Tema : “Finanțarea proiectelor investiționale în Republica

Moldova”

Cuprins

Introducere
Subiectul I Considerări de bază asupra investițiilor
Subiectul II Particularitățile procesului investițional în Republica Moldova
Concluzie
Bibliografie

1
 Introducere
Lucrarea prezintă o cercetare în domeniul surselor investiționale de relansare și dezvoltare a
Republicii Moldova.În momentul luării deciziei de investiții într-un domeniu oarecare,ar trebui în mod
clasic să se utilizeze și acumulările anterioare de capital, însă, nu întodeauna sunt suficiente pentru
realizarea obiectivului propus.Deci în așa caz, pe lîngă sursele proprii se apelează la crditele bancare ,
programe și proiecte investiționale naționale și internaționale.
Optica procesului de dezvoltare socioe-conomică a statelor, în secolul al XXI-lea, este focalizată
asupra specificului dezvoltării durabile care, actualmente, în Republica Moldova, se realizează prin
intermediul proiectelor economice, sociale, de infrastructură la diferită scară. Aceste proiecte necesită
resurse majore, însă, dat fiind caracterul limitat al acestora, factorul decizional, întotdeauna, trebuie să
aleagă, din diferite proiecte, ideile cele mai eficiente. Pentru o asemenea selecţie există un şir de
criterii / indicatori: rata internă de rentabilitate, termenul de recuperare a investiţiei, indicatorii
actuariali ş.a. Pe lângă aceste criterii, autorii propun utilizarea, în procesul de selectare a proiectelor
investiţionale, a modelului economico-matematic, care ia în considerare restricţiile înaintate faţă de
proiect şi impactul acestuia asupra diferitelor părţi implicate atât în elaborarea şi realizarea proiectului,
cât şi asupra beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai acestuia.
Cuvinte-cheie: investiție,risc,proiecte investiţionale, dezvoltare durabilă, criterii de selectare,
consum,climat investițional,investiții străine

2
 Subiectul I
Considerări de bază asupra investițiilor
Optica procesului de dezvoltare socio-economică a statelor, mai cu seamă a celor dezvoltate
economic conform clasificării ONU, în sec.XX-XXI, este focalizată asupra specificului dezvoltării
durabile. Această perspectivă, conform definiţiei Institutului Internaţional de Dezvoltare Durabilă,
urmăreşte satisfacerea nevoilor prezente ale societăţii, fără a compromite posibilitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile nevoi

Conceptul dezvoltării durabile se bazează pe două concepte-cheie: nevoile şi limitele societăţii, cu

repercusiuni adânci în teoria gândirii sistemice. Abordarea sistemică permite găsirea unui echilibru în
luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte raportul „omul – economia – mediul ambiant”.

Nevoile nelimitate ale omului şi resursele limitate naturale şi sociale (exprimate prin cele ale
organizaţiilor, instituţiilor care prestează servicii şi livrează produse calitative, ale populaţiei educate şi
sănătoase, ale specialiştilor calificaţi etc.) sugerează entităţilor publice găsirea unei marje optimale în
ceea ce priveşte eficienţa şi eficacitatea proceselor de dezvoltare socio-economică, de care aceste
entităţi sunt responsabile. Într-adevăr, în condiţiile unui deficit de resurse naturale şi sociale, sarcinile
de bază ale entităţilor publice devin tot mai greu de realizat.

Cuvîntul “investiție” este de origine latină care se traduce ca îmbrăca,a acoperi și a apărut în limbajul
economic cu sensul de a face un efort bănesc initial pentru atingerea scopurilor ulterioare.S-ar părea că
însăși etimologia acestui cuvînt ne sugerează semnificația acestui fenomen.Însă ,analizînd definițiile
existente în literatura clasică și contemporană, am constatat că investițiile sunt tratate în mod diferit.

Subiectul investiției este persona care investește și în majoritatea cazurilor beneficiază de acestă
investiție.Subiecte ale investiției pot fi :

- Persone fizice - indivizii care investesc în businessul privat,aceștea pot fi fermierul care alocă
mijloace în businessul agrar,comerciantul care investește într-o afacere comercială sau întreprinzătorul
care alocăm mijloace într-o altă afacere productive proprie.În acestă categorie nu vom include
individual care investește în întreprinderi mari.

- Persoanele juridice.Întreprinderea ce nu se află în proprietate privată dar care realizeză cheltueli și

profituri sau alt fel spus rezultatele activității ei pot fi redate reprezentativ sub formă de cheltueli și de
încasări bănești.

- Investitorul corporativ – se formează din întregul colectiv de investitori acționari ai aceleiași

întreprinderi.

3
 - Administrația publică care funcționează în limitele jurisdicției sale.

Subiecții afiliați investiției,care includ creditori,proiectanți,experți,persoane împuternicite să

controleze realizrea lucrărilor investiționale,organele de supraveghere ale statului (respectarea
diferitelor norme de protecție a mediului ambiant , norme sanitare ,urbanistice,de combatere a
incendiilor),o serie de specialiști și consultanți.Deși au o componență diferită ,acești subiecți sunt
prezenți în majoritatea proiectelor investiționale fie în calitate de parteneri ,furnizori, fie în calitate de
experți sau angajați.

Structura investițiilor ,privite din diferite unghiuri de vedre ,are o importanță teoretică și practică în
stabilitatea unor modalități de sporire a eficienței proiectelor de investiții și de optimizare a
portofoliului și a întregii activități la nivel macro- și micro-economic.

În teoria economică,există foarte multe criterii de clasificare a investițiilor,dar cîteva dintre ele sunt
recunoscute ca esențiale ,fiind larg utilizate de economiști.Conform acestor criterii ,investițiile se
clasifică precum urmeză mai jos.

 După destinația fondurilor alocate:

1. Investiții de capiatl care reprezintă alocarea mijloacelor bănești nemijlocit în producție,pentru

constituirea activelor reale (achiziționare de bunuri,utilaje,întreprinderi în scopul sporii stocurolor de
producție).

2. Investiții de portofoliu care se realizează prin cumpararea titlurilor de valoare,operelor de

artă,crearea unor depozite bancare,ținâdu-se cont mai mult de rata dobînzilor bancare,în funcție de care
se apreciază dacă sunt sau nu rentabile.

3. investiții publice sunt destinate pentru atingerea scopurilor de gestionare a administrației publice,
care sunt făcute de autoritățile statului.

4. Investiții individuale sunt destinate susșinerii activităților curente ale indivizilor și gospodăriilor
acestora.

 După obiectivul care se urmărește prin realizarea proiectului :

Investiții de expansiune acestea presupun cheltueli în vedrea mării capacităților de producție.

Investiții de menținere,ce țin de reutilarea capacităților de producție existente.

Investiții de modernizare ,care se fac cu scopul creșterii performanțelor tehnice ,îmbunătățirii

randamentelor utilajelor existente

4
 Investișii de inovare ,adică lansarea noilor activităși.

 După gradu de risc care îl implică :

Investiții cu risc redus care sunt cele mai frecvente.Acestă categorie include investițiile de menținere și
de ameliorare,care necesită resure puține,dar au și cele mi mic efecte.
Investiții cu risc sporit,în categoria cărora intră investițiile de dezvoltare,de expansiune, de inovare, iar
uneori și cele de modernizare,acestea fiind valori mult mai mari,producînd însă efectemai mari.
 După structural lor tehnologică :
Investiții în mijloace fixe care include cheltuelile de achiziționare,cheltulei de montaj și de
instalare,cheltueli pentru achiziția lui și cheltulei aferente construcțiilor.
Cheltueli preliminare și alte cheltueli
Capital de lucru sau fond de rulment,reprezentînd prima dotare.
 După sursa de finanțare :
Investiții finanțate din surse proprii.
Investiții finanțate din surse atrase..
Economiștii clasici au analizat corelațiile dinte diverse fenomene economice,inclusive investițiile,și
procesul dezvolării economice.Investițiile , în teoriile acestor economiști dețin un rol opus
economisirilor-ele joacă un rol expansionist,deoarece prin investiție se cumpărăbunuri și servicii ,care
provoacă extinderea activităților agenților economici.Iar acesta ,la rândul său ,se reflect în creșterea
produsului intern brut. Rata dobînzii este elemental principal care determină activitatea investițională
într-o economie.De aceea,în teoriile clasicilor,investițiile și economiile sunt tratate ca două fenomene
opuse.

1.1 Climatul investițional

Noțiunea de climat investițional indică nivelul de atractivitate al unei țări (ramuri,zone,regiuni)
pentru alocarea investițiilor.

Climatul investițional al unei țări este determinat de valorile unui șir de parametri care reflectă
imaginea integrală a țării , capacitatea țării pentru însușirea investițiilor, riscurile aferente procesului
investițional.

Printre aceștea vom enumera resursele natural și starea mediului ,calitățile forței de muncă,nivelul de
dezvoltare a infrastructurii, transparența și preveziunea vieții și deciziile politice, stabilitatea
macroeconomică și solvabilitatea balanței de plăți externe,calitatea guvernării și a administrației
publice locale, satbilitatea și calitatea cadrului juridic , nivelul de criminalitate și corupție ,
transparența și democrația dirijării corporative, calitatea sistemului financiar bancar , inclusive a celui

5
fiscal,bazele administrative,informaționale și tehnice de patrundere pe piață,inclusive reglementarea
comerțului extern, nivelul de monopolizare și de concurență pe piața internă,inflația etc.

Pentru a sistematiza factorii determinanți ai climatului investițional vom prezenta cîteva criterii de
clasificare mai semnificative, întilnite în literatura de specialitate :

1. Conform nivelului de manifestare

Factorii nivelului macroeconomic
Factorii nivelului microeconomic
2. După natura lor
Factorii de natura economică
Factorii de natură politică
3. Conform relației risc-rentabilitate
Factorii care determină potențialul țării de asimilare a investițiilor
Factorii care caracterizeză riscul investițional

La rindul său, politica investițională constituie o parte componetă a politicii economice promovate de
către stat. După caracterul orientării sale, politica investițională a țării poate fi agresivă și conservativă.

Politica investițională agresivă este politica orientată spre atingerea unei profitabilități maxime în
condiții de risc accentuat, adică realizîndu-se, preponderent, plasamente în obiective riscante. De
regulă la acestea se referă ramurile și domeniile inovaționale.

Politica investițională conservativă este politica orientată spre minimizrea riscurilor investiționale în
condițiile obținerii unor venituri moderate. O astfel de politică vizeză, în special favorizarea
plasamentelor în ramurile și domeniile economice tradiționale.

În funcție de politica investițională promovată statul va favoriza unele tipuri de investiții,prin

asigurarea unui climat investițional respectiv.

Pentru a se face aprecieri asupra climatului investițional dintr-o țară sau alta,investitorii apelează
adesea la raitinguri investiționale.

6
 Subiectul II
Particularitățile procesului investițional în Republica Moldova
Economia Republicii Moldova a parcurs mai mult decît un deceniu de tranziție de la o economie
supercentralizată la o economie de piață bazată pe cerere și ofertă.
Politica investițională în Republica Moldova se bazează pe Strategia Investițională a Republicii
Moldova adoptată la 27 februarie 2002.Ea este elaborată în conformitate cu cerințele de activitate a
Guvernului pe perioada 2001-2005.
Scopul principal a l acestei strategii este accelerarea dezvoltării economice a Republicii Moldova cu
ajutorul atragerii investișiilor.Acest plan se efectuează cu scopul ridicării nivelului de trai al populației
și creșterii numarului de locuri de muncă.
Principalii factori care fac Moldova atractivă pentru investitorii străini sunt:

1. Amplasarea strategic avantajoasă a ţării – ea reprezintă un coridor de transport între Est şi Vest şi
dispune de o amplasare geografică favorabilă în centrul Europei. Ea este situată între pieţele mari
ale Ucrainei şi Rusiei şi enorma piaţă a Uniunii Europene. Amplasarea Moldovei atrage investitorii
cointeresaţi atât de pieţele ţărilor fostei Uniuni Sovietice, cât şi de cele ale Europei de Vest.
2. Solurile roditoare (80% din teritoriul ţării îl constituie cernoziomurile), condiţiile climaterice
excelente pentru agricultură (creşterea unui şir de culturi), existenţa edificiilor şi a terenurilor,
preţurile relativ nu prea înalte –Moldova este bogată în soluri fertile şi deja utilizează aceste
avantaje, producând vin, fructe şi carne, pe care le exportă. Ea dispune de posibilităţi de producere a
mărfurilor ecologic curate. Agricultura reprezintă unul dintre domeniile, care ar cointeresa cel mai
mult investitorii străini.
3. Forţa de muncă ieftină, calificată, cunoscătoare de limbi moderne – Moldova dispune de o forţă de
muncă calificată, accesibilă la preţuri mult mai mici, decât în multe alte ţări ale Europei. Acest fapt,
în mare parte, determină cota relativ înaltă a veniturilor în unele domenii,

Principalii factori care „resping investitorii străini din Republica Moldova:

1. Instabilitatea politică – aceasta se referă, în primul rând, la problema nesoluţionată cu

Transnistria, care rămâne sursa potenţială a confruntărilor politice. Reglementarea conflictului
transnistrean va permite extinde aplicarea legilor Moldovei pe întreg teritoriul ţării şi scoaterea mai
rapidă a economiei din starea de criză.
2. Birocratismul, corupţia şi protecţionismul – careţin de conduita incorectă a autorităţilor locale,
de administrarea excesivă. Pentru majoritatea investitorilor străini, corupţia este obstacolul principal
pentru efectuarea businessului în ţara noastră. Cercetarea sociologică „Costul iniţierii businessului în
anul 2004”, efectuată de către Asociaţia antreprenorilor businessului mic, a arătat că doar 10% din
moldoveni consideră posibilă iniţierea businessului fără dare de mită. Investitorii străini şi cei
autohtoni nu sunt satisfăcuţi de faptul că pentru îndeplinirea formalităţilor birocratice este necesar un
timp foarte îndelungat şi costuri foarte mari. Intervenţia birocraţilor în activitatea agenţilor economici
reduc, în mare măsură, toate avantajele Moldovei. Spre exemplu, trecerea încărcăturilor prin vamă
durează, în medie, trei zile şi jumătate şi costă circa 250 dolari. Legile, orientate asupra combaterii
mitei şi corupţiei, sunt aplicate periodic, drept măsuri speciale. Economia subterană, şi în prezent,

7
 ocupă unul dintre primele locuri în Europa – mai mult de 60% din întreprinderile mici şi mijlocii nu
sunt înregistrate oficial şi nu achită niciun fel de impozite.
3. Dependenţa economiei de materia primă importată – limitează investiţiile străine în ramurile
orientate spre piaţa internă. În cazul stopării de către Rusia a livrărilor de petrol şi gaz va fi posibilă
stoparea creşterii economiei, fapt ce va conduce la micşorarea atractivităţii ţării pentru investitorii
străini. Se va începe reducerea ISD, şi mai apoi şi refluxul investiţiilor străine din ţară.
4. Lipsa bazei legislative sigure, instabilitatea ei – instabilitatea bazei legislative se caracterizează
printr-un risc mare de modificare a legislaţiei, modificări în mecanismul economic şi cel juridic de
reglementare de către stat a investiţiilor străine, ce nu corespund realităţii. În Republica Moldova, a
fost adoptată legea care contribuie la statornicirea stabilităţii pentru investitorii străini. Aceasta este
Legea cu privire la investiţiile în activitatea antreprenorială, care plasează investiţiile străine în
Moldova în cadrul bazei legislative europene. Însă, deşi există legea respectivă, proprietatea
companiilor străine, deseori, a fost confiscată fără compensaţiile corespunzătoare. Pentru atragerea
investitorilor străini Republica Moldova, trebuie nu numai să se adopte legi şi hotărâri, dar şi să se
asigure respectarea acestora.
5. Administrarea corporativă nedezvoltată şi nivelul scăzut al culturii-business vizavi de investitori
– Investitorii, care activează în Moldova, se confruntă cu managementul ineficient, insuficienţa
cunoştinţelor, metodele învechite de administrare. Astfel, dacă, în SUA, practic, fiecare funcţionar
ori lucrător anual, în decurs de 40 de zile îşi perfecţionează nivelul de calificare, atunci, în ţara
noastră, acest fenomen este considerat ireal.
6. Nivelul insuficient de dezvoltare a infrastructurii – Infrastructura socială se află într-o stare
catastrofală din cauza insuficienţei de investiţii pentru perfecţionarea ei; companiile de transport nu-
şi onorează funcţiile lor directe; lipseşte deservirea înaltă şi garanţiile de protecţie a proprietăţii.
Mulţi investitori, care au vizitat Moldova şi s-au confruntat cu realitatea de aici (birocraţie, lipsă de
protecţie din partea organelor de drept şi a celor de control, metode necinstite de efectuare a
concurenţei), se dezic nu numai de voinţa de a investi mijloace, ci şi de a activa în ţara noastră.
7. Neîncrederea în sistemul bancar, eficienţa scăzută a altor agenţi ai pieţei financiare
autohtone(dezvoltarea insuficientă a pieţei hârtiilor de valoare, a companiilor de asigurare, a
sistemului fondurilor de pensii). Actualmente, băncile din Moldova nu reprezintă instituţii serioase
de finanţare a economiei, deoarece resursele lor sunt foarte mici şi foarte costisitoare. Ele nu sunt în
stare să acorde un spectru larg de servicii şi să concureze cu băncile străine. Lipseşte credibilitatea nu
doar din partea investitorilor străini, ci şi din partea populaţiei locale şi a clienţilor (nu se păstrează
tainele privitoare la investiţii; dobânzile se modifică permanent; există riscul pierderii proprietăţii.
Conform datelor Asociaţiei Băncilor Moldovei, în situaţia din 01.01.06, reţeaua bancară consta din
15 bănci comerciale, care includeau 572 de instituţii, dintre care 146 de filiale, 176 de reprezentanţe,
250 de agenţi, cu numărul total de angajaţi mai mare de 6000 persoane. În proprietate străină, se
aflau 9 bănci. Doar 6 dintre cele 15 bănci comerciale au o situaţie financiară stabilă – activele lor
fiind mai mari de 1 mlrd.lei. În sectorul bancar, în prezent, continuă procesul consolidării: cota a
cinci dintre cele mai mari bănci în volumul total al activelor bancare a depăşit 70%. Cota activelor,
ce aparţin băncilor autohtone, constituie doar 17,5%. Conform ratingului siguranţei băncilor, în lista
liderilor intră: 1. Mobiasbanca S.A.; 2. Victoriabank S.A.; 3. Moldova-Agroindbank S.A.; 4.
Moldinconbank S.A.; 5. Banca Socială S.A.; 6. Banca de Economii S.A. Evaluarea sistemului
financiar din Moldova efectuată în anul 2004 de către Fondul Monetar Internaţional a arătat, că setul

8
 de documente normative şi instrucţiuni de asigurare a activităţii băncilor, adoptat în Moldova, în
general, corespunde standardelor internaţionale, în acelaşi timp, în structura sistemului bancar există
următoarele deficienţe: sporeşte rolul statului în afacerile sectorului financiar; lipseşte transparenţa în
problemele apartenenţei băncilor şi a clienţilor.

Actualmente, procesul de dezvoltare socioeconomică a Republicii Moldova este realizat în baza unor
proiecte, fie la scară naţională, fie la scară locală. Procesul decizional, în cadrul acestor proiecte,
presupune o analiză a scopului şi rezultatelor propuse spre realizare, a impactului, precum şi a
resurselor care vor contribui la atingerea obiectivelor. De multe ori, în cadrul procesului decizional, e
nevoie de analiza câtorva scenarii, care au ca finalitate rezultatul scontat.

Analiza scenariilor este un instrument indispensabil în procesul de planificare strategică, aplicat

alături de alte instrumente şi tehnici manageriale, precum analiza cost-beneficiu, analiza
costeficacitate, analiza şi evaluarea impactului proiectelor, programelor şi politicilor publice (uneori,
fiind chiar parte integrantă a lor). O analiză comparativă a scenariilor, prin identificarea trendurilor de
bază şi a posibilelor riscuri şi incertitudini, îi ajută pe manageri să compenseze erorile uzuale specifice
procesului decizional. În ceea ce priveşte sensul, un scenariu poate fi definit prin intermediul
următoarelor două elemente esenţiale:

− crearea unei imagini finale a ceea ce se doreşte a se realiza, conform anumitor factori de influenţă;

− descrierea modalităţilor de acţiune, pentru a se atinge imaginea finală, pornind de la o situaţie

existentă .

Printre factorii de influenţă asupra realizării proiectelor de dezvoltare socio-economică a unui stat
pot fi enumerate serii lungi de factori economici, sociali, politici, culturali, naturali, tehnologici etc.

Luând în considerare că Republica Moldova, la capitolul dezvoltării socio-economice, se află pe

locul 144 din 187 de ţări ale lumii (în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane – Human Development
Index, 2014), specificul proiectelor de dezvoltare este unul caracteristic acestui nivel. Adică, ţările
înalt dezvoltate au depăşit deja etapa proiectelor pur economice sau legate, preponderent, de
infrastructură, aşa-zisa parte „hard” a dezvoltării şi se axează mai mult pe „soft” – cultură, educaţie,
ştiinţă ş.a.

Pentru R.Moldova, la etapa actuală a dezvoltării, sunt caracteristice proiectele ce necesită investiţii,
atât din partea statului, cât şi din partea investitorilor privaţi / donatorilor externi, dar şi din aportul /
contribuţia sectorului real autohton. Astfel, analizând scenariile dezvoltării socio-economice în cadrul

9
unor proiecte investiţionale, factorii de decizie trebuie să se axeze pe o serie de variabile care descriu
atât „intrările” (numărul investitorilor, numărul proiectelor investiţionale, numărul de ani necesari
realizării proiectului, resursele necesare etc.), cât şi „ieşirile” din sistem (venitul anual în urma
realizării proiectului, beneficiile sociale, impactul asupra mediului ambiant ş.a.).

Strategia dezvoltării socio-economice a Republicii Moldova poate fi formulată, expusă în limbajul

simbolurilor matematice, care permit nu numai efectuarea unor calcule concrete, dar servesc şi ca
suport, generator de concepte, principii, postulate, fiind expuneri „condensate” ale unor indicatori,
indici, procese economice, scopuri. Sistemele de modele economico-matematice pot include cele mai
diverse activităţi, unde factorii de decizie din Republica Moldova trebuie să se implice, inclusiv în
modelarea, estimarea, imitarea variantelor investiţionale. Acestea trebuie să conceptualizeze şi să
realizeze procesul de dezvoltare socio-economică prin susţinerea proiectelor investiţionale, orientate
spre dezvoltarea teritorială a spaţiului rural, municipal, contribuind la soluţionarea problemelor
economice, sociale, ecologice, tehnologice, la eficientizarea funcţionării economiei ţării, la creşterea
PIB, a exportului, la reducerea importului, reducerea şomajului, a dependenţei de monopolişti ş.a.

Primul pas de „implicare” a structurilor publice în procesele de dezvoltare economică a ţării îl

constituie anunţarea unui concurs de selectare a proiectelor. Investitorii candidaţi prezintă proiectele cu
descrierea formelor de organizare şi producere a produselor, serviciilor, tehnologiile în activităţile
respective, disponibilul de mijloace financiare, de acceptare a unor credite, a termenelor de realizare, a
beneficiilor scontate etc.

Expertizarea intenţiilor investitorilor potenţiali ar include şi răspunsul la următoarele întrebări:

1. Sunt sau nu tehnologiile acestor investitori inovative, principial noi, pot contribui sau nu la
soluţionarea unor probleme economice, sociale, ecologice pentru R.Moldova, ci nu numai pentru
investitori?

2. Care este venitul aşteptat al investitorilor, al personalului?

3. Care va fi creşterea cererii pe piaţa internă în urma creşterii venitului personalului respectiv? 4.
Care este impactul investiţiei respective asupra pieţei muncii, calităţii acesteia?

5. Asigură sau nu proiectul respectiv o dezvoltare sustenabilă a economiei Republicii Moldova, o

creştere a PIB-ului, o reducere a şomajului?

6. Sunt sau nu produsele finale ale investitorului potenţial solicitate pe piaţa internă, externă?

În scopul dezvoltării sectorului privat, Guvernul Republicii Moldova mobilizează de la partenerii săi
de dezvoltare bani în condiţii preferenţiale. Beneficiind de această asistenţă (scheme de credit, granturi

10
sau subvenţii), antreprenorii moldoveni pot să-şi dezvolte afacerile, să-şi crească semnificativ calitatea
şi capacitatea de export a produselor, astfel devenind mai competitivi şi creând noi locuri de muncă.
Ratele dobânzii la aceste finanţări preferenţiale sunt mai joase, sau, în cadrul granturilor şi
subvenţiilor, nu există. De asemenea, perioada de rambursare a împrumuturilor este de câteva ori mai
mare decât la creditele comerciale, multe din ele având şi perioade de graţie. Astfel, încercăm să
oferim antreprenorilor noştri o sursă de finanţare accesibilă şi de termen lung pentru dezvoltarea
afacerilor.

11
 Concluzii

Dezvoltarea Republicii Moldova poate să fie una naturală, dar, după cum se observă în ţările cu
economia emergentă, dezvoltarea naturală este una foarte lentă. Astfel, autorităţile publice sunt acelea
care joacă rolul unui catalizator în procesul de dezvoltare durabilă a ţării. Accelerarea acestui proces
este posibilă prin implementarea proiectelor investi- ţionale adecvate mediului socio-economic al
Republicii Moldova, iar identificarea şi selectarea unor asemenea proiecte trebuie să se bazeze pe
procesul decizional bazat pe dovezi . Utilizarea instrumentarului matematic este dictată de necesitatea
caracterizării cât mai sintetice a unor fluxuri semnificative de informaţii numerice aferente procesului
de analiză a proiectelor investiţionale. Dinamismul în procesul de luare a deciziei, impus de aceste
fluxuri, amplifică necesitatea unei caracterizări cât mai exacte a situaţiei momentului în procesul
dezvoltării durabile şi a perspectivelor dezvoltării, luând în considerare impactul proiectelor
investiţionale implementate. Este evident că modelele matematice nu constituie un „panaceu” în
procesul luării deciziilor de selectare a proiectelor investiţionale, mai ales în situaţia crizei de resurse,
dar acest instrument ne oferă o posibilitate de analiză a unor variabile indispensabile procesului de
dezvoltare socio-economică luate împreună, aflându-se într-o legătură cauzală, ci nu analizate separat,
fără a vedea relaţia de influenţă reciprocă între acestea. Utilizarea acestei componente metodologice
alături de alte instrumente folosite în procesul decizional, la nivel public, va contribui la respectarea
unuia dintre principiile ştiinţifice de bază – principiul măsurării.

12