Tema: Etica cercetării științifice.

Deontologia muncii de cercetare științifică

1. Definiții ale deontologiei muncii de cercetare

Deontologia este o parte a eticii, care se ocupă cu studiul normelor și obligațiilor specifice
unei anumita activități profesionale, inclusiv științifice, de cercetare. Morala, moralitatea exprimă
ceea ce ar trebui să facem și ceea ce nu ar trebui să facem dacă suntem raționali, binevoitori, bine
intenționați, imparțiali etc. Și aceasta în orice domeniu, inclusiv în știință, cercetare, educație. Homo
moralis este un imperativ al timpului.

Deontologia poate fi definită ca fiind disciplina care include normele de conduită şi

obligaţiile etice ale unei profesii bine definite; un studiu al moralei profesionale; un ansamblul de
reguli care reglementează o profesiune, conduita celor care o exercită, rapoartele dinte aceştia şi
partenerii lor, dintre ei şi public.
Deontologia reprezintă un ansamblu de reguli comportamentale după care se ghidează o
organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte a acesteia, instanţa de elaborare şi aplicare a
acestor reguli fiind organizaţiile profesionale. Majoritatea codurilor etice identifică
comportamentele scontate în cadrul relaţiilor sociale, recomandă evitarea acţiunilor improprii
şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii bune cu clienţii.

În majoritatea sondajelor de opinie adresate organizațiilor și instituțiilor care au coduri

etice scrise, întrebările vizează, în special, aspecte legate de diversitateaforţei de muncă,
practici ca mituirea şi înşelăciunea, susţineri ale partidelor politice, onestitatea înregistrărilor
contabile, relaţiile cu partenerii, confidenţialitatea informaţiilor etc.

Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este guvernată o organizaţie sau
instituție.
Codul etic sau Codul deontologic este un document oficial al instituției sau organizației prin care
aceasta îşi declară valorile şi principiile în problemele sociale. Scopul codului etic este de a comunica
angajaţilor, într-un limbaj simplu, care sunt standardele organizaţiei.

Codul etic este valabil când este însuşit şi acceptat de toţi angajaţii, comportamentul lor încadrându-
se în prevederile sale, iar dacă managerul nu-l respectă, cu siguranţă nu-l vor accepta nici angajaţii.
Codul etic/ deontologic mai poate conţine şi prevederi legale foarte importante, precum şi mesajul
pe care instituția sau organizația doreşte să-l transmită publicului larg.

Codurile etice reprezintă, deci, declaraţiile formale ale unor grupuri de specialişti, sau a unor
organizații care reglementează relaţiile dintre proprii membri şi celelalte categorii de indivizi cu care
se realizează un contact. Iniţial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor
reguli deontologice şi abia apoi, s-a înregistrat o explozie a acestora în cadrul organizaţiilor.
Specialiştii argumentează că acest lucru a fost posibil, deoarece fără un program şi o activitate cu
caracter formal, nu pot fi încurajate practicile etice.

Codul de etică sau Codul deontologic poate fi definit prin mai multe moduri:

un ansamblu de percepte, prescripţii de conduită pentru diverse aspect: ale valorii morale, de drept,
socio-profesionale;

o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizaţie
trebuie să acţioneze şi să ia decizii;

un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele umane individuale şi de grup;

un documentl care statuează normele şi credinţele, reflectă valorile obiective şi principiile promovate
de o organizație sau instituție, reflectând gradul de cultură al acesteia. Un cod etic formulează
idealuri, valori şi principii după care este guvernată o organizaţie.

De rând cu aceste elemente, codurile etice abordează și probleme cum ar fi conflictele de interese,
concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor, etc.

Rolul și funcțiile codurilor deontologice

Un cod deontologic are un rol important în reglementarea activității organizației sau instituției,
inclusiv a unei instituții de învățământ sau de cercetare științifică. Aceasta reiesă din faptul
prevederilor și cerințelor incluse în asemenea Coduri.

Codul deontologic trebuie să prevadă:

modul în care membrii unei organizaţii să acţioneze într-o situaţie dată;

modul în care membrii organizaţiei ar trebui să gândească şi să se comporte;

probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea
cadourilor, oferirea / primirea sponsorizărilor politice;

concurenţa între membrii unei profesiuni;

conflictele între membri;

relaţiile între profesionişti şi clienţi, consumatori, surse de aprovizionare sau beneficiari;

relaţiile angajaţilor cu superiorii;

relaţiile între practicieni şi specialişti într-o profesiune, etc.

Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în relaţiile
externe ale organizaţiei respectiv, statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe manageri mai
sensibili la problemele etice. Ele nu conţin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificaţii practice,
utile pentru toţi membrii organizaţiei. Aceasta nu înseamnă că un cod de etică asigură automat un
comportament moral sau că poate acoperi toate situaţiile întâlnite în viaţa organizaţională. Limita de
acţiune a codurilor etice constă în formularea lor în termeni generali tocmai pentru că, la început,
managerii şi subordonaţii lor se află în incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot
apărea.

Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt:

să fie riguroase, să prevadă clar idealurile şi/sau obligaţiile;

nu trebuie folosite în interes propriu; nu vor servi unei profesiuni în defavoarea interesului public;

trebuie să protejeze interesul public;

să fie specifice şi oneste;

trebuie să prevadă şi pedepse, penalizări;

trebuie să stabilească anumite priorităţi adică, adevăratele valori ale instituției sau organizației;

să provină de la o autoritate legitimă;

să nu contravină altor legi (de ex. Constituţiei);

să fie posibile din punct de vedere fizic şi moral;

să fie cât mai simple şi accesibile.

2. Diversitatea și specificul codurilor deontologice

Majoritatea organizațiilor și instituțiilor au Coduri deontologice, existând coduri deontologice

ale diferitor profesii cu specificul respectiv: de ex., codul deontologic al medicilor, profesorilor,
juriștilor, jurnaliștilor etc Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este
guvernată o organizaţie sau instituție. Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de
interese în mediul intern şi în relaţiile externe ale organizaţiei respective,statuarea unor principii şi
cerinţe care să-i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu conţin precepte pur
teoretice, ci stabilesc semnificaţii practice, utile pentru toţi membrii organizaţiei sau instituției.

În toate țările membre ale Procesului de la Bologna, instituțiile de învățământ superior se

conduc în activitatea lor curentă de coduri deontologice speciale în care se prescrie comportamentul
profesional al administrației, al profesorilor, al cercetătorilor științifici și al studenților.
 - Universitatea de Stat din Moldova are propriul cod deontologic –. Codul de etică și
integritate academică al Universității de Stat din Moldova. De asemenea, profesorii și
cercetătorii științifici se conduc și după Codul de etică și deontologie profesională al
cercetătorilor și cadrelor universitare;
Aceste coduri au fost elaborate în conformitate cu următoarele principia și rigori:

- a)Obiectivele trebuie formulate în mod clar,

- b)Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea şi introducerea codului;
- c)Conştientizarea costurilor de implementare a codului
- d) i previzionarea acestor costuri pe termen scurt şi lung;
- e) Codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar situaţii noi;
- f)Codul trebuie să ia în considerare în mod corect legislaţia
- g)şi reglementările aplicate profesiei pentru care se realizează codul;
- h)Echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de acoperire legală a
- codului;
- i)Codul nu trebuie să creeze celorlalţi aşteptări nerealiste;

- j)Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple şi clare, fără expresii sau cuvinte tehnice,

de specialitate;
- k)Managerul trebuie să-şi asume personal obiectivitatea şi responsabilitatea codului;
De regulă, difuzarea acestor coduri etice are loc în mai multe moduri: mese rotunde de
sensibilizare, anunţarea codului în preliminariile concursului de angajare, anexarea codului la
contractul de muncă

- Cele mai principale obiective ale codului deontologic sunt următoarele:

- încheierea unui contract moral între beneficiari şi instituție,
- protejează instituția de comportamente necinstite
- promovează o imagine pozitivă a instituției;
- oferă un mijloc de reglementare a adeziunii şi a devotamentului colaboratorilor;
 - creează sentimentul de unicitate şi apartenenţă pentru membrii grupului;
- indică un angajament de principiu al managerilor;
- formează relaţii contractuale ce se bazează pe încredere şi responsabilitate;
- ghidează comportamentul în caz de dileme etice.

Putem accentua un șir de avantajele ale elaborării și implementării codurilor de etică:

- formulează experienţa matură a unei profesiuni;
- încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal;-
- pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva abaterilor;
- pot fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii;
- ajută la rezolvarea eficientă a problemelor de discriminare,
- sunt un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii;
- cresc loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor;
- are loc îmbunătăţirea selecţiei, formării, promovării personalului
- deciziile adoptate vizează dreptatea,eficienţa şi nediscriminarea etc

Sarcini

- să definească conceptele: „cod de etică”, „deontologie”, „cod deontologic”;

- să cunoască argumentele în favoarea adoptării unor coduri deontologice;
- să determine rolul și funcțiile codurilor deontologice;
- să aprecieze importanța Codului de etică și deontologie profesională a cercetătorilor și
cadrelor universitare;
- Să exprime părerea personală și să formuleze propuneri cu referire la Codul de etică și
integritate academică al USM;
- Să exemplifice manifestări ale abaterilor de la normele etice ale subalternilor;
- Să indice abateri de la normele morale ale conducătorului colectivului de cercetare și să-
și exprime părerea.

Bibliografia
1. Karl R.Popper, Responsabilitatea morală a omului de ştiinţă. În:K.R.Popper, Mitul
contextului.Tr.de Florin Lobont şi Claudiu Mesaroş.Ed.Trei, 1998, pp.163-173
2. Albert Einstein, Legile ştiinţei şi legile eticii. În: A.Einstein, Cum văd eu lumea. Teoria
relativităţii pe înţelesul tuturor.Ed.2-a.Tr.de M.Flonţa ş.a.Bucureşti:Humanitas, 2000,
pp.326-330
3. Constantin Enăchescu, Etica cercetării ştiinţifice. În:C.Enăchescu, Tratat de teoria
cercetării ştiinţifice, Polirom, 2005.
4. Vasile Garbuz, Morala divină şi firească, Chişinău:Ed.Uniunea scriitorilor, 1995.
5. Vitgil M.Mîndîcanu. Etica pedagogică. Ed.2-a.Chişinău, 2000.
6. Codul de etică al USM//Universitatea de Stat din Moldova din 31 august 2009, nr.12
7. Intelectualul şi codul moral al specialistului//Universitatea de Stat din Moldova din 24
februarie 2009, nr.7
8. Luc Ferry. Învaţă să trăieşti. Tratat de filosofie pentru tânăra generaţie, Bucureşti:
Curtea Veche, 2007.
9. Earl Babbie, Etica şi politica cercetării sociale în: E. Babbie, 2010.
10. Hans Selye. Ştiinţa şi viaţa, Bucureşti: Ed. Politică. 1984.
11. Tratat de etică /ed. Peter Singler: trad. coord. de prof. univ. dr. Vasile Boari şi Raluca
Marincean: cuv. înainte de V. Boari. Iaşi: Ed. Polirom, 2006.
12. Sârbu, T. Introducere în deontologia comunicării. /Univ. Tehnică „Gh. Asachi”. Iaşi,
1998.