Zlate (2000, p.

243) defineşte temperamentul astfel: „Temperamentul reprezintă latura

dinamico-energetică a personalităţii. Dinamică deoarece ne furnizează informaţii cu privire
la cât de iute sau lentă, mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală, uniformă sau neuniformă
este conduita individului. Energetică deoarece ne arată care este cantitatea de energie de
care dispune un individ şi mai ales modul în care este consumată aceasta. Unele persoane
dispun de un surplus energetic, unele se încarcă energetic, altele se descarcă exploziv,
violent, unele îşi consumă energia într-o manieră echilibrată”.

Tipologii temperamentale.

A. Tipologii bioconstituţionale
Aceste tipologii se bazează pe parametrii constituţiei corporale a individului,
considerând că o anumită constituţie predispune la un anumit comportament. În general în
cadrul acestor tipologii se diferenţiează trei tipuri constituţionale: tipul brevilin, cu
dimensiuni orizontale mai accentuate, tipul longilin, cu dimensiunile de lungime mai
accentuate şi tipul intermediar (Ţuţu, 2007, p. 85).

1. Tipologia lui Kretschmer

Kretschemer (citat în Ţuţu, 2007, pp. 85-86) a sesizat că între constituţia corporală şi
profilul psihologic există o anumită corelaţie. El distinge patru tipuri constituţionale, cărora le
corespund două tipuri psihice, prezentate în tab. 1.
Tab. 1 Tipologia lui Kretschmer (Ţuţu, 2007, pp. 85-86)

Tipul constituţional Caracterizare Tipuri psihice Caracterizare

Caracterizat prin: constituţie
orizontală, abdomen voluminos, Caracterizat prin
Tipul picnic tendinţa spre obezitate, piele întinsă, trecere de la o stare
Tipul ciclotim
statură mijlocie, torace bombat. psihică la alta;
Caracterizat prin: constituţie
verticală, trunchi cilindric, trăsături
Tipul leptosom
feminine la bărbaţi şi masculine la Caracterizat prin
(astenic)
femei. discrepanţă între
Tipul
Caracterizat prin: constituţie fizică aparenţă şi esenţă,
schizotim
proporţionată, dezvoltare amplă a poate fi cald, sensibil
Tipul atletic-vâscos
scheletului osos. sau rece, insensibil.

1
 Tipul displastic Cu malformaţii individuale

2. Tipologia lui Sheldon

În funcţie de gradul de dezvoltare a celor trei foiţe embrionare: endoderm, mezoderm şi

ectoderm, Sheldon (citat în Ţuţu, 2007, pp. 88-89) stabileşte trei biotipuri cărora le corespund
trei tipuri temperamentale (tab. 2).
Tab. 2 Tipologia lui Sheldon (Ţuţu, 2007, pp. 88-89)

Tip constituţional Caracterizare Tip temperamental Caracterizare

Caracterizat prin: Caracterizat prin: caracter

constituţie dezvoltată pe
orizontală, dezvoltare
Endomorf
redusă a muşchilor
Caracterizat prin:
constituţie dezvoltată pe
verticală, înalt, fragil,
Ectomorf slab, puţin rezistent la
efort fizic.
Caracterizat prin
dezvoltarea superioară a
oaselor şi muşchilor,
Mezomorf
rezistent la efort fizic.
relaxat al ţinutei, dorinţă de
confort fizic, plăcere de a
Visceroton
munci, sociabil, amabil
Caracterizat prin: mişcări
reţinute, anxios, inhibat,
tendinţă de izolare, voce
Cerebroton reţinută, evitarea
zgomotului, meditativ.
Caracterizat prin: aserţiune
în ţinută şi mişcări, dorinţă
de aventură fizică, vioi,
Somatoton
tendinţă de a domina

B. Tipologii psihofiziologice

1. Tipologia lui Pavlov

Pavlov (citat în Ţuţu, 2007, pp. 90-92) consideră că principalii factori care condiţionează
tipul temperamental sunt proprietăţile naturale înnăscute: intensitatea (forţa), echilibrul,
mobilitatea celor două procese nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia. Cele trei
proprietăţi definesc tipul de activitate nervoasă superioară (ANS). În funcţie de cele trei
criterii fundamentale ale ANS, Pavlov distinge următoarele tipuri temperamentale:

2
 Tab. 3 Tipologia lui Pavlov (Ţuţu, 2007, pp. 90-92)

Criteriu Tip temperamental Caracterizare

Capacitate de lucru intensă,
inclusiv în condiţii de
Tipul puternic
suprasolicitare.
Forţa Capacitate de lucru în regim de
Tipul slab dozare uniformă, declin rapid
Coordonare motorie, uşurinţa
atenţiei distributive, stăpânire de
Tipul echilibrat
sine.
Echilibru Coordonare mai dificilă,
Tipul neechilibrat izbucniri nervoase frecvente.
Mobilitate motorie şi verbală,
trecere uşoară de la repaus la
Tipul mobil activitate şi invers, adaptare
rapidă la situaţii noi de viaţă.
Mobilitate Ritm lent de adaptare la situaţii
noi, trecere anevoioasă de la
Tipul inert
repaus la activitate şi invers.

2. Tipologia lui Hipocrate şi Galenus

Medicii Antichităţii Hipocrate şi Galenus au socotit că predominanţa în organism a

uneia dintre cele patru umori (sânge, limfă, bilă neagră şi bilă galbenă) determină
temperamentul. Ei stabilesc astfel patru tipuri de temperament valabile până în zilele noastre.
Tipologia lui Hipocrate şi Galenus este prezentată în tab.4.

Tab. 4 Tipologia lui Hipocrate şi Galenus ( Neculau et al., 2005, p. 93)

Tipul temperamental Caracterizare
Coleric Este energic, neliniştit, uneori impulsiv. Este inegal în manifestări,
Sangvinic Este vioi, vesel, optimist, se adaptează cu uşurinţă la orice situaţie.
Flegmatic Este liniştit, calm, cugetat în tot ceea ce face, răbdător, lucrează
încet şi tacticos.
Melancolic Este puţin rezistent la efort, este sensibil, neîncrezător.

3
C. Tipologii psihologice

1. Tipologia olandeză, Heymans şi Wiersma

Heymans şi Wiersma (citaţi în Ţuţu, 2007, pp. 97-98) definesc temperamentul pe baza a
trei dimensiuni psihice: emotivitate, rezonanţă afectivă, activitate. Din combinarea acestora,
rezultă opt tipuri temperamentale, prezentate în tab.5

Tab. 5 Tipologia olandeză (Ţuţu, 2007, pp. 97-98)

Tip temperamental Valoare dominantă

Nervos Divertisment
Sentimental Intimitate
Coleric Acţiune
Pasionat Îndeplinirea acţiunii preconizate
Sangvinic Succes social
Flegmatic Legea
Amorf Plăcerea
Apatic Liniştea

2. Tipologia franceză, Senne, Berger, De Gall

Senne, Berger şi De Gall (citaţi în Ţuţu, 2007, pp. 98-98) stabilesc următoarele tipuri
temperamentale (tab. 6)
Tab. 6 Tipologia franceză (Ţuţu, 2007, pp. 98-99)

Tip temperamental Caracterizare

Tipul nervos melancolic Este înclinat spre interiorizare, reverie, reflexii.

Este avid de noutăţi, se abandonează uşor
Tipul nervos frivol
tentaţiilor.
Tipul nervos mitoman Este înclinat spre fabulaţie.
Caracterizat prin emotivitate, complexitate
Tipul nervos dezaxat
cognitivă.
Tipul nervos hiperemotiv Caracterizat prin teamă de necunoscut.
Tipul nervos isteric Rupe contactul cu realitatea.

4
3. Tipologia lui Eysenck

Analizând prin metoda analizei factoriale rezultatele subiecţilor la teste şi chestionare

de personalitate, Eysenck (citat în Smith et all, 2005, p. 653) ajunge la concluzia că
personalitatea poate fi descrisă prin două dimensiuni majore: introversie-extraversia şi
stabilitate-instabilitate sau nevrotism (fig. 1).

Instabil

Irascibil Pesimist Foarte sensibil

Anxios Rezervat Neliniştit Agresiv

Rigid Nesociabil Impresionabil

Introvertit Sobru Tăcut Impulsiv Optimist Extravertit

Pasiv Grijuliu Sociabil Vorbăreţ

Gânditor Liniştit Exteriorizat Vesel

Controlat Calm Receptiv Vorbăreţ

Responsabil Plin de viaţă Lider

Echilibrat Lipsit de griji

Stabil

Fig. 1 Factorii de personalitate a lui Eysenck (Smith et all, 2005, p. 653)

4. Tipologia lui Jung

Jung (2004) consideră că personalitatea umană este orientată fie spre lumea externă
(tipul extravertit), fie spre lumea internă (tipul introvertit). Cele două tipuri identificate de
Jung sunt descrise în tab. 7

5
 Tab. 7 Tipologia lui Jung (Jung, 2004, pp.354-409)

Tipul extravertit Tipul introvertit

 Este interesat şi captat de evenimentele

 Se orientează după factorii subiectivi.
obiective, în special de cele care se
 Obiectul nu are importanţă, motiv pentru
produc în apropierea sa.
care exercită influenţe extrem de
 Îl captivează nu doar persoanele ci şi
puternice în inconştient.
lucrurile.
 Introvertitului îi este teamă să se afirme
 Se raportează direct la date şi determinări
căci lui îi este frică de o influenţă a
obiective.
obiectului.
 Are tendinţa de a alege profesia care îi
 Obiectele noi suscită spaimă şi
oferă posibilităţi bogate în perspectivă.
neîncredere, orice schimbare este
 Ia mai puţin în calcul nevoile şi
supărătoare.
necesităţile sale subiective.
 Gândirea se orientează după factorul
 Gândirea se orientează pe direcţia
subiectiv. Pune probleme şi crează teorii,
obiectului şi a datelor obiective.
deschide orizonturi către interior, dar se
 Simţirea este în acord cu valorile
arată rezervat faţă de fapte.
obiective.
 Simţirea, senzaţia şi intuiţia sunt
 Senzaţia şi intuiţia este determinată de
determinate de factorul subiect.
obiect.

D. Tipologii psihosociologice

În cadrul acestor tipologii se ia în considerare raportarea omului la mediul socio-

cultural, la sistemul axiologic.

1. Tipologia lui Spranger, Allport şi Vernon

Spranger, Allport şi Vernon (citaţi în Ţuţu, 2007, pp 99-100) identifică şase tipuri
temperamentale (tab. 8).
Tab. 8 Tipologia lui Spranger, Allport şi Vernon (Ţuţu, 2007, pp. 99-100)

Tipul temperamental Valoarea dominantă

Tipul teoretic Descoperirea adevărului
Tipul economic Ideea utilităţii
Tipul estetic Armonie

6
 Tipul social Dragoste de oameni
Tipul politic Putere
Tipul religios Unitate

2. Tipologia lui Horney

În funcţie de modul în care o persoană rezolvă conflictul interpersonal, generat de

existenţa a două atitudini contradictorii, Horney (citată în Ţuţu, 2007, p. 100) distinge trei
tipuri temperamentale. În tab. 9 sunt descrise cele trei tipuri temperamentale

Tab. 9 Tipologia lui K. Horney (Ţuţu, 2007, p. 100)

Tip temperamental Caracterizare

Se caracterizează prin: stimă de sine scăzută, tendinţă
Tipul complezent
de supunere, sentiment de inferioritate, trebuinţă de
(dependent)
dependenţă de afiliere.
Caracterizat prin: tendinţă de dominare, nevoie de
Tipul agresiv
succes, rezistenţă scăzută la frustrare.
Caracterizat prin: trebuinţă de autorealizare, tendinţă
Tipul detaşat
spre izolare, rezistenţă la schimbare.

E. Tipologii psihopatologice
1. Tipologia lui Kahn

Kahn (citat în Ţuţu, 2007, pp. 100-101) distinge următoarele tipuri temperamentale,
prezentate în tab. 10:
Tab. 10 Tipologia lui Kahn (Ţuţu, 2007, pp. 100-101)

Tip temperamental Trăsături

Tipul nervos Caracterizat prin fenomenologie nevrotiformă.
Tipul sensibil Impresionabil, sensibil, infantil.
Tipul obsesiv Nesigur, temător.
Tipul exploziv Violent, primitiv în reacţii.
Tipul hipertimic Euforic, optimist.
Tipul depresiv Pesimist, spirit critic exagerat.
Tipul instabil Oscilant.
Tipul amoral Lipsit de scrupule.

7
 Tipul nestatornic Înclinat spre schimbare.
Tipul impulsiv Nestăpânit.
Tipul fantastic Visător.
Tipul bizar Excentric.

Plecând de la tipologiile temperamentale descrise anterior, fig. 2 prezintă evoluţia

tipologiilor temperamentale.

Tipologii Tipologii Tipologii Tipologii Tipologii

psihofiziologice bioconstituţionale psihologice psihosociologice psihopatologice

Fig. 2 Evoluţia tipologiilor temperamentale

Astfe, primele preocupări pentru descrierea şi explicarea temperamentului datează

încă din Antichitate când medicii Hipocrates şi Galenus au realizat o clasificare a
temperamentului, având drept criteriu predominanţa în organism a celor patru lichide de bază.
Mult mai târziu, fiziologul rus Pavlov explică diferenţele temperamentale plecând de la
caracteristicile Sistemului Nervos Central. În sec. XX, Kretschmer realizează o serie de
clasificări a temperamentului, având la bază constituţia corporală a individului. Plecând de la
gradul de dezvoltare a celor trei foiţe embrionare, Sheldon elaborează o altă tipologie
temperamentală. Explicarea temperamentului prin prisma acestor abordări (psihofiziologică
şi bioconstituţională) se dovedeşte a fi insuficientă pentru autori precum Jung şi Eysenck care
fundamentează tipologia temperamentală pe criterii psihologice. Cunoaşterea
temperamentului nu se opreşte aici, existând autori (Spranger, Allport, Vernon) care
subliniează rolul mediului socio-cultural în existenţa diferenţelor temperamentale. O ultimă
tendinţă în identificarea tipurilor temperamentale sunt tipologiile psihopatologice.

8
 Bibliografie

1. Jung, C., G. (2004). Tipuri psihologice. Opere complete 6. Bucureşti: Editura Trei.
2. Neculau, A., Iacob, L., Sălăvăstru, D., Havârneanu, C., Boncu, Ş., Lungu, O. (2005).
Manual de psihologie. Iaşi: Editura Polirom.
3. Smith, E., Nolen-Hoeksema, S., Fredrickson, B., L., Loftus, G., R. (2005). Introducere în
Psihologie. Bucureşti: Editura Tehnică.
4. Ţuţu, M., C. (2007). Psihologia Personalităţii. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de
Mâine.