Curs

INTERVENTII IN CONDUITELE ADICTIVE

CONCEPTE DE BAZA IN TULBURARILE ADICTIVE:

Comportamente adictive

Conform definitiei de dictionar notiunea de dependenta reprezinta o stare de subordonare,

atarnare, supunere, caracrerizata prin pierderea anumitor libertati. Cuvantul adictie provine
din cuvantul din limba latina - addictus - si reprezinta situatia de a ajunge sclav la cel de la
care te-ai imprumutat.

La ora acutala prin notiunea de dependenta ,din punct de vedere psihologic, se

intelege manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal si daunator.

De studiul dependenţelor, sau adicţiilor, se ocupă câteva ştiinţe: psihologia,

sociologia, medicina. La hotarul secolului XXI în baza acestor discipline s-a format o ştiinţă
nouă, adictologia, care studiază aşa dependenţe ca, cea de droguri, de alcool, de tutun, de
computer şi de jocuri de noroc, de muncă, dar şi cele alimentare, de dragoste şi de sex, de
obiecte şi evenimente.
Majoritatea oamenilor considera ca merita sa urmareasca telul de a avea o viata
placuta, usoara, fara monotonie, un statut demn in proprii ochi si in ai celorlalti si pastrarea
controlului asupra propriei vieti si dispozitii.
O impletire a acestor motive se afla insa aproape de fiecare data la originea instalarii unei
dependente. Aceasta afirmatie este sustinuta de o regula generala care spune ca daca un
comportament are ca urmare imediata ceva placut, atunci acest comportament se
va repeta. Iar daca pe viitor placerea nu apare decat uneori, comportamentul mai degraba se
intensifica decat se rareste.
Comportamentul adicţional se caracterizează prin tendinţa de a ieşi din realitate prin
intermediul stării psihice. Pentru realizarea acestui scop omul îşi „formează” păreri personale,
care pot deveni deprinderi, stereotipuri.
Abaterea îi este necesară omului, însă în cazul adicţiilor ea devine un stil de viaţă şi omul
cade în capcană.
Problema adicţiilor începe atunci, când tendinţa de a evada din realitate începe să
domine în conştiinţa omului, devine o ideie principală, duce omul la o rupere de realitate.

Clasificarea adicţiilor:

 Adicţii chimice (farmaceutice) sunt legate de folosirea mai multor substanţe cu scopul
schimbării stării psihice: alcool, droguri, tutun, preparate somnifere şi sedative.
 Formele ne-chimice înclud jocurile computerizate şi de noroc (gambling), dependenţe
emoţionale (adicţii sexuale şi de dragoste), dependenţă de muncă, adicţia de cheltuire
a banilor, adicţia relaţiilor şi multe altele.
 Veriga de trecere dintre adicţiile chimice şi cele nechimice – supra-alimentaţia sau
suportarea foamei (bulimia şi anorexie nervoasă).
Substanţele adicţiilor se împart în următoarele tipuri:
• Substanţe psihoactive (alcool, droguri ş.a.m.d.).
• Activitate, implicare în proces (hobby, joc, muncă ş.a.m.d.).
• Oameni, alte obiecte şi fenomene ale realităţii din jur, care stârnesc anumite stări
emoţionale.

Jocuri de noroc

Dependenta de jocuri (jocul compulsive) este o boala a controlului impulsurilor. Jucatorii

compulsivi (si dependenti) nu-si pot controla impulsul de a juca, chiar atunci cand ei stiu ca
jucatul/pariatul le provoaca suferinta lor insisi sau familiei. Jocurile de noroc sunt aproape in
permanenta in mintea jucatorilor, in ciuda consecintelor sau a situatiei in care se afla. Acestia
continua sa joace indiferent de faptul ca sunt euforici sau depresivi, imbogatiti sau ruinati
financiar. Chair si atunci cand toate conditiile sunt impotriva lor, chiar si atunci cand nu-si
mai pot permite sa piarda, persoanele cu dependenta de jocuri de noroc nu se pot abtine sa nu
joace.
Dependenta de jocuri de noroc afecteaza incet dar sigur relatiile cu cei dragi (soti,
familie, prieteni, etc.) si conduc la situatii financiare neplacute. Te poate determina sa faci
lucruri pe care nu credeai ca o sa ajungi sa le faci vreodata precum: furtul banilor, ascunderea
lor, minciuna, imprumutul unor sume de bani de la persoane cel putin dubioase, luarea unor
decizii in defavoarea ta. Poate iti spui adesea ca nut e poti opri insa jucatul compulsive si
dependenta de jocuri pot fi tratate. Daca esti gata sa admiti ca ai o problema cu jocurile de
noroc si doresti sa fii ajutat, atunci poti sa depasesti aceasta problema a jocurilor de noroc si
sa-ti reiei controlul asupra vietii tale.

Semne si simptome ale dependentei de jocuri de noroc

Dependenta de jocuri de noroc (pariuri, carti, aparate, ruleta, poker, etc.) este considerata ca
fiind o boala atipica, ascunsa, pentru ca ea nu manifesta semne sau simptome precum
dependenta de alcool sau de droguri. Persoanele dependente de jocuri de noroc isi neaga
dependenta sau refuza discutiile ce au ca subiect jocurile sau dependenta de ele. In plus ele au
tendinta de a minimiza riscurile la care se expun si nu constientizeaza adevarata natura a
consecintelor negative pe care le pot suferi. De foarte multe ori ascund ca se duc sa joace,
mint, manipuleaza sau promit ca nu se mai duc la jocuri.

Ai o problema cu dependenta de jocuri? Probabil ca ai o problema daca:

1. Simti nevoia sa tii secret faptul ca mergi sa joci. Iti place sa stie cat mai putina lume unde
mergi sa joci si cat cheltuiesti cu jocurile. Iti place sa crezi ca intr-o buna zi o sa-i surprinzi pe
cei dragi cu o suma imensa castigata la jocuri.

2. Ai probleme/dificultati in a-ti controla impulsul de a juca. Odata ce ai inceput sa joci iti dai
seama ca iti este foarte dificil sa te opresti si sa pleci. Constati ca esti prins si ca esti dispus sa-
ti cheltuiesti si ultimul banut in speranta ca vei castiga sau ca vei fi tu cel norocos, te crezi mai
special si speri ca aparatul te va premia pe tine. cauti cu disperare amici, prieteni dispusi sa te
imprumute cu o suma de bani in speranta ca vei juca mai bine si-ti vei recupera toti banii
pierduti.
3. Joci chiar si atunci cand nu mai ai bani. Un semn de alarma este atunci cand esti din ce in
ce mai disperat sa joci ca sa-ti recuperezi pierderile. In disperarea momentului esti gata sa
intri in banii alocati pentru rate, facturi, banii pentru mancare sau rechizitele copilului. Esti
tentat sa te imprumuti desi stii ca este foarte greu sa dai banii inapoi. Esti dispus sa iti vinzi
unele obiecte personale - ceas, bijuterii, etc. - pentru a juca sau pentru a-ti acoperi unele
datorii. Incepi sa crezi in idea ca pariind mai multi bani este singura metoda prin care poti
castiga mai mult sau iti poti recupera pierderea. Insa asta nu face decat sa-ti sporeasca mai
mult si mai mult pierderile, datoriile.

4. Familia si prietenii tai sunt ingrijorati din cauza problemei tale cu jocurile. In schimb tu
continui sa negi ca ai o astfel de problema iar pe masura ce timpul trece, dependenta ta de
jocuri si consecintele negative ale acesteia se agraveaza. Daca familia sau prietenii si fac griji
pentru tine, asculta-i cu atentie. Priveste cu adevarat la felul in care dependenta te-a prins si ti-
a afectat viata: felul cum dormi, cum mananci, cum iti place sa petreci timpul liber, cum te
gandesti din ce in ce mai mult la joc decat la persoanele dragi de langa tine, cum ai intrat intr-
o lume care te consuma si te oboseste incet dar sigur. Asculta-i pe cei dragi cu atentie. Nu este
un semn de slabiciune sa ceri sau sa accepti ajutor specializat. Te poti opri din dependenta si
poti avea din nou o viata bucuroasa, normala.

Mituri si fapte certe despre dependenta de jocuri de noroc:

Mit: Trebuie sa joci in fiecare zi ca sa fii considerat dependent de jocuri.

Fapt: Dependentul de jocuri de noroc poate sa joace regulat sau ocazional. Se vorbeste despre
dependenta de jocuri de noroc, indiferent de cat de des se joaca, atunci cand persoana este
preocupata din ce in ce mai mult cu jocul, cand cheltuieste din ce in ce mai multi bani pe
jocuri de noroc.

Mit: Jocurile de noroc nu sunt chiar o problema din moment ce persoana are suficienti
bani si isi permite cheltuieli foarte mari.
Fapt: Problemele cauzate de jocurile de noroc nu sunt doar de natura financiara. Alte
probleme se pot agrava: se petrece timp din ce in ce mai mult cu gandul la joc, aceasta face ca
in timp relatiile cu cei apropiati (sotie, familie, prieteni, colegi) sa se altereze. Persoana risca
divortul, separarea, pierderea unor relatii, pierderea locului de munca, alterarea sanatatii
mentale si fizice.

Mit: Partenerii sau apropiatii dependentilor de jocuri le cauzeaza acestora probleme

suplimentare si asta ii impinge sa joace.
Fapt: Persoanele dependente de jocuri de noroc rationalizeaza comportamentul problema
(jucatul) si gasesc foarte repede justificari, motive sau cauze exterioare pentru problema lor.
Adeseori arunca vina propriului comportament pe ceilalti, in felul acesta evita
responsabilitatea propriilor actiuni, inclusiv responsabilitatea actiunilor concrete de a-si
depasi problema.

Mit: Daca o persoana dependenta de jocuri are o datorie, tu trebuie neaparat sa o ajuti
sa o achite.
Fapt: Sa ajuti pe cineva in situatii neplacute pare sa fie un gest firesc si apreciabil, insa atunci
cand datoriile se inmultesc atunci persoana care le-a facut e bine sa fie responsabilizata si
motivate sa contribuie daca nu in totalitate macar in mare masura la recuperarea datoriilor.
Uneori pentru persoana dependenta achitarea repetata a datoriilor este un semn incurajator
pentru a juca in continuare; ea poate sa inteleaga faptul ca oricand este in impas cineva il
salveaza si-i plateste datoriile.

Ce este alcoolismul?
Alcoolismul sau dependenta de alcool este consumul de bautura alcoolica, ocazional sau
periodic, indiferent de mijloace sau consecinte asupra persoanei sau familiei, cu scopul
schimbarii starii de dispozitie sau acela de a evita starile neplacute fizice sau psihice cauzate
de sevraj. La aproximativ 24-48 de ore de la intreruperea consumului de alcool persoana
alcoolica poate avea simptome de sevraj. Cele mai frecvente simptome de sevraj sunt:

- stare de indispozitie, anxietate, nervozitate, iritabilitate;

- tremor al mainilor sau al picioarelor;
- transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi;
- durere de cap;
- tulburari de somn.

Aceste simptome se amelioreaza sau dispar complet la reluarea consumului. Pe masura ce

boala dependentei se agraveaza apare si pierderea controlului cantitatii consumate. Persoana
dependenta incepe sa-si dea seama ca este ceva in neregula cu felul de a bea si incearca sa bea
"controlat". Isi propune sau isi promite ca va bea doar un pahar sau ca va bea doar cu anumite
ocazii, dar promisiunile sunt incalcate de fiecare data. De cele mai multe ori, persoanele care
consuma abuziv alcool sau cele dependente de alcool neaga sau refuza discutiile referitoare la
consumul si problemele cauzate de dependenta de alcool. Consumul de alcool poate cauza in
timp dependenta psihica si dependenta fizica.

Semne ale dependentei psihice:

- starile de indispozitie (frustrare, anxietate, stari depresive) sunt inlaturate prin consum
- anticiparea consumului, planificarea consumului si a ocaziilor de a consuma
- evocarea cu placere a momentelor de consum, memoria momentelor placute
- in fata unor situatii limita sau a unor momente cu mare presiune emotionala (deces, boala,
divort, pierdere, castig, euforie) dependentul se gandeste automat la consumul de alcool.

Semne ale dependentei fizice:

- in lipsa consumului apare tremuratul matinal al mainilor si palmelor
- dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si de mers
- transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi;
- durere de cap, tensiune, probleme cardiace;
- tulburari de somn
- alte semne specifice sevrajului alcoolic
Toate acestea dispar sau se amelioreaza imediat ce persoana consuma bautura alcoolica.

Diverse motive ale consumului de alcool:

Consumul de alcool este o metoda rapida si placuta de a modifica emotiile, sentimentele,
starile de dispozitie in general. In general se apeleaza la consumul de alcool cand apare o stare
emotionala neplacuta (tristete, vina, melancolie, anxietate, frustrare). Alte motive des invocate
de consumatori sunt: supararea, bucuria, agresivitatea, povara singuratatii sau povara
psihologica a responsabilitatilor, bucuria, imbunatatirea relatiilor cu ceilalti, socializare,
alungarea temporara a stresului, apararea impotriva sentimentelor neplacute, curajul de a
spune ceva, stimulare sexuala temporara, dorinta de recompensare, placere.

Efecte daunatoare asupra organismului sunt de asteptat in timp cu mare probabilitate, daca
doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur.
Ca aliment 1 kg de alcool are o putere calorica de 29 kJ, dar nu contine vitamine, saruri
minerale etc). Un litru de bere contine 2000 kJ, acopera 20% din necesarul de energie al uni
barbat ce presteaza o activitate cu eforturi fizice medii.

Prezentam aici unele dintre efectele alcoolismului asupra organismului:

I. Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala, sunt eliberate in
sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon.
II. Organismul foloseste energie pentru inlatuarera alcoolului din organism, energie care ar fi
fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fura"
80% din oxigenul necesar functionarii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit
metabolic". Celulele cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera
cel mai mult sub influenta alcoolului.
III. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie.
IV. Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida)
afecteaza celulele nervoase.
Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui muschi se numeste
cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de
ciroza.

Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt:

- gastritele toxice
- ulcere
- pancreatita
- diabet zaharat
- hepatita cronica
- ciroza hepatica
- polinevrita periferica
- convulsii
- accidente vasculare cerebrale si
miocardice
Tratamentul alcoolismului
Abstinenta (renuntarea totala la consumul de alcool) este singura solutie pentru iesirea din
dependenta. Alcoolismul se poate trata prin consiliere psihologica, asistenta medicala - cura
de dezalcoolizare, tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare,
participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.

Particularităţile comportamentului adicţional la vârsta de adolescenţă:

Motivul principal al comportamentului adolescenţilor, predispuşi la forme adicţionale
de comportament, este fuga de la realitatea insuportabilă.
Însă cel mai des se întâlnesc cauze interioare, aşa ca retrăirea din cauza nereuşitelor şcolare şi
conflictele cu părinţii, profesorii, colegii, simţul de senzaţia de singurătate, pierderea scopului
vieţii... De la toate acestea adolescentul vrea să fugă, să înăbuşe şi să schimbe starea sa
psihică, fie chiar şi pe un timp, însă în „direcţia potrivită”.
Viaţa personală, activitatea şcolară şi mediul înconjurător cel mai des pentru un
adolescent apar în culori sumbre, întoarse, monotone.
Acestor copii nu le reuşeşte să găsească în realitatea din jur nici o sferă de activitate, care ar
putea atrage atenţia şi să stârnească o reacţie emoţională. Şi doar după folosirea substanţelor
psiho-active, ei ajung la simţul de ridicare fără a îmbunătăţi real situaţia. Ei sunt în grup, ei
sunt acceptaţi şi înţeleşi.
Pe parcurs situaţia din micro şi macro mediul devine tot mai insuportabilă şi mai
conflictuală. Aşa apar dependenţa şi mai mare şi respingerea de la autenticitatea realităţii.

Terapia comportamentului adictiv – în următoarele direcţii:

• Conştientizarea de către adict conţinutul şi sensul problemelor sale.
• Analiza surselor şi participarea persoanelor, care sunt legate de adict.
• Lămurirea caracterului conţinutului dependenţei, inclusiv analiza emoţiilor ascunse de
vinovăţie, ruşine, înjosire. Analiza strategiei dependenţei (control, apărare, concurenţă).
• Conştientizarea faptului, că situaţia, în care a nimerit adictul, nu este una ieşită din comun şi
el poate miza pe ajutor.
• Training emoţional, posibilitatea de a compara intimitatea şi calitatea emoţii; învăţarea
adictului să poată analiza trecutul şi să regleze contactele interpersonale neformale cu
înţelegerea faptului, că el poate primi o susţinere emoţională reală de la anumite persoane.

6
 CONCEPTE DE BAZA IN TULBURARILE ADICTIVE:

UTILIZARE
Intelegem prin utilizare acel gen de relatie cu drogurile in care fie prin cantitate
fie prin frecventa fie prin propria conditie fizica, psihica si sociala,nu se
detecteaza consecinte imediate asupra consumatorului si nici asupra mediului
inconjurator.

ABUZ
Intelegem prin abuz acel gen de relatie cu drogurile in care, fie prin cantitate,
fie prin frecventa si/sau prin situatia fizica, psihica si sociala se produc consecinte
negative pentru consumator si/sau mediul sau inconjurator.

DEPENDENTA
Stare fizica sau mentala ce reiese din reacţia organismului fata de droguri,
caracterizata printr-o dorinţa extrema sau de nestăpânit de a consuma in
continuare substanţa, in mod continuu si periodic, cu scopul de a simţi efectele
psihice sau de a evita neplăcerile pe care le cauzează absenta drogurilor.

Exista doua feluri de dependenta:

Psihica: atunci când lipseşte drogul se produce o stare proasta generala, de

nelinişte sau de insatisfacţie.

Fizica: atunci când in lipsa drogurilor apare o serie de tulburări fizice mai mult sau
mai puţin intense.

TOLERANTA
Tendinţa de a mari încetul cu încetul doza pentru a obţine rezultatele dorite.
Adică organismul are nevoie de cantitati tot mai mari de drog pentru a
experimenta aceleaşi senzaţii.

SINDROM DE ABSTINENTA
Ansamblu de simptome sau semne ce se produc in organism la întreruperea
consumului obişnuit de droguri. Sindromul de abstinenta nu are aceleaşi
simptome la toate drogurile.

7
 RECIDIVA

DEFINITII :

 A revenii complet la comportamente inadaptate asociate intr-un moment iniţial cu folosirea

numitei substanţe.

MARLATT SI GORDON
 Recăderea: Consumul continuat si de nestăpânit, o întoarcere complexa la abuzul de
substanţa după o perioada de abstinenta.
 Căderea: Episod de abuz, o uşoara greşeala sau deviere (scăpare ocazionala).

GRAÑA
Recăderea in adictie se poate manifesta in mai multe feluri:
- Revenirea la stilul de viata anterior
- Consumul de droguri de substituţie si/sau activitati de risc sau noroc deşi caracteristica
cea mai importanta consta in revenirea la consumul regulat al drogului caracteristic
pentru abuz.

8
 CONCEPTUL DE RECADERE

Moment punctual ce apare

dupa un sir de falte si situatii

Reinceperea Utilizarea unor

consumului dupa modele de
o peritada comportament
abstinenta specifice unui stil
de viata anterior

RECADERE

SITUATI DE MARE RISC COMPORTAMENTE

ANTERIOARE
CONSUMULUI

PREVENIREA
RECADERILOR
Program preventiv cu scopul
de a anticipa situatiilor de
risc, cautandu-se solutii
CRAVING alternative la consum si/sau
la stilul de viata

9
Cravings sunt senzatii de dorinta urgenta de consum si sunt resimtite foarte diferit de fiecare
pacient in parte. Pentru unii, experienţa este in principal somatica; de exemplu: „ simteam un
nod in stomac” sau „ mi se accelerau bataile inimii” sau „incepeam sa ii simt mirosul”. Pentru
alti pacienti experientele sunt mai degraba cognitive; de exemplu: „ am nevoie de drog acum”
sau „nu ma pot gandi la altceva” sau „ imi atrage atentia”. De asemenea pot fi si experiente
resimţite la nivel de stare sufleteasca: „ sunt nervos” sau „ ma plictisesc”.

SA TINEM MINTE CA…

 Senzatiile de dorinta urgenta de a consuma sunt frecvente si normale. Nu reprezinta un

semnal de esec. In loc sa simti asta incearca sa invezi din aceste senzatii ce anume iti
declanseaza craving-ul.
 Senzatiile de dorinta urgenta de consum sunt precum valurile marii. Por devenii mai
intense la un moment dat si apoi incep sa scada din intensitate.
 Daca nu consumi, senzatiile tale de dorinta urgenta de consum vor fi tot mai slabe si
pana la urma vor disparea. Aceste senzatii devin mai puternice daca le lasi sa puna
stapanire pe tine.
 Poti invata sa eviti senzatiile de dorinta urgenta de consum eliminand sau evitand
semnele care le declanseaza.
 Poti infrunta craving-ul in urmatoarele modalitati:
- Distragandu-te cateva minute.
- Vorbind despre acest lucru cu cineva care te sprijina.
- Vizualizand „ cum afaci surfing”
- Amintindu-ti consecintele negative ale consumului.
- Vorbind cu tine insuti in timp ce simti senzatia de dorinta urgenta de consum.
CLASIFICAREA DROGURILOR IN FUNCTIE DE EFECTE

DROGURI CE STIMULEAZA SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Cocaina
Cocaina baza (crack)
Amfetaminele (Speed)
Droguri de sinteza. (Extasis: MDMA)
Nicotina
Cafeina

10
DROGURI CE INHIBA SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Alcool
Opiacee (Heroina, Morfina, Metadona)
Barbiturice (pastile pentru somn)
Anxiolitice (Benzodiazepine)

DROGURI CE PERTURBA SNC

Halucinogene: LSD, mescalina, ciuperci

cactus
Derivate ale canabisului: haşiş, marijuana, etc..
Droguri de sinteza. (Extasis: MDMA)
Dizolvanţi.

DEPENDENTE PSIHOLOGICE

Adictiile psihologice sunt acelea in care adictia apare fara sa fie prezenta nici o substanţa
toxica, fiind un comportament ce-l care presupune adictia.

Principalele adictii sunt:

 Jocul patologic. Dependenta de maşini recreative si alte jocuri de noroc (bingo, cazinou,
etc…) ce sunt însoţite de multe ori de dependente de alcool sau cocaina.
 Dependenta de sex.
 Dependenta de cumpărături.
 Dependenta de internet.
 Dependenta de telefon.
 Dependenta de sport.

11
 Dependenta de munca.
 Dependenta de mâncare

Evoluţia unei activitati spre adictie psihologica

1. Comportamentul provoacă o stare de bine si este mulţumitor.
2. Se observa o creştere a gândurilor referitoare la acest comportament atunci când acesta
nu se realizează.
3. Comportamentul devine tot mai frecvent pe măsura ce dispare interesul pentru alte
activitati care înainte erau mulţumitoare.
4. Nu se acorda importanta interesului suscitat de comportamentul adictiv.
5. Se resimte o dorinţa intensa (periodica) pentru a realiza comportamentul si se
anticipează plăcerea e se va simţi.
6. Comportamentul se menţine in ciuda consecinţelor negative pe care le provoacă.
Persoana in cauza se justifica si încearcă sa ii convingă si pe ceilalţi.
7. Pe măsura ce efectele contrarii se înmulţesc, poate apărea o oarecare conştientizare a
problemei si persoana in cauza încearcă fara succes sa controleze situaţia.
8. Comportamentul se realizează mai mult pentru a reduce neplăcerile ce se resimt.
9. Creste intoleranta la mici frustrări si la iritabilitate. Scade capacitatea de reacţie la
stres si comportamentul adictiv se transforma in singura cale de a face fata stresului.
10. Comportamentul adictiv se agravează si face ca si familia celui afectat sa se supună la
tratament.

12
PROFILUL UTILIZATORILOR RESURSEI

SEXO

23%

SITUATIA LABORALA LA DATA

77%
INTERNARII:
activ/student/somer/concediu/pensie
HOMBRE MUJER
SITUACIÓN LABORAL AL INGRESO

8% ACTIVOS
10% 24%
ESTUDIANDO
DESEMPLEO
10% BAJA LABORAL
48%
DROGA PRINCIPAL PENSIONISTAS
POLITOXICOMANÍA
(HEROÍNA-COCAÍNA)

COCAÍNA Ó
14% 8% POLITOXICOMANÍA
15% COCAÍNA-ALCOHOL
CANNABIS

ALCOHOL

18% 45%
ADICCIÓN NO TÓXICA

PROFILUL PERSONALITATII UTILIZATORULUI RESURSEI

- TULBURARI PSIHOTICE.
 TIP PARANOIC
 TIP REZIDUAL

- TULBURARI ALE STARII SUFLETESTI

 TULBURARI DEPRESIVE
 TULBURARI BIPOLAR

13
 - TULBURARI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR.
 ANOREXIE
 BULIMIE

- TULBURARI DE PERSONALITATE
 TULBURARE PARANOICA A PERSONALITATII
 TULBURARE SCHIZOFRENICA A PERSONALITATII
 TULBURARE ANTISOCIALA A PERSONALITATII
 TULBURARI EXTREME ALE PERSONALITATII
 TULBURARE HISTRIONICA A PERSONALITATII
 TULBURARE NARCISISTA A PERSONALITATII
 TULBURARE A PERSONALITATII PRIN EVITARE
 TULBURARE A PERSONALITATII PRIN DEPENDENTA

CARACTERISTICI ALE PERSONALITATII DEPENDENTULUI DE DROGURI

- IMPULSIVITATE.

- MANIPULARE.

- TOLERANTA SCAZUTA LA FRUSTRARE.

- PIERDEREA CONTROLULUI EXTERN.

- HEDONISM.

- RESPECT DE SINE SCAZUT.

- NEINCREDERE, SUSPICIUNE.

- CAUTAREA RECOMPENSEI IMEDIATE.

14
- NEVOIA DE SUCCES SI DE APROBARE SOCIALA.

- GREUTATI IN A-SI EXPRIMA SENTIMENTELE.

- GREUTATI IN A STABILI LIMITE.

- GOL INTERIOR.

- CAUTARE DE SENZATII NOI.

15
MODELUL TRANSTEORETIC PROCHASKA SI DICLEMENTE

16
Schimbarea comportamentala nu consta intr-o trasnformare discreta si dicotomina ci:

- Este vorba de un PROCES.

- INTENTIONAT.

- CU MAI MULTE FAZE.

CLASIFICAREA PROGRAMELOR IN FUNCTIE DE NIVELUL DE

EXIGENTA.

NIVEL DE MODALITATI DE TIPURI DE OBIECTIVE

EXIGENTA PROGRAM PROGRAME
SCAZUT Programe de reducere  Grupuri de  Imbunatatirea
a riscurilor utilizatori. calitatii vietii
 Programe de utilizatorilor de
tratament cu heroina droguri
 Programe de  Marirea si
infomare si educare diversifcarea
pentru o mai buna posibilitatilor de
utilizare a interventie iin
substantelor. centrele de tratament
 Programe mobile.  Identificarea
 Centre de nevoilor utilizatorilo
intalnire si primire ce nu se aflla in
tratament
 Influentarea
comunitatii pentru a
usura intelegerea
problemelor derivate
din consumul de
droguri
MEDIE Programe de  Programe de  Inlocuirea unui
substitutie cu agonisti metadona adresate drog ilegal prin altul
inspre schimbare controlat clinic si mai
 Programe de putin daunator.
mentinere cu  Imbunatateste
metadona calitatea vietii:
 Programe de sociale, in familie,
mentinere cu LAAM etc.
 Reglementarea
sistemului opioid
 Scaderea

17
 delincventei
 Scaderea riscului
de trasnmitere a
bolilor infectioase
contagioase
RIDICATA Programe fara  Comunitati  Dezintoxicare
droguri terapeutice  Dezobisnuire
 Centre  Reinsertie
ambulatorii  Obtinerea
 Centre de zi abstinentei
 Unitati de  Atingerea unui
dezintoxicare stil de viata fara
spitaliceasca droguri
 Programe de  Schimbari
reinsertie profunde in aspectele
sociale, familiale, etc.

DIFERENTIEREA PROGRAMELOR IN FUNCTIE DE FAZA DE TRATAMENT

FAZA MODALITATEA DE TIP DE PROGRAM

PROGRAM
Dezintoxicare  Dezintoxicare spitaliceasca
Dezintoxicare clasica
 Dezintoxicarea in ambulatoriu.

Dezintoxicare rapida

 Comunitate terapuetica.
La Domiciliu  Centre de zi.
Dezobisnuire Semirezidential  Centre in ambulator.
Ambulator

18
 Programe generale  Apartamente de reinsertie.
 Programe de formare etc.

Reinsertie

NORME FUNDAMENTALE DE GRUP

- RESPECTAREA IDEILOR SI PARERILOR MEMBRILOR GRUPULUI.

- CONFIDENTIALITATE.

- MOTIVATIE.

- SINCERITATE.

- PUNCTUALITATE.

- CONSILIERE.

DINAMICA DE GRUP:

Klinenberg (1963): teoria naturii grupurilor si a interactiunii in cadrul acestuia...

Knowles (1962): dinamica de grup se refera la fortele ce actioneaza in fiecare grup de-a
lungul existentei sale si care ii determina comportamentul. Sunt chiar aceste forte cele ce
constituie aspectul dinamic al grupului:
 miscare
 schimbare
 interactiune.
 reactie

19
CARACTERISTICILE UNUI GRUP EFICIENT

 MEMBRII SE INTELEG SI SE RESPECTA INTRE EI.

 COMUNICAREA ESTE DESCHISA.

 PARTICIPANTII ISI ASUMA RESPONSABILITATILE ASUPRA

COMPORTAMENTULUI SI INVATARII.

 MEMBRII COOPEREAZA.

 CONFLICTELE SE INFRUNTA DESCHIS SI SE REZOLVA INTR-O

MODALITATE CONSTRUCTIVA.

SITUATIA IDEALA DE LUCRU IN GRUP

- GRUP INCHIS. Cu un inceput si un final si fara ca alti pacientii sa adere la grup pe

perioada procesului terapeutic.

- CARE SA SE MENTINA IN TIMP. Este frecvent ca un grup sa „moara” din chiar

acele circumstante care ii afecteaza pe pacienti.
Exemplu: recidive, condamnari la inchisoare, inceperea unei slujbe...

- CARE SA SE DISTRIBUIE SI SA SE RELATIONEZE BINE. Procesul de creare

al relatiilor functioneaza pe baza de vechime. Pierderea punctelor de referinta
familiale, sociale…face ca pacientul sa isi creeze legaturi puternice cu grupul.

- CU O MARE OMOGENITATE: Atat in ceea ce priveste varsta cat si caracteristicile

personale, sociale si familiale.

20
 SITUATII PROBLEMATICE IN MUNCA DE GRUP

 AGRESIVITATE VERBALA.
 MOTIVATIE SCAZUTA.
 NIVEL COGNITIV SCAZUT.
 NIVEL CULTURAL SCAZUT.
 SITUATII CONFLICTUALE /IZBUCNIRI EMOTIONALE.
 IDEII PARANIOCE.
 TULBURARI PSIHOTICE.
 INCETINEALA DIN CAUZA MEDICAMENTATIEI.
 CONFLICTE EXTERNE GRUPULUI.
 RELATII DE PERECHE.
 CARACTER HETEROGEN IN MARJELE DE VARSTA.

FACTORI CE TREBUIE LUATI IN CONSIDERARE PENTRU ALEGEREA UNEI

DINAMICI

 OBIECTIVELE PROPUSE SPRE REALIZARE.

 MATURITATEA GRUPULUI.

 DIMENSIUNEA GRUPULUI.

 MEDIUL FIZIC IN CARE SE DESFASOARA MUNCA IN GRUP.

 CARACTERISITCILE MEDIULUI EXTERN.

 CARACTERISTICILE MEMBRILOR.

 CAPACITATEA SI STAREA TERAPEUTULUI.

21
PARTEA COGNITIVA: Dinamica de grup.

SIRURI COMPORTAMENTALE

OBIECTIV:
Dotarea utilizatorilor cu o schema explicativa a propriilor comportamente.

PREGATIRE:
 Definirea comportamentului
 Explicarea ANTECEDENTELOR: Interne si Externe si a CONSECINTELOR:
Pozitive si Negative, pe termen scurt si lung.
 Explicarea verigilor din sirul comportamental si a felului in care unele verigi
duc la realizarea unor anumite comportamente, adica duc spre alte verigi. Ex:
tutun+cafea.

SINTEZA:
Utilizatorii trebuie sa fie constienti de faptul ca mare parte din comportamentul lor este
automat si de asemenea de importanta cat de important este sa devii constient de acest fapt
pentru a te oprii, a te controla si a-ti schimba comportamentul problematic.

IDENTIFICAREA ANTECEDENTELOR

OBIECTIV:
- A invata sa diferentiezi intre stimulii interni si cei externi.
- Identificarea acelor situatii ce prezinta o mai mare probabilitatea de a conduce la
consum de droguri.

PREGATIRE:
Se cer exemple membrilor grupului cu privire la antecedente si sa le clasifice in
stimuli interni (ganduri si emotii) si stimuli externi (situatii).

22
Punerea la dispozitie a unei liste si apoi identificarea antecedentelor interne si externe.

LISTA DE ANTECEDENTE
 Discutii despre efectele drogurilor.
 Sa fii furios (foarte suparat)
 Certuri in familie.
 Gestionarea banilor si proasta lor cheltuire.
 Sa te simit singur.
 Sa fii plictisit.
 Sa ia indoieli si sa nu ai bani.
 Sa simit ca viata e groaznica.
 Sa socializezi cu alti prieteni consumatori.
 Sa ai multa munca.
 Sa ai dintr-o data multi bani.
 Sa crezi ca nu exista rezolvare.
 Sa ii vezi pe altii sub efectele drogurilor.
 Sa stii ca ai un proces peste doar cateva zile.
 Sa ai multe responsabilitati la serviciu.
 Sa iesi de la puscarie.
 Sa vezi pe cineva cumparand droguri.
 Sa gasesti instrumente de consum.
 Sa ti se ofere droguri.
 Despratirea de perechea sentimentala.
 Sa te certi cu un necunoscut.
 Sa treci prin zone de consum.
 Sa nu de acord cu regulile casei.
 Sa te certi cu partenerul sentimental.
 Sa ia bani si sa nu trebuiasca sa dai explicatii.
 Sa pierzi custodia asupra copiilor.
 Sa il vezi pe un alt consumator.
 Sa primesti o citatie judecatoreasca.

23
  Sa vezi un tranficant.
 Sa nu ai bani.
 Sa indraznesti sa comiti un delict.
 Sa vezi filme sau emisiuni care au legatura cu drogurile.
 Sa visezi ceva legat de droguri.
 Sa spui ca daca incerci o data nu se intampla nimic rau.
 Sa fii nervos.
 Sa fi consumat hasis si sa te afli sub efectele acestuia.
 Sa te simit urmarit tot timpul acasa.
 Sa ai dureri fizice care sa iti aminteasca semnele abstinentei.
 Sa consumi alcool.
 Sa fi trist.
 Sa te simti nervos in prezenta persoanelor necunoscute.
 Sa crezi ca fara sa consumi nu vei putea intretine o relatie sexuala.
 Sa consumi alte substante toxice.
 Sa stii sa nu va da un rezultat pozitiv in proba de urina.
 Sa te gandesti ca a trecut deja suficient timp de abstinenta.
 Sa crezi ca ceilalti te vor respinge daca consumi.
SINTEZA:
Identificarea antecedentelor si adiferentierea acestora este un pas fundamental in
procesul pe care orice dependent de droguri trebuie sa il parcurga in cadrul reabilitarii sale
pentru a se cunoaste mai bine pe sine si pentru a afla care sunt circumstantele ce il imping la
consum.

FIXAREA UNOR OBIECTIVE

OBIECTIV:
- Utilizatorul sa devina constient de importanta actiunilor sale dinaninte pentru ca
eficienta atingerii obiectivului sa fie mai mare.

24
 - cumulul de succese in proiectele personale creste odata cu respectul de sine, intareste
siguranta persoanla si de asemenea ridica probabilitatea de a atinge noi obiective sau a realiza
alte proiecte.

PREGATIRE:
Definirea obiectivelor sau a proiectelor personale cere ca mai intai utilizatorii sa dea o
definitie termenului pentru ca mai apoi sa se „sa se rotunjeasca” definitia prin adaugarea
tuturor opiniilor si a opiniei terapeutului.
Presentarea unei scheme cu obiective sau proiecte personale:
- Obiectiv real si posibil.
- Obiectiv pe termen lung ce sa cuprinda obiective mai mici sau subobiective (pas cu
pas)
- Care sa depinda exclusiv de mine (sau in cea mai mare parte)
- Sa se observe
- Pozitiva.
- Sa se autoregenereze prin atingerea unor mici obiective sau realizare unor pasi mai
mici in termenele prevazute.

Terapeutul va propune un obiectiv pe termen lung si va realiza toti pasi pentru ca acesta sa fie
unul realist si posibil de indeplinit. Se pot realiza ca exemple luarea carnetului de conducere
sau respectarea orarului sau intreruperea legaturilor de prietenie cu alti consumatori.
SINTEZA:
Dependentii in mare majoritate uita de importanta planificarii actiunilor in viata de zi
cu zi si pierd din vedere partea pozitiva a stabilirii unor obiective sau proiecte personale.

COMPORTAMENTE ANTERIOARE PROCESELOR DE RECADERE

OBIECTIV:
Cunoasterea acelor comportamente ce sunt anterioare unui proces de rcadere cu scopul de a le
putea identifica atunci cand ele apar si pentru a putea frana o posibila recadere.

PREGATIRE:
Amintirea conceptului de recadere.

25
 In grup sa se reflecteze asupra proceselor de recadere si daca acestea sunt anuntate de
anumite comportamente.
 SCHIMBARI EMOTIONALE: persoana devine mai instabila si are schimbari
bruste in starea sifleteaca. Trece de la o extrema la alta, de la tristete la bucurie
imediat.
 FUGA DE RESPONSABILITATI: se renunta la obligatiile anterioare. Se cauta
scuze si se chestioneaza motivele.
 DUBII ASUPRA AJUTORULUI PRIMIT SI ASUPRA NORMELOR: Este
frcvent intalnit sa se revolte impotriva familiei si a intregului plan de sprijin stabilit
la inceputul tratamentului.
 SCADERE A NIVELULUI DE ACTIVITATE: Apare dezinteresul pentru
realizarea actvitatilor de zi cu zi. Persoana incepe sa se inchida in ea si sa
vorbeasca mai putin, sa doarma mai mult, sa se miste mai putin...
 CERERI DE PRIVILEGII: Se cer privilegii stiind ca inca nu este momentul pentru
a le primi. Exemplu: sa iasa pana mai tarrziu noaptea, mai multi bani, sa inceapa sa
munceasca...

 DEZORIENTARE: pacientul prezinta un comportament dezorientat sau putin

conectat cu activitatilr pe care le realizeaza in acel moment. Pare ca este introvertit,
in lumea lui.
 DUBII ASUPRA TRATAMENTULUI: pacientul incepe sa nu mai asiste la
tratament, este din ce in ce mai putin motivat.

SINTEZA:
Cunosaterea mediului in care ne aflam si autocunoasterea sunt fundamentale pentru a
intarii autocontrolul invatand sa anticpam si sa infruntam o posibila recadere.

GANDURI IRATIONALE

OBIECTIV:
- Recunoasterea faptului ca gandurlile sunt mijlocitoarele intre situatii si emotii.
- Indentifcarea acelor ganduri care sunt mai probabile sa genereze stari emotionale
negative.

26
PREGATIRE:
- improspatarea schmeil cognitive SITUATIE+ GAND+EMOTIE+ ACTIUNE si a acelor
siruri comportamentale cu ANTECEDENTEKE SI CONSECINTELE ...
- Explicarea de asemenea in mod clar a dublei functii potrivit careia gandurile sunt
antecedente ale actiunii:
1- Interpretare situatiilor
2- Provocare emotiilor.
- Definirea gandurilor irationale si expunerea celor mai comune:
GANDURI MAGICE
GANDURI CATASTROFICE
GANDURI IMPERATIVE
GANDURI DE NEVOI PSIHILOGICE
- sa se intrebe asupra posibilitatii ca acest fel de ganduri sa produca un anume tip de emotii –
negative- care sa pota determina consumul.
- sa se ceara reflectarea individuala asupra lor si alegera celui care apara mai des si sa se caute
un exemplu de situatie in care au folosit un gand irational. Mai apoi se discuta in comun.

SINTEZA:
In linia celor expuse anterior este fundamental ca utilizatorii sa fie constienti de ceea
ce se intampla cu gandurile si emotiile lor pentru a le putea controla si pentru a putea schimba
raspunsul si actiunea. Gandurile irationale sunt una dintre greselile care provoaca emotii
negative si pot sa il determine pe pacient sa consume.

FACTORI/SITUATII DE RISC

OBECTIV:
- Definirea unor factori de risc.
- Identificarea si diferentierea factorilor/situatiilor de risc.

PREGATIRE:
Se incepe prin a cauta o definitie pentru factorii de risc si se analizeaza cele doua mari
tipuri de situatii de risc, cele intrapersonale si cele interpersonale.

27
 Se trece la o clasificare a factorilor de risc pentru a putea puncta cantitativ si pentru a
vedea clar nivelul de risc personal al fiecaruia dintre factorii mentionati.
Se incheie sedinta prin inregistrarea diferitelor situatii de risc si cu raspunsul dat
fiecareia dintre acestea.

SINTEZA:
Este findamental sa se reflecteze asupra importantei factorilor de risc pentru a
interpreta o posibila inoculare anxiogena si o posterioara recadere.
Evaluarea personala cantitativa permite cunosterea nivelului de risc al fiecarei situatii
descrise.
Situatiile de risc sunt situatii si/sau factori ce favorizeaza recaderile si pot fi clasificate in
intrapersonale si interpersonale.

Printre cele intrapersonale se numara:

1. stari emotionale negative.

2. stari emotioanle pozitive.
3. neplaceri fizice.
4. verificare controlului asupra comportamentului adictiv (ex. „voi consuma doar in
week end-uri)
5. experiente de urgenta si tenatii pentru a consuma sau experiente de craving generate
de stimuli conditionati de mediu.

Printre cele interpersoanle se numara:

1. situatiile de conflict interpersonal.
2. situatii de presiune pentru consum
3. stari emotionale sau momente neplacute cu ceilalti.

EVALUARE CANTITATIVA A FACTORILOR DE RISC:

Nume: Data:

Instructiuni: incercuiti cu un cerculet punctajul pe care il considerati mai adecvat pentru

fiecare dintre factori, tinand cont ca 0 reprezinta nici un risc si 10 maximul de risc posibil.

28
CONFLICT CU ALTE PERSOANE
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
PRESIUNE EXERCITATA DE ALTII PENTRU A CONSUMA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SENTIMENTE DE FRUSTRARE PENTRU CEVA CE S-A INTAMPLAT
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
DEPRSIE, SUPARARE, ANEXIETATE…
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA TE SIMTI INCAPABIL SA INFRUNTI O SITUATIE DIFICILA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA TE SIMTI RAU FIZIC SI SA ITI ADUCI AMINTE DE CAT DE BINE TE SIMTEAI
DE PE URMA DROGURILOR
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA IA ACCES AVAND BANI LA DROGURI USOR ACCESIBILE
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

SA FII PLICTISIT SI FARA NIMIC INTERESANT IN PERSPECTIVA

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA SARBATORESTI CEVA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA FII IMPREUNA CU FOSTI COLEGI DE CONSUM
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

REGISTRU DE SITUATII DE RISC

SITUATIA DE RISC RASPUNS

29
REZOLVAREA PROBLEMELOR

OBIECTIVELE SEDINTEI
De-a lungul timpului, amintirile legate de conflicte si de abiltatile de rezolvare a
problemelor s-au redus pana la punctul in care a aparut abuzul de substante si aceste
substante au devenit singura si cea mai generalizata cale de a infrunta problemele. Multi
pacienti nu sunt constienti de probleme atunci cand ele apar sau le ignora pana cand se
dezlantuieste criza. Multi altii, mai ales ce au un stil cognitiv impulsiv sau cei care nu sunt
obisnuiti sa se gandeasca folosind comportamente si consecinte alternative, gasesc aceasca
cale ca fiind foarte utila. Altii se gandesc ca au calitati suficiente pentru a rezolva
problemele dar atunci cand se confrunta cu ele se comporta impulsiv; de accea punerea in
practica a acestei abilitati in timpul sedintele le va fii foarte util.

30
 Aceasta sedinta ofera o strategie de baza ce poate fi aplciata unui mare numar de probleme
legate de abuzul de substante cat si de cele ce apar inevitabil atunci cand pacientul
abandoneaza tratamentul. In ciuda multelor fantezii ale pacientilor cum ca viata le-ar fi
mai usoara si lipsita de probleme dupa ce abandoneaza consumul, de multe ori devin
constienti de problemele omise sau ognorate dupa ce ajung la abstinenta.
Obiectivele sedintei sunt:

 Introducerea sau reviziuirea etapelor de baza a rezolvarii problemelor.

 Punerea in practica a abilitatilor de rezolvare a problememlor in cadrul sedintei.

INTERVENTII CHEIE
Introducerea etapelor de baza
Terapeutii trebuie s transmita ca toata lumea are probleme din cand in cand si c amajoritatea
acestor probleme pot fi abordate in mod corect. De asemenea, desia avea o problema poate
provoca anxietate, rezolvarea problemelor in mod efectiv cere timp si concentrare si prima
solutie impulsiva nu este neaparat si cea mai buna.

Terapeutii trebuie sa treaca in revista etapele de baza ale solutionarii problemelor rezumate in
continuare:
1. Recunoasterea problemei (Exista vreo problema?). recunoasterea problemelor poate aparea
din mai multi indici, cum ar fi ingrijorarea, furia si depresia; a avea probleme serioase
semnalate de alte persoane, a te simtii ingrijorat si mereu in stare de criza.
2. Identificarea si precizarea problemei (Care este problema?). este mai usor sa rezolvi
probleme concrete si bine definite decat pe cele globale sau imprecise. Problemele mari
ce par a fi coplesitoare trebuie luate pe bucati si abordate pas cu pas in etape mici si usor
de indeplinit.
3. Luarea in considerare a mai multor feluri de a rezolva problema ( Ce pot eu sa fac pentru a
rezolva problema?). o modalitate efectiva de a face fata acestei sarcini consta in
realizarea unui brainstorming, adica, generarea a atatea solutii cate sunt posibile fara a
le cataloga de la inceput daca sunt bune sau nu.
4. la inceput este mai important sa cauti cantitatea decat calitatea. Sa scrii aceste idei pe o
foaie de hartie este foarte util in cazurile in care pacientii pot sa doreasca sa foloseasca
din nou lista pe viitor. De asemenea este important sa recunosti ca a nu face nimic
imediat nu este o optiune.

31
5. Alegera unui punct de vedere mai promitator (Ce s-ar intampla daca?) Acest pas implica a
te gandi anticapat: revizuirea fiecarei perspective, luarea in considerare atat a
consecintelor pozitive cat si a celor negative pentru toate solutiile. De asemenea se
implica si culegerea de informatii si luarea in considerare a solutiilor factibile.
6. Evaluarea efectivitatii perspectivei alese (Ce s-a intamplat cand eu...?). Poate fi nevoie ca
terapeutii sa semnaleze ca unle probleme sunt usor d erezolvat altele mai dificile si
poate ca e nevoie de repetarea pasilor de mai multe ori pana la a solutiona o problema
complexa.
7. Pacientii impulsivi este important sa isi scrie pe o hartie problema si strategia aleasa pentru
a nu uita etapele atunci cand apare momentul de a le pune in practica.

PRACTICAREA ABILITATILOR DE REZOLVAREA A PROBLEMELOR

Terapeutii ar trebui sa le ceara pacientilor sa identifice doua probleme recente dintre care una
legata de abuzul de droguri si alta mai putin legata de acest fapt si sa intreprinda etapele
pentru a solutiona aceste probleme. Terapeutii s-ar putea sa trebuiasca sa ii ajute pe pacienti
pentru ca acestia sa nu isi piarda calmul dat fiind ca unuiii vor avea greutati in a recunoaste
problemele recente. Altii vor selecta rapid o solutie dat fiind ca nu au exercitiu in
brainstorming si in luarea in considerarea a altor alternative.

EXERCITIU PRACTIC
Terapeutii le cer pacientilor sa puna in practica abilitatile de solutionare a problememlor
inafara sedintelor folosind o fisa ajutatoare pentru a solutiona problemele.

REZUMAT:

1. Exista o problema? Recunoasteti ca exista o problema. Obtinem semne de la

gandurile, trupurile si senzatiile si reactiile noastre fata de alte persoane si din forma in
care acestea reactioneaza fata de noi.
2. Care este problema? Identificati care este problema. Descrieti problema cu cat mai
multa precizie. Transati-o pe parti pe care le puteti rezolva.
3. Ce pot sa fac? Luati in considerare mai multe forme de a solutiona problema. Faceti
un brainstorming cu toate solutiile posibile pe care le puteti genera. Luati in
considerare pentru a schimba situatia si/sau felul in care vedeti aceasta situatie.

32
 4. Ce s-ar itampla daca? Alegeti perspectiva cea mai promitatoare. Luati in considerare
toate aspectele negative si pozitive si alegeti-l pe cel care v-ar rezolva cel mai probabil
problema.
5. Cum functioneaza? Evaluati efectivitatea perspectivei alese. Dupa ce a aparut
posibilitatea de a o face, intrebati-va daca functioneaza. Daca nu, luati in considerare
ce puteti face pentru a imbunatatii planul sau pentru a inlatura unle dintre perspective.

PRACTICA:
Selectati o problema a carei solutie va este greu s ao gasiti. Descrieti-o cat mai bine posibil.
Faceti o lista de posibile solutii aparute dupa brainstorming. Evaluati posibiliatile si ordonati-
le in functie de preferinta.

Identificati problema
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………

Lista de solutii aparute dupa brainstorming:

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………

PLAN GENERAL DE CONFRUNTARE

OBIECTIV:

33
 - Dezvoltarea strategiilor de confruntare generica ce pot fi folosite in caz de aparitie a
unor crize ce pericliteaza abstinenta.
- Invatarea planaificarii actiunilor alternative in fata crizelor sau a intamplarilor
neprevazute.

PREGATIRE:
Anticiparea situatiilor de mare risc
Terapeutii trebuie sa semnaleze ca, desi pacientii gasesc a fi util sa isi aminteasca, sa
evite si sa infrunte situatii de risc ridicat, viata este plina de neprevazut si nu toate situatiile de
risc ridicat pot fi anticipate. Crizele, factorii de stres negativi si chiar si intamplarile pozitive
pot sfarsii prin a fi situatii de risc.
Terapeutii ar trebui sa ceara pacientilor sa se gandeasca la trei sau patru situatii de
stres ce ar putea aparea si ce ar face sa se clatine angajamentul lor de abstinenta. Pentru
fiecare dintre situatii sau circumstante, terapeutii si pacientii ar trebui sa elaboreze diverse
planuri de confruntare.
Cum duci la bun sfarsit un plan de confruntare
Atunci cand pacientii sunt mai stresati se pot simtii vulnerabili si mai inclinati inspre a
folosii strategii mai sanatoase dar mai putin familiare decat cele practicate de-a lungul
sedintelor. Este important sa se incerce dezvoltarea unei strategii de confruntare generica ce
sa poata fii folosita in cazul in care apar crize de orice fel. Ar trebui asa includa cel putin
urmatoarele:
 O serie de numere de telefon de urgenta ale persoanelor ce ofera sprijin de-a lungul
tratamentului si pe care se poate cinta.
 O lista pentru a tine minte consecintele negative ale reinceperii consumului.
 O lista de ganduri referitoare la consecintele pozitive ale abandonului consumului.
 Un grup de activitati sau elemente de distragere ce ar putea fu utile.
 O lista de locuri sigure unde pacientii sa poata depasii criza cu putini stimului sau tenatii de
consum (de exemplu, acasa la parinti sau la prieteni)

EXERCITIU PRACTIC

34
Exercitiul practic pentru aceasta sedinta include anticiparea unei crize si a raspunsurilor cat si
stabilirea unui plan de confruntare general
Trebuie sa li se aminteasca pacientilor ca tratamentul se va incheia si ca vor trebui sa isi
foloseasca in continuare aptitudinile de fiecare data cand este necesar.

PLAN DE CONFRUNTARE GENERALA

Tineti minte ca a avea probleme, chiar si crize, face parte din viata si nu mereu pot fi evitate
dar a avea probleme imortante este un moment deosebit de periculos pentru a recidiva.
Dca ma aflu intr-o situati de mare risc:

1. Plec sau schimb situatia.

Locuri sigure in care ma pot adaposti :
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
2. Voi amana hotararea de a consuma pana peste 15 minute. Imi voi aduce aminte ca
craving-ul dispare de obicei dupa .........minute si ca l-am depasit cu bine in trecut.
3. Ma voi distrage facand ceva ce-mi place.
Activitati distractive:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
4. Voi suna pe unul dintre numerele de urgenta
Nume…………………………………………………………………
Nume.………………………………………………………………
Nume…………………………………………………………………
5. Imi voi aminti singur de succesele obtinute pana acum in acest domeniu:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
6. Imi voi cerceta gandurile referitoare la consum folosind ganduri pozitive
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………

EMOTIILE: DINAMICI DE GRUP

35
EMOTIILE: Functii si clasificare
- OBIECTIVE:
Obtinerea unui concept de emotie care sa ne ajute sa intelegem functia si obiectivul
acestora. Sa ne familiarizam cu diversele tipuri de emotii si sa ne conectam la acele stari atat
fizice cat si psihologice care sunt legate de acestea.

- PREGATIRE:
Dezbaterea in grup mare asupra emotiilor incercand sa se obtina o definitie care sa
inglobeze toate emotiile atat negative cat si pozitive. Pentru a incepe activitatea se pot ciit
povestiri sau istorioare despre emotii.
Comentarea functiilor acestora, ale caracteristicilor si ale efectelor asupra persoanei.
Crearea unei liste de emotii separand-o printr-o clasificare, de exemplu: emotii placute
sau pozitive, emotii neplacute sau negative si neutre. Sau de asemenea in ceea ce priveste
gradul de intensitate sau corelarea fizica determinata.
Amintirea vreunei emotii traite cu forza si cautarea originii acesteia si a consecintelor.

- SINTEZA:
Emotiile nu trebuie sa fie reactii adverse sau necunoscute si nici nu trebuie sa ne sperie
prin senzatia de pierdere a controlului asupra corpului si asupra mintii noastre. Este important
sa be familiarizam cu ele si sa le traim cu caracter de normalitate.
In fata emotiilor adverse este posibil sa franam si sa controlam atat caracterul cat si
intensitatea emotiei.

IDENTIFICAREA EMOTIILOR: Situatie + Gand + Reactie corporala + Emotie +

Actiune

- OBIECTIVE:
Sa li se prezinte particpantilor finctionarea emotiilor tinand cont de faptul ca nu sunt
ceva punctual, ca intotdeauna sunt anuntate si precedate de alti stimuli sau situatii si ca
genereaza raspunsuri traduse in comportamente sau actiuni determinate.
Potrivit personalitati noastre emotiile vor genera niste raspusuri determinate ce pot sa
coincida sau sa varieze de la om la om.
Familiarizarea cu functionarea propriilor emotii.

36
- PREGATIRE:
Emotiile sunt reactii naturale si pozitive pentru a ne semnala sau atrage atentia asupra anumitor situatii,
pentru a tine legatura cu alte persoane…Este important sa stim cum functioneaza propriile noastre emotii

Explicarea mecanismului de functionare si solicitarea de a se conecta la o emotie

puternica pe care au avut-o si s-o decrie potrivit schemei:
SITUATIE – GAND – REACTII CORPORALE – EMOTIE – COMPORTAMENT

- SINTEZA:
In cazul emotiilor intense si negative este foarte important tipul de ganduri pe care le
nutrim si reactiile fizice pe care le experimentam.

Modul in care ne comportam fata de aceste emotii este deseori nepotrivit. Este important sa
controlam acets tip de emotii ce pot afecta capacitatea noastra de a desfasura o viata
sanatoasa.

DINAMICA COPAC (ce ma sustine, radacinile mele, frunzele si fructele)

- OBIECTIVE:
Aprofundarea autocunoasterii reflectand asupra valorilor, faptelor ce servesc drept
sustinere si asupra realizarilor personale.

- PREGATIRE:
În grup se trec in revista aspectele legate de respectul de sine, de beneficiile unui
respect de sine bine definit si se propune realizarea exercitiului Copac. Se pune accentul pe
faptul ca nu este doar un lucru artistic de desen ci si un exercitiu de reflectie personala.
Utilizatorii pot fi ajutati inainte cu exemple la nivel general de valori, lucruri ce pot
sustine si altele obtinute prin efort personal.

- SINTEZA:
Utilizarea unui desen simplu ca cel al copacului ajuta particpantul sa reflecteze si apoi
sa reprezinte pilonii rspectului de sine ce sunt valorile personale, lucrurile ce sustin si
rezultatele personale.

37
ASA SUNT EU, ASA E LUMEA MEA…

- OBIECTIVE:
Desi este inclus in dinamicile de teme libere este de asemenea un exercitiu de
introspectie si exprimare prin desen si prin culoare.

- PREGATIRE:
Se impart pliante, pixuri si creioane colorate si se cere participantilor sa realizeze patru
desene cat mai libere dupa temele date:
- Asa sunt eu.
- Asa e lumea mea.
- Asa sunt eu cand ma indragostesc.
- Asa e lumea e care mi-o doresc.
Munca individuala poate fi urmata de o punere in comun si de o explicare a lucrarilor
punand accentul pe elementele, culorile, simbolurile si semnificatia acestora.

- SINTEZA:
Multi pacienti au greutati, blocaje cu privire la anumite teme si situatii semnificative.
Desenul este un instrument fantastic pentru a invinge toate aceste dificultati si a exprima ceea
ce e mai greu sa faci pe cale orala, dialogand.
Exprimare este unealta de baza in activitatea terapeutica si este foarte complicat sa se
produca insanatosiri fara exprimare.

BENEFICII ALE UTILIZARII POVESTIRILOR IN COMUNICARE

38
Potrivit J. Zeig,1992 exista diferite motivatii pentru utilizarea povestirilor ca forma
terapeutica:
1. Povestirile nu implica o amenintare pentru sistemul de valori al celui care ne asculta.
2. Capteaza interesul ascultatorului.
3. Promoveaza independenta individului, care trebuie sa dea sens mesajului, care trage
propriile concluzii sau actioneaza din proprie initiativa.
4. Pot fi utilizate pentru a inlatura rezistenta naturala la schimbare.
5. Pot fi utilizate pentru a controla relatia initiata cu subiectul.
6. Oefera un model de flexibilitate in ceea ce priveste perceptia asupra lumii si posibilele
actiuni in diverse situatii.
7. Pot crea confuzie si astfel induce subiectului un bun raspuns hipnotic.
8. Lasa urme in memorie, facand “ca ideea expusa sa fie mai usor de reamintit”.

POVESTIRI

OMUL CARE SE CREDEA MORT

Era un domn foarte nelinistit cu privire la propriile boli si, mai ales, se temea de ziua
in care va muri.
Una dintre multele idei nebunesti era ca, cine stie, poate era deja mort. Atunci si-a
intrebat sotia: ” Spune-mi femeie, nu sunt eu mort deja? Femeia rase si ii spuse sa-si atinga
mainile si picioarele: “Vezi, sunt calde. Bun, asta inseamna ca esti viu. Daca ai fi mort,
mainile si picioarele tale ar fi reci”.
Rapunsul i se paru potrivit omului si se linisti. Dupa cateva saptamani omul iesi prin
zapada ca sa taie niste copaci. Cand ajunse in padure isi scoase manusile si incepu sa taie.
Pe nesimtite, isi trecu mana peste frunte si observa ca mainile ii erau reci. Amintindu-
si de cele ce ii spusese sotia sa, isi scoase pantofii si sosetele si isi dadu seama cu oroare ca si
picioarele ii erau reci.
In acel moment nu mai avea nici o indoiala, „si dadu seama” ca era mort.

39
 Nu este bine ca un mort sa mearga pe acolo si sa taie copaci, isi spuse. Asa ca aseza
toporul langa catar si se intinse linistit pe pamantul inghetat, cu mainile in cruce pe piept si cu
ochii inchisi.
La scurt timp dupa ce se intinsese pe pamant, o haita de caini incepu sa se apropie de
desaga unde se gaseau proviziile. Vazand ca nimic nu ii opreste, distrusera desaga si devorara
tot ce era comestibil. Omul se gandi: „Au noroc ca sunt mort, altfel eu, cu mana mea, i-as fi
facut bucati”.
Haita de caini continua sa adulmece si descoperi catarul priponit de copac. Era o prada
usoara pentru dintii ascutiti ai cainilor. Catarul zbiera si sarea, insa omul se gandea doar la ce
frumos ar fi fost sa-l apere daca... nu ar fi fost mort.
In cateva minute dadura gata animalul si doar cativa caini mai continuau sa roada niste
oase.
Haita nesatula continua sa dea tarcoale locului.
Nu trecu mult timp pana ce unul dintre caini lua urma omului. Privi in jur si il zari pe
taietorul de lemne imobil pe pamant. Se apropie incet (foarte incet pentru ca omul era
periculos si imprevizibil).
In cateva clipe toti cainii, aratandu-si coltii, dadeau tarcoale omului.
- Acum au sa ma manance, gandi. Daca nu as fi mort, situatia ar fi alta.
Cainii se apropiara.
Si vazandu-l ca nu se misca... il devorara.

IMPINGAND VACA

Un maestru al intelepciunii trecea printr-o padure impreuna cu discipolul sau fidel,

cand zari, in departare, un loc care parea saracacios si hotari sa faca o scurta vizita locului.
In timp ce mergeau ii povesti invatacelului atat despre importanta vizitelor, cat si
despre cea a cunosterii altor persoane si oportunitati de invatare pe care le avem in urma
acestor experiente.
Ajungand la acel loc constatara saracia locului, locuitorii, o pereche si cei trei copii;
aveau o casa simpla, de lemn, erau imbracati in haine murdare, rupte si erau desculti. Atunci
Maestrul se apropie de tatal familiei si il intreba:
- In acest loc nu exista posibilitatea de a munci si nici locuri unde se face comert. Cum
reusiti dvs. si familia dvs. sa supravietuiti?
Domnul raspunse cu calm:

40
 - Prietene, avem o vacuta care ne da cativa litri de lapte in fiecare zi. O parte o vindem
sau o folosim pentru alte alimente pentru orasul vecin, iar cu cealalta facem branza, smantana,
unt... pentru propriul consum si astfel supravietuim.
Inteleptul multumi pentru informatii, contempla locul pentru cateva clipe, iar apoi isi
lua la revedere si pleca. Pe drum, se intoarse catre discipolul sau fidel si ii ordona:
- Cauta vaca, du-o la prapastia de acolo si impinge-o in prapastie.
Tanarul il asculta speriat pe maestru si ii spuse ca vacuta era mijlocul de subzistenta al
acelei familii. Cum maestrul nu spunea nimic, merse sa duca la indeplinire ordinul. Asa ca
impinse vacuta in prapastie si o vazu murind.
Acea scena ramase intiparita in memoria tanarului pentru multi ani si niciodata nu a
putut scapa de sentimentul de vinovatie pentru crima comisa la rugamintea Maestrului. Atat
de mare a fost impactul pentru spiritul sau incat l-a abandonat pe maestru si si-a urmat
propriul drum.
Dupa cativa ani, tanarul ucenic trebuia sa treaca prin apropierea casei si hotari sa se
intoarca in acel loc pentru a povesti totul familiei si a obtine astfel iertarea si, daca era posibil,
sa repare tot raul pe care li-l facse. Asa a facut si pe masura ce se apropia de acel loc totul era
din ce in ce mai frumos, cu copaci infloriti, un petec de pamant ingrijit, o casa frumoasa, copii
sanatosi, bine imbracati si incaltati. Tanarul se simti si mai trist si deznadajduit, gandind ca
acea familie saraca a trebuit sa isi vanda terenul pentru a supravietui. Grabi pasul si cand
ajunse in dreptul casei fu primit de un barbat foarte agreabil si linistit. Tanarul intreba de
familia care locuise acolo cu cativa ani inainte, insa barbatul ii raspunse ca ei locuiau acolo
din totdeauna. Surprins, tanarul se uita mai atent la trasature barbatului si descoperi ca era
vorba, intr-adevar, de aceesi familie si apuca doar sa intrebe:
- Am trecut pe aici cu multi ani in urma si acesta era un loc sarac. Cum a ajuns astfel
aceasta proprietate?
Omul, entuziasmat, raspunse:
- Uite ce este, tinere, cu multi ani in urma aveam o vacuta, insa nu stim cum s-a
intamplat si a cazut intr-o prapastie si a murit. La inceput am crezut ca vom fi ruinati, totusi,
siliti de imprejurari, a trebuit sa dezvoltam alte abilitati si eforturi pe care le ignoraseram si
astfel am reusit. Astfel am obtinut succesul pe care il vedeti dvs. acum.

NUMAI DIN DRAGOSTE

41
 Incet, incet.
Drumul meu are o singura banda: a mea.
In stanga mea, un zid vesnic separa drumul meu de drumul altuia care merge alaturi de
mine, de partea cealalta a zidului.
Uneori, in zid observ o gaura, o fereastra, o spartura... Si pot sa privesc la drumul
vecinului sau vecinei meu/mele.
Intr-o zi, in timp ce merg, mi se pare ca vad, de partea cealalta a zidului, o figura care
traverseaza in ritmul meu, in aceeasi directie.
Privesc aceasta figura. Este o femeie. Este frumoasa.
Ma vede si ea. Se uita la mine.
Incep sa o privesc din nou.
Ii zambesc... Imi zambeste.
Apoi, ea isi urmeaza drumul, iar eu grabesc pasul pentru ca astept cu nerabdare alta
ocazie pentru a ma intalni cu aceasta femeie.
La fereastra urmatoare ma relaxez un minut.
Cand ea vine, ne privim prin fereastra.
Ii spun prin semne ce mult imi place de ea.
Imi raspunde prin semne. Nu stiu daca inseamna acelasi lucru ca si ale mele, insa cred
ca ea intelege ce vreau sa spun.
Simt ca as sta privind-o indelung si ca ea m-ar lasa s-o privesc, insa stiu ca drumul
meu continua...
Imi spun ca, cine stie, mai tarziu, pe drum, va exista, cu siguranta, o poarta prin are voi
putea intra pentru a ma intalni cu ea.
Nimic nu-ti da mai multa certitude decat dorinta, asa ca ma grabesc ca sa gasesc poarta
pe care mi-o imaginez.
Incep sa alerg cu privirea lipita de zid.
Putin mai in fata, apare poarta.
Ea era acolo, de cealalta parte, ,acum tovarasa mea mult dorita si iubita. Asteptand....
Asteptandu-ma...
Fac un gest. Ea imi trimite un sarut prin aer.
Imi face semn ca si cum m-ar chema. Nu am nevoie de mai mult. Ma apropii de poarta
pentru a ne reuni pe partea ei de zid.

42
 Poarta este foarte ingusta. Trec o mana, trec umarul, sug putin stomacul, ma rasucesc
putin in jurul propriei axe, aproape reusesc sa strecor si capul... Insa urechea dreapta imi
ramane blocata.
Imping.
Nu se poate. Nu merge.
Si nu-mi pot folosi mana pentru a o rasuci, pentru ca nu mai incape nici macar un
deget...
Nu este loc suficient pentru a trece cu urechea, asa ca ma hotarasc... (pentru ca cea pe
care o iubesc este acolo si ma asteapta, pentru ca este femeia la care am visat intotdeauna si ea
ma cheama...).
Scot un briceag din geanta si cu o singura taietura rapida am curajul sa imi tai urechea
astfel incat capul sa-mi incapa pe usa.
Si reusesc: capul reuseste sa treaca.
Insa, dupa ce capul trece, constat ca umarul imi ramane blocat.
Poarta nu are forma corpului meu.
Fac eforturi, dar nu exista solutie. Mana si corpul meu au trecut, dar celalalt umar si
celalalt brat nu trec...
Deja nu mai conteaza, asa ca...
Revin si, fara sa ma gandesc la consecinte, imi iau avant si fortez trecerea prin usa.
Astfel, lovitura imi dezarticuleaza umarul, iar bratul ramane atarnand parca fara viata.
Insa acum, din fericire, sunt intr-o pozitie in care pot sa trec prin usa...
Aproape ca ma gasesc de partea cealalta.
Chiar cand sunt pe punctul de a trece prin spartura, imi dau seama ca piciorul drept a
ramas blocat de partea cealalta.
Cu toate ca fac eforturi uriase, nu reusesc sa trec.
Nu se poate. Usa este suficient de ingusta, incat corpul meu sa treaca prin ea.
Destul de stramta: nu trec ambele picioare...
Nu pot sa ma trag inapoi... Asa ca, apuc toporul si, strangand din dinti, lovesc si tai
piciorul.
Sangerand, sarind, sprijinindu-ma in topor si cu bratul dezarticulat, cu o ureche si cu
un picior mai putin, ma intelnesc cu cea pe care o iubesc.
- Iata-ma. In sfarsit am trecut. M-ai privit, te-am privit, m-am indragostit. Am platit
orice pret pentru tine. Merita totul in razboiul pentru iubire. Nu conteaza sacrificiile. Merita

43
osteneala daca ma pot intalni cu tine pentru a putea continua impreuna... Impreuna pentru
totdeauna...
Ea ma priveste in timp ce ii scapa o grimasa.
- Asa nu, asa nu te iubesc... imi placea de tine cand erai intreg.

A-SI DA SEAMA

Ma trezesc dimineata.
Ies din casa.
E o gaura in trotoar.
N-o vad si cad in ea.

A doua zi ies din casa.

Uit ca e o gaura in trotoar.
Si iar cad in ea.

A treia zi.
Ies din casa, aducandu-mi aminte de gaura din trotoar.
Totusi, nu-mi aduc aminte si cad in ea.

A patra zi.
Ies din casa, aducandu-mi aminte de gaura din trotoar.
Imi aduc aminte si cu toate astea.
Nu vad canalul si cad in el.

A cincea zi.
Ies din casa.
Imi aduc aminte ca trebuie sa tin seama de gaura din trotoar si merg privind in jos.
Si o vad si, desi o vad, cad in ea.

A sasea zi.
Ies din casa.
Vad gaura...,

44
Imi iau avant si sar.
Ating cu varful picioarelor marginea de dincolo, insa nu este suficient si cad in ea.

A opta zi.
Ies din casa.
Vad gaura.
Imi iau avant.
Sar.
Ajung pe partea cealalta.
Sunt mandru pentru ca am reusit si sarbatoresc sarind de bucurie...
Asa incat, tot sarind, cad in canal.

A noua zi.
Ies din casa.
Vad gaura.
Imi iau avant.
Sar peste ea si-mi urmez drumul.

A zecea zi, chiar astazi.

Imi dau seama.
Ca este mai comod sa mergi...
Pe trotuarul de vis-a-vis.

SENTIMENTELE

Se povesteste ca s-au intalnit intr-un loc de pe pamant toate sentimentele si calitatile

oamenilor.
Cand plictiseala a cascat a treia oara, nebunia, nebuna ca intotdeauna, propuse:
- Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea?
Intriga a ridicat din sprancene intrigata, iar curiozitatea, neputandu-se abtine, intreba:
- De-a v-ati ascunselea...? Si cum vine asta?
Este un joc, explica nebunia, imi acopar fata si incep sa numar de la unu la un milion
in timp ce voi va ascundeti. Cand voi fi terminat de numarat, primul dintre voi pe care il
gasesc imi va lua locul pentru a continua jocul.

45
 Entuziasmul dansa secondat de euforia; bucuria sari intr-atat incat sfarsi prin a-i
convinge pe indoiala, inclusiv pe apatia, pe care niciodata nu o interesa nimic. Insa nu toti au
dorit sa participe. Adevarul prefera sa nu se ascunda: „Pentru ce, daca la sfarsit intotdeauna
erau laudati? Iar superbia fu de parere ca era un joc tare prostesc; in fond, ceea ce o deranja
era ca ideea nu fusese a sa. Iar lasitatea prefera sa nu riste.
Unu, doi, trei..., incepu sa numere nebunia. Prima care se ascunse fu lenea, care, ca
intotdeauna, se impiedica de prima piatra de pe drum. Credinta, se ridica la cer, iar invidia se
ascunse la umbra triumfului, care prin propriul efort reusi sa atinga varful celui mai inalt
copac.
Generozitatea aproape ca nu inceta sa se ascunda; fiecare loc pe care il gasea i se parea
minunat pentru unii dintre prietenii sai: fie un lac cristalin, ideal pentru frumusete; fie
scorbura unui copac, perfect pentru timiditate; fie zborul unui fluture, cel mai bun pentru
voluptate; fie o rafala de vant, magnific pentru libertate; asa incat sfarsi prin a se ascunde
intr-o raza de soare.
Egoismul, in schimb, gasi un loc foarte bun; il gasi de la inceput; aerisit, comod,....,
asa, numai pentru el. Minciuna se ascunse pe fundul oceanului; minciuna, care, in realitate, se
ascunse in spatele curcubeului. Iar pasiunea si dorinta in vulcani. Uitarea......, am uitat unde s-
a ascuns.
In fine, nu asta este cel mai important. Pe cand nebunia numara: „999.999!”, dragostea
nu-si gasise inca un loc ca sa se ascunda, caci toate erau ocupate; asta pana cand desparti o
tufa de trandafiri si hotari sa se ascunda intre florile sale.
- Un milion!, numara nebunia, si incepu sa caute.
Prima care aparu fu lenea, la numai trei pasi de piatra. Apoi asculta credinta care
discuta cu Dumnezeu despre zoologie. Pasiunea si dorinta le simti vibrand din vulcani. In
triumf. Pe egoism nici nu au trebuit sa-l caute, apoi singuratatea iesi glont din ascuzatoarea sa,
care se dovedi a fi un cuib de viespi. De atata mers i se facuse sete si, apropiindu-se de lac,
descoperi frumusetea. Cu indoiala se dovedi a fi mult mai usor, caci o gasi sezand pe un gard,
nestiind inca in ce loc sa se ascunda. Astfel ii gasi pe toti. Talentul intre iarba proaspata.
Teama intr-o pestera intunecata. Minciuna in curcubeu; minciuna, da, era pe fundul oceanului.
Si pana la uitare, de care uitasera deja, care se juca de-a v-ati ascunselea.
Numai dragostea nu era de gasit. Nebunia cauta in fiecare copac, in adancul fiecarui
parau de pe planeta, in varful muntilor si, cand era pe punctul de a se da batuta, dadu intr-o
parte o tufa de trandafiri, lua o furca si incepu sa indeparteze febril crengile, cand se auzi un
strigat de durere; spinii ranisera ochii dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca ca sa isi ceara

46
scuze; planse, se ruga, implora, isi ceru iertare..., ba promise chiar sa fie ghidul sau legat la
ochi.
De atunci, de cand s-a jucat pentru prima oara de-a v-ati ascunselea pe pamant,
dragostea este oarba, iar nebunia o insoteste intotdeauna.

ELEFANTUL INLANTUIT

Este povestea unui barbat care pe vremea cand era copil ii placea circul, iar ceea ce ii
placea cel mai mult la circ arau animalele. Lui, ca si altora, dupa cum si-a dat seama mai
tarziu, ii atragea atentia elefantul. In timpul reprezentatiei, bestia enorma era dovada a
greutatii, marimii si fortei uriase. Insa, dupa reprezentatie si putin inainte de a reveni la
scenariu, elefantul era legat cu un lant de una dintre labe de un mic carlig din pamant.
Cu toate acestea carligul era doar o bucata minuscula de lemn ingropata doar cativa
centrimetri in pamant. Desi lantul era gros si rezistent, mi se parea evident ca acest animal era
capabil sa smulga un copac din pamant, ar putea, cu usurinta, sa smulga carligul si sa fuga.
Misterul este evident.
Atunci ce-l impiedica? De ce nu fuge?
Cand aveam cinci sau sase ani, aveam deja incredere in intelepciunea celor mai mari.
Atunci am intrebat pe profesor, pe tata, pe unchiul meu despre misterul elefantului. Unii mi-
au explicat ca elefantul nu fugea pentru ca era dresat.
Atunci am intrebat:
- Daca este dresat, atunci de ce-l tin in lanturi?
Nu-mi aduc aminte sa fi primit vreun raspuns coerent.
Cu timpul am uitat de misterul elefantului si al carligului, aducandu-mi aimnte doar
cand ma intalneam cu altii care isi pusesera aceeasi intrebare.
In urma cu cativa ani am descoperit ca, din fericire pentru mine, cineva fusese
suficient de intelept pentru a gasi un raspuns:
Elefantul de la circ nu fugea pentru ca era astfel legat de cand era mic.
Inchisei ochii si-mi imaginai micutul abia nascut priponit.
Sunt sigur ca atunci elefantelul impinse, trase si transpira, incercand sa scape. Si cu
toate eforturile depuse nu reusi.
Cu siguranta priponul era mai puternic decat el.

47
 Puteam sa jur ca adormise epuizat, iar a doua zi incerca din nou, si a treia zi, si a patra
zi...
Pana cand, intr-o zi, o zi teribila pentru istoria lui, animalul isi accepta neputinta si se
resemna in fata propriului destin.
Acest elefant enorm si puternic, pe care il vedem la circ, nu scapa pentru ca, saracul,
crede ca nu poate.
Tine socoteala si isi aminteste de propria neputinta, de acea neputinta pe care a simtit-
o la scurta vreme dupa ce s-a nascut.
Si cel mai rau este ca niciodata nu si-a mai pus serios aceasta intrebare.
Niciodata, niciodata nu si-a mai incercat fortele.
Si astfel,... unii si altii, putin ca elefantul de la circ insusi, mergem prin lume prinsi in
sute de pripoane care ne costa libertatea.

SOCIALUL: DINAMICI GRUPALE

ABILITATI SOCIALE: Asertivitate

OBIECTIVE:
- Prezentarea conceptului de Asertivitate
- Deprinderea de a distinge intre diferitele stiluri de comunicare
- Sporirea capacitatii de identificare a drepturilor personale
- Prezentarea obiectivelor comportamentului asertiv.

Prezentarea conceptului de Asertivitate

Stilul de comunicare asertiva implica exprimarea directa a propiilor sentimente, nevoi,

drepturi legitime si opinii, fara a ameninta sau vatama pe ceilalti si fara a viola drepturile
acestor persoane.

Drepturi Personale
1. Am dreptul sa fiu primul

48
 2. Am dreptul sa fac greseli
3. Am dreptul sa fiu judecatorul propriilor sentimente si sa le accept drept corecte
4. Am dreptul la propriile opinii si convingeri
5. Am dreptul sa-mi schimb parerea si linia de acitune.
6. Am dreptul sa critic si sa protestez fata de un tratament nedrept
7. Am dreptul sa intrerup pentru a cere lamuriri
8. Am dreptul sa incerc sa schimb
9. Am dreptul sa cer ajutor si sprijin emotional
10. Am dreptul sa simt si sa dau glas durerii
11. Am dreptul sa ignor sfaturile altora
12. Am dreptul sa fiu recunoscut oficial pentru o treaba bine facuta
13. Am dreptul sa spun „NU”
14. Am dreptul sa fiu singur, desi ceilalti isi doresc compania mea
15. Am dreptul sa nu ma justific in fata celorlalti
16. Am dreptul sa nu anticipez nevoile si dorintele celorlalti
17. Am dreptul sa nu raspund bunavointei celorlalti
18. Am dreptul sa raspund sau nu.

Comportamentul asertiv
Aspecte preliminare
- Obiectivul sa fie clar: sa stim ce vrem (identificarea propriei situatii si a propriilor
sentimente)
- Gasirea momentului potrivit: disponibilitatea celuilalt
- Pastrarea controlului emotional: respiratie, auto-instruire, stop pauza in gandire.

Conduita verbala
- Exprimarea clara a dorintei
- Repetarea dorintei de atatea ori de cate este nevoie
- Emiterea de fraze de intelegere a conduitei celuilalt, desi nu suntem de acord
(respectarea drepturilor celorlalti, EMPATIE).
- Sa nu discut, sa nu contraatac
- Sa nu caut scuze
- Obtinerea acordului

49
 Conduita non verbala
- Privire directa (contact vizual)
- Ton si volum ale vocii adecvate situatiei si mesajului, insa, in general, nu trebuie sa fie
crispat, fara teama, ferm si auzibil
- Expresia fetei in consonanta cu mesajul
- Distanta in functie de situatie
- Gesturi: nu prea multe; adecvate mesajului si situatiei.

Exercitii
1. Organizarea unei mese rotunde despre probleme care tin de comunicarea cu ceilalti
2. Role playing vis-a-vis de situatiile problematice ale fiecaruia
3. Analizarea role playing, imaginand alternative de rezolvare si reformuland situatiile
conflictuale in mod asertiv
4. Discutie despre drepturile asertive

SINTEZA:

Rezolvarea conflictelor, asertivitatea si incorporarea drepturilor personale sunt cheia

fundamentala in munca cu privire la abilitatile sociale care faciliteaza o integrare sociala mai
buna si mai cuprinzatoare a pacientului dependent de droguri.

STILURI DE COMUNICARE

OBIECTV:
- Deprinderea de a distinge intre diferitele stiluri de comunicare.
- Dobandirea unui stil de comunicare cat mai asertiv cu putinta.

PREGATIRE:
- Exercitiu in grup despre stilurile de comunicare, cerandu-se a se comenta ceea ce se
cunoaste despre tema. Se vor furniza informatii suplimentare cu ajutorul carora se va
dezvolta tema.

50
 - Se prezinta consecintele pozitive si negative ale utilizarii fiecaruia dintre stilurile de
comunicare.

Exista trei stiluri de comunicare:

- Asertiv
- Inhibat
- Agresiv

INHIBAT ASERTIV AGRESIV

 Nu se respecta drepturile Respecta drepturile celuilalt  Nu respecta drepturile
 Se profita de el  Isi poate atinge celuilalt
 Nu-si atinge obiectivele obiectivele  Profita de ceilalti
 Se simte frustrat,  Se simte bine cu sine  Isi poate atinge obiectivele
nefericit, ranit, anxios insusi pe seama celorlalti
 Inhibat (inexpresiv)  Are incredere in sine  Se afla in defensiva,
 Il lasa pe celalat sa  Expresiv (direct) umilindu-i pe ceilalti
hotarasca pentru el  Alege pentru sine  Expresiv (direct si
indirect)
 Alege pentru ceilalti

Consecinte pozitive ale comportamentului asertiv:

- Control mai bun al mediului inconjurator (comportamentul sau poate avea impact
asupra celorlalti, posibila atingere a obiectivelor)
- Control mai bun asupra sinelui fara sentimente de anxietate si nici de culpabilitate
- Satisfactie mai mare fata de sine si fata de ceilalti
- Disparitia simptomelor psihosomatice (de exemplu dureri de cap, tulburari gastrice,
oboseala generala)
- Maximizarea consecintelor favorabile si minimizarea consecintelor nefavorabile pe
termen lung
- Independent de atingerea sau nu a obiectivelor, persoana care a actionat asertiv se
simte mai bine, caci a fost capabila sa-si exprime parerile
- Manifestarea propiei pozitii va spori probabilitatea ca celalalt sa respecte acea pozitie

51
 - Si persoana sau obiectul comportamentului asertiv este probabil sa se bucure de
consecinte favorabile, caci primeste o comunicare clara si nemanipulativa in opozitie
cu comunicarea implicita sau neexprimata
- Satisfactie sporita in viata sociala
- Incredere mai mare in sine
- Relatii mai apropiate si semnificative.

Consecinte ale comportamentului inhibat

Consecinte pozitive pe termen scurt:

- Nu trebuie sa infrunte problema (o face celalalt pentru mine). Evitarea sau scaparea
din conflicte.
- Disparitia momentana a anxietatii in fata unei situatii.

Consecinte pozitive pe termen lung:

- Nici una

Consecinte negative:
- Devalorizarea propriilor sentimente
- Lipsa de incredere in sine
- Nu are rost (altii). Nu conteaza
- Reducerea posibilitatii satisfacerii necesitatilor sau a opiniilor de a fi auzite din cauza
lipsei de comunicare
- Sentimentul ca esti neinteles, manipulat
- Sentimentul de vinovatie, anxietate, depresie si stima de sine scazuta
- Dezvoltarea de tulburari psihosomatice (dureri de cap, ulceratii, etc.) pentru a-si
exprima sentimentele
- Explozii de violenta sau furie necontrolata pentru a face fata situatiilor nerezolvate
- Sentimente de furie, din partea celorlalte persoane, pentru ca trebuie intotdeauna sa-i
citeasca gandurile sau sa actioneze pentru el
- Inexistenta relatiilor sociale apropiate.

Consecinte ale comportamentului agresiv

52
 - Expresie emotionala
- Sentimente de putere temporara
- Atingerea obiectivelor si a necesitatilor fara a experimenta reactiile directe ale
celorlalti
Consecinte negative

- Resentimente si tensiune din partea persoanelor fata de care s-a exprimat agresiv
- Relatii care dureaza putin sau care nu sunt satisfacatoare
- Sentiment de vinovatie (pe termen scurt)
- Produce reactii agresive la ceilalti
- Persoanele care s-au simtit asaltate il evita

STRATEGII PENTRU A SPUNE “NU”

OBIECTIV:
- Sa inteleaga ca negarea nu este ceva negativ si ca de multe ori este o consecinta
dezirabila
- A cunoaste si a include drepturile personale
- Practicarea asertivitatii si a altor tehnici pentru a iesi din situatii conflictuale.

PREGATIRE:
Analiza si discutie:
- Discutie asupra dreptului personal de a Spune „Nu”. Demontarea temerilor si ideilor
irationale: de la “Mi-e teama sa nu se supere”, la “Pierderea unei bune relatii”. Faptul
de a ne autoafirma nu trebuie sa pericliteze relatia cu cealalta persoana. A spune “Nu”
nu inseamna a critica si nici ca celeilalte perosane ii va cadea prost sau ca avem ceva
impotriva ei.
- Analiza consecintelor cand stii sa Spui „Nu” sau daca nu stii s-o faci. Relatia cu stima
de sine si consecintele pentru viitor intr-o relatie (acumularea de fustrare sau furie).

Respingerea ofertelor de droguri sau comportamentele similare

53
Conduita verbala:

- Cand se observa sau incepe o discutie legata de consumul de droguri sau despre oferta
de droguri, Spune „NU”, clar, cu fermitate si fara sa te scuzi. Repeta ori de cate ori
este necesar
- Informaeaza, daca este necesar, cu fermitate, ca nu mai consumi sau ca nu te mai
intereseaza acest subiect
- Control asupra ofertelor viitoare. Informeaza ca pe viitor sa nu ti se mai faca asemenea
propuneri. Daca insista: nu mai raspunde. Pleaca.

Conduita non verbala:

- Contact vizual
- Ton ferm
- Volum auzibil (nu tipa)
- Figura serioasa
- Postura: indreptata catre iesire

Respingerea altor situatii

Conduita verbala:
- Asculta solicitarea pana la capat, nu intrerupe
- Spune „Nu” fara sa te justifici, clar si concis. (Se poate enunta adevaratul motiv)
- Repetarea obiectivului ori de cate ori este necesar
- Utilizarea persoanei intaia, folosirea lui „eu”: “Eu prefer…”
- Simpatizeaza cu celalalt, pune-te in locul sau. De exemplu: “Inteleg ca ti-ar place ca
eu..”
- Daca este posibil fa comentarii pozitive. Intareste, de exemplu: “Iti multumesc ca te-ai
gandit la mine...”
- Oferte alternative

Exercitii
1. Realizarea jocului „DA/NU”

54
 2. Exerseaza cum sa spui „Nu” in situatii obisnuite, de exemplu, nu parasi masina, nu
cumpara o carte, etc...
3. Exerseaza cum sa Spui „Nu” in toate situatiile cu risc sporit pentru consumul de
droguri (identificarea, in aceeasi forma, individualizata). Vor varia persoanele si
situatiile in functie de dificultate.
4. Exerseaza cum sa Spui „Nu” in situatii de presiune sociala, pentru a inlatura
comportamente antisociale sau de delincventa. Conduita stilului de viata, de exemplu,
deschiderea unei masini, furtul unei genti, ramanerea in locuri de consum, etc...

RETELE SOCIALE: lucrul cu sistemul de relatii

OBIECTIV:
Prezentarea si intelegerea conceptului de Retea, pentru a cunoaste retelele proprii si
straine, ale celor mai apropiate si a celor mai indepartate, a marimii acestora, a
omogenitatii sau eterogenitatii, compozitiei, atributelor, tipului de functii. Pentru a
cunoaste si pentru a alege sau a crea altele si mai functionale.

PREGATIRE:
Se explica, pe scurt, retelele, crearea si functionarea acestora. Se cere utilizatorilor sa
clasifice persoanele cele mai importante in functie de anumiti parametri, „HARTA
RETELEI”.

Care sunt cele mai importante persoane pentru tine?

Dupa cine tanjesti?
Cu cine mergi?
Cui i-ai cere bani?
Pe cine te-ai bizui?
Cu cine ai bea o cafea?
Cu cine ai pleca in calatorie?
Cu cine ai merge la film?
Cu cine ai realiza o lucrare grea sau importanta?

O data identificate persoanele cele mai importante vom incerca sa analizam, separat, pe
baza proximitatii, implicarii, beneficiului sau nu din relatie (oameni din anturaj), distanta sau
perioada dintre cearea retelelor, spatiului necesar crearii de noi retele… Aceasta se realizeaza cu
o harta a retelelor pregatita in prealabil.

SINTEZA:

55
* RETEA: Grup de persoane si/sau institutii care detin influenta sau exercita putere de decizie
asupra unui individ sau familie la un moment dat si relatiile acestor persoane sau institutii
intre ele si cu individul/familia.
* CARACTERISTICI:
- Marime
- Compozitie
- Raspandire
- Omogenitate/Eterogenitate
- Legaturi specifice: intensitate, angajament, lucruri in comun.
* FUNCTII:
- Sprijin social
- Sprijin emotional
- Sfat
- Ajutor material si pentru servicii
- Acces la contacte noi

HARTA DE RETEA

56
ANEXE

ANEXA 1

PROCESUL DE SCHIMBARE

Formularea modelelor de schimbare in faze si, concret, modelul transteoretic de

schimbare al lui Prochaska si DiClemente, a adus o noua abordare a problemei tratamentului
dependentelor. Descoperirea ca modifcarea conduitei nu consta intr-o trecere discreta si
dihotomica, ci are la baza un proces de modificare intentionala care parcurge diferite faze sau
stadii, ofera posibilitatea dezvoltarii de strategii de interventie, diferentiate in functie de
momentul in care se afla subiectul pe drumul spre modificarea definitiva a conduitei
dependente.

Din momentul in care o persoana incepe sa consume droguri si pana se converteste in

dependent, si ulterior, daca este posibil, inceteaza a mai fi, au loc diferite procese. Fiecare
dintre aceste procese a fost studiat in ultimii ani, generand modele si teorii care incearca sa
explice etiologia, mentinerea si modificarea comportamentului. In urmatoarele pagini ne vom
concentra pe acest ultim aspect, adica, vom incerca sa explicam (sau sa descriem mai bine)
cum se produce aceasta schimbare de comportament.

1.1. Chestiuni preliminare

57
 Modelul transteoretic al lui Prochaska si DiClemente este, efectiv, un “model”. Model
inteles ca referinta despre cum se poate observa, intr-o anumita forma, lucrurile, in acest caz
modificarea comportamentului dependent. In acest sens, mai mult decat ceva finalizat,
presupune o plataforma de cunostinte in acest domeniu.

Potrivit lui Prochaska si DiClemente (1993) ne aflam in fata unui model global care
tinde sa atinga diferite obiective:
 Ca model global trebuie sa poata fi aplicat oricarui comportament dependent, fie
ca este de origine chimica (nicotina, heroina, alcool, etc.), fie nechimica (joc, sex,
munca, etc.).
 Trebuie tinut seama nu numai de modificarea comportamentului dependent realizat
prin tratament, ci si de orice forma de schimbare (autoschimbare).
 Trebuie sa fie independenta de orice forma concreta de tratament. Adica, trebuie sa
serveasca descrierii schimbarii in comportamentul dependent, se produce indiferent de
tipul de interventie. Autorii pot sugera tehnici sau proceduri terapeutice considerate
adecvate, insa nu trebuie sa fie singurii care au capacitate inauntrul modelului.
 Desi este orientat catre schimbarea comportamentelor dependente, pentru
Prochaska si DiClemente un model global “ar trebui sa fie util ca sinteza a altor
modele de schimbare al oricarui comportament problematic” (p. 86).
 Este un model global al procesului schimbarii, totusi, trebuie sa parcurga toti pasii
acestui proces, de cand individul incepe sa suspecteze ca are o problema de dependenta
pana cand hotaraste sa schimbe definitiv acest comportament.
 In final, trebuie sa fie deschis incorporarii diferetelor variabile care rezulta din
investigatia in domeniul dependentelor. In acest sens recunosc ca nu este un “model
complet, nici definitiv” (p.87).
Observand aceste obiective se poate afirma ca nu este vorba de un model de schimbare
exclusiv a comportamentelor dependente, ci si un model general de schimbare a oricarui
comportament, in care se poate include schimbarea comportamentelor dependente. Modelul
de schimbare a fost verificat la comportamente diferite, precum tabacismul, utilizarea
panoului solar, analiza mamografiei, etc. (Prochaska, DiClemente, Velicer si Rossi, 1992)

58
 Trebuie semnalat ca este vorba despre un model de schimbare de comportament
intentional, pentru a-l diferentia de alte tipuri de schimbare (Prochaska, DiClemente, Velicer
si Rossi, 1992). Un exemplu de schimbare neintentionata este cea intalnita la indivizii
dependenti care se reintorc in inchisoare, in acest caz fiind in prezenta unei schimbari de
natura coercitiva.

Mai mult, este un suport empiric adecvat (Tejero si Trujols, 1994), bazat mai ales pe
studii asupra tabacismului si intr-o mai mica masura asupra alcoolismului. Recent, la noi in
tara au fost verificate diferite procese de schimbare a comportamentului la opiacei (Trujols,
Tejero si Casas, 1997) rezultand, cu mici diferente, confirmarea validitatii modelului pentru
dependentii de aceasta substanta. Referinte recente cu privire la aplicabilitatea modelului de
schimbare al lui Prochaska si DiClemente se pot intalni la Albiach, Palau, Llinares si Santos,
1998 si la Luque Díaz y Liébana, 1998; intre altii.

Modelul incearca sa raspunda intrebarilor centrale aparute pe parcursul modificarii

unui comportament dependent (Prochaska si DiClemente, 1993):
 Cand se poate schimba?: pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie avuta in
vedere variabila stadii ale schimbarii.
 Cum se produce schimbarea?: aceasta intrebare face referire la procesele
psihologice care intervin in producerea schimbarii.
 Ce trebuie schimbat?: ceea ce echivaleaza cu intrebarea despre nivelul la care
trebuie sa situam interventia pentru a facilita schimbarea.
 Cine poate face schimbari pe durata tratamentului?: aceasta intrebare trebuie pusa
in legatura cu variabilele care fac diferenta intre subiectii care se vor putea schimba si
cei care nu se vor putea schimba.
 Unde se pot realiza aceste schimbari? Aceasta va fi tema celei de-a doua parti a
acestei lucrari si se refera la ce tip de program este cel mai adecvat pentru a realiza
schimbarea.

1.2. Stadiile schimbarii

Intrebarea care subzista in cazul acestei intrebari este: sunt toti indivizii pregatiti sa se
schimbe in orice moment? Sau: ce conditii trebuie sa intruneasca un individ dependent pentru

59
a dori sa-si schimbe comportamentul? Intuitiv, in fata acestor intrebari, primul lucru la care ne
gandim este ca o persoana va dori sa-si schimbe comportamentul cand ii va pune probleme.
Cu aceasta afirmatie dorim sa facem anumite presupuneri:

In primul rand, asimilzaea doua concepte care nu trebuie sa mearga impreuna. Adica,
confunda faptul de a fi constienti ca exista o problema, cu motivarea imediata pentru a o putea
solutiona. Daca ar fi asa, atunci: de ce persoane cu probleme cardiace generate de abuzul de
tutun continua sa fumeze? De ce consumatorii obisnuiti de heroina, cu afectiuni grave,
continua cu obiceiurile de consum? Asa cum semnaleaza Mayor si Cano (1995), gradul de
motivare pentru schimbare nu se poate identifica cu nivelul de constientizare a afectiunii: "In
cazul heroinomanilor, de exemplu, imensa majoritate a celor care solicita voluntar ajutor
sunt constienti de dependenta lor, desi gradele lor de motivare pot fi foarte diferite". ( p.
124).
In al doilea rand, faptul ca majoritatea dependentilor sunt constienti de propria
dependenta, nu inseamna ca sunt constienti de problemele asociate ei. Unii autori vorbesc
despre etapa "lunii de mierel", iar Prochaska si DiClemente vorbesc despre etapa
precontemplarii, asa cum vom vedea mai departe, pentru a se referi la aceasta faza, in care
dependentul crede ca poate controla situatia sau crede ca nu ii va crea probleme. In definitiv,
intrebarea este daca toti dependentii traiesc circumstantele si situatiile legate de dependenta ca
pe o problema. Poate, pentru orice observator, insa pentru protagonist nu este acelasi lucru
sau, poate, beneficiile schimbarii propriului comportament sunt inferioare celor sesizate de
observator.

Tinand seama de aceste doua presupuneri intuim o perspectiva temporala, in care

putem observa cel putin doua momente diferite: 1) constientizarea dependentei, insa nu si a
problemei si lipsa de motivare pentru schimbare si 2) constientizarea dependentei si a
problemei si motivatia pentru a incepe schimbarea. Asa cum am vazut mai devreme, modelul
despre care vorbim descrie alte faze sau stadii, insa pentru moment, luand in considerare
numai aceste doua etape, putem reformula intrebarea initiala astfel: cand este un dependent
constient ca are o problema de dependenta si este dispus s-o schimbe?. Adica: in ce moment
al procesului de dependenta un subiect este dispus sa-si modifice comportamentul?

In mod traditional nu s-a tinut seama de aceasta perspectiva temporala si s-a crezut ca
faptul de a fi dependent face ca indivizii in acesta conditie, isi asuma clar propria dependenta

60
si problemele asociate acestia si, mai mult, sunt dispusi sa parcurga pasii necesari pentru a le
rezolva (Prochaska si DiClemente, 1993). Cu toate acestea, potrivit datelor de care dispunem
nu sunt sigure. De exemplu, aproape 90 % dintre utilizatorii programului terapeutic „Proiectul
Omul” din 1995, marturiseau ca incercasera anterior sa abandoneze consumul diferitelor
substante de care erau dependenti (Asociatia proiectului „Om”, 1996). Aceste informatii sunt
semnificative si conduc la urmatoarea reflexie: daca consideram ca toti dependentii care
recurg la tratament sunt constienti de problema pe care o au si sunt dispusi sa-si modifice
comportamentul dependent, atunci, trebuie sa admitem ca, fie sunt incapabili sa se schimbe,
fie programele de tratament sunt ineficace.

Modelul lui Prochaska si DiClemente presupune ca pot exista variabile ale subiectului
care intervin in aceasta situatie: motivatie inadecvata, rezistenta la terapie, capacitatea de a
relationa si, exista, de asemenea, variabile ale tratamentului care tin de faptul ca modificarea
comportamentului dependent nu se produce la primele intentii: tehnici inadecvate, lipsa de
abilitate din partea terapeutului...(Prochaska, DiClemente si Norcross, 1994). De aceea, este
vorba de a descoperi, atat aspectele privitoare la subiect, cat si variabilele de tratament, care
favorizeaza sau sunt prezente in schimbul terapeutic. Pentru aceasta se iau ca referinta acei
indivizi care isi modifica comportamentul dependent, tinand seama ca exista o serie de
dependente care se modifica in mare parte fara ajutorul unui profesionist, adica, prin
autoschimbare (de exemplu, sunt multi fumatori care renunta ei insisi la acest obicei)
(Prochaska si DiClemente, 1993). Ceea ce este diferit este faptul ca este vorba de o
autoschimbare realmente spontana (cfr. Mayor si Cano, 1995).

Plecand de la observarea autoschimbarii si a schimbarilor in comportamentele

dependente cu ajutor profesional, se presupune ca trebuie sa existe o serie de factori comuni
acestor doua tipuri de schimbare, care sa ne permita sa vorbim despre o forma generala de
schimbare, independent de psihoterapia utilizata sau chiar daca nu se utilizeaza nici una. In
lumina acestor investigatii trebuie identificate o serie de etape sau faze, comune ambelor
grupuri, prin care trece dependentul in procesul schimbarii sale. Astfel, se descrie o serie de
momente succesive care vor permite explicarea, cel putin in parte, cand un individ este
pregatit sa faca pasii necesari pana la modificarea comportamentului sau.

Fazele sau stadiile schimbarii care se :disting sunt:

61
 Precontemplarea:
In acest stadiu se se afla acei indivizi care nu-si manifiesta dorinta de a-si schimba
compotamentul in urmatoarele sase luni (Prochaska si DiClemente, 1993; Prochaska,
DiClemente si Norcross, 1994). Mai mult, nu cred ca au o problema de dependenta
asemanatoare celorlalti dependenti. Este des intalnit in acest stadiu ca persoanele care il
inconjoara pe dependent sa observe cu mai multa claritate comportamentul dependent decat
cei interesati si de multe ori ii preseaza pentru a-i determina sa abandoneze comportamentul
dependent. De aceea, asa cum arata si Mayor, temele psihologice fundamentale care
corespund acestei faze ar fi: "favorizarea indoielii si sporirea perceptiei pe care o are
subiectul vis-a-vis de riscurile si problemele comportamentului sau actual". (Mayor si
Montoro, 1997, p. 16)

Trecand la lipsa constientizarii problemei, unii dintre ei recurg la tratament, desi o fac
la insistentele celor apropiati, societatii, legii, muncii, etc. Aceasta reprezinta sansa
terapeutului pe care nu trebuie s-o rateze, desi se poate presupune ca unii dintre indivizii care
se afla in aceasta faza isi propun alte obiective si sa poata, pe termen lung, sa-si modifice
comportamentul. Din acest motiv terapeutul trebuie sa mearga la interviu fara preconceptii
despre persoana cu care va dialoga, incercand de fiecare data sa provoace empatia si sa fie
dispus sa asculte ceea ce ii va spune dependentul. Astfel poate detecta aspecte privitoare la
persoana care ii pot servi ca punct de intalnire sau de legatura cu terapia. Trebuie sa fie atent
la intrebarile subiectului si sa nu-i ceara sa-si ia angajamente pe care nu le poate onora. De
multe ori, faptul ca participa saptamanal la sesiuni (desi este reticent si obligat) este un pas la
fel de important, ca si renuntarea la consumul unei anumite substante sau renuntarea de a mai
merge in diferite locuri care ii reamintesc de dependenta sa.

De aceea, terapeutul care se afla in fata subiectilor care se afla in aceasta faza trebuie
sa aiba rabdare si sa fie intelegator, sa nu forteze schimbarile si sa considere fiecare subiect ca
fiind unic, avand propriile sale caracterisitici care trebuie explorate si cunoscute, pentru a le
gasi pe acelea care ii pot servi pentru tinta pe care o urmareste: subiectul sa constientizeze
propria dependenta si astfel sa-si propuna sa se schimbe.

Contemplarea
Prochaska, DiClemente si Norcross definesc aceasta etapa ca fiind etapa in care
indivizii sunt constienti ca exista o problema si se gandesc serios s-o depaseasca, insa nu s-au

62
hotarat sa treaca inca la actiune, constientizarea problemei de dependenta observandu-se in
faptul ca multi dintre dependentii care recurg la tratament o fac in aceasta etapa (Graña,
1994), desi cand li se cere sa se angajeze in scopul realizarii schimbarii se dovedesc reticenti.
Cu alte cuvinte, asa dupa cum afirma Prochaska, DiClemente si Norcross: "contemplarea
inseamna sa stii incotro vrei sa mergi, insa sa nu te consideri inca pregatit" (p. 5).

Cuvantul cheie in acest stadiu este indoiala sau ambivalenta. Pe de o parte, subiectii
sunt constienti de dependenta lor si se gandesc sa se schimbe, insa, pe de alta parte, nu sunt
suficient de constienti ca aceasta schimbare (sau mai bine spus eforturile necesare in vederea
schimbarii) va aduce beneficii. Din cauza acestei indoilei majoritatea dependentilor raman
constant in aceasta faza si nu fac pasii necesari schimbarii.

In aceasta faza subiectii sunt receptivi la informatiile pe care le furnizam despre

comportamentul dependent si demonstreaza interes cu privire la diferitele forme in care o pot
schimba, mai mult, fac primii pasi pentru a incepe sa-si modifice comportamentul. Cu toate
acestea, se produce efectul de asimilare a acestei informatii, acesta este rationalizata, dar nu
trece mai departe. Acestia sunt arzatorii tipici ai programelor de tratament, adica, subiectii
care cad din nou, o data si inca o data, si trec de la tratament la tratament, cautandu-l pe acela
care le poate rezolva problema. Probabil, dincolo de aceasta plimbare, exista o motivatie
scazuta pentru schimbare. Aceasta motivatie pentru schimbare, asa cum vom vedea mai
departe, trebuie inteleasa ca o variabila dinamica, care se operativizeaza in modele, precum
beneficiile (pro) si costurile (contra) de a mentine sau modifica acel comportament. Adica,
indivizii, in acesta faza, cred ca pro sunt mai multi pentru a continua cu dependenta, decat
contra pentru a se schimba.

Cu toate acestea, si urmand linia dezvoltata in aceste pagini, nu intreaga "culpa"

trebuie atribuita persoanei care recurge la tratament, ci parte din responsabilitatea ca un
contemplator nu trece la alt stadiu, revine sensibilitatii scazute a programelor traditionale de
detectare a acestei situatii de neajutorare, de indoiala si de oferire a ajutorului de care are
nevoie dependentul in acest moment. In alta sectiune vom analiza strategii concrete de
favorizare a pasului catre posibilitatea de schimbare pentru a desena pasii pana la schimbare,
in acest moment este suficienta cunosterea temelor psihologice celor mai importante care
urmeaza a fi realizate de terapeut in aceasta faza: inclinarea balantei decizionale catre contra
mentinerii consumului, evocand motivele schimbarii si riscurile in cazul in care nu se schimba

63
si sporirea autoeficacitatii subiectului cu privire la schimbarea comportamentului sau
dependent (Mayor si Montoro. 1997).

Pregatirea
Acest stadiu se mai numeste si al determinarii sau al luarii decizilor. Cu alte cuvinte
putem spune ca acesta este momentul in care dependentul se "pregateste" pentru a actiona.
In ceea ce priveste luarea deciziei sau a motivatiei pentru schimbare, subiectii care se
pregatesc sa actioneze sunt mai mult impotriva consumului si, de aceea, sunt mai putin
favorabili aceluiasi. Adica, se inclina balanta intre beneficiile continuarii comportamentului
dependent si prejudiciile, in favoarea celor din urma. Putem afirma, de aceea, ca subiectii in
aceasta faza sunt mai motivati pentru schimbare.

Acest stadiu trebuie considerat ca un moment de tranzitie in care dependentul incepe

sa realizeze cateva schimbari de comportament care il ajuta sa ajunga la abstinenta, de
exemplu scade doza de heroina sau de tigari zilnica, renunta sa mai mearga in anumite locuri
care l-ar putea incita la consum, ia distanta de anumite persoane aflate in legatura cu lumea
anterioara, etc. Aceasta, totusi, nu inseamna ca subiectul a luat o hotarare ferma in ceea ce
priveste schimbarea definitiva a comportamentului, ci doar a inceput sa faca niste pasi mici
catre schimbarea definitiva a comportamentului in stadii posterioare. Se poate afirma ca faptul
ca un individ se pregateste pentru a actiona, nu va avea drept consecinta imediata actiunea
pentru schimbare, dar, este mai probabil ca o persoana care cel putin incepe sa-si schimbe
comportamentele legate de dependenta sa treaca direct la actiune pentru a-si modifica
comportamentul, decat una care nici macar nu admite ca are o problema.

Tema fundamentala de care trebuie tinut seama in aceasta faza este cea de a stabili cel
mai bun curs de actiune pentru a cauta schimbarea (Mayor yi Montoro, 1997), in functie de
pregatirea de care da dovada subiectul.

Actiune
Este etapa in care subiectul isi modifica comportamentul, experientele sau mediul in
scopul depasirii problemelor. Schimbarile sunt mai vizibile si efortul cerut este mai mare din
partea subiectului. Aceste schimbari presupun recunoasterea clara din partea persoanelor din
mediul sau, ceea ce implica o doza mare de consolidare.

64
 Se considera ca indivizii care se gasesc in acest stadiu depasesc sase luni fara a-si
manifesta comportamentul dependent, de exemplu un dependent de heroina care depaseste
cinci luni fara a consuma nici macar o doza se afla in aceasta etapa.

Prochaska, DiClemente si Norcross (1994) avertizeaza ca de multe ori se confunda

actiunea cu schimbarea, astfel incat nu se mai tine seama de stadiile anterioare, si nici de
eforturile mentinerii acetei actiuni.

Majoritatea programelor traditionale sunt elaborate pana la etapa actiunii, adica, cred
ca indivizii care vin la tratament sunt pregatiti sa actioneze, cand, potrivit lui Prochaska,
DiClemente si Norcross (1994), de fapt, nu se intampla asa la marea majoritate a
dependentilor.

Prochaska si DiClemente (1993) ofera o serie de date semnificative care pot clarifica
aceasta situatie: intre 7 si 10 % dintre fumatorii pregatiti pentru a actiona, 25 sau 35 % sunt
contemplatori, iar intre 60 si 65 % se gasesc in stadiul precontemplarii, adica, aproape 90 %
dintre fumatori nu sunt pregatiti pentru actiune (Prochaska si Prochaska, 1993).
In plus fata de numarul scazut de dependenti pregatiti pentru a actiona cu hotarare
pana la schimbare, aceeasi autori sugereaza ca stadiul in care se gaseste dependentul cand
merge la tratament prezice mai bine abandonul prematur al programului decat variabilele
utilizate in mod obisnuit (educatie, sex, varsta, etc.). Adica, situarea unei persoane care nu
este pregatita sa-si ia un angajament ferm de abstinenta, intr-o situatie care-l forteaza la
aceasta poate explica ratele ridicate de abandon a tratamentelor bazate pe actiune.

Pentru a acorda atentie micului grup de dependenti care ajung in aceasta faza se
recomanda utilizarea strategiilor necesare pentru ca individul sa poata realiza schimbarea
efectiva intr-o forma mai adecvata.

Mentinere
Criteriul de califiare a persoanelor ca aflandu-se in acest stadiu este daca se tin la
distanta de comportamentul dependent si daca sunt capabile sa se comporte constient in noul
stil de viata mai mult de sase luni (Prochaska, DiClemente si Norcross, 1994).

65
 Nu este o faza care dureaza un timp determinat, desi se sugereaza ca dupa aceea se
situeaza in alta faza sau stadiu denumit finalizare. Caracteristica definitorie a acestei faze este
absenta totala a tentatiei. Nu se considera aceasta faza desi lipsesc date care arata ca dupa un
anumit timp fara a fi dezvoltat un comportament dependent, dependentii sunt din nou tentati.
De aceea, faza mentinerii este o faza deschisa.

Aceasta conceptualizare a fazei mentinerii, ca fiind nelimitata in timp, sugereaza ca

dependentii continua sa faca eforturi pentru a evita reintoarcerea la comportamentul
dependent, ceea ce inseamna ca aceasta nu este o faza in care schimbarea s-a terminat, ci ca
este ea insasi o faza de schimbare cu tot ceea ce implica: utilizarea continua a strategiilor
pentru a continua modelul de comportament abstinent. In acest sens identificarea situatiilor de
risc si prevenirea recaderilor vor fi teme care vor ajuta dependentul sa se mentina in aceasta
faza (Mayor si Montoro, 1997).

Recaderea
In functie de definitia recaderii, se poate intelege acelasi lucru ca si in cazul unei
situatii din interiorul unui proces sau ca o etapa diferentiata care pune capat aceleiasi. Urmand
aceeasi linie Marlatt (1993) reflecteaza asupra definitiilor opuse recaderii gasite in dictionar:
 Recadere este "o recidiva a simptomelor unei boli intr-o perioada de
ameliorare". Aceasta definitie are la baza modelul medical al bolii in care un subiect, fie este
vindecat, fie este bolnav. Adica, ar fi vorba de o dihotomie in care intra fie majoritatea
simptomelor, fie "recidiva" (adica, boala). Daca luam in considerare aceasta definitie, atunci
trebuie sa fim de acord ca recaderea este o faza care presupune sfarsitul procesului, il vom
numi pozitiv, care conduce la mentinerea abstinentei si, mai mult, este debutul altuia, il vom
numi negativ, care conduce ireversibil catre aceleasi comportamente ca la inceputul drumului
pana la modificarea comportamentului dependent. Astfel, vorbind de comportamentele
dependente, faptul de a consuma o substanta sau a realiza o actiune dupa ce a trecut o vreme
fara a fi facut-o, toti pasii anteriori nu au servit la nimic.
 Recaderea este "faptul de a reveni, a inrautati sau a se intoarce". Aceasta
definitie sugereaza ca recaderea nu este un act de finalizare, ci se poate intelege ca un esec, o
greseala, o eroare, o cursa, o inrautatire temporara a simptomelor care au cauzat boala, dar
care nu presupune revenirea tuturor simptomelor. Astfel se poate deduce ca, de exemplu,
pentru un alcoolic care este pe cale de "vindecare", faptul ca se reintoarce la consumul unui

66
pahar sau ca se imbata constant, nu presupune neaparat abandonul procesului, ci o situatie din
cadrul aceluiasi, care, normal,.desi nedorit, ramane unul normal.

Modelul de schimbare in spirala

Recaderea se produce in stadiile de actiune sau de mentinere (sa ne amintim ca in
stadiile anterioare existau consumuri) si presupune regresul la un stadiu anterior. Ar fi ideal ca
recaderile sa se situeze in stadiul de contemplare sau de pregatire, pentru a putea relua
procesul. Nu se va intampla intotdeauna, insa dupa cum semnaleaza Prochaska si DiClemente,
majoritatea dependentilor care sufera o recadere nu abandoneaza tratamentul, ci il mentin si se
reintorc la stadiul de contemplare.
Intr-o prima faza modelul considera faza recaderii ca un stadiu diferit de celelalte, si
care ar fi in consonanta cu prima definitie. In versiuni mai recente, (cfr. Prochaska,
DiClemente, Velicer si Rossi, 1992) recaderea este o parte in plus a procesului pe care
terapeutul si pacientul trebuie sa stie sa-l manevreze pentru a servi in cazul viitoarelor
recaderi, de aceea, trebuie oferite dependentului strategii pentru prevenirea recaderilor, si, de
asemenea, informatii care sa-l ajute sa nu demoralizeze si astfel sa poata relua procesul din
punctul in care l-a lasat fara a abandona intentia de schimbare.

Precontemplare:
Programele de reducere a daunelor dezvoltate pe baza de strategii de apropiere. In
aceasta sectiune se situeaza programele mobile care dezvolta, intre altele, urmatoarele
interventii: furnizarea de seringi si prezervative, informatii si evaluarea resurselor de asistenta,
urmarire sanitara, etc. Si centrele de intalnire si primire isi vor avea importanta lor in sensul
ca vor servi, pe de o parte, la acoperirea necesitatilor de baza ale utilizatorilor (alimente,
igiena, sanitar...) si, pe de alta parte, furnizarea de informatii care sa permita apropierea
dependentului de alte programe de tratament mai orientate catre schimbare.

Contemplare:
Acest stadiu se divide in patru faze:
 Faza 1: singur dependentul de droguri isi propune sa-si schimbe comportamentul
care implica probleme de sanatate. In aceasta faza sunt indicate programele de
reducere a daunelor si de mentinere cu substituienti pe baza de prag.
 Faza 2: obiectivele de schimbare pentru aceasta faza se concentreaza pe aspectele
consumului care au drept consecinta grave conflicte legale sau sociale (inchisoare,

67
 probleme laborale, etc.). in plus fata de programele si dispozitivele de asistenta
mentionate pentru faza anterioara, se recomnda sprijinul psihosocial si evaluarea
legala.
 Faza 3: In aceasta faza dependentul de droguri doreste sa abandoneze drogul
principal, dar nu si alte substante psihoactive. In aceasta faza sunt indicate, pentru
persoanele dependente, programele de tratament cu substituienti de diferite praguri.
 Faza 4: Dependentul de droguri este constient de necesitatea schimbarii
comportamentului sau. In aceasta faza, in ceea ce priveste programele de motivare,
sunt benefice programele fara droguri.

Pregatire:
Cand dependentii se pregatesc sa actioneze, in plus fata de intalnirile terapeutice
anterioare, sunt recomandate interventiile indreptate catre consolidarea motivatiei in vederea
includerii in programele fara droguri.

Actiune si mentinere:
Dependentii de droguri care actioneaza hotarat catre schimbare sunt suficient de
motivati pentru a participa la programe fara droguri. Mai mult, sunt fundamentale si
programele de prevenire a recaderilor.

Tabla 2. Strategii de interventie in functie de stadiile si procesele de schimbare

STADII PROCESE STRATEGII

DE INTERVENTIE
PRECONTEMPLARE Relatia terapeut/client bazata pe empatie

68
CONTEMPLARE Cresterea constientizarii - Observatii
- Confruntari
- Interpretari
- Biblioterapie

Accentuare dramatica - Pshiodrama

- Terapia gestaltica
- Disparitia durerii
- Joucul unor roluri
Reevaluare ambientala
-Pregatire empatica
- Documentare
Autoreevaluare
- Clarificarea valorilor
- Imaginatie
-Corectarea experientelor emotionale
PREGATIRE Autoeliberare - Terapia pentru luarea deciziilor

- Rezolutii de Anul Nou

- Tehnici de logoterapie
- Tehnici pentru evidentierea
propunerilor

69
ACTIUNE Managementul - Contracte de eventualitati
eventualitatilor - Consolidarea explicita si camuflata
- Autovigilenta

- Alianta terapeutica
Relatii de ajutor - Sprijin social
- Grupuri de autoajutor
MENTINERE
- Relaxare
Contraconditionare - Desensibilizare
- Asertivitate
- Autostari pozitive

- Restructurarea ambientala
Control al stimulilor - Evitarea situatiilor cu risc ridicat
- Tehnici de disparitie
Adaptata de Prochaska si DiClemente, 1993. Prochaska, DiClemente si Norcross,
1994.

Drept concluzie, trebuie semnalat ca modelul care s-a dezvoltat in paginile anterioare
este foarte popular si are mare trecere printre profesionistii comportamentelor dependente, nu
este insa exclus criticilor (Davidson, 1992).

In primul rand descrierea celor dependenti care au incheiat cu succes procesul de

schimbare a comportamentului dependent. Asta inseamna ca toti dependentii care isi modifica
comportamentul trec prin stadiile descrise, intrebuinteaza diferit procesele de schimbare, o
data rezolvate problemele psihologice la diferite niveluri de interventie, le-au crescut
asteptarile de eficacitate si a diminuat tentatia si, in sfarsit, au luat hotararea ferma de a nu mai
continua comportamentul dependent. Totusi, ne face sa ne gandim ca toti dependentii
realizeaza acest proces de schimbare, de fapt, majoritatea dependentilor nu se schimba
niciodata sau se schimba putin. Adica, sunt descrise stadiile prin care trece dependentul pentru
a-si modifica comportamentul dependent, insa nu se poate stii care dintre ei se vor decide sa-l
modifice, si nici cine va trece de la un stadiu la altul.

70
 Procesele de schimbare, echilibrul in luarea deciziilor si asteptarile in ceea ce priveste
autoeficacitatea, pot oferi o serie de informatii complementare despre factorii prezenti si care
faciliteaza schimbarea, insa numai pentru acei subiecti care decid sa se schimbe. Ce se
intampla cu cei care nu depasesc niciodata stadiul de precontemplare sau de contemplare? De
ce unii dependenti se schimba, iar altii nu?. Informatia pe care o furnizeaza modelul nu
raspunde acestor intrebari.

Credem ca, dincolo de aceste limite, descrierea sistematica a procesului de schimbare

a comportamentelor dependente, ofera o baza solida pentru a incerca sa gasim solutia la aceste
intrebari.

Recaderea, se integreaza in model ca variabila importanta, in plus, este regula mai

mult decat exceptie (Prochaska, DiClemente si Norcross, 1994). Tinand seama de acestea,
autorii sunt de acord ca nu se poate gandi o progresie liniara de la stadiu la stadiu, sugerand ca
un model in spirala capata forma cea mai adecvata in care subiectii inainteaza in proces:

ANEXA II
PROGRAME DE TRATAMENT ALE DEPENDENTILOR DE DROGURI.

Introducere
Necesitatea individualizarii tratamentelor este una dintre ideile sustinute cel mai
puternic multa vreme de catre profesionistii in materie. Deja in anul 1987 Megías face o
referire clara la aceasta chestiune: "Daca exista un postulat care este acceptat de catre toti cei
care se ocupa de persoanele toxicomane, se refera la necesitatea elaborarii unui plan
terapeutic individual" (p. 9). Referinte similare pot fi intalnite in numeroase lucrari. Pentru a

71
cita cateva dintre cele in spaniola pot fi consultate: De Torres, 1989; Polaino-Lorente, 1989,
Soler Insa, 1989; Martí Carrasco, 1994; Sánchez Orantos, 1996; Apodaca, 1996; Mayor,
López y Vallés, 1998.

O alta idee de larga circulatie in randul colectivului de profesionisti care se ingrijesc

de persoanele dependente de droguri si in legatura cu cea anterioara, este cea care face referire
la necesitatea diversificarii ofertei terapeutice si la complementaritatea dintre diferitele
modalitati de tratament. Si in jurul acestor concepte se poate intalni o mare cantitate de
bibliografie, as cita cu titlu de exemplu doi dintre acesti autori, Megías 1994 y Martínez
González, 1997.

Cu toate acestea, dezvoltarea practica a acestor idei pare mai degraba o dorinta decat o
realitate. Cu mici exceptii, dezvoltarea unui plan terapeutic individualizat (a se vedea, de
exemplu, Abeijón, 1998) nu a fost pus in practica, iar atunci cand asta se intampla este posibil
numai in cazul a 50% dintre dependentii care acced la dispozitivele de asistenta "normalizate"
(Calafat, 1995), desi sunt comunitati terapeutice, centre de zi sau programe de mentinere cu
agonizanti opiacei. Raman in afara oricarui sistem terapeutic aproximativ jumatate dintre
persoanele dependente de droguri.

In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect, desi este sigur ca incep sa apara in tara
noastra diverse modalitati de programe cu obiective si cu niveluri de exigenta diferite,
dezbaterea ramane deschisa, in modul meu de a vedea mai degraba filozofic decat stiintific,
despre prevalenta unuia "asupra" celuilalt, cautand exclusivitatea programelor fara droguri
fata de reducerea daunelor sau viceversa.

In paginile anterioare am vazut un model prin care se produce procesul de schimbare

la comportamentele dependente si nu exista motive pentru a continua cu pozitii opuse despre
modalitatea de tratament mai adecvata; mai mult, o perspectiva procesuala a schimbarii in
plus fata de evidenta complementaritatii diferitelor dispozitive de asistenta, face necesara
coexistenta reala a programelor care se ocupa diferentiat de diferitele momente ale procesului.

Din prisma includerii diferitelor modalitati de programe intr-o retea de tratament a

dependentelor, de fapt a drogurilor ilegale, trebuie parcursa expunerea prezentata in punctele
care urmeaza. Nu reprezinta obiectul prezentei lucrari explicarea formei acestei retele, trebuie

72
sa fie publica, privata sau mixta sau cum trebuie sa fie pasul unui tip de program sau altul, se
doreste numai a fi o reflexie asupra posibilelor alternative de tratament, propunandu-ne sa ne
ocupam modest de un punct care trebuie sa fie foarte clar: pentru o problematica atat de
complexa precum dependenta de droguri ilegale, solutiile simpliste si exclusivismele
terapeutice nu folosesc.

Clasificarea programelor

La momentul clasificarii diferitelor programe trebuie sa distingem intre doua mari

categorii: pe de o parte programele fara droguri, iar pe de alta parte programele de reducere a
daunelor. Cu toate acestea, aceasta clasificare este destul de generala si conduce, deseori, la
erori de interpretare ca modele generale diferentiate de abordare a tratamentului. Fiind de
acord, in linii generale, cu aceasta forma de clasificare, cred ca este necesar sa facem unele
clarificari:
Trebuie sa existe numai un model scolastic de abordare a tratamentului
comportamentelor dependente. Ceea ce nu inseamna, in nici un caz, exclusivism
terapeutic, daca nu chiar dimpotriva, modelul pe care trebuie intemeiata interventia
trebuie sa tina seama de toate tipurile de programe, caci toate sunt necesare. La fel,
trebuie considerate ca fiind utile toate aproximarile diferitelor scoli de psihologie.
Acest model general de tratament trebuie sa aiba un obiectiv clar care nu este
altul decat schimbarea definitiva a comportamentului dependent, adica
abstinenta. De aceea, dobandirea abstinentei trebuie sa fie tinta terapeutica cea mai
ambitioasa si pe baza careia trebuie elaborat un model general de tratament, ceea ce
inseamna ca trebuie articulate strategiile terapeutice necesare. Totusi, nu trebuie
confundat obiectivul "ultim" cu obiectivul "unic", asa cum s-a mai intamplat. Atat
interventiile de tip paleativ, cat si cele care urmaresc abstinenta trebuie integrate in
modelul general in care sa se tina seama de posibila indeplinire a diferitelor obiective,
unul care ar fi posibil ar fi reducerea daunelor, precum si dobandirea unei vieti fara
droguri, care ar trebui sa fie celalalt.
De aceea, o clasificare a modelelor de programe trebuie articulata in jurul unui
model general de tratament, fiind obiectivele cheie diferentiatoare dintre acestea.
Astfel, diferitele modalitati de programe si procedurile sau tehnicile terapeutice

73
 utilizate, trebuie supravegheate continuu nivelurile de exigenta de fiecare data mai
mari.

Atenti la expunerea anterioara, clasificarea care se propune are trei niveluri de

exigenta si in functie de aceleasi se vor urmari diverse tipuri de programe. Insa inainte de a
trece mai departe trebuie adaugat, desi pe scurt, semnificatia care se da in aceasta lucrare
conceptului de exigenta.

Exigenta poate fi inteleasa atat din perspectiva programului, cat si a dependentului.

Prima aceceptiune poate fi asimilata criteriilor de admitere la tratament a unei anumite
resurse, astfel ca programele care ii accepta numai pe indivizii abstinenti sunt programe de
inalta exigenta si, dimpotriva, cele care ii accepta pe dependentii activi sunt cele cu exigenta
cazuta Cea de-a doua posibilitate se refera la criteriile solicitarii dependentului de droguri,
punand accent pe caracteristicile individuale: motivare, situatie sociosanitara, ani de consum,
etc., in acest sens exigenta fiind determinata de obiectivele pe care doreste sa le atinga
individul, ceea ce are legatura, fara indoiala, cu obiectivele programului. De accea,
programele ale caror obiective le reprezinta imbunatatirea calitatii de viata ale individuului
sunt programe de exigenta scazuta, iar cele care vizeaza abandonul definitiv al drogurilor
sunt de exigenta ridicata.

Aceasta abordare va fi luata in considerare cand se va face distinctia intre diferete

alternative terapeutice, desi, asa cum s-a spus mai sus, ceea ce intereseaza este clasificarea
programelor in functie de obiectivele stabilite, lasand tema admiterii la tratament la latitudinea
fiecarui mediu pentru a fi mai flexibile si pentru a-si adapta interventiile necesitatilor fiecarui
individ.

Asa dupa cum se poate obsera obiectivele fiecarei modalitati de program variaza in
functie de nivelul de exigenta. Mai mult, dispunerea ierarhizata a nivelurilor si a obiectivelor
implica exigenta maxima prin care se ating si celelalte.

3.5. Programe fara droguri


In unele texte apare termenul de prag in loc de exigenta, cand se vorbeste despre programe de prag scazut sau
ridicat, in loc de programe de exigenta scazuta sau ridicata. Aceasta diferenta este terminologica, iar un
conceptuala, putandu-se utiliza separat.

74
 Programele fara droguri sunt considerate de inalta exigenta, desi obiectivul pe care il
urmaresc este foarte dificil: abstinenta.

Datorita inaltei exigente acest tip de resurse poate viza numai indivizii mai putin
afectati, mai motivati, angajati mai mult personal sau cu sprijin social mai ridicat si/sau
familial (Megías, 1987).

Sánchez Pardo defineste clar acest tip de programe:

"Sub denumirea de programe fara droguri se regaseste un manunchi de interventii

care urmaresc atingerea si mentinerea abstinentei de la consumul de droguri a populatiei
dependente de droguri, in plus fata de introducerea unei serii de schimbari a stilurilor de
viata care le permite subiectilor sa dezvolte un proiect de viata neconflictiv cu mediul social"
(p. 96).

Acelasi autor propune ca programele fara droguri sa parcurga trei faze:

 Dezintoxicarea: procesul de depasire a sindromului de abstinenta si de suprimare a
toxicului.
 Dezobisnuirea: proces de dobandire din partea depedentului de droguri a
capacitatilor si mijloacelor care sa-i permita sa depaseasca dependenta de droguri.
 Insertia si/sau reinsertia sociala: proces de normalizare progresiva a stilurilor de
viata si atingerea unui nivel acceptabil de compatibilitate sociala (p. 96).

Prin expunerea diferitelor tipuri de programe se va urmari aceasta schema, acordand

astfel atentie celor mai utilizate mijloace in scopul explicarii acestor procese. Aceasta forma
de clasificare trebuie inteleasa din punct de vedere descriptiv, desi, in practica, se pot intalni
programe integrate care acopera doua sau mai multe faze ale procesului. De exemplu, desi
comunitatea terapeutica este un tip de program axat mai ales pe procesul de dezobisnuire sau
reabilitare, poate acoperi si dezintoxicarea si, in unele cazuri, reinsertia. In tabelul de mai jos
sunt prezentate diferitele tipuri de programe in functie de cele trei faze descrise anterior:

FAZA MODALITATE DE PROGRAM TIP DE PROGRAM

75
Dezintoxicare Dezintoxicare clasica  Dezintoxicare in spital
Dezintoxicare rapida  Dezintoxicare ambulatorie
Rezidential  Comunitate terapeutica
Dezobisnuire Semirezidential  Centru de zi
Ambulatoriu  Centru ambulatoriu
Programe generale  Case de reinsertie
Reinsertie Programe specializate  Programe de formare etc.

1. Dezintoxicarea

Potrivit lui Megías, "dezintoxicarea consta in privarea toxicomanului pentru o

perioada suficienta" (p. 19). Potrivit aceluiasi autor, acesta este primul obiectiv al
dezintoxicarii, insa nu si singurul, sugerand si alte posibile obiective:
 Nu numai suprimarea drogului, dar asta sa se faca si foarte repede.
 Supravegherea si alinarea posibilelor consecinte negative ale privarii.
 Reconstruirea cat mai rapid posibil a situatiei metabolice.
 Profitarea de aceasta situatie personala pentru a lucra asupra motivarii.
 Favorizarea unui climat de empatie cu profesionistul.

Dezintoxicarea se poate realiza in diferite forme: cu sprijin farmacologic sau fara (ceea
ce, in limbaj colocvial, se numeste "la firul de par") (Ribalta, Terradas si Casas, 1993). La
randul sau, dezintoxicarea cu sprijin farmacologic este determinata de tipul de substanta
(alcool, cocaina, heroina, etc.), cat si de tipurile de medicatie utilzata si de durata acesteia. Pe
de alta parte, dezintoxicarea fara sprijin farmacologic se poate realiza prin diminuarea
autocontrolata a consumului sau prin suprimarea brusca si fortata (Megías, 1987).
Aceasta tema a generat controverse timp indelungat, desi au existat aparatori
inversunati ai dezintoxicarii cu sprijin farmacologic, fata de cei care aparau dezintoxicarea
unui toxicoman prin cealalta metoda care intarea comportamentul de consum de substante.
Actualmente, toti trebuie sa recunoasca ca abordarea dezintoxicarii in orice modalitate,
trebuie individualizata. In unele cazuri este recomandabila dezintoxicarea intr-o unitate
spitaliceasca, in altele ambulatorie, iar in altele suprimarea fara sprijin farmacologic.

76
 In ceea ce priveste substanta care face obiectul dezintoxicarii si a medicamentelor
indicate, se poate gasi o ampla descriere a acestora in Olcina, Casas si Pérez, 1996. Sunt
prezentate medicamentele cele mai utilizate in dezintoxicarea cu sprijin farmacologic in cazul
opiaceelor, dat fiind ca in cazul drogurilor ilegale, este substanta cu cel mai mare consum in
tara noastra si asupra careia s-au intreprins cele mai multe studii.

2. Dezobisnuirea

O data obtinuta dezintoxicarea, urmatorul pas il constituie dezobisnuirea. Acest proces

consta in sprijinul acordat pacientilor pentru a depasi comportamentele de cautare si
autoadministrare de droguri, si in schimbarea stilului de viata a dependentului de droguri sub
diferitele sale aspecte: individual, familial, social - interpersonal, comunitar, etc. (García si
Graña, 1987).

De aceea, obiectivele care trebuie atinse sunt urmatoarele (Megías 1987):

 Reconstruirea organizarii metabolice alterate de catre drog
 Ruptura cu obiceiurile personale de consum
 Reafirmarea autonomiei personale
 Sporirea mijloacelor si capacitatilor individuale
 Reorganizarea dinamicii de includere familiala
 Reorganizarea interactiunilor cu mediul de lucru si social.

Modalitati de programe

Pentru a atinge obiectivele propuse exista trei modalitati de programe:

Dezobisnuirea in regim rezidential: programele care se inscriu in aceasta modalitate

sunt, in principal, comunitatile terapeutice de difererite tipuri. Se caracterizeaza prin
internarea pacientilor pentru perioade mai mult sau mai putin lungi de timp (inclusiv
nedefinite) in diverse regimuri:
Deschis: sederea in centru se face in cursul saptamanii, iar sfarsitul de saptamana se
petrece acasa.

77
 Semiinschis: se combina sederea in sistem internat pentru o perioada de timp (de la 1
luna la 4 luni) si o sedere in regim deschis sau in care se merge doar in timpul zilei
(pana la externare).
Inchis: sedere completa. Perioada de internare poate fi limitata pana la finalul
tratamentului sau nedefinit.

Dezobisnuirea in regim semirezidential: mijloacele descrise in aceasta modalitate se

caracterizeaza prin solicitarea prezentei zilnice sau continue a utilizatorilor ceea ce
face posibila munca terapeutica intensiva (Sánchez Pardo, 1998). Pacientii raman in
centru o buna parte din zi, petrecand noaptea acasa.

Dezobisnuirea in regim ambulatoriu: aceasta modalitate de tratament se caracterizeaza

prin ramanerea dependentului in mediul sau social, familial si de lucru, venind la
centru cateva ore in cateva zile pe saptamana pentru a participa la activitati
terapeutice.

Tipuri de programe

Comunitati terapeutice

Comunitatile terapeutice au fost multi ani mijlocul cel mai des folosit din amplul sir
reprezentat de mijloacele de ingrijire a dependentilor de droguri, aceasta lucrare neocupandu-
se de analiza detaliata a acestor posibilitati. Totusi, trebuie cunoscute diferitele tipuri de
comunitati terapeutice care exista.

Inainte de a trece insa la aceasta chestiune este necesar sa stim pentru cine este indicat
acest tip de mijloc si caracteristicile generale pe care le prezinta:

Caracteristica comuna cu alte tipuri de comunitati terapeutice este ca sunt o modalitate

rezidentiala, desi, asa cum vom vedea ulterior, diferentele dintre ele se pot intalni in apropape
toate aspectele pe care le consideram a reprezenta profilul lucratorilor, durata tratamentului,
forma de finantare etc. Se poate afirma ca fiecare comunitate terapeutica este un "tip diferit".

Parerile sunt impartasite atunci cand vine vorba despre cine pot fi beneficiarii sai:

78
  Dependenti cu o importanta destructurare personala si/sau familiala
 Cei care traiesc intr-un mediu de consum si marginalizare
 Cei care au esuat in alte modalitati terapeutice.

Dezavantajele atribuite comunitatilor terapeutice se refera, mai ales, la faptul ca cea

mai benefica este considerata izolarea. Adica, un mediu inchis este un mediu adecvat
dezvoltarii multor strategii terapeutice, insa in acelasi timp creaza, de multe ori, o lume
artificiala care "prinde" dependentul incat este dificila reluarea unei vieti "normale", in afara
comunitatii. Cu toate acestea, acest inconvenient este usor de depasit, stabilind programe de
reinsertie intr-o faza a comunitatii terapeutice sau conducerii acestui tip de mijloace pentru a
finaliza.

Tipologia comunitatilor terapeutice

Tipurile de comunitati terapeutice sunt aproape infinite. Potrivit lui Puig, se ajunge
pana la saptesprezece criterii de distinctie intre o comunitate terapeutica sau alta. Cateva
dintre acestea sunt:
 Obiective: numai toxicomanii sau orice tip de marginalizati
 Populatia acceptata: barbati, femei sau mixt
 Profilul profesional al lucratorilor: profesionisti sau neprofesionisti
 Ideologie: profesionala sau inspirationala; tehnicista sau nu; laica sau religioasa;
pro reinsertie sau respingerea societatii
 Localizare: urbana, rurala, semirurala sau mixta etc. (p. 159).
Totusi, urmand acelasi autor, exista doua tipuri generale de comunitati terapeutice:
cele care se numesc "explicit terapeutice" si cele "implicit terapeutice". Primele sunt cele
care, plecand de la un dispozitiv de terapie rezidentiala, dezvolta un proces bine format in
ceea ce priveste timpul si metodologia. Au caracter tranzitoriu, al carui ultim scop il
reprezinta integrarea toxicomanului in societate, fiind sarcina sa reeducationala. Cele din a
doua categorie propun un stil alternativ celui obisnuit Nu dezvolta un program concret si
favorizeaza mai mult filosofia de viata diferita. Nu reprezinta un dispozitiv tranzitoriu, ci un
scop in sine, o microsocietate substitutiva ( pp. 160 - 161).

Centrul ambulatoriu

79
Centrele ambulatorii pot fi de doua tipuri:
 Centre de consiliere, informare, orientare si diagnostic: sunt poarta de intrare in
reteaua de asistenta, dirijand ulterior utilizatorii catre un mijloc mai specializat de
tratament (Sánchez Orantos, 1996).
 Centre de tratament ambulatoriu: in aceste centre se pot dezvolta trei faze ale
procesului mentionat, adica: dezintoxicare, dezobisnuire si reinsertie. Este indicat in
cazul acelor dependenti al caror istoric de consum este scurt sau putin conflictiv,
foarte motivati si angajati in procesul de schimbare si cu o structura sociala si
familiala care le serveste drept sprijin.

Centre de zi

Sunt un punct intermediar intre comunitatile terapeutice si centrele ambulatorii. Detin

o serie dintre avantajele comunitatii terapeutice, desi prezenta zilnica la centru este
obligatorie, existand astfel un anumit control si putandu-se realiza o interventie terapeutica
intensiva. In plus, nu izoleaza subiectul de mediul sau natural, facand mult mai usoara
includerea ulterioara in etapa finalizarrii tratamentului.

Pentru Sánchez Pardo acest tip de mijloace este indicat pentru urmatorii subiecti:
 Dependentii de droguri cu grave probleme de destructurare fizica, psihologica sau
sociala. De exemplu, bolnavi avansati de SIDA, pacienti diagnosticati cu patologie
duala (de ex. psihoza/dependenta) sau indivizi cu perioade lungi de incarcerare. Pentru
acest tip de persoane se pot stabili simultan alte mijloace precum camerele de primire
 Cei cu un nivel de autocontrol suficient pentru a primi asistenta continua la centru
 Dependentii de droguri pentru care nu este indicata separarea totala de mediul social
(de ex. mame cu copii)
 Cei ale caror familii pot exercita un control extern si pot colabora cu responsabilii
centrului
 Persoane pentru care este necesara modificarea relatiilor cu mediul social, insa fara a
fi separate de acesta

3. Reinsertia

80
 Asa cum se semnaleaza intr-o lucrare clasica pe aceasta tema "Reinsertia Sociala si
Dependentii de droguri", a unui autor de prestigiu recunoscut in domeniul dependentei de
droguri cum este Domingo Comas, "carenta unei definitii concrete, ca referinta teoretica
clara, a ceea ce inseamna Reinsertie, reprezinta cea mai mare dificultate in momentul
reinsertiei dependentilor de droguri" (p. 40). In alt capitol al aceluiasi text Funes merge si
mai departe si sugereaza ca pentru colectivul de dependenti de droguri "ar fi mult mai logic sa
vorbim despre insertie, desi aproape intotdeauna este vorba de persoane a caror principala
problema este ca nu au fost niciodata inclusi in societate" (p. 169). Cu aceste premise,
abordarea temei reinsertiei, insertiei, reintegrarii, integrarii sau indiferent cum se numeste
intentia de normalizare a unei vieti destructurate, nu este o sarcina usoara.

Nu exista spatiul necesar dezvoltarii acestei dezbateri, nici pentru a defini acest
concept, si nici pentru multi altii care se refera la aceasta tema, ca de exemplu daca trebuie sa
existe dispozitive de reinsertie specifice pentru dependentii de droguri sau ar trebui promovate
resurse generale de integrare sociala pentru intreaga populatie. Indiferent, trebuie sa fim de
acord ca dincolo de faptul ca este dificil si, uneori, dureros, procesul de dezintoxicare si
ulterior de dezobisnuire, daca dependentul nu reuseste sa fie un element in plus al societatii,
cele de mai inainte nu servesc la nimic.

Insa situarea reinsertiei ca etapa finala a unui proces, nu inseamna in nici un caz ca
aceasta trebuie sa constituie o etapa izolata si diferita de restul. Procesul de Reinsertie trebuie
sa inceapa in acelasi moment cu dezintoxicarea, iar apoi, in faza dezobisnuirii, dependentul
trebuie sa primeasca strategiile care sa-i permita sa-si normalizeze viata (Funes, 1987).
Aceasta lucrare doreste sa faca un sumar al catorva programe pentru tratamentul
dependentelor, cand se vorbeste de programe de reinsertie, trebuie sa se inteleaga ca se face o
aproximare a acestui tip de mijloace pentru a le cunoaste, adica, pentru a sti ca exista si care
este finalitatea lor.

Modalitati de programe

Programe generale de reinsertie sociala

Programele generale de reinsertie reprezinta sumumul mijloacelor si dispozitivelor
existente in societate care are drept finalitate eliminarea inegalitatilor sociale, marginalizarea,

81
etc. In plus fata de munca de interventie, indeplinesc functii de prevenire si de informare
(Payá si Casero, 1992).

Programe specializate in reinsertia sociala

Programele specializate in reinsertia sociala sunt acele mijloace care le completeaza pe
cele generale si sunt destinate unui colectiv concret de populatie. Astfel, pot exista mijloace
specializate in reinsertia mamelor singure, care au fost incarcerate, sau, cum este cazul nostru,
a dependentilor de droguri.
BIBLIOGRAFIE

Antons Klaus. Práctica de la dinámica de grupos. Ed. Herder. 1990.

Beck Aaron T., Wright Fred D., Newman Corey F., Liese Bruce S. Terapia cognitiva de las
drogodependencias. Ed. Paidós 1999.
Bucal Jorge. Déjame que te cuente. Ed. RBA. 2002.
Davis M., McKay M., Eshelman E.R. Técnicas de autocontrol emocional. Ed. Martínez
Roca. 2002.
Fundación de Ayuda contra la drogadicción. Citran. Un enfoque cognitivo-conductual: el
tratament de la adicción a la cocaína. 2001.
Fundación Girasol. Erase una vez.. Los cuentos como terapia. 2002.
Ortín Bernardo y Ballester Trinidad. Cuentos que curan. Ed. Océano. 2007.
Millar William R. y Rollnick Stephen. La entrevista motivacional. Ed. Paidós. 1999.
Plan Regional sobre drogas. Programa de prevención de recaídas. Comunidad de
Madrid.1995.
Plan Nacional Sobre Drogas. Drogas: Más información, menos riesgos. 2001.
Plan Regional sobre Drogas. Gobierno de Cantabria. Programa de prevención de Recaídas.
Centro terapéutico “Victor Meana”. Gobierno de Cantabria.
Plan Regional sobre Drogas. Comunidad de Madrid. Programa de intervención en habilidades
sociales.
Rojas- Bermúdez Jaime. Teoría y técnicas psicodramáticas. Ed. Paidós. 1997.
Rodríguez Martínez José Angel. Programa Psicoeducativo para adolescentes consumidores de
drogas. Generalitat Valenciana. Consellería de Sanidad. 2003.
Sanchos Fortea Manuel y Martín Yánez Elena. Alcohol y drogas. Depende de todos.
Generalitat Valenciana. Consellería de bienestar social. 1997.

82
Tejero i Pociello Antoni y Trujols i Albet Joan. Instrumentos clínicos para la evaluación de la
dependencia de cocaína.Citran. Ars Médica .2003.
Trastornos adictivos. Drogodependencias: Clínica y trataments psicobiológicos. Generalitat
Valenciana. Consellería de Bienestar social. 2001.
Fritzen Silvino José. 70 Ejerccicios prácticos de dinámica de grupo. Ed. Sal Térrea. 1984.

83
84
85
86
UTILIZARE
Intelegem prin utilizare acel gen de relatie cu drogurile in care fie prin cantitate
fie prin frecventa fie prin propria conditie fizica, psihica si sociala,nu se
detecteaza consecinte imediate asupra consumatorului si nici asupra mediului
inconjurator.

ABUZ
Intelegem prin abuz acel gen de relatie cu drogurile in care, fie prin cantitate,
fie prin frecventa si/sau prin situatia fizica, psihica si sociala se produc consecinte
negative pentru consumator si/sau mediul sau inconjurator.

DEPENDENTA
Stare fizica sau mentala ce reiese din reacţia organismului fata de droguri,
caracterizata printr-o dorinţa extrema sau de nestăpânit de a consuma in
continuare substanţa, in mod continuu si periodic, cu scopul de a simţi efectele
psihice sau de a evita neplăcerile pe care le cauzează absenta drogurilor.

Exista doua feluri de dependenta:

Psihica: atunci când lipseşte drogul se produce o stare proasta generala, de

nelinişte sau de insatisfacţie.

Fizica: atunci când in lipsa drogurilor apare o serie de tulburări fizice mai mult sau
mai puţin intense.

TOLERANTA
Tendinţa de a mari încetul cu încetul doza pentru a obţine rezultatele dorite.
Adică organismul are nevoie de cantitati tot mai mari de drog pentru a
experimenta aceleaşi senzaţii.

SINDROM DE ABSTINENTA
Ansamblu de simptome sau semne ce se produc in organism la întreruperea
consumului obişnuit de droguri. Sindromul de abstinenta nu are aceleaşi
simptome la toate drogurile.

RECIDIVA

87
DEFINITII :

 A revenii complet la comportamente inadaptate asociate intr-un moment iniţial cu folosirea

numitei substanţe.

MARLATT SI GORDON
 Recăderea: Consumul continuat si de nestăpânit, o întoarcere complexa la abuzul de
substanţa după o perioada de abstinenta.
 Căderea: Episod de abuz, o uşoara greşeala sau deviere (scăpare ocazionala).

GRAÑA
Recăderea in adictie se poate manifesta in mai multe feluri:
- Revenirea la stilul de viata anterior

88
- Consumul de droguri de substituţie si/sau activitati de risc sau noroc deşi caracteristica
cea mai importanta consta in revenirea la consumul regulat al drogului caracteristic
pentru
Moment punctual ce apare
dupa un sir de falte si situatii

abuzCONCEPTUL DE RECADERE

Reinceperea Utilizarea unor

consumului dupa modele de
o peritada comportament
abstinenta specifice unui stil
de viata anterior

RECADERE

SITUATI DE MARE RISC COMPORTAMENTE

ANTERIOARE
CONSUMULUI

PREVENIREA
RECADERILOR
Program preventiv cu scopul
de a anticipa situatiilor de
risc, cautandu-se solutii
alternative la consum si/sau
la stilul de viata

89
CRAVING

Cravings sunt senzatii de dorinta urgenta de consum si sunt resimtite foarte diferit de fiecare
pacient in parte. Pentru unii, experienţa este in principal somatica; de exemplu: „ simteam un
nod in stomac” sau „ mi se accelerau bataile inimii” sau „incepeam sa ii simt mirosul”. Pentru
alti pacienti experientele sunt mai degraba cognitive; de exemplu: „ am nevoie de drog acum”
sau „nu ma pot gandi la altceva” sau „ imi atrage atentia”. De asemenea pot fi si experiente
resimţite la nivel de stare sufleteasca: „ sunt nervos” sau „ ma plictisesc”.

SA TINEM MINTE CA…

 Senzatiile de dorinta urgenta de a consuma sunt frecvente si normale. Nu reprezinta un

semnal de esec. In loc sa simti asta incearca sa invezi din aceste senzatii ce anume iti
declanseaza craving-ul.
 Senzatiile de dorinta urgenta de consum sunt precum valurile marii. Por devenii mai
intense la un moment dat si apoi incep sa scada din intensitate.
 Daca nu consumi, senzatiile tale de dorinta urgenta de consum vor fi tot mai slabe si
pana la urma vor disparea. Aceste senzatii devin mai puternice daca le lasi sa puna
stapanire pe tine.
 Poti invata sa eviti senzatiile de dorinta urgenta de consum eliminand sau evitand
semnele care le declanseaza.
 Poti infrunta craving-ul in urmatoarele modalitati:
- Distragandu-te cateva minute.
- Vorbind despre acest lucru cu cineva care te sprijina.
- Vizualizand „ cum afaci surfing”
- Amintindu-ti consecintele negative ale consumului.
- Vorbind cu tine insuti in timp ce simti senzatia de dorinta urgenta de consum.
CLASIFICAREA DROGURILOR IN FUNCTIE DE EFECTE

DROGURI CE STIMULEAZA SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Cocaina
Cocaina baza (crack)

90
Amfetaminele (Speed)
Droguri de sinteza. (Extasis: MDMA)
Nicotina
Cafeina

DROGURI CE INHIBA SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Alcool
Opiacee (Heroina, Morfina, Metadona)
Barbiturice (pastile pentru somn)
Anxiolitice (Benzodiazepine)

DROGURI CE PERTURBA SNC

Halucinogene: LSD, mescalina, ciuperci

cactus
Derivate ale canabisului: haşiş, marijuana, etc..
Droguri de sinteza. (Extasis: MDMA)
Dizolvanţi.

DEPENDENTE PSIHOLOGICE

Adictiile psihologice sunt acelea in care adictia apare fara sa fie prezenta nici o substanţa
toxica, fiind un comportament ce-l care presupune adictia.

Principalele adictii sunt:

 Jocul patologic. Dependenta de maşini recreative si alte jocuri de noroc (bingo, cazinou,
etc…) ce sunt însoţite de multe ori de dependente de alcool sau cocaina.
 Dependenta de sex.
 Dependenta de cumpărături.

91
 Dependenta de internet.
 Dependenta de telefon.
 Dependenta de sport.
 Dependenta de munca.
 Dependenta de mâncare

Evoluţia unei activitati spre adictie psihologica

11. Comportamentul provoacă o stare de bine si este mulţumitor.
12. Se observa o creştere a gândurilor referitoare la acest comportament atunci când acesta
nu se realizează.
13. Comportamentul devine tot mai frecvent pe măsura ce dispare interesul pentru alte
activitati care înainte erau mulţumitoare.
14. Nu se acorda importanta interesului suscitat de comportamentul adictiv.
15. Se resimte o dorinţa intensa (periodica) pentru a realiza comportamentul si se
anticipează plăcerea e se va simţi.
16. Comportamentul se menţine in ciuda consecinţelor negative pe care le provoacă.
Persoana in cauza se justifica si încearcă sa ii convingă si pe ceilalţi.
17. Pe măsura ce efectele contrarii se înmulţesc, poate apărea o oarecare conştientizare a
problemei si persoana in cauza încearcă fara succes sa controleze situaţia.
18. Comportamentul se realizează mai mult pentru a reduce neplăcerile ce se resimt.
19. Creste intoleranta la mici frustrări si la iritabilitate. Scade capacitatea de reacţie la
stres si comportamentul adictiv se transforma in singura cale de a face fata stresului.
20. Comportamentul adictiv se agravează si face ca si familia celui afectat sa se supună la
tratament.

92
PROFILUL UTILIZATORILOR RESURSEI

SEXO

23%

SITUATIA LABORALA LA DATA

77%
INTERNARII:
activ/student/somer/concediu/pensie
HOMBRE MUJER
SITUACIÓN LABORAL AL INGRESO

8% ACTIVOS
10% 24%
ESTUDIANDO
DESEMPLEO
10% BAJA LABORAL
48%
DROGA PRINCIPAL PENSIONISTAS
POLITOXICOMANÍA
(HEROÍNA-COCAÍNA)

COCAÍNA Ó
14% 8% POLITOXICOMANÍA
15% COCAÍNA-ALCOHOL
CANNABIS

ALCOHOL

18% 45%
ADICCIÓN NO TÓXICA

PROFILUL PERSONALITATII UTILIZATORULUI RESURSEI

- TULBURARI PSIHOTICE.
 TIP PARANOIC
 TIP REZIDUAL

93
 - TULBURARI ALE STARII SUFLETESTI
 TULBURARI DEPRESIVE
 TULBURARI BIPOLAR

- TULBURARI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR.

 ANOREXIE
 BULIMIE

- TULBURARI DE PERSONALITATE
 TULBURARE PARANOICA A PERSONALITATII
 TULBURARE SCHIZOFRENICA A PERSONALITATII
 TULBURARE ANTISOCIALA A PERSONALITATII
 TULBURARI EXTREME ALE PERSONALITATII
 TULBURARE HISTRIONICA A PERSONALITATII
 TULBURARE NARCISISTA A PERSONALITATII
 TULBURARE A PERSONALITATII PRIN EVITARE
 TULBURARE A PERSONALITATII PRIN DEPENDENTA

CARACTERISTICI ALE PERSONALITATII DEPENDENTULUI DE DROGURI

- IMPULSIVITATE.

- MANIPULARE.

- TOLERANTA SCAZUTA LA FRUSTRARE.

- PIERDEREA CONTROLULUI EXTERN.

94
- HEDONISM.

- RESPECT DE SINE SCAZUT.

- NEINCREDERE, SUSPICIUNE.

- CAUTAREA RECOMPENSEI IMEDIATE.

- NEVOIA DE SUCCES SI DE APROBARE SOCIALA.

- GREUTATI IN A-SI EXPRIMA SENTIMENTELE.

- GREUTATI IN A STABILI LIMITE.

- GOL INTERIOR.

- CAUTARE DE SENZATII NOI.

95
MODELUL TRANSTEORETIC PROCHASKA SI DICLEMENTE

96
Schimbarea comportamentala nu consta intr-o trasnformare discreta si dicotomina ci:

- Este vorba de un PROCES.

- INTENTIONAT.

- CU MAI MULTE FAZE.

CLASIFICAREA PROGRAMELOR IN FUNCTIE DE NIVELUL DE

EXIGENTA.

NIVEL DE MODALITATI DE TIPURI DE OBIECTIVE

EXIGENTA PROGRAM PROGRAME
SCAZUT Programe de reducere  Grupuri de  Imbunatatirea
a riscurilor utilizatori. calitatii vietii
 Programe de utilizatorilor de
tratament cu heroina droguri
 Programe de  Marirea si
infomare si educare diversifcarea
pentru o mai buna posibilitatilor de
utilizare a interventie iin
substantelor. centrele de tratament
 Programe mobile.  Identificarea
 Centre de nevoilor utilizatorilo
intalnire si primire ce nu se aflla in
tratament
 Influentarea

97
 comunitatii pentru a
usura intelegerea
problemelor derivate
din consumul de
droguri
MEDIE Programe de  Programe de  Inlocuirea unui
substitutie cu agonisti metadona adresate drog ilegal prin altul
inspre schimbare controlat clinic si mai
 Programe de putin daunator.
mentinere cu  Imbunatateste
metadona calitatea vietii:
 Programe de sociale, in familie,
mentinere cu LAAM etc.
 Reglementarea
sistemului opioid
 Scaderea
delincventei
 Scaderea riscului
de trasnmitere a
bolilor infectioase
contagioase
RIDICATA Programe fara  Comunitati  Dezintoxicare
droguri terapeutice  Dezobisnuire
 Centre  Reinsertie
ambulatorii  Obtinerea
 Centre de zi abstinentei
 Unitati de  Atingerea unui
dezintoxicare stil de viata fara
spitaliceasca droguri
 Programe de  Schimbari
reinsertie profunde in aspectele
sociale, familiale, etc.

DIFERENTIEREA PROGRAMELOR IN FUNCTIE DE FAZA DE TRATAMENT

FAZA MODALITATEA DE TIP DE PROGRAM

PROGRAM
Dezintoxicare  Dezintoxicare spitaliceasca
Dezintoxicare clasica
 Dezintoxicarea in ambulatoriu.

98
 Dezintoxicare rapida

 Comunitate terapuetica.
La Domiciliu  Centre de zi.
Dezobisnuire Semirezidential  Centre in ambulator.
Ambulator

Programe generale  Apartamente de reinsertie.

 Programe de formare etc.

Reinsertie

NORME FUNDAMENTALE DE GRUP

- RESPECTAREA IDEILOR SI PARERILOR MEMBRILOR GRUPULUI.

- CONFIDENTIALITATE.

- MOTIVATIE.

- SINCERITATE.

- PUNCTUALITATE.

- CONSILIERE.

99
DINAMICA DE GRUP:

Klinenberg (1963): teoria naturii grupurilor si a interactiunii in cadrul acestuia...

Knowles (1962): dinamica de grup se refera la fortele ce actioneaza in fiecare grup de-a
lungul existentei sale si care ii determina comportamentul. Sunt chiar aceste forte cele ce
constituie aspectul dinamic al grupului:
 miscare
 schimbare
 interactiune.
 reactie

CARACTERISTICILE UNUI GRUP EFICIENT

 MEMBRII SE INTELEG SI SE RESPECTA INTRE EI.

 COMUNICAREA ESTE DESCHISA.

 PARTICIPANTII ISI ASUMA RESPONSABILITATILE ASUPRA

COMPORTAMENTULUI SI INVATARII.

 MEMBRII COOPEREAZA.

 CONFLICTELE SE INFRUNTA DESCHIS SI SE REZOLVA INTR-O

MODALITATE CONSTRUCTIVA.

100
SITUATIA IDEALA DE LUCRU IN GRUP

- GRUP INCHIS. Cu un inceput si un final si fara ca alti pacientii sa adere la grup pe

perioada procesului terapeutic.

- CARE SA SE MENTINA IN TIMP. Este frecvent ca un grup sa „moara” din chiar

acele circumstante care ii afecteaza pe pacienti.
Exemplu: recidive, condamnari la inchisoare, inceperea unei slujbe...

- CARE SA SE DISTRIBUIE SI SA SE RELATIONEZE BINE. Procesul de creare

al relatiilor functioneaza pe baza de vechime. Pierderea punctelor de referinta
familiale, sociale…face ca pacientul sa isi creeze legaturi puternice cu grupul.

- CU O MARE OMOGENITATE: Atat in ceea ce priveste varsta cat si caracteristicile

personale, sociale si familiale.

SITUATII PROBLEMATICE IN MUNCA DE GRUP

 AGRESIVITATE VERBALA.
 MOTIVATIE SCAZUTA.
 NIVEL COGNITIV SCAZUT.
 NIVEL CULTURAL SCAZUT.
 SITUATII CONFLICTUALE /IZBUCNIRI EMOTIONALE.
 IDEII PARANIOCE.
 TULBURARI PSIHOTICE.
 INCETINEALA DIN CAUZA MEDICAMENTATIEI.
 CONFLICTE EXTERNE GRUPULUI.
 RELATII DE PERECHE.
 CARACTER HETEROGEN IN MARJELE DE VARSTA.

FACTORI CE TREBUIE LUATI IN CONSIDERARE PENTRU ALEGEREA UNEI

DINAMICI

101
 OBIECTIVELE PROPUSE SPRE REALIZARE.

 MATURITATEA GRUPULUI.

 DIMENSIUNEA GRUPULUI.

 MEDIUL FIZIC IN CARE SE DESFASOARA MUNCA IN GRUP.

 CARACTERISITCILE MEDIULUI EXTERN.

 CARACTERISTICILE MEMBRILOR.

 CAPACITATEA SI STAREA TERAPEUTULUI.

PARTEA COGNITIVA: Dinamica de grup.

SIRURI COMPORTAMENTALE

OBIECTIV:
Dotarea utilizatorilor cu o schema explicativa a propriilor comportamente.

PREGATIRE:
 Definirea comportamentului
 Explicarea ANTECEDENTELOR: Interne si Externe si a CONSECINTELOR:
Pozitive si Negative, pe termen scurt si lung.
 Explicarea verigilor din sirul comportamental si a felului in care unele verigi
duc la realizarea unor anumite comportamente, adica duc spre alte verigi. Ex:
tutun+cafea.

SINTEZA:

102
 Utilizatorii trebuie sa fie constienti de faptul ca mare parte din comportamentul lor este
automat si de asemenea de importanta cat de important este sa devii constient de acest fapt
pentru a te oprii, a te controla si a-ti schimba comportamentul problematic.

IDENTIFICAREA ANTECEDENTELOR

OBIECTIV:
- A invata sa diferentiezi intre stimulii interni si cei externi.
- Identificarea acelor situatii ce prezinta o mai mare probabilitatea de a conduce la
consum de droguri.

PREGATIRE:
Se cer exemple membrilor grupului cu privire la antecedente si sa le clasifice in
stimuli interni (ganduri si emotii) si stimuli externi (situatii).

Punerea la dispozitie a unei liste si apoi identificarea antecedentelor interne si externe.

LISTA DE ANTECEDENTE
 Discutii despre efectele drogurilor.
 Sa fii furios (foarte suparat)
 Certuri in familie.
 Gestionarea banilor si proasta lor cheltuire.
 Sa te simit singur.
 Sa fii plictisit.
 Sa ia indoieli si sa nu ai bani.
 Sa simit ca viata e groaznica.
 Sa socializezi cu alti prieteni consumatori.
 Sa ai multa munca.
 Sa ai dintr-o data multi bani.
 Sa crezi ca nu exista rezolvare.
 Sa ii vezi pe altii sub efectele drogurilor.

103
 Sa stii ca ai un proces peste doar cateva zile.
 Sa ai multe responsabilitati la serviciu.
 Sa iesi de la puscarie.
 Sa vezi pe cineva cumparand droguri.
 Sa gasesti instrumente de consum.
 Sa ti se ofere droguri.
 Despratirea de perechea sentimentala.
 Sa te certi cu un necunoscut.
 Sa treci prin zone de consum.
 Sa nu de acord cu regulile casei.
 Sa te certi cu partenerul sentimental.
 Sa ia bani si sa nu trebuiasca sa dai explicatii.
 Sa pierzi custodia asupra copiilor.
 Sa il vezi pe un alt consumator.
 Sa primesti o citatie judecatoreasca.
 Sa vezi un tranficant.
 Sa nu ai bani.
 Sa indraznesti sa comiti un delict.
 Sa vezi filme sau emisiuni care au legatura cu drogurile.
 Sa visezi ceva legat de droguri.
 Sa spui ca daca incerci o data nu se intampla nimic rau.
 Sa fii nervos.
 Sa fi consumat hasis si sa te afli sub efectele acestuia.
 Sa te simit urmarit tot timpul acasa.
 Sa ai dureri fizice care sa iti aminteasca semnele abstinentei.
 Sa consumi alcool.
 Sa fi trist.
 Sa te simti nervos in prezenta persoanelor necunoscute.
 Sa crezi ca fara sa consumi nu vei putea intretine o relatie sexuala.
 Sa consumi alte substante toxice.
 Sa stii sa nu va da un rezultat pozitiv in proba de urina.
 Sa te gandesti ca a trecut deja suficient timp de abstinenta.

104
  Sa crezi ca ceilalti te vor respinge daca consumi.
SINTEZA:
Identificarea antecedentelor si adiferentierea acestora este un pas fundamental in
procesul pe care orice dependent de droguri trebuie sa il parcurga in cadrul reabilitarii sale
pentru a se cunoaste mai bine pe sine si pentru a afla care sunt circumstantele ce il imping la
consum.

FIXAREA UNOR OBIECTIVE

OBIECTIV:
- Utilizatorul sa devina constient de importanta actiunilor sale dinaninte pentru ca
eficienta atingerii obiectivului sa fie mai mare.
- cumulul de succese in proiectele personale creste odata cu respectul de sine, intareste
siguranta persoanla si de asemenea ridica probabilitatea de a atinge noi obiective sau a realiza
alte proiecte.

PREGATIRE:
Definirea obiectivelor sau a proiectelor personale cere ca mai intai utilizatorii sa dea o
definitie termenului pentru ca mai apoi sa se „sa se rotunjeasca” definitia prin adaugarea
tuturor opiniilor si a opiniei terapeutului.
Presentarea unei scheme cu obiective sau proiecte personale:
- Obiectiv real si posibil.
- Obiectiv pe termen lung ce sa cuprinda obiective mai mici sau subobiective (pas cu
pas)
- Care sa depinda exclusiv de mine (sau in cea mai mare parte)
- Sa se observe
- Pozitiva.
- Sa se autoregenereze prin atingerea unor mici obiective sau realizare unor pasi mai
mici in termenele prevazute.

105
Terapeutul va propune un obiectiv pe termen lung si va realiza toti pasi pentru ca acesta sa fie
unul realist si posibil de indeplinit. Se pot realiza ca exemple luarea carnetului de conducere
sau respectarea orarului sau intreruperea legaturilor de prietenie cu alti consumatori.
SINTEZA:
Dependentii in mare majoritate uita de importanta planificarii actiunilor in viata de zi
cu zi si pierd din vedere partea pozitiva a stabilirii unor obiective sau proiecte personale.

COMPORTAMENTE ANTERIOARE PROCESELOR DE RECADERE

OBIECTIV:
Cunoasterea acelor comportamente ce sunt anterioare unui proces de rcadere cu scopul de a le
putea identifica atunci cand ele apar si pentru a putea frana o posibila recadere.

PREGATIRE:
Amintirea conceptului de recadere.
In grup sa se reflecteze asupra proceselor de recadere si daca acestea sunt anuntate de
anumite comportamente.
 SCHIMBARI EMOTIONALE: persoana devine mai instabila si are schimbari
bruste in starea sifleteaca. Trece de la o extrema la alta, de la tristete la bucurie
imediat.
 FUGA DE RESPONSABILITATI: se renunta la obligatiile anterioare. Se cauta
scuze si se chestioneaza motivele.
 DUBII ASUPRA AJUTORULUI PRIMIT SI ASUPRA NORMELOR: Este
frcvent intalnit sa se revolte impotriva familiei si a intregului plan de sprijin stabilit
la inceputul tratamentului.
 SCADERE A NIVELULUI DE ACTIVITATE: Apare dezinteresul pentru
realizarea actvitatilor de zi cu zi. Persoana incepe sa se inchida in ea si sa
vorbeasca mai putin, sa doarma mai mult, sa se miste mai putin...
 CERERI DE PRIVILEGII: Se cer privilegii stiind ca inca nu este momentul pentru
a le primi. Exemplu: sa iasa pana mai tarrziu noaptea, mai multi bani, sa inceapa sa
munceasca...

106
  DEZORIENTARE: pacientul prezinta un comportament dezorientat sau putin
conectat cu activitatilr pe care le realizeaza in acel moment. Pare ca este introvertit,
in lumea lui.
 DUBII ASUPRA TRATAMENTULUI: pacientul incepe sa nu mai asiste la
tratament, este din ce in ce mai putin motivat.

SINTEZA:
Cunosaterea mediului in care ne aflam si autocunoasterea sunt fundamentale pentru a
intarii autocontrolul invatand sa anticpam si sa infruntam o posibila recadere.

GANDURI IRATIONALE

OBIECTIV:
- Recunoasterea faptului ca gandurlile sunt mijlocitoarele intre situatii si emotii.
- Indentifcarea acelor ganduri care sunt mai probabile sa genereze stari emotionale
negative.

PREGATIRE:
- improspatarea schmeil cognitive SITUATIE+ GAND+EMOTIE+ ACTIUNE si a acelor
siruri comportamentale cu ANTECEDENTEKE SI CONSECINTELE ...
- Explicarea de asemenea in mod clar a dublei functii potrivit careia gandurile sunt
antecedente ale actiunii:
1- Interpretare situatiilor
2- Provocare emotiilor.
- Definirea gandurilor irationale si expunerea celor mai comune:
GANDURI MAGICE
GANDURI CATASTROFICE
GANDURI IMPERATIVE
GANDURI DE NEVOI PSIHILOGICE
- sa se intrebe asupra posibilitatii ca acest fel de ganduri sa produca un anume tip de emotii –
negative- care sa pota determina consumul.
- sa se ceara reflectarea individuala asupra lor si alegera celui care apara mai des si sa se caute
un exemplu de situatie in care au folosit un gand irational. Mai apoi se discuta in comun.

107
SINTEZA:
In linia celor expuse anterior este fundamental ca utilizatorii sa fie constienti de ceea
ce se intampla cu gandurile si emotiile lor pentru a le putea controla si pentru a putea schimba
raspunsul si actiunea. Gandurile irationale sunt una dintre greselile care provoaca emotii
negative si pot sa il determine pe pacient sa consume.

FACTORI/SITUATII DE RISC

OBECTIV:
- Definirea unor factori de risc.
- Identificarea si diferentierea factorilor/situatiilor de risc.

PREGATIRE:
Se incepe prin a cauta o definitie pentru factorii de risc si se analizeaza cele doua mari
tipuri de situatii de risc, cele intrapersonale si cele interpersonale.
Se trece la o clasificare a factorilor de risc pentru a putea puncta cantitativ si pentru a
vedea clar nivelul de risc personal al fiecaruia dintre factorii mentionati.
Se incheie sedinta prin inregistrarea diferitelor situatii de risc si cu raspunsul dat
fiecareia dintre acestea.

SINTEZA:
Este findamental sa se reflecteze asupra importantei factorilor de risc pentru a
interpreta o posibila inoculare anxiogena si o posterioara recadere.
Evaluarea personala cantitativa permite cunosterea nivelului de risc al fiecarei situatii
descrise.
Situatiile de risc sunt situatii si/sau factori ce favorizeaza recaderile si pot fi clasificate in
intrapersonale si interpersonale.

Printre cele intrapersonale se numara:

6. stari emotionale negative.

7. stari emotioanle pozitive.
8. neplaceri fizice.

108
 9. verificare controlului asupra comportamentului adictiv (ex. „voi consuma doar in
week end-uri)
10. experiente de urgenta si tenatii pentru a consuma sau experiente de craving generate
de stimuli conditionati de mediu.

Printre cele interpersoanle se numara:

4. situatiile de conflict interpersonal.
5. situatii de presiune pentru consum
6. stari emotionale sau momente neplacute cu ceilalti.

EVALUARE CANTITATIVA A FACTORILOR DE RISC:

Nume: Data:

Instructiuni: incercuiti cu un cerculet punctajul pe care il considerati mai adecvat pentru

fiecare dintre factori, tinand cont ca 0 reprezinta nici un risc si 10 maximul de risc posibil.

CONFLICT CU ALTE PERSOANE

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
PRESIUNE EXERCITATA DE ALTII PENTRU A CONSUMA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SENTIMENTE DE FRUSTRARE PENTRU CEVA CE S-A INTAMPLAT
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
DEPRSIE, SUPARARE, ANEXIETATE…
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA TE SIMTI INCAPABIL SA INFRUNTI O SITUATIE DIFICILA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA TE SIMTI RAU FIZIC SI SA ITI ADUCI AMINTE DE CAT DE BINE TE SIMTEAI
DE PE URMA DROGURILOR
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA IA ACCES AVAND BANI LA DROGURI USOR ACCESIBILE
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

SA FII PLICTISIT SI FARA NIMIC INTERESANT IN PERSPECTIVA

109
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA SARBATORESTI CEVA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
SA FII IMPREUNA CU FOSTI COLEGI DE CONSUM
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

REGISTRU DE SITUATII DE RISC

SITUATIA DE RISC RASPUNS

110
 REZOLVAREA PROBLEMELOR

OBIECTIVELE SEDINTEI
De-a lungul timpului, amintirile legate de conflicte si de abiltatile de rezolvare a
problemelor s-au redus pana la punctul in care a aparut abuzul de substante si aceste
substante au devenit singura si cea mai generalizata cale de a infrunta problemele. Multi
pacienti nu sunt constienti de probleme atunci cand ele apar sau le ignora pana cand se
dezlantuieste criza. Multi altii, mai ales ce au un stil cognitiv impulsiv sau cei care nu sunt
obisnuiti sa se gandeasca folosind comportamente si consecinte alternative, gasesc aceasca
cale ca fiind foarte utila. Altii se gandesc ca au calitati suficiente pentru a rezolva
problemele dar atunci cand se confrunta cu ele se comporta impulsiv; de accea punerea in
practica a acestei abilitati in timpul sedintele le va fii foarte util.

Aceasta sedinta ofera o strategie de baza ce poate fi aplciata unui mare numar de probleme
legate de abuzul de substante cat si de cele ce apar inevitabil atunci cand pacientul
abandoneaza tratamentul. In ciuda multelor fantezii ale pacientilor cum ca viata le-ar fi
mai usoara si lipsita de probleme dupa ce abandoneaza consumul, de multe ori devin
constienti de problemele omise sau ognorate dupa ce ajung la abstinenta.
Obiectivele sedintei sunt:

 Introducerea sau reviziuirea etapelor de baza a rezolvarii problemelor.

 Punerea in practica a abilitatilor de rezolvare a problememlor in cadrul sedintei.

INTERVENTII CHEIE
Introducerea etapelor de baza
Terapeutii trebuie s transmita ca toata lumea are probleme din cand in cand si c amajoritatea
acestor probleme pot fi abordate in mod corect. De asemenea, desia avea o problema poate
provoca anxietate, rezolvarea problemelor in mod efectiv cere timp si concentrare si prima
solutie impulsiva nu este neaparat si cea mai buna.

Terapeutii trebuie sa treaca in revista etapele de baza ale solutionarii problemelor rezumate in
continuare:

111
8. Recunoasterea problemei (Exista vreo problema?). recunoasterea problemelor poate aparea
din mai multi indici, cum ar fi ingrijorarea, furia si depresia; a avea probleme serioase
semnalate de alte persoane, a te simtii ingrijorat si mereu in stare de criza.
9. Identificarea si precizarea problemei (Care este problema?). este mai usor sa rezolvi
probleme concrete si bine definite decat pe cele globale sau imprecise. Problemele mari
ce par a fi coplesitoare trebuie luate pe bucati si abordate pas cu pas in etape mici si usor
de indeplinit.
10. Luarea in considerare a mai multor feluri de a rezolva problema ( Ce pot eu sa fac
pentru a rezolva problema?). o modalitate efectiva de a face fata acestei sarcini consta in
realizarea unui brainstorming, adica, generarea a atatea solutii cate sunt posibile fara a
le cataloga de la inceput daca sunt bune sau nu.
11. la inceput este mai important sa cauti cantitatea decat calitatea. Sa scrii aceste idei pe o
foaie de hartie este foarte util in cazurile in care pacientii pot sa doreasca sa foloseasca
din nou lista pe viitor. De asemenea este important sa recunosti ca a nu face nimic
imediat nu este o optiune.
12. Alegera unui punct de vedere mai promitator (Ce s-ar intampla daca?) Acest pas implica
a te gandi anticapat: revizuirea fiecarei perspective, luarea in considerare atat a
consecintelor pozitive cat si a celor negative pentru toate solutiile. De asemenea se
implica si culegerea de informatii si luarea in considerare a solutiilor factibile.
13. Evaluarea efectivitatii perspectivei alese (Ce s-a intamplat cand eu...?). Poate fi nevoie
ca terapeutii sa semnaleze ca unle probleme sunt usor d erezolvat altele mai dificile si
poate ca e nevoie de repetarea pasilor de mai multe ori pana la a solutiona o problema
complexa.
14. Pacientii impulsivi este important sa isi scrie pe o hartie problema si strategia aleasa
pentru a nu uita etapele atunci cand apare momentul de a le pune in practica.

PRACTICAREA ABILITATILOR DE REZOLVAREA A PROBLEMELOR

Terapeutii ar trebui sa le ceara pacientilor sa identifice doua probleme recente dintre care una
legata de abuzul de droguri si alta mai putin legata de acest fapt si sa intreprinda etapele
pentru a solutiona aceste probleme. Terapeutii s-ar putea sa trebuiasca sa ii ajute pe pacienti
pentru ca acestia sa nu isi piarda calmul dat fiind ca unuiii vor avea greutati in a recunoaste
problemele recente. Altii vor selecta rapid o solutie dat fiind ca nu au exercitiu in
brainstorming si in luarea in considerarea a altor alternative.

112
EXERCITIU PRACTIC
Terapeutii le cer pacientilor sa puna in practica abilitatile de solutionare a problememlor
inafara sedintelor folosind o fisa ajutatoare pentru a solutiona problemele.

REZUMAT:

6. Exista o problema? Recunoasteti ca exista o problema. Obtinem semne de la

gandurile, trupurile si senzatiile si reactiile noastre fata de alte persoane si din forma in
care acestea reactioneaza fata de noi.
7. Care este problema? Identificati care este problema. Descrieti problema cu cat mai
multa precizie. Transati-o pe parti pe care le puteti rezolva.
8. Ce pot sa fac? Luati in considerare mai multe forme de a solutiona problema. Faceti
un brainstorming cu toate solutiile posibile pe care le puteti genera. Luati in
considerare pentru a schimba situatia si/sau felul in care vedeti aceasta situatie.
9. Ce s-ar itampla daca? Alegeti perspectiva cea mai promitatoare. Luati in considerare
toate aspectele negative si pozitive si alegeti-l pe cel care v-ar rezolva cel mai probabil
problema.
10. Cum functioneaza? Evaluati efectivitatea perspectivei alese. Dupa ce a aparut
posibilitatea de a o face, intrebati-va daca functioneaza. Daca nu, luati in considerare
ce puteti face pentru a imbunatatii planul sau pentru a inlatura unle dintre perspective.

PRACTICA:
Selectati o problema a carei solutie va este greu s ao gasiti. Descrieti-o cat mai bine posibil.
Faceti o lista de posibile solutii aparute dupa brainstorming. Evaluati posibiliatile si ordonati-
le in functie de preferinta.

Identificati problema
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………

113
Lista de solutii aparute dupa brainstorming:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………

PLAN GENERAL DE CONFRUNTARE

OBIECTIV:
- Dezvoltarea strategiilor de confruntare generica ce pot fi folosite in caz de aparitie a
unor crize ce pericliteaza abstinenta.
- Invatarea planaificarii actiunilor alternative in fata crizelor sau a intamplarilor
neprevazute.

PREGATIRE:
Anticiparea situatiilor de mare risc
Terapeutii trebuie sa semnaleze ca, desi pacientii gasesc a fi util sa isi aminteasca, sa
evite si sa infrunte situatii de risc ridicat, viata este plina de neprevazut si nu toate situatiile de
risc ridicat pot fi anticipate. Crizele, factorii de stres negativi si chiar si intamplarile pozitive
pot sfarsii prin a fi situatii de risc.
Terapeutii ar trebui sa ceara pacientilor sa se gandeasca la trei sau patru situatii de
stres ce ar putea aparea si ce ar face sa se clatine angajamentul lor de abstinenta. Pentru
fiecare dintre situatii sau circumstante, terapeutii si pacientii ar trebui sa elaboreze diverse
planuri de confruntare.
Cum duci la bun sfarsit un plan de confruntare

114
 Atunci cand pacientii sunt mai stresati se pot simtii vulnerabili si mai inclinati inspre a
folosii strategii mai sanatoase dar mai putin familiare decat cele practicate de-a lungul
sedintelor. Este important sa se incerce dezvoltarea unei strategii de confruntare generica ce
sa poata fii folosita in cazul in care apar crize de orice fel. Ar trebui asa includa cel putin
urmatoarele:
 O serie de numere de telefon de urgenta ale persoanelor ce ofera sprijin de-a lungul
tratamentului si pe care se poate cinta.
 O lista pentru a tine minte consecintele negative ale reinceperii consumului.
 O lista de ganduri referitoare la consecintele pozitive ale abandonului consumului.
 Un grup de activitati sau elemente de distragere ce ar putea fu utile.
 O lista de locuri sigure unde pacientii sa poata depasii criza cu putini stimului sau tenatii de
consum (de exemplu, acasa la parinti sau la prieteni)

EXERCITIU PRACTIC
Exercitiul practic pentru aceasta sedinta include anticiparea unei crize si a raspunsurilor cat si
stabilirea unui plan de confruntare general
Trebuie sa li se aminteasca pacientilor ca tratamentul se va incheia si ca vor trebui sa isi
foloseasca in continuare aptitudinile de fiecare data cand este necesar.

PLAN DE CONFRUNTARE GENERALA

Tineti minte ca a avea probleme, chiar si crize, face parte din viata si nu mereu pot fi evitate
dar a avea probleme imortante este un moment deosebit de periculos pentru a recidiva.
Dca ma aflu intr-o situati de mare risc:

5. Plec sau schimb situatia.

Locuri sigure in care ma pot adaposti :
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
6. Voi amana hotararea de a consuma pana peste 15 minute. Imi voi aduce aminte ca
craving-ul dispare de obicei dupa .........minute si ca l-am depasit cu bine in trecut.
7. Ma voi distrage facand ceva ce-mi place.

115
 Activitati distractive:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
8. Voi suna pe unul dintre numerele de urgenta
Nume…………………………………………………………………
Nume.………………………………………………………………
Nume…………………………………………………………………
5. Imi voi aminti singur de succesele obtinute pana acum in acest domeniu:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
6. Imi voi cerceta gandurile referitoare la consum folosind ganduri pozitive
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………

EMOTIILE: DINAMICI DE GRUP

EMOTIILE: Functii si clasificare

- OBIECTIVE:
Obtinerea unui concept de emotie care sa ne ajute sa intelegem functia si obiectivul
acestora. Sa ne familiarizam cu diversele tipuri de emotii si sa ne conectam la acele stari atat
fizice cat si psihologice care sunt legate de acestea.

- PREGATIRE:
Dezbaterea in grup mare asupra emotiilor incercand sa se obtina o definitie care sa
inglobeze toate emotiile atat negative cat si pozitive. Pentru a incepe activitatea se pot ciit
povestiri sau istorioare despre emotii.
Comentarea functiilor acestora, ale caracteristicilor si ale efectelor asupra persoanei.
Crearea unei liste de emotii separand-o printr-o clasificare, de exemplu: emotii placute
sau pozitive, emotii neplacute sau negative si neutre. Sau de asemenea in ceea ce priveste
gradul de intensitate sau corelarea fizica determinata.
Amintirea vreunei emotii traite cu forza si cautarea originii acesteia si a consecintelor.

- SINTEZA:

116
 Emotiile nu trebuie sa fie reactii adverse sau necunoscute si nici nu trebuie sa ne sperie
prin senzatia de pierdere a controlului asupra corpului si asupra mintii noastre. Este important
sa be familiarizam cu ele si sa le traim cu caracter de normalitate.
In fata emotiilor adverse este posibil sa franam si sa controlam atat caracterul cat si
intensitatea emotiei.

IDENTIFICAREA EMOTIILOR: Situatie + Gand + Reactie corporala + Emotie +

Actiune

- OBIECTIVE:
Sa li se prezinte particpantilor finctionarea emotiilor tinand cont de faptul ca nu sunt
ceva punctual, ca intotdeauna sunt anuntate si precedate de alti stimuli sau situatii si ca
genereaza raspunsuri traduse in comportamente sau actiuni determinate.
Potrivit personalitati noastre emotiile vor genera niste raspusuri determinate ce pot sa
coincida sau sa varieze de la om la om.
Familiarizarea cu functionarea propriilor emotii.

- PREGATIRE:
Emotiile sunt reactii naturale si pozitive pentru a ne semnala sau atrage atentia asupra anumitor situatii,
pentru a tine legatura cu alte persoane…Este important sa stim cum functioneaza propriile noastre emotii

Explicarea mecanismului de functionare si solicitarea de a se conecta la o emotie

puternica pe care au avut-o si s-o decrie potrivit schemei:
SITUATIE – GAND – REACTII CORPORALE – EMOTIE – COMPORTAMENT

- SINTEZA:
In cazul emotiilor intense si negative este foarte important tipul de ganduri pe care le
nutrim si reactiile fizice pe care le experimentam.

Modul in care ne comportam fata de aceste emotii este deseori nepotrivit. Este important sa
controlam acets tip de emotii ce pot afecta capacitatea noastra de a desfasura o viata
sanatoasa.

DINAMICA COPAC (ce ma sustine, radacinile mele, frunzele si fructele)

117
- OBIECTIVE:
Aprofundarea autocunoasterii reflectand asupra valorilor, faptelor ce servesc drept
sustinere si asupra realizarilor personale.

- PREGATIRE:
În grup se trec in revista aspectele legate de respectul de sine, de beneficiile unui
respect de sine bine definit si se propune realizarea exercitiului Copac. Se pune accentul pe
faptul ca nu este doar un lucru artistic de desen ci si un exercitiu de reflectie personala.
Utilizatorii pot fi ajutati inainte cu exemple la nivel general de valori, lucruri ce pot
sustine si altele obtinute prin efort personal.

- SINTEZA:
Utilizarea unui desen simplu ca cel al copacului ajuta particpantul sa reflecteze si apoi
sa reprezinte pilonii rspectului de sine ce sunt valorile personale, lucrurile ce sustin si
rezultatele personale.

ASA SUNT EU, ASA E LUMEA MEA…

- OBIECTIVE:
Desi este inclus in dinamicile de teme libere este de asemenea un exercitiu de
introspectie si exprimare prin desen si prin culoare.

- PREGATIRE:
Se impart pliante, pixuri si creioane colorate si se cere participantilor sa realizeze patru
desene cat mai libere dupa temele date:
- Asa sunt eu.
- Asa e lumea mea.
- Asa sunt eu cand ma indragostesc.

118
 - Asa e lumea e care mi-o doresc.
Munca individuala poate fi urmata de o punere in comun si de o explicare a lucrarilor
punand accentul pe elementele, culorile, simbolurile si semnificatia acestora.

- SINTEZA:
Multi pacienti au greutati, blocaje cu privire la anumite teme si situatii semnificative.
Desenul este un instrument fantastic pentru a invinge toate aceste dificultati si a exprima ceea
ce e mai greu sa faci pe cale orala, dialogand.
Exprimare este unealta de baza in activitatea terapeutica si este foarte complicat sa se
produca insanatosiri fara exprimare.

BENEFICII ALE UTILIZARII POVESTIRILOR IN COMUNICARE

Potrivit J. Zeig,1992 exista diferite motivatii pentru utilizarea povestirilor ca forma

terapeutica:
9. Povestirile nu implica o amenintare pentru sistemul de valori al celui care ne asculta.
10. Capteaza interesul ascultatorului.
11. Promoveaza independenta individului, care trebuie sa dea sens mesajului, care trage
propriile concluzii sau actioneaza din proprie initiativa.
12. Pot fi utilizate pentru a inlatura rezistenta naturala la schimbare.
13. Pot fi utilizate pentru a controla relatia initiata cu subiectul.
14. Oefera un model de flexibilitate in ceea ce priveste perceptia asupra lumii si posibilele
actiuni in diverse situatii.
15. Pot crea confuzie si astfel induce subiectului un bun raspuns hipnotic.
16. Lasa urme in memorie, facand “ca ideea expusa sa fie mai usor de reamintit”.

POVESTIRI

119
OMUL CARE SE CREDEA MORT
Era un domn foarte nelinistit cu privire la propriile boli si, mai ales, se temea de ziua
in care va muri.
Una dintre multele idei nebunesti era ca, cine stie, poate era deja mort. Atunci si-a
intrebat sotia: ” Spune-mi femeie, nu sunt eu mort deja? Femeia rase si ii spuse sa-si atinga
mainile si picioarele: “Vezi, sunt calde. Bun, asta inseamna ca esti viu. Daca ai fi mort,
mainile si picioarele tale ar fi reci”.
Rapunsul i se paru potrivit omului si se linisti. Dupa cateva saptamani omul iesi prin
zapada ca sa taie niste copaci. Cand ajunse in padure isi scoase manusile si incepu sa taie.
Pe nesimtite, isi trecu mana peste frunte si observa ca mainile ii erau reci. Amintindu-
si de cele ce ii spusese sotia sa, isi scoase pantofii si sosetele si isi dadu seama cu oroare ca si
picioarele ii erau reci.
In acel moment nu mai avea nici o indoiala, „si dadu seama” ca era mort.
Nu este bine ca un mort sa mearga pe acolo si sa taie copaci, isi spuse. Asa ca aseza
toporul langa catar si se intinse linistit pe pamantul inghetat, cu mainile in cruce pe piept si cu
ochii inchisi.
La scurt timp dupa ce se intinsese pe pamant, o haita de caini incepu sa se apropie de
desaga unde se gaseau proviziile. Vazand ca nimic nu ii opreste, distrusera desaga si devorara
tot ce era comestibil. Omul se gandi: „Au noroc ca sunt mort, altfel eu, cu mana mea, i-as fi
facut bucati”.
Haita de caini continua sa adulmece si descoperi catarul priponit de copac. Era o prada
usoara pentru dintii ascutiti ai cainilor. Catarul zbiera si sarea, insa omul se gandea doar la ce
frumos ar fi fost sa-l apere daca... nu ar fi fost mort.
In cateva minute dadura gata animalul si doar cativa caini mai continuau sa roada niste
oase.
Haita nesatula continua sa dea tarcoale locului.
Nu trecu mult timp pana ce unul dintre caini lua urma omului. Privi in jur si il zari pe
taietorul de lemne imobil pe pamant. Se apropie incet (foarte incet pentru ca omul era
periculos si imprevizibil).
In cateva clipe toti cainii, aratandu-si coltii, dadeau tarcoale omului.
- Acum au sa ma manance, gandi. Daca nu as fi mort, situatia ar fi alta.
Cainii se apropiara.
Si vazandu-l ca nu se misca... il devorara.

120
IMPINGAND VACA

Un maestru al intelepciunii trecea printr-o padure impreuna cu discipolul sau fidel,

cand zari, in departare, un loc care parea saracacios si hotari sa faca o scurta vizita locului.
In timp ce mergeau ii povesti invatacelului atat despre importanta vizitelor, cat si
despre cea a cunosterii altor persoane si oportunitati de invatare pe care le avem in urma
acestor experiente.
Ajungand la acel loc constatara saracia locului, locuitorii, o pereche si cei trei copii;
aveau o casa simpla, de lemn, erau imbracati in haine murdare, rupte si erau desculti. Atunci
Maestrul se apropie de tatal familiei si il intreba:
- In acest loc nu exista posibilitatea de a munci si nici locuri unde se face comert. Cum
reusiti dvs. si familia dvs. sa supravietuiti?
Domnul raspunse cu calm:
- Prietene, avem o vacuta care ne da cativa litri de lapte in fiecare zi. O parte o vindem
sau o folosim pentru alte alimente pentru orasul vecin, iar cu cealalta facem branza, smantana,
unt... pentru propriul consum si astfel supravietuim.
Inteleptul multumi pentru informatii, contempla locul pentru cateva clipe, iar apoi isi
lua la revedere si pleca. Pe drum, se intoarse catre discipolul sau fidel si ii ordona:
- Cauta vaca, du-o la prapastia de acolo si impinge-o in prapastie.
Tanarul il asculta speriat pe maestru si ii spuse ca vacuta era mijlocul de subzistenta al
acelei familii. Cum maestrul nu spunea nimic, merse sa duca la indeplinire ordinul. Asa ca
impinse vacuta in prapastie si o vazu murind.
Acea scena ramase intiparita in memoria tanarului pentru multi ani si niciodata nu a
putut scapa de sentimentul de vinovatie pentru crima comisa la rugamintea Maestrului. Atat
de mare a fost impactul pentru spiritul sau incat l-a abandonat pe maestru si si-a urmat
propriul drum.
Dupa cativa ani, tanarul ucenic trebuia sa treaca prin apropierea casei si hotari sa se
intoarca in acel loc pentru a povesti totul familiei si a obtine astfel iertarea si, daca era posibil,
sa repare tot raul pe care li-l facse. Asa a facut si pe masura ce se apropia de acel loc totul era
din ce in ce mai frumos, cu copaci infloriti, un petec de pamant ingrijit, o casa frumoasa, copii
sanatosi, bine imbracati si incaltati. Tanarul se simti si mai trist si deznadajduit, gandind ca
acea familie saraca a trebuit sa isi vanda terenul pentru a supravietui. Grabi pasul si cand
ajunse in dreptul casei fu primit de un barbat foarte agreabil si linistit. Tanarul intreba de

121
familia care locuise acolo cu cativa ani inainte, insa barbatul ii raspunse ca ei locuiau acolo
din totdeauna. Surprins, tanarul se uita mai atent la trasature barbatului si descoperi ca era
vorba, intr-adevar, de aceesi familie si apuca doar sa intrebe:
- Am trecut pe aici cu multi ani in urma si acesta era un loc sarac. Cum a ajuns astfel
aceasta proprietate?
Omul, entuziasmat, raspunse:
- Uite ce este, tinere, cu multi ani in urma aveam o vacuta, insa nu stim cum s-a
intamplat si a cazut intr-o prapastie si a murit. La inceput am crezut ca vom fi ruinati, totusi,
siliti de imprejurari, a trebuit sa dezvoltam alte abilitati si eforturi pe care le ignoraseram si
astfel am reusit. Astfel am obtinut succesul pe care il vedeti dvs. acum.

NUMAI DIN DRAGOSTE

Incet, incet.
Drumul meu are o singura banda: a mea.
In stanga mea, un zid vesnic separa drumul meu de drumul altuia care merge alaturi de
mine, de partea cealalta a zidului.
Uneori, in zid observ o gaura, o fereastra, o spartura... Si pot sa privesc la drumul
vecinului sau vecinei meu/mele.
Intr-o zi, in timp ce merg, mi se pare ca vad, de partea cealalta a zidului, o figura care
traverseaza in ritmul meu, in aceeasi directie.
Privesc aceasta figura. Este o femeie. Este frumoasa.
Ma vede si ea. Se uita la mine.
Incep sa o privesc din nou.
Ii zambesc... Imi zambeste.
Apoi, ea isi urmeaza drumul, iar eu grabesc pasul pentru ca astept cu nerabdare alta
ocazie pentru a ma intalni cu aceasta femeie.
La fereastra urmatoare ma relaxez un minut.
Cand ea vine, ne privim prin fereastra.
Ii spun prin semne ce mult imi place de ea.
Imi raspunde prin semne. Nu stiu daca inseamna acelasi lucru ca si ale mele, insa cred
ca ea intelege ce vreau sa spun.

122
 Simt ca as sta privind-o indelung si ca ea m-ar lasa s-o privesc, insa stiu ca drumul
meu continua...
Imi spun ca, cine stie, mai tarziu, pe drum, va exista, cu siguranta, o poarta prin are voi
putea intra pentru a ma intalni cu ea.
Nimic nu-ti da mai multa certitude decat dorinta, asa ca ma grabesc ca sa gasesc poarta
pe care mi-o imaginez.
Incep sa alerg cu privirea lipita de zid.
Putin mai in fata, apare poarta.
Ea era acolo, de cealalta parte, ,acum tovarasa mea mult dorita si iubita. Asteptand....
Asteptandu-ma...
Fac un gest. Ea imi trimite un sarut prin aer.
Imi face semn ca si cum m-ar chema. Nu am nevoie de mai mult. Ma apropii de poarta
pentru a ne reuni pe partea ei de zid.
Poarta este foarte ingusta. Trec o mana, trec umarul, sug putin stomacul, ma rasucesc
putin in jurul propriei axe, aproape reusesc sa strecor si capul... Insa urechea dreapta imi
ramane blocata.
Imping.
Nu se poate. Nu merge.
Si nu-mi pot folosi mana pentru a o rasuci, pentru ca nu mai incape nici macar un
deget...
Nu este loc suficient pentru a trece cu urechea, asa ca ma hotarasc... (pentru ca cea pe
care o iubesc este acolo si ma asteapta, pentru ca este femeia la care am visat intotdeauna si ea
ma cheama...).
Scot un briceag din geanta si cu o singura taietura rapida am curajul sa imi tai urechea
astfel incat capul sa-mi incapa pe usa.
Si reusesc: capul reuseste sa treaca.
Insa, dupa ce capul trece, constat ca umarul imi ramane blocat.
Poarta nu are forma corpului meu.
Fac eforturi, dar nu exista solutie. Mana si corpul meu au trecut, dar celalalt umar si
celalalt brat nu trec...
Deja nu mai conteaza, asa ca...
Revin si, fara sa ma gandesc la consecinte, imi iau avant si fortez trecerea prin usa.
Astfel, lovitura imi dezarticuleaza umarul, iar bratul ramane atarnand parca fara viata.
Insa acum, din fericire, sunt intr-o pozitie in care pot sa trec prin usa...

123
 Aproape ca ma gasesc de partea cealalta.
Chiar cand sunt pe punctul de a trece prin spartura, imi dau seama ca piciorul drept a
ramas blocat de partea cealalta.
Cu toate ca fac eforturi uriase, nu reusesc sa trec.
Nu se poate. Usa este suficient de ingusta, incat corpul meu sa treaca prin ea.
Destul de stramta: nu trec ambele picioare...
Nu pot sa ma trag inapoi... Asa ca, apuc toporul si, strangand din dinti, lovesc si tai
piciorul.
Sangerand, sarind, sprijinindu-ma in topor si cu bratul dezarticulat, cu o ureche si cu
un picior mai putin, ma intelnesc cu cea pe care o iubesc.
- Iata-ma. In sfarsit am trecut. M-ai privit, te-am privit, m-am indragostit. Am platit
orice pret pentru tine. Merita totul in razboiul pentru iubire. Nu conteaza sacrificiile. Merita
osteneala daca ma pot intalni cu tine pentru a putea continua impreuna... Impreuna pentru
totdeauna...
Ea ma priveste in timp ce ii scapa o grimasa.
- Asa nu, asa nu te iubesc... imi placea de tine cand erai intreg.

A-SI DA SEAMA

Ma trezesc dimineata.
Ies din casa.
E o gaura in trotoar.
N-o vad si cad in ea.

A doua zi ies din casa.

Uit ca e o gaura in trotoar.
Si iar cad in ea.

A treia zi.
Ies din casa, aducandu-mi aminte de gaura din trotoar.
Totusi, nu-mi aduc aminte si cad in ea.

A patra zi.
Ies din casa, aducandu-mi aminte de gaura din trotoar.

124
Imi aduc aminte si cu toate astea.
Nu vad canalul si cad in el.

A cincea zi.
Ies din casa.
Imi aduc aminte ca trebuie sa tin seama de gaura din trotoar si merg privind in jos.
Si o vad si, desi o vad, cad in ea.

A sasea zi.
Ies din casa.
Vad gaura...,
Imi iau avant si sar.
Ating cu varful picioarelor marginea de dincolo, insa nu este suficient si cad in ea.

A opta zi.
Ies din casa.
Vad gaura.
Imi iau avant.
Sar.
Ajung pe partea cealalta.
Sunt mandru pentru ca am reusit si sarbatoresc sarind de bucurie...
Asa incat, tot sarind, cad in canal.

A noua zi.
Ies din casa.
Vad gaura.
Imi iau avant.
Sar peste ea si-mi urmez drumul.

A zecea zi, chiar astazi.

Imi dau seama.
Ca este mai comod sa mergi...
Pe trotuarul de vis-a-vis.

125
SENTIMENTELE

Se povesteste ca s-au intalnit intr-un loc de pe pamant toate sentimentele si calitatile

oamenilor.
Cand plictiseala a cascat a treia oara, nebunia, nebuna ca intotdeauna, propuse:
- Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea?
Intriga a ridicat din sprancene intrigata, iar curiozitatea, neputandu-se abtine, intreba:
- De-a v-ati ascunselea...? Si cum vine asta?
Este un joc, explica nebunia, imi acopar fata si incep sa numar de la unu la un milion
in timp ce voi va ascundeti. Cand voi fi terminat de numarat, primul dintre voi pe care il
gasesc imi va lua locul pentru a continua jocul.
Entuziasmul dansa secondat de euforia; bucuria sari intr-atat incat sfarsi prin a-i
convinge pe indoiala, inclusiv pe apatia, pe care niciodata nu o interesa nimic. Insa nu toti au
dorit sa participe. Adevarul prefera sa nu se ascunda: „Pentru ce, daca la sfarsit intotdeauna
erau laudati? Iar superbia fu de parere ca era un joc tare prostesc; in fond, ceea ce o deranja
era ca ideea nu fusese a sa. Iar lasitatea prefera sa nu riste.
Unu, doi, trei..., incepu sa numere nebunia. Prima care se ascunse fu lenea, care, ca
intotdeauna, se impiedica de prima piatra de pe drum. Credinta, se ridica la cer, iar invidia se
ascunse la umbra triumfului, care prin propriul efort reusi sa atinga varful celui mai inalt
copac.
Generozitatea aproape ca nu inceta sa se ascunda; fiecare loc pe care il gasea i se parea
minunat pentru unii dintre prietenii sai: fie un lac cristalin, ideal pentru frumusete; fie
scorbura unui copac, perfect pentru timiditate; fie zborul unui fluture, cel mai bun pentru
voluptate; fie o rafala de vant, magnific pentru libertate; asa incat sfarsi prin a se ascunde
intr-o raza de soare.
Egoismul, in schimb, gasi un loc foarte bun; il gasi de la inceput; aerisit, comod,....,
asa, numai pentru el. Minciuna se ascunse pe fundul oceanului; minciuna, care, in realitate, se
ascunse in spatele curcubeului. Iar pasiunea si dorinta in vulcani. Uitarea......, am uitat unde s-
a ascuns.
In fine, nu asta este cel mai important. Pe cand nebunia numara: „999.999!”, dragostea
nu-si gasise inca un loc ca sa se ascunda, caci toate erau ocupate; asta pana cand desparti o
tufa de trandafiri si hotari sa se ascunda intre florile sale.
- Un milion!, numara nebunia, si incepu sa caute.

126
 Prima care aparu fu lenea, la numai trei pasi de piatra. Apoi asculta credinta care
discuta cu Dumnezeu despre zoologie. Pasiunea si dorinta le simti vibrand din vulcani. In
triumf. Pe egoism nici nu au trebuit sa-l caute, apoi singuratatea iesi glont din ascuzatoarea sa,
care se dovedi a fi un cuib de viespi. De atata mers i se facuse sete si, apropiindu-se de lac,
descoperi frumusetea. Cu indoiala se dovedi a fi mult mai usor, caci o gasi sezand pe un gard,
nestiind inca in ce loc sa se ascunda. Astfel ii gasi pe toti. Talentul intre iarba proaspata.
Teama intr-o pestera intunecata. Minciuna in curcubeu; minciuna, da, era pe fundul oceanului.
Si pana la uitare, de care uitasera deja, care se juca de-a v-ati ascunselea.
Numai dragostea nu era de gasit. Nebunia cauta in fiecare copac, in adancul fiecarui
parau de pe planeta, in varful muntilor si, cand era pe punctul de a se da batuta, dadu intr-o
parte o tufa de trandafiri, lua o furca si incepu sa indeparteze febril crengile, cand se auzi un
strigat de durere; spinii ranisera ochii dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca ca sa isi ceara
scuze; planse, se ruga, implora, isi ceru iertare..., ba promise chiar sa fie ghidul sau legat la
ochi.
De atunci, de cand s-a jucat pentru prima oara de-a v-ati ascunselea pe pamant,
dragostea este oarba, iar nebunia o insoteste intotdeauna.

ELEFANTUL INLANTUIT

Este povestea unui barbat care pe vremea cand era copil ii placea circul, iar ceea ce ii
placea cel mai mult la circ arau animalele. Lui, ca si altora, dupa cum si-a dat seama mai
tarziu, ii atragea atentia elefantul. In timpul reprezentatiei, bestia enorma era dovada a
greutatii, marimii si fortei uriase. Insa, dupa reprezentatie si putin inainte de a reveni la
scenariu, elefantul era legat cu un lant de una dintre labe de un mic carlig din pamant.
Cu toate acestea carligul era doar o bucata minuscula de lemn ingropata doar cativa
centrimetri in pamant. Desi lantul era gros si rezistent, mi se parea evident ca acest animal era
capabil sa smulga un copac din pamant, ar putea, cu usurinta, sa smulga carligul si sa fuga.
Misterul este evident.
Atunci ce-l impiedica? De ce nu fuge?
Cand aveam cinci sau sase ani, aveam deja incredere in intelepciunea celor mai mari.
Atunci am intrebat pe profesor, pe tata, pe unchiul meu despre misterul elefantului. Unii mi-
au explicat ca elefantul nu fugea pentru ca era dresat.

127
 Atunci am intrebat:
- Daca este dresat, atunci de ce-l tin in lanturi?
Nu-mi aduc aminte sa fi primit vreun raspuns coerent.
Cu timpul am uitat de misterul elefantului si al carligului, aducandu-mi aimnte doar
cand ma intalneam cu altii care isi pusesera aceeasi intrebare.
In urma cu cativa ani am descoperit ca, din fericire pentru mine, cineva fusese
suficient de intelept pentru a gasi un raspuns:
Elefantul de la circ nu fugea pentru ca era astfel legat de cand era mic.
Inchisei ochii si-mi imaginai micutul abia nascut priponit.
Sunt sigur ca atunci elefantelul impinse, trase si transpira, incercand sa scape. Si cu
toate eforturile depuse nu reusi.
Cu siguranta priponul era mai puternic decat el.
Puteam sa jur ca adormise epuizat, iar a doua zi incerca din nou, si a treia zi, si a patra
zi...
Pana cand, intr-o zi, o zi teribila pentru istoria lui, animalul isi accepta neputinta si se
resemna in fata propriului destin.
Acest elefant enorm si puternic, pe care il vedem la circ, nu scapa pentru ca, saracul,
crede ca nu poate.
Tine socoteala si isi aminteste de propria neputinta, de acea neputinta pe care a simtit-
o la scurta vreme dupa ce s-a nascut.
Si cel mai rau este ca niciodata nu si-a mai pus serios aceasta intrebare.
Niciodata, niciodata nu si-a mai incercat fortele.
Si astfel,... unii si altii, putin ca elefantul de la circ insusi, mergem prin lume prinsi in
sute de pripoane care ne costa libertatea.

SOCIALUL: DINAMICI GRUPALE

ABILITATI SOCIALE: Asertivitate

OBIECTIVE:
- Prezentarea conceptului de Asertivitate
- Deprinderea de a distinge intre diferitele stiluri de comunicare

128
 - Sporirea capacitatii de identificare a drepturilor personale
- Prezentarea obiectivelor comportamentului asertiv.

Prezentarea conceptului de Asertivitate

Stilul de comunicare asertiva implica exprimarea directa a propiilor sentimente, nevoi,

drepturi legitime si opinii, fara a ameninta sau vatama pe ceilalti si fara a viola drepturile
acestor persoane.

Drepturi Personale
19. Am dreptul sa fiu primul
20. Am dreptul sa fac greseli
21. Am dreptul sa fiu judecatorul propriilor sentimente si sa le accept drept corecte
22. Am dreptul la propriile opinii si convingeri
23. Am dreptul sa-mi schimb parerea si linia de acitune.
24. Am dreptul sa critic si sa protestez fata de un tratament nedrept
25. Am dreptul sa intrerup pentru a cere lamuriri
26. Am dreptul sa incerc sa schimb
27. Am dreptul sa cer ajutor si sprijin emotional
28. Am dreptul sa simt si sa dau glas durerii
29. Am dreptul sa ignor sfaturile altora
30. Am dreptul sa fiu recunoscut oficial pentru o treaba bine facuta
31. Am dreptul sa spun „NU”
32. Am dreptul sa fiu singur, desi ceilalti isi doresc compania mea
33. Am dreptul sa nu ma justific in fata celorlalti
34. Am dreptul sa nu anticipez nevoile si dorintele celorlalti
35. Am dreptul sa nu raspund bunavointei celorlalti
36. Am dreptul sa raspund sau nu.

Comportamentul asertiv
Aspecte preliminare
- Obiectivul sa fie clar: sa stim ce vrem (identificarea propriei situatii si a propriilor
sentimente)

129
 - Gasirea momentului potrivit: disponibilitatea celuilalt
- Pastrarea controlului emotional: respiratie, auto-instruire, stop pauza in gandire.

Conduita verbala
- Exprimarea clara a dorintei
- Repetarea dorintei de atatea ori de cate este nevoie
- Emiterea de fraze de intelegere a conduitei celuilalt, desi nu suntem de acord
(respectarea drepturilor celorlalti, EMPATIE).
- Sa nu discut, sa nu contraatac
- Sa nu caut scuze
- Obtinerea acordului

Conduita non verbala

- Privire directa (contact vizual)
- Ton si volum ale vocii adecvate situatiei si mesajului, insa, in general, nu trebuie sa fie
crispat, fara teama, ferm si auzibil
- Expresia fetei in consonanta cu mesajul
- Distanta in functie de situatie
- Gesturi: nu prea multe; adecvate mesajului si situatiei.

Exercitii
5. Organizarea unei mese rotunde despre probleme care tin de comunicarea cu ceilalti
6. Role playing vis-a-vis de situatiile problematice ale fiecaruia
7. Analizarea role playing, imaginand alternative de rezolvare si reformuland situatiile
conflictuale in mod asertiv
8. Discutie despre drepturile asertive

SINTEZA:

Rezolvarea conflictelor, asertivitatea si incorporarea drepturilor personale sunt cheia

fundamentala in munca cu privire la abilitatile sociale care faciliteaza o integrare sociala mai
buna si mai cuprinzatoare a pacientului dependent de droguri.

130
STILURI DE COMUNICARE

OBIECTV:
- Deprinderea de a distinge intre diferitele stiluri de comunicare.
- Dobandirea unui stil de comunicare cat mai asertiv cu putinta.

PREGATIRE:
- Exercitiu in grup despre stilurile de comunicare, cerandu-se a se comenta ceea ce se
cunoaste despre tema. Se vor furniza informatii suplimentare cu ajutorul carora se va
dezvolta tema.
- Se prezinta consecintele pozitive si negative ale utilizarii fiecaruia dintre stilurile de
comunicare.

Exista trei stiluri de comunicare:

- Asertiv
- Inhibat
- Agresiv

INHIBAT ASERTIV AGRESIV

 Nu se respecta drepturile Respecta drepturile celuilalt  Nu respecta drepturile
 Se profita de el  Isi poate atinge celuilalt
 Nu-si atinge obiectivele obiectivele  Profita de ceilalti
 Se simte frustrat,  Se simte bine cu sine  Isi poate atinge obiectivele
nefericit, ranit, anxios insusi pe seama celorlalti
 Inhibat (inexpresiv)  Are incredere in sine  Se afla in defensiva,
 Il lasa pe celalat sa  Expresiv (direct) umilindu-i pe ceilalti
hotarasca pentru el  Alege pentru sine  Expresiv (direct si
indirect)
 Alege pentru ceilalti

Consecinte pozitive ale comportamentului asertiv:

131
 - Control mai bun al mediului inconjurator (comportamentul sau poate avea impact
asupra celorlalti, posibila atingere a obiectivelor)
- Control mai bun asupra sinelui fara sentimente de anxietate si nici de culpabilitate
- Satisfactie mai mare fata de sine si fata de ceilalti
- Disparitia simptomelor psihosomatice (de exemplu dureri de cap, tulburari gastrice,
oboseala generala)
- Maximizarea consecintelor favorabile si minimizarea consecintelor nefavorabile pe
termen lung
- Independent de atingerea sau nu a obiectivelor, persoana care a actionat asertiv se
simte mai bine, caci a fost capabila sa-si exprime parerile
- Manifestarea propiei pozitii va spori probabilitatea ca celalalt sa respecte acea pozitie
- Si persoana sau obiectul comportamentului asertiv este probabil sa se bucure de
consecinte favorabile, caci primeste o comunicare clara si nemanipulativa in opozitie
cu comunicarea implicita sau neexprimata
- Satisfactie sporita in viata sociala
- Incredere mai mare in sine
- Relatii mai apropiate si semnificative.

Consecinte ale comportamentului inhibat

Consecinte pozitive pe termen scurt:

- Nu trebuie sa infrunte problema (o face celalalt pentru mine). Evitarea sau scaparea
din conflicte.
- Disparitia momentana a anxietatii in fata unei situatii.

Consecinte pozitive pe termen lung:

- Nici una

Consecinte negative:
- Devalorizarea propriilor sentimente
- Lipsa de incredere in sine
- Nu are rost (altii). Nu conteaza

132
 - Reducerea posibilitatii satisfacerii necesitatilor sau a opiniilor de a fi auzite din cauza
lipsei de comunicare
- Sentimentul ca esti neinteles, manipulat
- Sentimentul de vinovatie, anxietate, depresie si stima de sine scazuta
- Dezvoltarea de tulburari psihosomatice (dureri de cap, ulceratii, etc.) pentru a-si
exprima sentimentele
- Explozii de violenta sau furie necontrolata pentru a face fata situatiilor nerezolvate
- Sentimente de furie, din partea celorlalte persoane, pentru ca trebuie intotdeauna sa-i
citeasca gandurile sau sa actioneze pentru el
- Inexistenta relatiilor sociale apropiate.

Consecinte ale comportamentului agresiv

- Expresie emotionala
- Sentimente de putere temporara
- Atingerea obiectivelor si a necesitatilor fara a experimenta reactiile directe ale
celorlalti
Consecinte negative

- Resentimente si tensiune din partea persoanelor fata de care s-a exprimat agresiv
- Relatii care dureaza putin sau care nu sunt satisfacatoare
- Sentiment de vinovatie (pe termen scurt)
- Produce reactii agresive la ceilalti
- Persoanele care s-au simtit asaltate il evita

STRATEGII PENTRU A SPUNE “NU”

OBIECTIV:
- Sa inteleaga ca negarea nu este ceva negativ si ca de multe ori este o consecinta
dezirabila
- A cunoaste si a include drepturile personale
- Practicarea asertivitatii si a altor tehnici pentru a iesi din situatii conflictuale.

133
PREGATIRE:
Analiza si discutie:
- Discutie asupra dreptului personal de a Spune „Nu”. Demontarea temerilor si ideilor
irationale: de la “Mi-e teama sa nu se supere”, la “Pierderea unei bune relatii”. Faptul
de a ne autoafirma nu trebuie sa pericliteze relatia cu cealalta persoana. A spune “Nu”
nu inseamna a critica si nici ca celeilalte perosane ii va cadea prost sau ca avem ceva
impotriva ei.
- Analiza consecintelor cand stii sa Spui „Nu” sau daca nu stii s-o faci. Relatia cu stima
de sine si consecintele pentru viitor intr-o relatie (acumularea de fustrare sau furie).

Respingerea ofertelor de droguri sau comportamentele similare

Conduita verbala:

- Cand se observa sau incepe o discutie legata de consumul de droguri sau despre oferta
de droguri, Spune „NU”, clar, cu fermitate si fara sa te scuzi. Repeta ori de cate ori
este necesar
- Informaeaza, daca este necesar, cu fermitate, ca nu mai consumi sau ca nu te mai
intereseaza acest subiect
- Control asupra ofertelor viitoare. Informeaza ca pe viitor sa nu ti se mai faca asemenea
propuneri. Daca insista: nu mai raspunde. Pleaca.

Conduita non verbala:

- Contact vizual
- Ton ferm
- Volum auzibil (nu tipa)
- Figura serioasa
- Postura: indreptata catre iesire

Respingerea altor situatii

Conduita verbala:

134
 - Asculta solicitarea pana la capat, nu intrerupe
- Spune „Nu” fara sa te justifici, clar si concis. (Se poate enunta adevaratul motiv)
- Repetarea obiectivului ori de cate ori este necesar
- Utilizarea persoanei intaia, folosirea lui „eu”: “Eu prefer…”
- Simpatizeaza cu celalalt, pune-te in locul sau. De exemplu: “Inteleg ca ti-ar place ca
eu..”
- Daca este posibil fa comentarii pozitive. Intareste, de exemplu: “Iti multumesc ca te-ai
gandit la mine...”
- Oferte alternative

Exercitii
5. Realizarea jocului „DA/NU”
6. Exerseaza cum sa spui „Nu” in situatii obisnuite, de exemplu, nu parasi masina, nu
cumpara o carte, etc...
7. Exerseaza cum sa Spui „Nu” in toate situatiile cu risc sporit pentru consumul de
droguri (identificarea, in aceeasi forma, individualizata). Vor varia persoanele si
situatiile in functie de dificultate.
8. Exerseaza cum sa Spui „Nu” in situatii de presiune sociala, pentru a inlatura
comportamente antisociale sau de delincventa. Conduita stilului de viata, de exemplu,
deschiderea unei masini, furtul unei genti, ramanerea in locuri de consum, etc...

RETELE SOCIALE: lucrul cu sistemul de relatii

OBIECTIV:
Prezentarea si intelegerea conceptului de Retea, pentru a cunoaste retelele proprii si
straine, ale celor mai apropiate si a celor mai indepartate, a marimii acestora, a
omogenitatii sau eterogenitatii, compozitiei, atributelor, tipului de functii. Pentru a
cunoaste si pentru a alege sau a crea altele si mai functionale.

PREGATIRE:
Se explica, pe scurt, retelele, crearea si functionarea acestora. Se cere utilizatorilor sa
clasifice persoanele cele mai importante in functie de anumiti parametri, „HARTA
RETELEI”.

135
 Care sunt cele mai importante persoane pentru tine?
Dupa cine tanjesti?
Cu cine mergi?
Cui i-ai cere bani?
Pe cine te-ai bizui?
Cu cine ai bea o cafea?
Cu cine ai pleca in calatorie?
Cu cine ai merge la film?
Cu cine ai realiza o lucrare grea sau importanta?

O data identificate persoanele cele mai importante vom incerca sa analizam, separat, pe
baza proximitatii, implicarii, beneficiului sau nu din relatie (oameni din anturaj), distanta sau
perioada dintre cearea retelelor, spatiului necesar crearii de noi retele… Aceasta se realizeaza cu
o harta a retelelor pregatita in prealabil.

SINTEZA:
* RETEA: Grup de persoane si/sau institutii care detin influenta sau exercita putere de decizie
asupra unui individ sau familie la un moment dat si relatiile acestor persoane sau institutii
intre ele si cu individul/familia.
* CARACTERISTICI:
- Marime
- Compozitie
- Raspandire
- Omogenitate/Eterogenitate
- Legaturi specifice: intensitate, angajament, lucruri in comun.
* FUNCTII:
- Sprijin social
- Sprijin emotional
- Sfat
- Ajutor material si pentru servicii
- Acces la contacte noi

HARTA DE RETEA

136
ANEXE

ANEXA 1

PROCESUL DE SCHIMBARE

137
 Formularea modelelor de schimbare in faze si, concret, modelul transteoretic de
schimbare al lui Prochaska si DiClemente, a adus o noua abordare a problemei tratamentului
dependentelor. Descoperirea ca modifcarea conduitei nu consta intr-o trecere discreta si
dihotomica, ci are la baza un proces de modificare intentionala care parcurge diferite faze sau
stadii, ofera posibilitatea dezvoltarii de strategii de interventie, diferentiate in functie de
momentul in care se afla subiectul pe drumul spre modificarea definitiva a conduitei
dependente.

Din momentul in care o persoana incepe sa consume droguri si pana se converteste in

dependent, si ulterior, daca este posibil, inceteaza a mai fi, au loc diferite procese. Fiecare
dintre aceste procese a fost studiat in ultimii ani, generand modele si teorii care incearca sa
explice etiologia, mentinerea si modificarea comportamentului. In urmatoarele pagini ne vom
concentra pe acest ultim aspect, adica, vom incerca sa explicam (sau sa descriem mai bine)
cum se produce aceasta schimbare de comportament.

1.1. Chestiuni preliminare

Modelul transteoretic al lui Prochaska si DiClemente este, efectiv, un “model”. Model

inteles ca referinta despre cum se poate observa, intr-o anumita forma, lucrurile, in acest caz
modificarea comportamentului dependent. In acest sens, mai mult decat ceva finalizat,
presupune o plataforma de cunostinte in acest domeniu.

Potrivit lui Prochaska si DiClemente (1993) ne aflam in fata unui model global care
tinde sa atinga diferite obiective:
 Ca model global trebuie sa poata fi aplicat oricarui comportament dependent, fie
ca este de origine chimica (nicotina, heroina, alcool, etc.), fie nechimica (joc, sex,
munca, etc.).
 Trebuie tinut seama nu numai de modificarea comportamentului dependent realizat
prin tratament, ci si de orice forma de schimbare (autoschimbare).
 Trebuie sa fie independenta de orice forma concreta de tratament. Adica, trebuie sa
serveasca descrierii schimbarii in comportamentul dependent, se produce indiferent de
tipul de interventie. Autorii pot sugera tehnici sau proceduri terapeutice considerate
adecvate, insa nu trebuie sa fie singurii care au capacitate inauntrul modelului.

138
  Desi este orientat catre schimbarea comportamentelor dependente, pentru
Prochaska si DiClemente un model global “ar trebui sa fie util ca sinteza a altor
modele de schimbare al oricarui comportament problematic” (p. 86).
 Este un model global al procesului schimbarii, totusi, trebuie sa parcurga toti pasii
acestui proces, de cand individul incepe sa suspecteze ca are o problema de dependenta
pana cand hotaraste sa schimbe definitiv acest comportament.
 In final, trebuie sa fie deschis incorporarii diferetelor variabile care rezulta din
investigatia in domeniul dependentelor. In acest sens recunosc ca nu este un “model
complet, nici definitiv” (p.87).
Observand aceste obiective se poate afirma ca nu este vorba de un model de schimbare
exclusiv a comportamentelor dependente, ci si un model general de schimbare a oricarui
comportament, in care se poate include schimbarea comportamentelor dependente. Modelul
de schimbare a fost verificat la comportamente diferite, precum tabacismul, utilizarea
panoului solar, analiza mamografiei, etc. (Prochaska, DiClemente, Velicer si Rossi, 1992)

Trebuie semnalat ca este vorba despre un model de schimbare de comportament

intentional, pentru a-l diferentia de alte tipuri de schimbare (Prochaska, DiClemente, Velicer
si Rossi, 1992). Un exemplu de schimbare neintentionata este cea intalnita la indivizii
dependenti care se reintorc in inchisoare, in acest caz fiind in prezenta unei schimbari de
natura coercitiva.

Mai mult, este un suport empiric adecvat (Tejero si Trujols, 1994), bazat mai ales pe
studii asupra tabacismului si intr-o mai mica masura asupra alcoolismului. Recent, la noi in
tara au fost verificate diferite procese de schimbare a comportamentului la opiacei (Trujols,
Tejero si Casas, 1997) rezultand, cu mici diferente, confirmarea validitatii modelului pentru
dependentii de aceasta substanta. Referinte recente cu privire la aplicabilitatea modelului de
schimbare al lui Prochaska si DiClemente se pot intalni la Albiach, Palau, Llinares si Santos,
1998 si la Luque Díaz y Liébana, 1998; intre altii.

Modelul incearca sa raspunda intrebarilor centrale aparute pe parcursul modificarii

unui comportament dependent (Prochaska si DiClemente, 1993):
 Cand se poate schimba?: pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie avuta in
vedere variabila stadii ale schimbarii.

139
  Cum se produce schimbarea?: aceasta intrebare face referire la procesele
psihologice care intervin in producerea schimbarii.
 Ce trebuie schimbat?: ceea ce echivaleaza cu intrebarea despre nivelul la care
trebuie sa situam interventia pentru a facilita schimbarea.
 Cine poate face schimbari pe durata tratamentului?: aceasta intrebare trebuie pusa
in legatura cu variabilele care fac diferenta intre subiectii care se vor putea schimba si
cei care nu se vor putea schimba.
 Unde se pot realiza aceste schimbari? Aceasta va fi tema celei de-a doua parti a
acestei lucrari si se refera la ce tip de program este cel mai adecvat pentru a realiza
schimbarea.

1.2. Stadiile schimbarii

Intrebarea care subzista in cazul acestei intrebari este: sunt toti indivizii pregatiti sa se
schimbe in orice moment? Sau: ce conditii trebuie sa intruneasca un individ dependent pentru
a dori sa-si schimbe comportamentul? Intuitiv, in fata acestor intrebari, primul lucru la care ne
gandim este ca o persoana va dori sa-si schimbe comportamentul cand ii va pune probleme.
Cu aceasta afirmatie dorim sa facem anumite presupuneri:

In primul rand, asimilzaea doua concepte care nu trebuie sa mearga impreuna. Adica,
confunda faptul de a fi constienti ca exista o problema, cu motivarea imediata pentru a o putea
solutiona. Daca ar fi asa, atunci: de ce persoane cu probleme cardiace generate de abuzul de
tutun continua sa fumeze? De ce consumatorii obisnuiti de heroina, cu afectiuni grave,
continua cu obiceiurile de consum? Asa cum semnaleaza Mayor si Cano (1995), gradul de
motivare pentru schimbare nu se poate identifica cu nivelul de constientizare a afectiunii: "In
cazul heroinomanilor, de exemplu, imensa majoritate a celor care solicita voluntar ajutor
sunt constienti de dependenta lor, desi gradele lor de motivare pot fi foarte diferite". ( p.
124).
In al doilea rand, faptul ca majoritatea dependentilor sunt constienti de propria
dependenta, nu inseamna ca sunt constienti de problemele asociate ei. Unii autori vorbesc
despre etapa "lunii de mierel", iar Prochaska si DiClemente vorbesc despre etapa
precontemplarii, asa cum vom vedea mai departe, pentru a se referi la aceasta faza, in care
dependentul crede ca poate controla situatia sau crede ca nu ii va crea probleme. In definitiv,

140
intrebarea este daca toti dependentii traiesc circumstantele si situatiile legate de dependenta ca
pe o problema. Poate, pentru orice observator, insa pentru protagonist nu este acelasi lucru
sau, poate, beneficiile schimbarii propriului comportament sunt inferioare celor sesizate de
observator.

Tinand seama de aceste doua presupuneri intuim o perspectiva temporala, in care

putem observa cel putin doua momente diferite: 1) constientizarea dependentei, insa nu si a
problemei si lipsa de motivare pentru schimbare si 2) constientizarea dependentei si a
problemei si motivatia pentru a incepe schimbarea. Asa cum am vazut mai devreme, modelul
despre care vorbim descrie alte faze sau stadii, insa pentru moment, luand in considerare
numai aceste doua etape, putem reformula intrebarea initiala astfel: cand este un dependent
constient ca are o problema de dependenta si este dispus s-o schimbe?. Adica: in ce moment
al procesului de dependenta un subiect este dispus sa-si modifice comportamentul?

In mod traditional nu s-a tinut seama de aceasta perspectiva temporala si s-a crezut ca
faptul de a fi dependent face ca indivizii in acesta conditie, isi asuma clar propria dependenta
si problemele asociate acestia si, mai mult, sunt dispusi sa parcurga pasii necesari pentru a le
rezolva (Prochaska si DiClemente, 1993). Cu toate acestea, potrivit datelor de care dispunem
nu sunt sigure. De exemplu, aproape 90 % dintre utilizatorii programului terapeutic „Proiectul
Omul” din 1995, marturiseau ca incercasera anterior sa abandoneze consumul diferitelor
substante de care erau dependenti (Asociatia proiectului „Om”, 1996). Aceste informatii sunt
semnificative si conduc la urmatoarea reflexie: daca consideram ca toti dependentii care
recurg la tratament sunt constienti de problema pe care o au si sunt dispusi sa-si modifice
comportamentul dependent, atunci, trebuie sa admitem ca, fie sunt incapabili sa se schimbe,
fie programele de tratament sunt ineficace.

Modelul lui Prochaska si DiClemente presupune ca pot exista variabile ale subiectului
care intervin in aceasta situatie: motivatie inadecvata, rezistenta la terapie, capacitatea de a
relationa si, exista, de asemenea, variabile ale tratamentului care tin de faptul ca modificarea
comportamentului dependent nu se produce la primele intentii: tehnici inadecvate, lipsa de
abilitate din partea terapeutului...(Prochaska, DiClemente si Norcross, 1994). De aceea, este
vorba de a descoperi, atat aspectele privitoare la subiect, cat si variabilele de tratament, care
favorizeaza sau sunt prezente in schimbul terapeutic. Pentru aceasta se iau ca referinta acei
indivizi care isi modifica comportamentul dependent, tinand seama ca exista o serie de

141
dependente care se modifica in mare parte fara ajutorul unui profesionist, adica, prin
autoschimbare (de exemplu, sunt multi fumatori care renunta ei insisi la acest obicei)
(Prochaska si DiClemente, 1993). Ceea ce este diferit este faptul ca este vorba de o
autoschimbare realmente spontana (cfr. Mayor si Cano, 1995).

Plecand de la observarea autoschimbarii si a schimbarilor in comportamentele

dependente cu ajutor profesional, se presupune ca trebuie sa existe o serie de factori comuni
acestor doua tipuri de schimbare, care sa ne permita sa vorbim despre o forma generala de
schimbare, independent de psihoterapia utilizata sau chiar daca nu se utilizeaza nici una. In
lumina acestor investigatii trebuie identificate o serie de etape sau faze, comune ambelor
grupuri, prin care trece dependentul in procesul schimbarii sale. Astfel, se descrie o serie de
momente succesive care vor permite explicarea, cel putin in parte, cand un individ este
pregatit sa faca pasii necesari pana la modificarea comportamentului sau.

Fazele sau stadiile schimbarii care se :disting sunt:

Precontemplarea:
In acest stadiu se se afla acei indivizi care nu-si manifiesta dorinta de a-si schimba
compotamentul in urmatoarele sase luni (Prochaska si DiClemente, 1993; Prochaska,
DiClemente si Norcross, 1994). Mai mult, nu cred ca au o problema de dependenta
asemanatoare celorlalti dependenti. Este des intalnit in acest stadiu ca persoanele care il
inconjoara pe dependent sa observe cu mai multa claritate comportamentul dependent decat
cei interesati si de multe ori ii preseaza pentru a-i determina sa abandoneze comportamentul
dependent. De aceea, asa cum arata si Mayor, temele psihologice fundamentale care
corespund acestei faze ar fi: "favorizarea indoielii si sporirea perceptiei pe care o are
subiectul vis-a-vis de riscurile si problemele comportamentului sau actual". (Mayor si
Montoro, 1997, p. 16)

Trecand la lipsa constientizarii problemei, unii dintre ei recurg la tratament, desi o fac
la insistentele celor apropiati, societatii, legii, muncii, etc. Aceasta reprezinta sansa
terapeutului pe care nu trebuie s-o rateze, desi se poate presupune ca unii dintre indivizii care
se afla in aceasta faza isi propun alte obiective si sa poata, pe termen lung, sa-si modifice
comportamentul. Din acest motiv terapeutul trebuie sa mearga la interviu fara preconceptii
despre persoana cu care va dialoga, incercand de fiecare data sa provoace empatia si sa fie

142
dispus sa asculte ceea ce ii va spune dependentul. Astfel poate detecta aspecte privitoare la
persoana care ii pot servi ca punct de intalnire sau de legatura cu terapia. Trebuie sa fie atent
la intrebarile subiectului si sa nu-i ceara sa-si ia angajamente pe care nu le poate onora. De
multe ori, faptul ca participa saptamanal la sesiuni (desi este reticent si obligat) este un pas la
fel de important, ca si renuntarea la consumul unei anumite substante sau renuntarea de a mai
merge in diferite locuri care ii reamintesc de dependenta sa.

De aceea, terapeutul care se afla in fata subiectilor care se afla in aceasta faza trebuie
sa aiba rabdare si sa fie intelegator, sa nu forteze schimbarile si sa considere fiecare subiect ca
fiind unic, avand propriile sale caracterisitici care trebuie explorate si cunoscute, pentru a le
gasi pe acelea care ii pot servi pentru tinta pe care o urmareste: subiectul sa constientizeze
propria dependenta si astfel sa-si propuna sa se schimbe.

Contemplarea
Prochaska, DiClemente si Norcross definesc aceasta etapa ca fiind etapa in care
indivizii sunt constienti ca exista o problema si se gandesc serios s-o depaseasca, insa nu s-au
hotarat sa treaca inca la actiune, constientizarea problemei de dependenta observandu-se in
faptul ca multi dintre dependentii care recurg la tratament o fac in aceasta etapa (Graña,
1994), desi cand li se cere sa se angajeze in scopul realizarii schimbarii se dovedesc reticenti.
Cu alte cuvinte, asa dupa cum afirma Prochaska, DiClemente si Norcross: "contemplarea
inseamna sa stii incotro vrei sa mergi, insa sa nu te consideri inca pregatit" (p. 5).

Cuvantul cheie in acest stadiu este indoiala sau ambivalenta. Pe de o parte, subiectii
sunt constienti de dependenta lor si se gandesc sa se schimbe, insa, pe de alta parte, nu sunt
suficient de constienti ca aceasta schimbare (sau mai bine spus eforturile necesare in vederea
schimbarii) va aduce beneficii. Din cauza acestei indoilei majoritatea dependentilor raman
constant in aceasta faza si nu fac pasii necesari schimbarii.

In aceasta faza subiectii sunt receptivi la informatiile pe care le furnizam despre

comportamentul dependent si demonstreaza interes cu privire la diferitele forme in care o pot
schimba, mai mult, fac primii pasi pentru a incepe sa-si modifice comportamentul. Cu toate
acestea, se produce efectul de asimilare a acestei informatii, acesta este rationalizata, dar nu
trece mai departe. Acestia sunt arzatorii tipici ai programelor de tratament, adica, subiectii
care cad din nou, o data si inca o data, si trec de la tratament la tratament, cautandu-l pe acela

143
care le poate rezolva problema. Probabil, dincolo de aceasta plimbare, exista o motivatie
scazuta pentru schimbare. Aceasta motivatie pentru schimbare, asa cum vom vedea mai
departe, trebuie inteleasa ca o variabila dinamica, care se operativizeaza in modele, precum
beneficiile (pro) si costurile (contra) de a mentine sau modifica acel comportament. Adica,
indivizii, in acesta faza, cred ca pro sunt mai multi pentru a continua cu dependenta, decat
contra pentru a se schimba.

Cu toate acestea, si urmand linia dezvoltata in aceste pagini, nu intreaga "culpa"

trebuie atribuita persoanei care recurge la tratament, ci parte din responsabilitatea ca un
contemplator nu trece la alt stadiu, revine sensibilitatii scazute a programelor traditionale de
detectare a acestei situatii de neajutorare, de indoiala si de oferire a ajutorului de care are
nevoie dependentul in acest moment. In alta sectiune vom analiza strategii concrete de
favorizare a pasului catre posibilitatea de schimbare pentru a desena pasii pana la schimbare,
in acest moment este suficienta cunosterea temelor psihologice celor mai importante care
urmeaza a fi realizate de terapeut in aceasta faza: inclinarea balantei decizionale catre contra
mentinerii consumului, evocand motivele schimbarii si riscurile in cazul in care nu se schimba
si sporirea autoeficacitatii subiectului cu privire la schimbarea comportamentului sau
dependent (Mayor si Montoro. 1997).

Pregatirea
Acest stadiu se mai numeste si al determinarii sau al luarii decizilor. Cu alte cuvinte
putem spune ca acesta este momentul in care dependentul se "pregateste" pentru a actiona.
In ceea ce priveste luarea deciziei sau a motivatiei pentru schimbare, subiectii care se
pregatesc sa actioneze sunt mai mult impotriva consumului si, de aceea, sunt mai putin
favorabili aceluiasi. Adica, se inclina balanta intre beneficiile continuarii comportamentului
dependent si prejudiciile, in favoarea celor din urma. Putem afirma, de aceea, ca subiectii in
aceasta faza sunt mai motivati pentru schimbare.

Acest stadiu trebuie considerat ca un moment de tranzitie in care dependentul incepe

sa realizeze cateva schimbari de comportament care il ajuta sa ajunga la abstinenta, de
exemplu scade doza de heroina sau de tigari zilnica, renunta sa mai mearga in anumite locuri
care l-ar putea incita la consum, ia distanta de anumite persoane aflate in legatura cu lumea
anterioara, etc. Aceasta, totusi, nu inseamna ca subiectul a luat o hotarare ferma in ceea ce
priveste schimbarea definitiva a comportamentului, ci doar a inceput sa faca niste pasi mici

144
catre schimbarea definitiva a comportamentului in stadii posterioare. Se poate afirma ca faptul
ca un individ se pregateste pentru a actiona, nu va avea drept consecinta imediata actiunea
pentru schimbare, dar, este mai probabil ca o persoana care cel putin incepe sa-si schimbe
comportamentele legate de dependenta sa treaca direct la actiune pentru a-si modifica
comportamentul, decat una care nici macar nu admite ca are o problema.

Tema fundamentala de care trebuie tinut seama in aceasta faza este cea de a stabili cel
mai bun curs de actiune pentru a cauta schimbarea (Mayor yi Montoro, 1997), in functie de
pregatirea de care da dovada subiectul.

Actiune
Este etapa in care subiectul isi modifica comportamentul, experientele sau mediul in
scopul depasirii problemelor. Schimbarile sunt mai vizibile si efortul cerut este mai mare din
partea subiectului. Aceste schimbari presupun recunoasterea clara din partea persoanelor din
mediul sau, ceea ce implica o doza mare de consolidare.

Se considera ca indivizii care se gasesc in acest stadiu depasesc sase luni fara a-si
manifesta comportamentul dependent, de exemplu un dependent de heroina care depaseste
cinci luni fara a consuma nici macar o doza se afla in aceasta etapa.

Prochaska, DiClemente si Norcross (1994) avertizeaza ca de multe ori se confunda

actiunea cu schimbarea, astfel incat nu se mai tine seama de stadiile anterioare, si nici de
eforturile mentinerii acetei actiuni.

Majoritatea programelor traditionale sunt elaborate pana la etapa actiunii, adica, cred
ca indivizii care vin la tratament sunt pregatiti sa actioneze, cand, potrivit lui Prochaska,
DiClemente si Norcross (1994), de fapt, nu se intampla asa la marea majoritate a
dependentilor.

Prochaska si DiClemente (1993) ofera o serie de date semnificative care pot clarifica
aceasta situatie: intre 7 si 10 % dintre fumatorii pregatiti pentru a actiona, 25 sau 35 % sunt
contemplatori, iar intre 60 si 65 % se gasesc in stadiul precontemplarii, adica, aproape 90 %
dintre fumatori nu sunt pregatiti pentru actiune (Prochaska si Prochaska, 1993).

145
 In plus fata de numarul scazut de dependenti pregatiti pentru a actiona cu hotarare
pana la schimbare, aceeasi autori sugereaza ca stadiul in care se gaseste dependentul cand
merge la tratament prezice mai bine abandonul prematur al programului decat variabilele
utilizate in mod obisnuit (educatie, sex, varsta, etc.). Adica, situarea unei persoane care nu
este pregatita sa-si ia un angajament ferm de abstinenta, intr-o situatie care-l forteaza la
aceasta poate explica ratele ridicate de abandon a tratamentelor bazate pe actiune.

Pentru a acorda atentie micului grup de dependenti care ajung in aceasta faza se
recomanda utilizarea strategiilor necesare pentru ca individul sa poata realiza schimbarea
efectiva intr-o forma mai adecvata.

Mentinere
Criteriul de califiare a persoanelor ca aflandu-se in acest stadiu este daca se tin la
distanta de comportamentul dependent si daca sunt capabile sa se comporte constient in noul
stil de viata mai mult de sase luni (Prochaska, DiClemente si Norcross, 1994).

Nu este o faza care dureaza un timp determinat, desi se sugereaza ca dupa aceea se
situeaza in alta faza sau stadiu denumit finalizare. Caracteristica definitorie a acestei faze este
absenta totala a tentatiei. Nu se considera aceasta faza desi lipsesc date care arata ca dupa un
anumit timp fara a fi dezvoltat un comportament dependent, dependentii sunt din nou tentati.
De aceea, faza mentinerii este o faza deschisa.

Aceasta conceptualizare a fazei mentinerii, ca fiind nelimitata in timp, sugereaza ca

dependentii continua sa faca eforturi pentru a evita reintoarcerea la comportamentul
dependent, ceea ce inseamna ca aceasta nu este o faza in care schimbarea s-a terminat, ci ca
este ea insasi o faza de schimbare cu tot ceea ce implica: utilizarea continua a strategiilor
pentru a continua modelul de comportament abstinent. In acest sens identificarea situatiilor de
risc si prevenirea recaderilor vor fi teme care vor ajuta dependentul sa se mentina in aceasta
faza (Mayor si Montoro, 1997).

Recaderea
In functie de definitia recaderii, se poate intelege acelasi lucru ca si in cazul unei
situatii din interiorul unui proces sau ca o etapa diferentiata care pune capat aceleiasi. Urmand
aceeasi linie Marlatt (1993) reflecteaza asupra definitiilor opuse recaderii gasite in dictionar:

146
  Recadere este "o recidiva a simptomelor unei boli intr-o perioada de
ameliorare". Aceasta definitie are la baza modelul medical al bolii in care un subiect, fie este
vindecat, fie este bolnav. Adica, ar fi vorba de o dihotomie in care intra fie majoritatea
simptomelor, fie "recidiva" (adica, boala). Daca luam in considerare aceasta definitie, atunci
trebuie sa fim de acord ca recaderea este o faza care presupune sfarsitul procesului, il vom
numi pozitiv, care conduce la mentinerea abstinentei si, mai mult, este debutul altuia, il vom
numi negativ, care conduce ireversibil catre aceleasi comportamente ca la inceputul drumului
pana la modificarea comportamentului dependent. Astfel, vorbind de comportamentele
dependente, faptul de a consuma o substanta sau a realiza o actiune dupa ce a trecut o vreme
fara a fi facut-o, toti pasii anteriori nu au servit la nimic.
 Recaderea este "faptul de a reveni, a inrautati sau a se intoarce". Aceasta
definitie sugereaza ca recaderea nu este un act de finalizare, ci se poate intelege ca un esec, o
greseala, o eroare, o cursa, o inrautatire temporara a simptomelor care au cauzat boala, dar
care nu presupune revenirea tuturor simptomelor. Astfel se poate deduce ca, de exemplu,
pentru un alcoolic care este pe cale de "vindecare", faptul ca se reintoarce la consumul unui
pahar sau ca se imbata constant, nu presupune neaparat abandonul procesului, ci o situatie din
cadrul aceluiasi, care, normal,.desi nedorit, ramane unul normal.

Modelul de schimbare in spirala

Recaderea se produce in stadiile de actiune sau de mentinere (sa ne amintim ca in
stadiile anterioare existau consumuri) si presupune regresul la un stadiu anterior. Ar fi ideal ca
recaderile sa se situeze in stadiul de contemplare sau de pregatire, pentru a putea relua
procesul. Nu se va intampla intotdeauna, insa dupa cum semnaleaza Prochaska si DiClemente,
majoritatea dependentilor care sufera o recadere nu abandoneaza tratamentul, ci il mentin si se
reintorc la stadiul de contemplare.
Intr-o prima faza modelul considera faza recaderii ca un stadiu diferit de celelalte, si
care ar fi in consonanta cu prima definitie. In versiuni mai recente, (cfr. Prochaska,
DiClemente, Velicer si Rossi, 1992) recaderea este o parte in plus a procesului pe care
terapeutul si pacientul trebuie sa stie sa-l manevreze pentru a servi in cazul viitoarelor
recaderi, de aceea, trebuie oferite dependentului strategii pentru prevenirea recaderilor, si, de
asemenea, informatii care sa-l ajute sa nu demoralizeze si astfel sa poata relua procesul din
punctul in care l-a lasat fara a abandona intentia de schimbare.

Precontemplare:

147
 Programele de reducere a daunelor dezvoltate pe baza de strategii de apropiere. In
aceasta sectiune se situeaza programele mobile care dezvolta, intre altele, urmatoarele
interventii: furnizarea de seringi si prezervative, informatii si evaluarea resurselor de asistenta,
urmarire sanitara, etc. Si centrele de intalnire si primire isi vor avea importanta lor in sensul
ca vor servi, pe de o parte, la acoperirea necesitatilor de baza ale utilizatorilor (alimente,
igiena, sanitar...) si, pe de alta parte, furnizarea de informatii care sa permita apropierea
dependentului de alte programe de tratament mai orientate catre schimbare.

Contemplare:
Acest stadiu se divide in patru faze:
 Faza 1: singur dependentul de droguri isi propune sa-si schimbe comportamentul
care implica probleme de sanatate. In aceasta faza sunt indicate programele de
reducere a daunelor si de mentinere cu substituienti pe baza de prag.
 Faza 2: obiectivele de schimbare pentru aceasta faza se concentreaza pe aspectele
consumului care au drept consecinta grave conflicte legale sau sociale (inchisoare,
probleme laborale, etc.). in plus fata de programele si dispozitivele de asistenta
mentionate pentru faza anterioara, se recomnda sprijinul psihosocial si evaluarea
legala.
 Faza 3: In aceasta faza dependentul de droguri doreste sa abandoneze drogul
principal, dar nu si alte substante psihoactive. In aceasta faza sunt indicate, pentru
persoanele dependente, programele de tratament cu substituienti de diferite praguri.
 Faza 4: Dependentul de droguri este constient de necesitatea schimbarii
comportamentului sau. In aceasta faza, in ceea ce priveste programele de motivare,
sunt benefice programele fara droguri.

Pregatire:
Cand dependentii se pregatesc sa actioneze, in plus fata de intalnirile terapeutice
anterioare, sunt recomandate interventiile indreptate catre consolidarea motivatiei in vederea
includerii in programele fara droguri.

Actiune si mentinere:

148
 Dependentii de droguri care actioneaza hotarat catre schimbare sunt suficient de
motivati pentru a participa la programe fara droguri. Mai mult, sunt fundamentale si
programele de prevenire a recaderilor.

Tabla 2. Strategii de interventie in functie de stadiile si procesele de schimbare

STADII PROCESE STRATEGII

DE INTERVENTIE
PRECONTEMPLARE Relatia terapeut/client bazata pe empatie
CONTEMPLARE Cresterea constientizarii - Observatii
- Confruntari
- Interpretari
- Biblioterapie

Accentuare dramatica - Pshiodrama

- Terapia gestaltica
- Disparitia durerii
- Joucul unor roluri
Reevaluare ambientala
-Pregatire empatica
- Documentare
Autoreevaluare
- Clarificarea valorilor
- Imaginatie
-Corectarea experientelor emotionale
PREGATIRE Autoeliberare - Terapia pentru luarea deciziilor

- Rezolutii de Anul Nou

- Tehnici de logoterapie
- Tehnici pentru evidentierea
propunerilor

149
ACTIUNE Managementul - Contracte de eventualitati
eventualitatilor - Consolidarea explicita si camuflata
- Autovigilenta

- Alianta terapeutica
Relatii de ajutor - Sprijin social
- Grupuri de autoajutor
MENTINERE
- Relaxare
Contraconditionare - Desensibilizare
- Asertivitate
- Autostari pozitive

- Restructurarea ambientala
Control al stimulilor - Evitarea situatiilor cu risc ridicat
- Tehnici de disparitie
Adaptata de Prochaska si DiClemente, 1993. Prochaska, DiClemente si Norcross,
1994.

Drept concluzie, trebuie semnalat ca modelul care s-a dezvoltat in paginile anterioare
este foarte popular si are mare trecere printre profesionistii comportamentelor dependente, nu
este insa exclus criticilor (Davidson, 1992).

In primul rand descrierea celor dependenti care au incheiat cu succes procesul de

schimbare a comportamentului dependent. Asta inseamna ca toti dependentii care isi modifica
comportamentul trec prin stadiile descrise, intrebuinteaza diferit procesele de schimbare, o
data rezolvate problemele psihologice la diferite niveluri de interventie, le-au crescut
asteptarile de eficacitate si a diminuat tentatia si, in sfarsit, au luat hotararea ferma de a nu mai
continua comportamentul dependent. Totusi, ne face sa ne gandim ca toti dependentii
realizeaza acest proces de schimbare, de fapt, majoritatea dependentilor nu se schimba
niciodata sau se schimba putin. Adica, sunt descrise stadiile prin care trece dependentul pentru
a-si modifica comportamentul dependent, insa nu se poate stii care dintre ei se vor decide sa-l
modifice, si nici cine va trece de la un stadiu la altul.

150
 Procesele de schimbare, echilibrul in luarea deciziilor si asteptarile in ceea ce priveste
autoeficacitatea, pot oferi o serie de informatii complementare despre factorii prezenti si care
faciliteaza schimbarea, insa numai pentru acei subiecti care decid sa se schimbe. Ce se
intampla cu cei care nu depasesc niciodata stadiul de precontemplare sau de contemplare? De
ce unii dependenti se schimba, iar altii nu?. Informatia pe care o furnizeaza modelul nu
raspunde acestor intrebari.

Credem ca, dincolo de aceste limite, descrierea sistematica a procesului de schimbare

a comportamentelor dependente, ofera o baza solida pentru a incerca sa gasim solutia la aceste
intrebari.

Recaderea, se integreaza in model ca variabila importanta, in plus, este regula mai

mult decat exceptie (Prochaska, DiClemente si Norcross, 1994). Tinand seama de acestea,
autorii sunt de acord ca nu se poate gandi o progresie liniara de la stadiu la stadiu, sugerand ca
un model in spirala capata forma cea mai adecvata in care subiectii inainteaza in proces:

ANEXA II
PROGRAME DE TRATAMENT ALE DEPENDENTILOR DE DROGURI.

Introducere
Necesitatea individualizarii tratamentelor este una dintre ideile sustinute cel mai
puternic multa vreme de catre profesionistii in materie. Deja in anul 1987 Megías face o
referire clara la aceasta chestiune: "Daca exista un postulat care este acceptat de catre toti cei
care se ocupa de persoanele toxicomane, se refera la necesitatea elaborarii unui plan
terapeutic individual" (p. 9). Referinte similare pot fi intalnite in numeroase lucrari. Pentru a

151
cita cateva dintre cele in spaniola pot fi consultate: De Torres, 1989; Polaino-Lorente, 1989,
Soler Insa, 1989; Martí Carrasco, 1994; Sánchez Orantos, 1996; Apodaca, 1996; Mayor,
López y Vallés, 1998.

O alta idee de larga circulatie in randul colectivului de profesionisti care se ingrijesc

de persoanele dependente de droguri si in legatura cu cea anterioara, este cea care face referire
la necesitatea diversificarii ofertei terapeutice si la complementaritatea dintre diferitele
modalitati de tratament. Si in jurul acestor concepte se poate intalni o mare cantitate de
bibliografie, as cita cu titlu de exemplu doi dintre acesti autori, Megías 1994 y Martínez
González, 1997.

Cu toate acestea, dezvoltarea practica a acestor idei pare mai degraba o dorinta decat o
realitate. Cu mici exceptii, dezvoltarea unui plan terapeutic individualizat (a se vedea, de
exemplu, Abeijón, 1998) nu a fost pus in practica, iar atunci cand asta se intampla este posibil
numai in cazul a 50% dintre dependentii care acced la dispozitivele de asistenta "normalizate"
(Calafat, 1995), desi sunt comunitati terapeutice, centre de zi sau programe de mentinere cu
agonizanti opiacei. Raman in afara oricarui sistem terapeutic aproximativ jumatate dintre
persoanele dependente de droguri.

In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect, desi este sigur ca incep sa apara in tara
noastra diverse modalitati de programe cu obiective si cu niveluri de exigenta diferite,
dezbaterea ramane deschisa, in modul meu de a vedea mai degraba filozofic decat stiintific,
despre prevalenta unuia "asupra" celuilalt, cautand exclusivitatea programelor fara droguri
fata de reducerea daunelor sau viceversa.

In paginile anterioare am vazut un model prin care se produce procesul de schimbare

la comportamentele dependente si nu exista motive pentru a continua cu pozitii opuse despre
modalitatea de tratament mai adecvata; mai mult, o perspectiva procesuala a schimbarii in
plus fata de evidenta complementaritatii diferitelor dispozitive de asistenta, face necesara
coexistenta reala a programelor care se ocupa diferentiat de diferitele momente ale procesului.

Din prisma includerii diferitelor modalitati de programe intr-o retea de tratament a

dependentelor, de fapt a drogurilor ilegale, trebuie parcursa expunerea prezentata in punctele
care urmeaza. Nu reprezinta obiectul prezentei lucrari explicarea formei acestei retele, trebuie

152
sa fie publica, privata sau mixta sau cum trebuie sa fie pasul unui tip de program sau altul, se
doreste numai a fi o reflexie asupra posibilelor alternative de tratament, propunandu-ne sa ne
ocupam modest de un punct care trebuie sa fie foarte clar: pentru o problematica atat de
complexa precum dependenta de droguri ilegale, solutiile simpliste si exclusivismele
terapeutice nu folosesc.

Clasificarea programelor

La momentul clasificarii diferitelor programe trebuie sa distingem intre doua mari

categorii: pe de o parte programele fara droguri, iar pe de alta parte programele de reducere a
daunelor. Cu toate acestea, aceasta clasificare este destul de generala si conduce, deseori, la
erori de interpretare ca modele generale diferentiate de abordare a tratamentului. Fiind de
acord, in linii generale, cu aceasta forma de clasificare, cred ca este necesar sa facem unele
clarificari:
Trebuie sa existe numai un model scolastic de abordare a tratamentului
comportamentelor dependente. Ceea ce nu inseamna, in nici un caz, exclusivism
terapeutic, daca nu chiar dimpotriva, modelul pe care trebuie intemeiata interventia
trebuie sa tina seama de toate tipurile de programe, caci toate sunt necesare. La fel,
trebuie considerate ca fiind utile toate aproximarile diferitelor scoli de psihologie.
Acest model general de tratament trebuie sa aiba un obiectiv clar care nu este
altul decat schimbarea definitiva a comportamentului dependent, adica
abstinenta. De aceea, dobandirea abstinentei trebuie sa fie tinta terapeutica cea mai
ambitioasa si pe baza careia trebuie elaborat un model general de tratament, ceea ce
inseamna ca trebuie articulate strategiile terapeutice necesare. Totusi, nu trebuie
confundat obiectivul "ultim" cu obiectivul "unic", asa cum s-a mai intamplat. Atat
interventiile de tip paleativ, cat si cele care urmaresc abstinenta trebuie integrate in
modelul general in care sa se tina seama de posibila indeplinire a diferitelor obiective,
unul care ar fi posibil ar fi reducerea daunelor, precum si dobandirea unei vieti fara
droguri, care ar trebui sa fie celalalt.
De aceea, o clasificare a modelelor de programe trebuie articulata in jurul unui
model general de tratament, fiind obiectivele cheie diferentiatoare dintre acestea.
Astfel, diferitele modalitati de programe si procedurile sau tehnicile terapeutice

153
 utilizate, trebuie supravegheate continuu nivelurile de exigenta de fiecare data mai
mari.

Atenti la expunerea anterioara, clasificarea care se propune are trei niveluri de

exigenta si in functie de aceleasi se vor urmari diverse tipuri de programe. Insa inainte de a
trece mai departe trebuie adaugat, desi pe scurt, semnificatia care se da in aceasta lucrare
conceptului de exigenta.

Exigenta poate fi inteleasa atat din perspectiva programului, cat si a dependentului.

Prima aceceptiune poate fi asimilata criteriilor de admitere la tratament a unei anumite
resurse, astfel ca programele care ii accepta numai pe indivizii abstinenti sunt programe de
inalta exigenta si, dimpotriva, cele care ii accepta pe dependentii activi sunt cele cu exigenta
cazuta Cea de-a doua posibilitate se refera la criteriile solicitarii dependentului de droguri,
punand accent pe caracteristicile individuale: motivare, situatie sociosanitara, ani de consum,
etc., in acest sens exigenta fiind determinata de obiectivele pe care doreste sa le atinga
individul, ceea ce are legatura, fara indoiala, cu obiectivele programului. De accea,
programele ale caror obiective le reprezinta imbunatatirea calitatii de viata ale individuului
sunt programe de exigenta scazuta, iar cele care vizeaza abandonul definitiv al drogurilor
sunt de exigenta ridicata.

Aceasta abordare va fi luata in considerare cand se va face distinctia intre diferete

alternative terapeutice, desi, asa cum s-a spus mai sus, ceea ce intereseaza este clasificarea
programelor in functie de obiectivele stabilite, lasand tema admiterii la tratament la latitudinea
fiecarui mediu pentru a fi mai flexibile si pentru a-si adapta interventiile necesitatilor fiecarui
individ.

Asa dupa cum se poate obsera obiectivele fiecarei modalitati de program variaza in
functie de nivelul de exigenta. Mai mult, dispunerea ierarhizata a nivelurilor si a obiectivelor
implica exigenta maxima prin care se ating si celelalte.

3.5. Programe fara droguri


In unele texte apare termenul de prag in loc de exigenta, cand se vorbeste despre programe de prag scazut sau
ridicat, in loc de programe de exigenta scazuta sau ridicata. Aceasta diferenta este terminologica, iar un
conceptuala, putandu-se utiliza separat.

154
 Programele fara droguri sunt considerate de inalta exigenta, desi obiectivul pe care il
urmaresc este foarte dificil: abstinenta.

Datorita inaltei exigente acest tip de resurse poate viza numai indivizii mai putin
afectati, mai motivati, angajati mai mult personal sau cu sprijin social mai ridicat si/sau
familial (Megías, 1987).

Sánchez Pardo defineste clar acest tip de programe:

"Sub denumirea de programe fara droguri se regaseste un manunchi de interventii

care urmaresc atingerea si mentinerea abstinentei de la consumul de droguri a populatiei
dependente de droguri, in plus fata de introducerea unei serii de schimbari a stilurilor de
viata care le permite subiectilor sa dezvolte un proiect de viata neconflictiv cu mediul social"
(p. 96).

Acelasi autor propune ca programele fara droguri sa parcurga trei faze:

 Dezintoxicarea: procesul de depasire a sindromului de abstinenta si de suprimare a
toxicului.
 Dezobisnuirea: proces de dobandire din partea depedentului de droguri a
capacitatilor si mijloacelor care sa-i permita sa depaseasca dependenta de droguri.
 Insertia si/sau reinsertia sociala: proces de normalizare progresiva a stilurilor de
viata si atingerea unui nivel acceptabil de compatibilitate sociala (p. 96).

Prin expunerea diferitelor tipuri de programe se va urmari aceasta schema, acordand

astfel atentie celor mai utilizate mijloace in scopul explicarii acestor procese. Aceasta forma
de clasificare trebuie inteleasa din punct de vedere descriptiv, desi, in practica, se pot intalni
programe integrate care acopera doua sau mai multe faze ale procesului. De exemplu, desi
comunitatea terapeutica este un tip de program axat mai ales pe procesul de dezobisnuire sau
reabilitare, poate acoperi si dezintoxicarea si, in unele cazuri, reinsertia. In tabelul de mai jos
sunt prezentate diferitele tipuri de programe in functie de cele trei faze descrise anterior:

FAZA MODALITATE DE PROGRAM TIP DE PROGRAM

155
Dezintoxicare Dezintoxicare clasica  Dezintoxicare in spital
Dezintoxicare rapida  Dezintoxicare ambulatorie
Rezidential  Comunitate terapeutica
Dezobisnuire Semirezidential  Centru de zi
Ambulatoriu  Centru ambulatoriu
Programe generale  Case de reinsertie
Reinsertie Programe specializate  Programe de formare etc.

1. Dezintoxicarea

Potrivit lui Megías, "dezintoxicarea consta in privarea toxicomanului pentru o

perioada suficienta" (p. 19). Potrivit aceluiasi autor, acesta este primul obiectiv al
dezintoxicarii, insa nu si singurul, sugerand si alte posibile obiective:
 Nu numai suprimarea drogului, dar asta sa se faca si foarte repede.
 Supravegherea si alinarea posibilelor consecinte negative ale privarii.
 Reconstruirea cat mai rapid posibil a situatiei metabolice.
 Profitarea de aceasta situatie personala pentru a lucra asupra motivarii.
 Favorizarea unui climat de empatie cu profesionistul.

Dezintoxicarea se poate realiza in diferite forme: cu sprijin farmacologic sau fara (ceea
ce, in limbaj colocvial, se numeste "la firul de par") (Ribalta, Terradas si Casas, 1993). La
randul sau, dezintoxicarea cu sprijin farmacologic este determinata de tipul de substanta
(alcool, cocaina, heroina, etc.), cat si de tipurile de medicatie utilzata si de durata acesteia. Pe
de alta parte, dezintoxicarea fara sprijin farmacologic se poate realiza prin diminuarea
autocontrolata a consumului sau prin suprimarea brusca si fortata (Megías, 1987).
Aceasta tema a generat controverse timp indelungat, desi au existat aparatori
inversunati ai dezintoxicarii cu sprijin farmacologic, fata de cei care aparau dezintoxicarea
unui toxicoman prin cealalta metoda care intarea comportamentul de consum de substante.
Actualmente, toti trebuie sa recunoasca ca abordarea dezintoxicarii in orice modalitate,
trebuie individualizata. In unele cazuri este recomandabila dezintoxicarea intr-o unitate
spitaliceasca, in altele ambulatorie, iar in altele suprimarea fara sprijin farmacologic.

156
 In ceea ce priveste substanta care face obiectul dezintoxicarii si a medicamentelor
indicate, se poate gasi o ampla descriere a acestora in Olcina, Casas si Pérez, 1996. Sunt
prezentate medicamentele cele mai utilizate in dezintoxicarea cu sprijin farmacologic in cazul
opiaceelor, dat fiind ca in cazul drogurilor ilegale, este substanta cu cel mai mare consum in
tara noastra si asupra careia s-au intreprins cele mai multe studii.

2. Dezobisnuirea

O data obtinuta dezintoxicarea, urmatorul pas il constituie dezobisnuirea. Acest proces

consta in sprijinul acordat pacientilor pentru a depasi comportamentele de cautare si
autoadministrare de droguri, si in schimbarea stilului de viata a dependentului de droguri sub
diferitele sale aspecte: individual, familial, social - interpersonal, comunitar, etc. (García si
Graña, 1987).

De aceea, obiectivele care trebuie atinse sunt urmatoarele (Megías 1987):

 Reconstruirea organizarii metabolice alterate de catre drog
 Ruptura cu obiceiurile personale de consum
 Reafirmarea autonomiei personale
 Sporirea mijloacelor si capacitatilor individuale
 Reorganizarea dinamicii de includere familiala
 Reorganizarea interactiunilor cu mediul de lucru si social.

Modalitati de programe

Pentru a atinge obiectivele propuse exista trei modalitati de programe:

Dezobisnuirea in regim rezidential: programele care se inscriu in aceasta modalitate

sunt, in principal, comunitatile terapeutice de difererite tipuri. Se caracterizeaza prin
internarea pacientilor pentru perioade mai mult sau mai putin lungi de timp (inclusiv
nedefinite) in diverse regimuri:
Deschis: sederea in centru se face in cursul saptamanii, iar sfarsitul de saptamana se
petrece acasa.

157
 Semiinschis: se combina sederea in sistem internat pentru o perioada de timp (de la 1
luna la 4 luni) si o sedere in regim deschis sau in care se merge doar in timpul zilei
(pana la externare).
Inchis: sedere completa. Perioada de internare poate fi limitata pana la finalul
tratamentului sau nedefinit.

Dezobisnuirea in regim semirezidential: mijloacele descrise in aceasta modalitate se

caracterizeaza prin solicitarea prezentei zilnice sau continue a utilizatorilor ceea ce
face posibila munca terapeutica intensiva (Sánchez Pardo, 1998). Pacientii raman in
centru o buna parte din zi, petrecand noaptea acasa.

Dezobisnuirea in regim ambulatoriu: aceasta modalitate de tratament se caracterizeaza

prin ramanerea dependentului in mediul sau social, familial si de lucru, venind la
centru cateva ore in cateva zile pe saptamana pentru a participa la activitati
terapeutice.

Tipuri de programe

Comunitati terapeutice

Comunitatile terapeutice au fost multi ani mijlocul cel mai des folosit din amplul sir
reprezentat de mijloacele de ingrijire a dependentilor de droguri, aceasta lucrare neocupandu-
se de analiza detaliata a acestor posibilitati. Totusi, trebuie cunoscute diferitele tipuri de
comunitati terapeutice care exista.

Inainte de a trece insa la aceasta chestiune este necesar sa stim pentru cine este indicat
acest tip de mijloc si caracteristicile generale pe care le prezinta:

Caracteristica comuna cu alte tipuri de comunitati terapeutice este ca sunt o modalitate

rezidentiala, desi, asa cum vom vedea ulterior, diferentele dintre ele se pot intalni in apropape
toate aspectele pe care le consideram a reprezenta profilul lucratorilor, durata tratamentului,
forma de finantare etc. Se poate afirma ca fiecare comunitate terapeutica este un "tip diferit".

Parerile sunt impartasite atunci cand vine vorba despre cine pot fi beneficiarii sai:

158
  Dependenti cu o importanta destructurare personala si/sau familiala
 Cei care traiesc intr-un mediu de consum si marginalizare
 Cei care au esuat in alte modalitati terapeutice.

Dezavantajele atribuite comunitatilor terapeutice se refera, mai ales, la faptul ca cea

mai benefica este considerata izolarea. Adica, un mediu inchis este un mediu adecvat
dezvoltarii multor strategii terapeutice, insa in acelasi timp creaza, de multe ori, o lume
artificiala care "prinde" dependentul incat este dificila reluarea unei vieti "normale", in afara
comunitatii. Cu toate acestea, acest inconvenient este usor de depasit, stabilind programe de
reinsertie intr-o faza a comunitatii terapeutice sau conducerii acestui tip de mijloace pentru a
finaliza.

Tipologia comunitatilor terapeutice

Tipurile de comunitati terapeutice sunt aproape infinite. Potrivit lui Puig, se ajunge
pana la saptesprezece criterii de distinctie intre o comunitate terapeutica sau alta. Cateva
dintre acestea sunt:
 Obiective: numai toxicomanii sau orice tip de marginalizati
 Populatia acceptata: barbati, femei sau mixt
 Profilul profesional al lucratorilor: profesionisti sau neprofesionisti
 Ideologie: profesionala sau inspirationala; tehnicista sau nu; laica sau religioasa;
pro reinsertie sau respingerea societatii
 Localizare: urbana, rurala, semirurala sau mixta etc. (p. 159).
Totusi, urmand acelasi autor, exista doua tipuri generale de comunitati terapeutice:
cele care se numesc "explicit terapeutice" si cele "implicit terapeutice". Primele sunt cele
care, plecand de la un dispozitiv de terapie rezidentiala, dezvolta un proces bine format in
ceea ce priveste timpul si metodologia. Au caracter tranzitoriu, al carui ultim scop il
reprezinta integrarea toxicomanului in societate, fiind sarcina sa reeducationala. Cele din a
doua categorie propun un stil alternativ celui obisnuit Nu dezvolta un program concret si
favorizeaza mai mult filosofia de viata diferita. Nu reprezinta un dispozitiv tranzitoriu, ci un
scop in sine, o microsocietate substitutiva ( pp. 160 - 161).

Centrul ambulatoriu

159
Centrele ambulatorii pot fi de doua tipuri:
 Centre de consiliere, informare, orientare si diagnostic: sunt poarta de intrare in
reteaua de asistenta, dirijand ulterior utilizatorii catre un mijloc mai specializat de
tratament (Sánchez Orantos, 1996).
 Centre de tratament ambulatoriu: in aceste centre se pot dezvolta trei faze ale
procesului mentionat, adica: dezintoxicare, dezobisnuire si reinsertie. Este indicat in
cazul acelor dependenti al caror istoric de consum este scurt sau putin conflictiv,
foarte motivati si angajati in procesul de schimbare si cu o structura sociala si
familiala care le serveste drept sprijin.

Centre de zi

Sunt un punct intermediar intre comunitatile terapeutice si centrele ambulatorii. Detin

o serie dintre avantajele comunitatii terapeutice, desi prezenta zilnica la centru este
obligatorie, existand astfel un anumit control si putandu-se realiza o interventie terapeutica
intensiva. In plus, nu izoleaza subiectul de mediul sau natural, facand mult mai usoara
includerea ulterioara in etapa finalizarrii tratamentului.

Pentru Sánchez Pardo acest tip de mijloace este indicat pentru urmatorii subiecti:
 Dependentii de droguri cu grave probleme de destructurare fizica, psihologica sau
sociala. De exemplu, bolnavi avansati de SIDA, pacienti diagnosticati cu patologie
duala (de ex. psihoza/dependenta) sau indivizi cu perioade lungi de incarcerare. Pentru
acest tip de persoane se pot stabili simultan alte mijloace precum camerele de primire
 Cei cu un nivel de autocontrol suficient pentru a primi asistenta continua la centru
 Dependentii de droguri pentru care nu este indicata separarea totala de mediul social
(de ex. mame cu copii)
 Cei ale caror familii pot exercita un control extern si pot colabora cu responsabilii
centrului
 Persoane pentru care este necesara modificarea relatiilor cu mediul social, insa fara a
fi separate de acesta

3. Reinsertia

160
 Asa cum se semnaleaza intr-o lucrare clasica pe aceasta tema "Reinsertia Sociala si
Dependentii de droguri", a unui autor de prestigiu recunoscut in domeniul dependentei de
droguri cum este Domingo Comas, "carenta unei definitii concrete, ca referinta teoretica
clara, a ceea ce inseamna Reinsertie, reprezinta cea mai mare dificultate in momentul
reinsertiei dependentilor de droguri" (p. 40). In alt capitol al aceluiasi text Funes merge si
mai departe si sugereaza ca pentru colectivul de dependenti de droguri "ar fi mult mai logic sa
vorbim despre insertie, desi aproape intotdeauna este vorba de persoane a caror principala
problema este ca nu au fost niciodata inclusi in societate" (p. 169). Cu aceste premise,
abordarea temei reinsertiei, insertiei, reintegrarii, integrarii sau indiferent cum se numeste
intentia de normalizare a unei vieti destructurate, nu este o sarcina usoara.

Nu exista spatiul necesar dezvoltarii acestei dezbateri, nici pentru a defini acest
concept, si nici pentru multi altii care se refera la aceasta tema, ca de exemplu daca trebuie sa
existe dispozitive de reinsertie specifice pentru dependentii de droguri sau ar trebui promovate
resurse generale de integrare sociala pentru intreaga populatie. Indiferent, trebuie sa fim de
acord ca dincolo de faptul ca este dificil si, uneori, dureros, procesul de dezintoxicare si
ulterior de dezobisnuire, daca dependentul nu reuseste sa fie un element in plus al societatii,
cele de mai inainte nu servesc la nimic.

Insa situarea reinsertiei ca etapa finala a unui proces, nu inseamna in nici un caz ca
aceasta trebuie sa constituie o etapa izolata si diferita de restul. Procesul de Reinsertie trebuie
sa inceapa in acelasi moment cu dezintoxicarea, iar apoi, in faza dezobisnuirii, dependentul
trebuie sa primeasca strategiile care sa-i permita sa-si normalizeze viata (Funes, 1987).
Aceasta lucrare doreste sa faca un sumar al catorva programe pentru tratamentul
dependentelor, cand se vorbeste de programe de reinsertie, trebuie sa se inteleaga ca se face o
aproximare a acestui tip de mijloace pentru a le cunoaste, adica, pentru a sti ca exista si care
este finalitatea lor.

Modalitati de programe

Programe generale de reinsertie sociala

Programele generale de reinsertie reprezinta sumumul mijloacelor si dispozitivelor
existente in societate care are drept finalitate eliminarea inegalitatilor sociale, marginalizarea,

161
etc. In plus fata de munca de interventie, indeplinesc functii de prevenire si de informare
(Payá si Casero, 1992).

Programe specializate in reinsertia sociala

Programele specializate in reinsertia sociala sunt acele mijloace care le completeaza pe
cele generale si sunt destinate unui colectiv concret de populatie. Astfel, pot exista mijloace
specializate in reinsertia mamelor singure, care au fost incarcerate, sau, cum este cazul nostru,
a dependentilor de droguri.

BIBLIOGRAFIE

Antons Klaus. Práctica de la dinámica de grupos. Ed. Herder. 1990.

Beck Aaron T., Wright Fred D., Newman Corey F., Liese Bruce S. Terapia cognitiva de las
drogodependencias. Ed. Paidós 1999.
Bucal Jorge. Déjame que te cuente. Ed. RBA. 2002.
Davis M., McKay M., Eshelman E.R. Técnicas de autocontrol emocional. Ed. Martínez
Roca. 2002.
Fundación de Ayuda contra la drogadicción. Citran. Un enfoque cognitivo-conductual: el
tratament de la adicción a la cocaína. 2001.
Fundación Girasol. Erase una vez.. Los cuentos como terapia. 2012.
Ortín Bernardo y Ballester Trinidad. Cuentos que curan. Ed. Océano. 2017.
Millar William R. y Rollnick Stephen. La entrevista motivacional. Ed. Paidós. 1999.
Plan Regional sobre drogas. Programa de prevención de recaídas. Comunidad de
Madrid.1995.
Plan Nacional Sobre Drogas. Drogas: Más información, menos riesgos. 2011.
Plan Regional sobre Drogas. Gobierno de Cantabria. Programa de prevención de Recaídas.
Centro terapéutico “Victor Meana”. Gobierno de Cantabria.
Plan Regional sobre Drogas. Comunidad de Madrid. Programa de intervención en habilidades
sociales.
Rojas- Bermúdez Jaime. Teoría y técnicas psicodramáticas. Ed. Paidós. 1997.
Rodríguez Martínez José Angel. Programa Psicoeducativo para adolescentes consumidores de
drogas. Generalitat Valenciana. Consellería de Sanidad. 2003.
Sanchos Fortea Manuel y Martín Yánez Elena. Alcohol y drogas. Depende de todos.
Generalitat Valenciana. Consellería de bienestar social. 1997.

162
Tejero i Pociello Antoni y Trujols i Albet Joan. Instrumentos clínicos para la evaluación de la
dependencia de cocaína.Citran. Ars Médica .2003.
Trastornos adictivos. Drogodependencias: Clínica y trataments psicobiológicos. Generalitat
Valenciana. Consellería de Bienestar social. 2001.
Fritzen Silvino José. 70 Ejerccicios prácticos de dinámica de grupo. Ed. Sal Térrea. 1984.

163