Dificultăți de învățare

• De cele mai multe ori dificultățile de învățare sunt asociate a fi de natură intelectuală , însă nu întotdeauna este așa. Unii dintre
acești copii au rezultate excepționale , mai târziu , în viață. Există multe exemple de oameni celebri care au avut dificultăți de
învățare și erau considerați , drept ,,elevi problemă” , însă s-a dovedit a fi persoane cu aptitudini deosebite într-un anumit
domeniu . Aceste dificultăți pot fi considerate ca o caracteristică a procesului de învățare și nu o stare permanentă de deficit .
Astfel , dificultățile de învățare nu trebuie asimilate cu alte deficiențe ( intelectuale sau senzoriale) sau cu factori ce țin de cultura
sau educația copilului. Perspectiva curriculară pune accent pe individ , pe uniciatatea fiecăruia , pe dezvoltarea personalității și
instruirea diferențiată, adaptarea predării în funcție de particularitățile proprii ale elevilor , activarea potențialului și valorificarea
acestuia .E vorba despre orientarea către copilul care manifestă dificultăți în învățare , e vorba despre sprijin și anume , cadrul
didactic să manifeste implicare în vederea depășirii acestor dificultăți . Profesorul trebuie să acționeze astfel încât să compenseze
substratul genetic mai slab și să asigure un echilibru , elevul să fie privit prin prisma zonei imediat următoare a dezvoltării.
• Sunt copii ce manifestă hiperactivoitate și deficit de atenție ( carcateristici ale copiilor cu ADHD și afectează învățarea și relațiile
sociale ale acestora) ; și sunt copii care manifestă dificultăți de învățare .
• Termenul ,, dificultăți de învățare ” include atât dificultățile grave / speicfice / severe , cât și tulburările sau dezordinile , precum și
simplele oscilații ale procesului de învățare .
• Dificultățile de învățare se referă la dificultățile în achiziționarea și utilizarea receptării înțelegerii limbajului , a vorbirii , scrierii ,
citirii ( literizării , silabisirii ) , a raționamentului și abilităților matematice , cât și a celor sociale .
• Vrașmaș E 2007
Teorii ale dificultăţilor de învăţare
Teoria proceselor
• Autorul acestei teorii este doctorul S. Kirk , conform căruia există trei procese prin care se pot localiza deficiențele intelectuale
:
• - procese receptive
• -procese de eorganizare
• -procese de expresie
• Aceste procese se structurează pe două niveluri : al automatizării și de reprezentare ( consistență )
• La nivelul proceselor există 2 canale de comunicare : canalul senzorial și canalul motor , cel senzorial având 2 subcanale : vizual
și auditiv .
• Orice disfuncție , la nivel al proceselor și pe anumite canale pot genera disfuncții de învățare . Canalele senzoriale şi cele
motrice lucrează împreună, unul având o dominantă în funcţie de specificul activităţii de învăţare. Dacă unul dintre canale este
absent, acest lucru se va răsfrânge asupra întregii învăţări.
• Se remarcă diferenţe între indivizi, iar profesorul trebuie să estimeze progresele de care elevul este capabil, pentru a crea
situații de învățare. Spre exemplu , tipul vizual favorizează cu precădere procesele de recepţie, iar cel auditiv, de regulă
procesele de organizare; tipul vizual reprezentările conştiente, iar tipul auditiv automatiozarea acţională. Există diferențe de la
un elev la altul,, unora le e mai ușor să învețe prin intercațiune socială, altora prin scris , redactări ale conținuturilor, prin
expermintare activă , aplicarea în practică etc .
Teoria gestaltului(Hovck şi Sherman,1979;
Winograd şi Smith, 1989)
• studiază înţelegerea de ansamblu(gestaltul) de către copil a discursului oral sau a unui text scris , ceea ce presupune:
• - cunoaşterea semnificaţiei întregului mesaj,discurs, paragraf
• - asocierea cu experienţe informaţionale similare, compatibile
• - surprinderea ideii centrale surprinderea ideii centrale
• - interpretări pe marginea unui discurs, text, etc
• elaborarea de deducţii şi concluzii
• - emiterea de predicţii şi ipoteze
• faţă de teoria proceselor , teoria gestaltului implică imaginile verbale, memoria, gândirea şi imaginaţia
 Teoria ecologică (Bartolli, 1990)
• Susţinătorii teoriei ecologicste a D.I susţin că învăţarea în şcoală, de cele mai multe ori este o „învăţare de laborator”, adică
artificială. Realitatea nu are nici o noimă dacă este doar descrisă, știută, nu și experimentată, trecută prin filtrul unei
subiectivități sau sensibilități .
• o perspectivă ecologică asupra educaţiei ar trebui să ţină cont de următoarele aspecte:
• 1. interacţiunea socială între elev şi educator,nu atât prin lecţii de clasă, ci lecţii de viaţă chiar şi-n clasă ( aspecte susţinute
de Vâgotski şi Bruner)
• 2. reflecţii şi răspunsuri personale ale elevului
• 3. abordarea integrată a competenţelor elevului
• 4. transformarea şi creşterea elevului în urma învăţării,în sensul de cucerire de noi niveluri de cunoaştere, de
conştientizare, gândire, creativitate şi chiar sentimente şi aptitudini,inclusiv faţă de şcoală şi învăţarea şcolar ă în sine.
• 5. globalitate ecologică, echilibru şi autoreglare între diversele sisteme şisubsisteme ce interacţionează în învăţarea
şcolară: cultura şi natura, şcoala şi familia, copilul și familia, copilul şi învăţătorul, copilul şi învăţarea, copilul şi comunitatea
etc.
 Clasificarea dificultăţilor de învăţare (D.I.)

Dislalii
Oral Disfemii (bâlbâieli)
De tip verbal Disfonii (afecţiuni de voce)

Grafic

D. I specifice
D.i. a matematicii
De tip neverbal D.I. psihomotrice
D.I. Perceptive Auditive , vizuale
- spaţială
De orientare - temporală
- ritmică