Limbajul contribuie un rol semnificativ în dezvoltarea cognitivă și contribuie la reflectarea şi

transformarea experienţei pentru a putea face faţă cerinţelor societăţii

De cele mai multe ori dificultățile de învățare sunt asociate a fi de natură intelectuală , însă nu
întotdeauna este așa. Unii dintre acești copii au rezultate excepționale , mai târziu , în viață. Există
multe exemple de oameni celebri care au avut dificultăți de învățare și erau considerați , drept ,,elevi
problemă” , însă s-a dovedit a fi persoane cu aptitudini deosebite într-un anumit domeniu . Aceste
dificultăți pot fi considerate ca o caracteristică a procesului de învățare și nu o stare permanentă de
deficit . Astfel , dificultățile de învățare nu trebuie asimilate cu alte deficiențe ( intelectuale sau
senzoriale) sau cu factori ce țin de cultura sau educația copilului.

Între dificultăţile de învăţare şi tulburările instrumentale definite de Haim există o corelație (1963, după
Vrăşmaş, E., 2007, pag. 25) și anume ele sunt „un ansamblu de date neurobiologice care intervin în
adaptarea umană la mediul material, prin intermediul motricităţii, şi la mediul uman prin intermediul
limbajului”. Vorbim despre mecanismelor funcţionale care sunt considerate instrumente ale învăţării, ce
facilitează învăţarea. Studii tot mai multe sprijină ideea conform căreia inadaptarea şcolară şi
problemele pe care le întâmpină elevii în învăţare sunt datorate în proporţie destul de mare (două din
trei cazuri) tulburărilor instrumentale şi afective.

Copiii ce se confruntă cu dificultăți de învățare, ajutaţi fiind pot atinge progrese , iar dacă sunt acceptaţi
de către cadrul didactic şi de clasa din care fac parte, ei se vor strădui mai mult pentru a face față
cerințelor programei școlare și a depăși aceste dificultăți.

• Perspectiva curriculară pune accent pe individ , pe uniciatatea fiecăruia , pe dezvoltarea

personalității și instruirea diferențiată, adaptarea predării în funcție de particularitățile proprii
ale elevilor , activarea potențialului și valorificarea acestuia .E vorba despre orientarea către
copilul care manifestă dificultăți în învățare , e vorba despre sprijin și anume , cadrul didactic să
manifeste implicare în vederea depășirii acestor dificultăți . Profesorul trebuie să acționeze
astfel încât să compenseze substratul genetic mai slab și să asigure un echilibru , elevul să fie
privit prin prisma zonei imediat următoare a dezvoltării.

• Sunt copii ce manifestă hiperactivoitate și deficit de atenție ( carcateristici ale copiilor cu ADHD
și afectează învățarea și relațiile sociale ale acestora) ; și sunt copii care manifestă dificultăți de
învățare .

• Termenul ,, dificultăți de învățare ” include atât dificultățile grave / speicfice / severe , cât și
tulburările sau dezordinile , precum și simplele oscilații ale procesului de învățare .

• Dificultățile de învățare se referă la dificultățile în achiziționarea și utilizarea receptării înțelegerii

limbajului , a vorbirii , scrierii , citirii ( literizării , silabisirii ) , a raționamentului și abilităților
matematice , cât și a celor sociale .