La Deontologia

Termenul deontologie provine din greacă: to deon (ceea ce este convenabil, ceea ce este
datorită) și logia (cunoaștere, studiu…); ceea ce înseamnă, în termeni
generale, studiul sau credința în fapte. Obiectul de studiu al
Deontologia sunt fundamentele datoriei și normele morale.
Deontologia este un concept care se utilizează pentru a numi un anumit tip de
tratat sau disciplină care se concentrează pe analiza deverilor și a
valori regăsite în morală.
Se spune că filozoful britanic Jeremy Bentham a fost responsabil de
a pune în circulație noțiunea. Deontologia face parte din ceea ce se cunoaște ca
etică normativă (filozofia care indică ce ar trebui să fie considerat ca
bun și ce ar trebui calificat ca fiind rău). Asta înseamnă că
fiecare profesie, meșteșug sau domeniu determinat poate avea propriul său
deontologie care indică care este datoria fiecărei persoane.

Bentham consideră că la baza deontologiei stă utilitarismul, ceea ce

înseamnă că actele oamenilor sunt considerate bune sau rele în
funcția fericirii globale pe care o pot genera. Conform acestui cadru
teoretic, scopul unei acțiuni trebuie să fie obținerea celei mai mari fericiri pentru
un număr mai mare de persoane. În acest fel, orice acțiune care duce la acest
va fi acceptată ca fiind moral corectă.

Caracterele Deontologiei
Deontologia are ca trăsături faptul că se împarte între un sens
amplu și un sens îngust.

Sens larg: Ansamblu de toate normele legale și

convenționale, precum și principiile și obiceiurile considerate ca
de acceptare generală în profesie. Asta înseamnă că deontologia cuprinde
norme. Printre cele legale s-ar afla statutul profesional și
convenții colective de muncă.

Sens restrâns: Un set sistematic de norme, uzuri, principii și

îndatoriri care nu vor fi susținute de nicio sancțiune legală,
sino printr-o acceptare voluntară a unor profesioniști. Reguli ale
bună practică profesională sau norme care pot fi supuse
profesioniști determinați.

Lecții de Deontologie
Există diverse clase de Deontologie:

Deontologie medicală: comportamentul medical în raport cu societatea,

bolnavi, colegii și asistenții medicali. În ea se stabilesc
drepturile și îndatoririle impuse de exercitarea medicinei.
 Deontologie juridică: chestiuni morale care au corelație cu
legile în vigoare ale țării. Aceasta specifică datoriile celor
avocați, judecători și notari.
Deontologie profesională: în ea se investighează îndatoririle și drepturile de
lucrătorii.

Deontologia inginerilor și arhitecților: aici se studiază

deberes care implică activitatea de construcție.

Deontologie informativă: set de norme profesionale minime și

clarvăzătorii care reglează conștiința profesională a informatorului
bazate pe veridicitate și responsabilitate profesională.

Deontologia jurnalismului: în ea se indică datoriile

informație.

Deontologie Politică: în ea se stabilesc îndatoririle celor

guvernanți.

Putem spune că există atâtea deontologii câte domenii sunt

activitatea umană.

Obiectivele Deontologiei
Orice profesionist este și trebuie să fie supus unor controale sociale mai mult sau
mai puțin riguroase care să permită impunerea de responsabilități foarte diverse
îndoire în legătură cu actele sale, de aici necesitatea de a stabili niște
principii etice. Indiferent de propria conștiință, care ar trebui
cineva care să controleze respectarea codurilor morale, există
figura a colegiilor profesionale pentru a menține, promova și a apăra
deontologie. Aceștia supraveghează respectarea anumitor niveluri de
exigență, de competență și de calitate în desfășurarea lucrului său
colegiati.
Statul, transformând colegiile profesionale în corporații prin
de mecanisme legale, favorizează modul de a menține deontologia
profesional. Le încredințează funcții publice și le dotează cu puterea de
impunerea unei discipline determinate tuturor profesioniștilor
aparținând acestui colectiv.

Importanța Deontologiei
Deontologia este de un mare interes pentru lumea profesională și, în special,
pentru profesii care împărtășesc o responsabilitate socială ridicată
(medici, avocați, contabili, cadre didactice, terapeuți, psihologi, etc.).
Deontologia caută un echilibru între un anumit statut moral (lo
ceea ce înainte numeam ethos sau caracter moral) și un nivel ridicat de
profesionalism tehnico-științific. Această dublă dimensiune trebuie tratată cu
armonie și echilibru pentru o mai mare dignificare a profesiei.
La deontologie sau îndatoririle unei profesii sunt cuprinse în codurile etice
deontologice. Intenția redactării codurilor deontologice
de fiecare profesie este de a explicita dimensiunea strict morală a unei
profesie, acele comportamente exigibile unor profesioniști,
indiferent dacă sunt sau nu cuprinse în normele juridice.

Deontologia înseamnă, prin urmare, etica datoriilor practice,

bazate pe acțiunea liberă a persoanei și pe conștiința sa morală, și nu pe
reglementare juridică.
Deontologia este atât o artă (un stil de viață), cât și o știință
(cunoașterea scopurilor pentru a aspira la scopuri etice). Am putea să
a considera un arte deoarece necesită, ca orice artă, exercițiul unor
calități, ale unor virtuți. O considerăm o știință, deoarece necesită
cunoașterea a ceea ce sunt bunurile maxime la care trebuie să aspirăm.

Deontologie și Etică profesională

Acești doi termeni sunt adesea utilizați ca sinonime, dar nu sunt; vom
a explica semnificația lor separat pentru a le analiza ulterior într-un
tabloul comparativ.

Deontologie:
Face referire la setul de principii și reguli etice care în acest caz
reglamentează și ghidează o activitate profesională. Aceste norme determină
îndatoriri minim exigibile profesioniștilor în exercitarea
activitatea sa. Din acest motiv, de obicei, este chiar colectivul profesional
cine stabilește aceste norme și, la rândul său, se ocupă de colectarea lor
scris în codurile deontologice. La ziua de astăzi, practic toate
profesiile și-au dezvoltat propriile coduri și, în acest sens,
se poate vorbi despre o deontologie profesională jurnalistică, despre o
deontologie profesională medicală, deontologie profesională a avocaților
etc.
Este important să nu confundăm deontologia profesională cu etica profesională.
Trebuie să distingem că etica profesională este disciplina care studiază
conținuturile normative ale unui colectiv profesional, adică obiectul său de
studiul este deontologia profesională, în timp ce, așa cum se
așa cum sublinia la începutul articolului, deontologia profesională este
set de norme obligatorii pentru un colectiv profesional.

Etică profesională
Etica profesională este ansamblul de norme de caracter etic aplicate
în desfășurarea unei activități lucrative. Etica poate apărea
reflectată în coduri deontologice sau coduri profesionale prin intermediul
o serie de principii și valori conținute în postulate sub formă de
decalog sau documente de o mai mare extensie.
 Etica profesional stabilește reguli de conduită pentru desfășurarea
funcțiile specifice ale unei funcții în cadrul unui cadru etic. În multe
cazurile tratează teme de competență și capacitate profesională, pe lângă
teme specifice proprii fiecărei arii.
Deși etica profesională utilizează valori universale ale ființei umane, se
se concentrează asupra modului în care sunt aplicabile în mediul de lucru.
Este un subiect în continuu dezbatere, mai ales când există
conflicte etice între dezvoltarea unei profesii și conștiința sau
etică personală. În anumite situații, se poate opta pentru
obiecție de conștiință atunci când o persoană nu consideră că acționează
de forma corectă.

După ce am revizuit conceptele separat, trecem la compararea lor.

prin intermediul acestui tabel; este important să evidențiem principalele diferențe
printre ei:

Deontologie Profesională Etică profesională

Orientată spre datorie Orientată spre bine, spre ceea ce este bun
Este conținut în norme și coduri Este legat de ceea ce gândește
deontologici
Aprobate de către profesioniștii de nu este obligatorie pentru profesioniștii de
un anumit colectiv un anumit colectiv.
profesional.
Se află între morală și drept. Este parte a eticii aplicate.
Exigibil pentru profesioniști. Nu este exigibil.
Exige acțiuni. Propune motivații.
Adoptă o funcție de model care se referă la conștiință
acțiune în domeniul unui personal profesionist.
colectivitate, care sunt reglementate
pentru a urma un drum foarte
concret.
Plantează temele etice în Se plantează în termeni de
termeni de norme și obligații. principii precum autonomia, justiția
fără maleficenta, etc.

Conștiința profesională
Conștiința profesională este o dimensiune esențială a conștiinței etice,
la care se adaugă responsabilitatea pe care o are fiecare persoană. Se manifestă în
un comportament social responsabil în legătură cu datoriile
specifice ale unei profesii după ce au interiorizat, asumat și
personalizat un cod de valori referitor la această profesie, pentru
după analizare, aplicare și rezolvare a problemelor specifice profesiei
cu cea mai bună competiție și corectitudine posibilă și socialmente exigibile.

Se pot vorbi despre patru niveluri ale conștiinței profesionale:

1. Conștiința profesională este intransferabilă și individuală, nimeni nu este
responsabil pentru nicio altă persoană.

2. Nivelul îndatoririlor specifice, învățate, asumate și

personalizate prin socializare etică. Fiecare persoană trebuie să
a fi socializat în codul deontologic al profesiei sale.

3. Nivel de maturitate și echilibru psihic. Pentru ca conștiința

un profesionist poate funcționa trebuie să se bucure de un grad de maturitate
minim.

4. Aptitud profesional pentru exercițiul demn al unei profesii.

Coduri Deontologice

Codurile deontologice, denumite și de practică sau etică

profesional, sunt documente în care sunt descrise diferitele criterii,
normele și valorile care sunt formulate și asumate de cei care exercită o profesie.

Pentru a vorbi despre existența unui cod deontologic de-a lungul

istoria se bazează pe două presupuneri

1. Capacitatea de a codifica norme de comportament. Se remontează la

apariția marilor civilizații ale antichității.
2. Existenta unei activități profesionale care să-și propună normele
morale proprii ai acelei activități.

Funcț ia ș i Utilitatea codurilor deontologice

1. Recunoaștere publică a unei activități profesionale.
2. Stabilesc normele și obligațiile care trebuie să reglementeze această activitate.
3. Apărarea profesiei în fața intruziunilor sau presiunilor externe.
4. Creșterea prestigiului profesional
5. Un instrument pentru a garanta angajamentul social pe care îl au pentru
cetățenia, titulari ai dreptului de a primi informații veridice.