SUGESTII

CU PRIVIRE LA EDITAREA UNOR PĂRȚI

ALE

TEZEI DE MASTERAT

 Rezumat
 Introducere
 Concluzii
 Bibliografie
 1. REZUMAT

Rezumatul unei lucrări științifice sau a unei teze de absolvire reflectă cuvintele cheie,
domeniul, obiectul și subiectul cercetării, scopul principal și sarcinile lucrării, rezultatele
concrete obținute, noutatea și valoarea practică, recomandări principale, beneficiarii (reali sau
potențiali) lucrării. Volum rezumatul nu depășește 1 pagina cu maximum 350-600 cuvinte.
Teza de master va conține un rezumat în limba română și un rezumat într-o limbă de
circulație internațională (engleză sau franceză).
 2. INTRODUCERE

Introducerea este o parte importantă a lucrării (în volum de maximum 2 pagini) și se va

prezenta succint importanţa şi actualitatea temei abordate, motivându-se alegerea ei şi pot fi, de
asemenea, prezentate punctele de vedere existente în literatura de specialitate în ceea ce privește
tema abordată. Introducerea conține suficiente informații pentru a convinge audiența că autorul
lucrării stăpânește subiectul suficient de bine, dar nu abordează exhaustiv tematica. Ea are
menirea de a pregăti audiența și a mobiliza atenția la expunerea cercetărilor realizate în cadrul
tezei.

Introducerea conține:
 Argumentarea alegerii temei de master și actualitatea ei;
 Formularea problemei;
 Obiectul și subiectul lucrării;
 Estimarea stării actuale a obiectului de studiu;
 Argumentarea necesității realizării cercetărilor;
 Scopul și sarcinile cercetării;
 Noutatea și necesitatea lucrării;
 Metodele de cercetare;
 Legătura lucrării cu cercetările științifice ale catedrei;
 Beneficiarii temei de cercetare (agenți economicii, instituții de stat și de studii);
 Aprobarea rezultatelor cercetării.

Formularea problemei cercetării – identificarea contradicțiilor existente în domeniul

de studiu, necesitatea obținerea unor cunoștințe pentru soluționarea contradicțiilor existente.
Obiectul și subiectul cercetării ca elemente ale procesului de cercetare reprezintă
raportul dintre partea comună și cea particulară. Din obiect se evidențiază partea care servește
subiectul cercetării. Subiectul cercetării este cu mult mai îngust șu concret decât obiectul.
Subiectul propriu zis și determină tema cercetării, care este scoasă și pe titlul tezei.

Ex: mașina de(..) - reprezintă obiectul, iar sistemul de comandă al mașinii – subiectul.

Scopul lucrării trebuie formulat prin obținerea unor rezultate concrete (elaborare,
realizare, implementare, îmbunătățire …), dar nu prin expresii generale (cercetare, studiu, …-
care sunt mijloace de atingere a scopului).
Ex: elaborarea sistemului de comandă al mașinii …. pentru majorarea productivității de lucru și
reducerea consumului de energie electrică.

Atingerea scopului propus poate fi realizată prin rezolvarea succesivă a unor sarcini
concrete: stadiul actual al cercetării, elaborarea suportului matematic, simularea cu ajutorul
calculatorului, elaborarea structurii de putere, elaborarea sistemului de control, încercări
experimentale etc
Noutatea și originalitatea rezultatelor obținute se exprimă prin diferența față de altele
cunoscute, se descrie gradul de noutate (obținut pentru prima oară, îmbunătățit, dezvoltat etc)

Valoarea practică a rezultatelor obținute: informații concrete despre utilizarea reală la

întreprinderi sau în procesul didactic. Aici se poate concretiza scara presupusă de utilizare,
valoarea economică reală care poate fi atinsă.

Aportul personal: obținerea unor soluții și rezultate proprii. Rezultatul poate fi elaborări
teoretice noi, metode noi de proiectare mai precise, determinarea unor noi legături sau fenomene
noi, obiecte noi elaborate cu performanțe majore, majorarea productivității sau a eficienței
energetice, tehnologii noi.

Aprobarea rezultatelor lucrării: în cadrul unor expoziții sau conferințe științifice,

publicarea lucrărilor științifice în reviste și culegeri de articole, brevete de invenții.

Metodele de cercetare descriu instrumentele utilizate pentru obținerea rezultatelor

(metode analitice, metode numerice, investigații teoretice, simulări pe calculator, încercări
experimentale în laborator sau în condiții reale).
 3. CONCLUZII

Concluziile cuprinde o totalizarea a cercetărilor realizate și rezultatelor obținute, propuneri și

recomandări concrete. În general, concluziile reflectă succesiv soluția tuturor sarcinilor
formulate în Introducere, ceea ce permite de a evolua finalitatea și integralitatea lucrării.

Compartimentul Concluzii conține:

 totalizarea rezultatelor principale ale lucrării (cercetării);
 estimarea gradului actual de soluționarea a problemei și sarcinilor propuse;
 evidențierea celor mai importante rezultate și noutatea lor;
 metode utilizate sau nou elaborate, performanțele ale mașinilor, echipamentelor și
sistemelor elaborate;
 validarea rezultatelor obținute și compararea cu rezultatele aduse în lucrările analogice
naționale și internaționale;
 contribuțiile personale ale autorului, valorile adăugate și relevanța lucrării;
 recomandări pentru utilizarea rezultatelor obținute și posibilitatea implementării practice.
 4. BIBLIOGRAFIE

La scrierea unei lucrări de absolvire cercetarea bibliografică este cea care va permite
familiarizarea autorului să ia contact cu ceea ce s-a publicat în domeniul de studii și analiza-
sinteza materialului bibliografic. Pentru elaborarea unei lucrări de absolvire se recomandă să
fie consultate cel puțin30 de surse, în timp ce pentru elaborarea unei lucrări de master se
recomandă studierea a cel puțin 50 de surse bibliografice. Dintre acestea, se recomandă să fie
acte legislative și normative, standarde, manuale și îndrumare ale profesorilor catedrei, cărți de
specialitate, articole din revistele de specialitate naționale și internaționale, volume ale unor
conferințe internaționale și alte surse (internet, rapoarte, articole de ziar). Cu excepţia surselor de
mare autoritate în domeniul de studii se recomandă consultarea cu preferință lucrările publicate
în ultimii cinci ani, față de momentul efectuării cercetării bibliografice.