventariate;
• Exactitate / Stocurile sunt corect identificate în vederea evaluării: costul stocurilor este corect
determinat, folosind metoda de evaluare acceptată; sumele incluse in situațiile financiare corespund
datelor contabile;
• Clasificare / Stocurile sunt corect clasificate și etichetate;
• Separarea exercițiilor (cezură) / Confirmarea că procurarea și vânzarea de stocuri sunt înregistrate în
perioada de gestiune adecvată;
• Concordanța detaliilor / Stocurile din procesele de inventariere concordă cu Cartea mare;
• Valoarea realizabilă / Stocurile cu mișcare lentă și fără mișcare, precum și stocurile învechite au fost
identificate și evaluate la valoarea realizabilă netă;
• Drepturi și obligații / Numai stocurile ce aparțin cu drept de proprietate sunt prezentate în situațiile
financiare;
• Prezentare și dezvăluire / Stocurile sunt corect prezentate și dezvăluite în situațiile financiare.
Ciclul stocuri-depozitare include două sisteme separate strâns corelate: circuitul fizic al bunurilor și
circuitul costurilor aferente acestor bunuri. Existența mai multor locații de depozitare a stocurilor, precum
și diversitatea naturii lor, impune existența mecanismelor de control pe măsură, atât în scopul detectării și
urmării fizice a stocurilor, cât și privind costurile aferente acestora. Savanții Arens A. A. și Loebbecke J.
K. [1, p.738], evidențiază șase funcții ale ciclului stocuri-depozitare, care sunt direct corelate cu circuitul
stocurilor în cadrul entității și respectiv cu documentarea operațiilor din acest circuit.
Funcția primară a ciclului stocuri-depozitare constă în prelucrarea comenzilor de cumpărare,
documentată prin cererile de aprovizionare sau comanda de cumpărare, în dependență de specificul
entității. Următoarea etapă presupune primirea nemijlocită a bunurilor în baza facturilor fiscale ale
furnizorului și întocmirea borderoului de recepție. Stocarea bunurilor presupune transferarea lor la depozit
și înregistrarea lor în borderoul depozitarului. Funcția de prelucrare și fabricație este una dintre cele mai
complexe și diferă considerabil de la entitate la alta. Complexitatea este evidențiată atât prin numărul
mare de procese, cât și prin documentarea lor de diferite departamente implicate, precum și de necesitatea
calculării costurilor de producție. Următoarea funcție reprezintă funcția de stocare a produselor finite prin

17
întocmirea documentelor primare la depozitul de produse finite. Finalizarea ciclului de stocuri-depozitare,
prin livrarea produselor cumpărătorilor, face parte, de asemenea, din ciclul vânzări-încasări și se
documentează prin factura fiscală către cumpărător și, totodată, recunoașterea veniturilor și costurilor
aferente vânzării.
De menționat că, în cadrul auditului ciclului stocuri-depozitare, o deosebită atenție se atrage
mecanismelor interne de control. Inventarierea regulată a stocurilor, în orice stadiu al ciclului, prin
compararea soldurilor efective cu cele din contabilitate, reprezintă un instrument eficient în cadrul
misiunilor de audit.
Autorii Arens A. A. și Loebbecke J. K. consideră că „obiectivul general al auditului ciclului stocuri-
depozitare constă în a determina dacă materiile prime, produsele în curs de fabricație, stocurile de produse
finite și costul bunurilor vândute sunt fidel prezentate în situațiile financiare” [1, p.742]. În scopul
eficientizării auditului ciclului stocuri-depozitare, sunt distinse cinci părți-componente: cumpărarea și
înregistrarea materiilor prime, manoperei și regiei; transferarea internă a activelor și costurilor; expedierea
bunurilor și înregistrarea veniturilor și costurilor; observarea fizică a stocurilor; evaluarea și compilarea
stocurilor.
Componentele auditului ciclului stocuri-depozitare sunt mai eficient auditate în cadrul celorlalte
cicluri în cadrul auditului. Astfel, cumpărarea și înregistrarea materiilor prime, manoperei și regiei sunt
verificate ca parte a ciclului de procurări-plăți și salarii-personal. Expedierea produselor și înregistrarea
veniturilor și costurilor aferente sunt testate în cadrul auditului ciclului de vânzări-încasări. Deși aceste
testări sunt parte ale altor cicluri, rezultatele verificărilor sunt necesare pentru evaluarea auditului
stocurilor în ansamblu. Concluzii În literatura de specialitate, – reglementările privind auditul și, în
practica autohtonă și internațională, – procesul de auditare a situațiilor financiare sunt abordate în diverse
moduri. Aceste abordări sunt bazate pe segmente de activități, cicluri de operații și solduri. După părerea
noastră, auditul stocurilor este mai eficient în cazul abordării pe ciclul stocuri-depozitare.
Literatura în domeniu nu oferă o definire distinctă a auditului stocurilor în cadrul auditului situațiilor
financiare. În acest context, propunem definirea auditului stocurilor ca examinarea profesională,
independentă, de către o persoană autorizată, a informațiilor aferente stocurilor prezentate în
situațiile financiare ale entității, în vederea exprimării unei opinii privind prezentarea acestora, în
mod corect, sub toate aspectele semnificative sau oferă o imagine corectă și fidelă în conformitate
cu cadrul de raportare aplicabil.
Exercitarea auditului este concepută prin stabilirea obiectivelor de audit la nivelul grupelor de operații
și solduri. Stabilirea obiectivelor de audit este direct bazată pe aserțiunile managementului entității.
Auditul stocurilor, în opinia noastră, poate avea următoarele obiective la nivelul grupelor de operații,
precum: existență, exhaustivitate, exactitate, clasificare, cronologie, sistematizare și sintetizare, prezentare
și dezvăluire. De asemenea, sunt propuse obiective de audit generale aferente soldurilor și, pentru ambele
concepte, sunt delimitate obiectivele de audit specifice.
În literatura de specialitate, se conțin cinci părți-componente ale auditului stocurilor: cumpărarea și
înregistrarea materiilor prime, transferarea internă a activelor și costurilor, expedierea bunurilor și
înregistrarea veniturilor și costurilor, observarea fizică a stocurilor, evaluarea și compilarea stocurilor.
Unele dintre aceste componente sunt mai eficient auditate în cadrul celorlalte cicluri în cadrul auditului.
Suntem de acord cu astfel de abordare, totodată, considerăm că auditul ciclului stocuri-depozitare trebuie
să fie corelat cu funcțiile și circuitul stocurilor, precum și cu documentarea operațiilor respective.

Bibliografie:
1. ARENS, Arvin A., LOEBBECKE, James K. Audit. O abordare integrată. Trad. [după ed. a 8-a engl.]
de Levițchi R. Chișinău: Editura ARC, 2003. 972 p.
2. BASU, S. K., Fundamentals of auditing, Delhi, India, Editura Pearson, Release Date: July 2009, ISBN:
9788131728857, 368 p.
3. Dicționare ale limbii române. www.dexoline.ro. Revista / Journal „ECONOMICA” nr.2 (104) 2018
115 FINANȚE, CONTABILITATE ȘI ANALIZĂ FINANCIARĂ / FINANCE, ACOOUTIG AND
FINANCIAL ANALYSIS
4. Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal
al conturilor anuale și al conturilor consolidate. – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157/87 din 9
iunie 2006.
5. DOBROȚEANU, Laurențiu, DOBROȚEANU, Camelia Liliana Audit – concept și practici: abordare
națională și internațională. București: Editura Economică, 2002. 320 p.

18
6. Legea cu privire la activitatea de audit nr. 61 din 16.03.2007. – www.lex.justice.md
7. Legea cu privire la auditul situațiilor financiare nr. 271 din 15.12.2017, publicat în Monitorul Oficial
nr. 7-17 din 12.01.2018, în vigoare din 01.01.2019.
8. MENIU, M., PANAITESCU, I., AFANASE, C., VILAIA, D. Audit financiar. Chișinău: Ed. „Tehnica
Info”, 2009. 298 p.
9. MORARIU, Ana, TURLEA, Eugeniu Auditul financiar-contabil. București: Editura Economică, 2001.
244 p.
10. PREDA, Bianca F., HURLOIU, Lăcrămioara R. Audit financiar contabil. Chișinău: Print-Caro, 2011.
369 p.
11. SLOBODEANU, Svetlana, Probleme ale auditului ciclului de procurări-plăți, Teză de doctor,
Chișinău, 2015, 212 p.
12. Standardele Internaționale de Audit, acceptate prin Ordinul Ministrului Finanțelor al Republicii
Moldova nr. 62 din 13 mai 2014. – www.mf.gov.md.
13. Standardele Internaționale de Raportare Financiară, acceptate prin Ordinul Ministrului Finanțelor al
Republicii Moldova nr. 109 din 19 decembrie 2008. – www.mf.gov.md.
14. TOMA, Marin, CHIVULESCU, Marius. Ghid practic pentru audit financiar și certificarea bilanțurilor
contabile. București: CECCAR, 1995. 304 p.
15. ЕРОФЕЕВА, В., ПИСКУНОВ, В., БИТЮКОВА, Т. Аудит: учебное пособие для СПО. 4-е изд.,
Москва: Издательство Юрайт, 2016. 207 с. (ISBN 978-5-9916-5455-5)

19