Sunteți pe pagina 1din 10

1

Sistemul psihic uman

1. 2.

Conceptul de sistem psihic uman Principalele aspecte ale activittii psihice

a) b) c) 3. a) b) c) 1.

Aspectul genetic Aspectul ontologic Aspectul instrumental-pragmatic

Nivelurile activittii psihice Nivelul constient Nivelul subconstient Nivelul inconstient

Conceptul de sistem psihic uman

Abordarea sistemic a psihicului uman a fost pregtit de teoria sistemului functional din fiziologie (P.K.Anohin,1970), structuralismul psihologic (gestaltism: R.Mucchielli, J.Piaget), cibernetic (N.Wiener, 1948) si ndeosebi de teoria general a sistemelor (L.von Bertalanffy). n viata stiintific romneasc, medicul romn tefan Odobleja n lucrarea Psihologia consonantist, aprut n Franta n 1938-1939 (2 volume) si psihologul Mihai Ralea n studiul Schita unui sistem de psihologie (1964) anticip conceptele de sistem psihic, interactiunea proceselor si nsusirilor, conexiune invers. n raport cu macrosistemele fizic, biologic, socio-cultural ale realittii, sistemul psihic uman este un subsistem, iar ca obiect de investigare psihologic este un sistem alctuit din subsisteme rezultate din interactiunea elementelor, acestea din urm fiind: procese, functii, stri, nsusiri psihice. De exemplu senzatia, perceptia, reprezentarea, gndirea, memoria, imaginatia intercorelate formeaz subsistemul cognitiv iar acesta corelat cu subsistemele afectiv, volitiv formeaz sistemul de personalitate. Elementul este semnificativ n dou ipostaze: fie n relatie cu alte elemente, fie l considerm sistem, rezultat din alte interactiuni, de alt nivel. Psihicul reprezint un ansamblu de elemente altfel spus, procese, stri, produse corelate n baza principiilor de organizare si integrare specifice, efectul

interactiunii fiind unitatea emergent a sistemului, efect ireductibil la suma nsusirilor elementelor care l compun. Evolutia sistemului psihic uman trebuie s aib n vedere principalele coordonate functionale:

1)

este un sistem deschis privind schimburile energetice si informationale

cu mediul, sau din punct de vedere cibernetic este deschis comunicational; Evolutia se face n baza unei cauzalitti de tip circular, adic de la cauz la efect si de la efect la cauz. Pe aceast baz se elaboreaz constante crora le datorm programele pentru receptarea, decodificarea, elaborarea comportamentelor.

2)

este un sistem nchis privind reglarea si echilibrul sistemului.

Pe msura constituirii sale are tendinta de nchidere, dobndind mai mult libertate, mai mult autonomie fat de mediu datorit posibilittilor constructive si transformatoare exercitate fat de influentele externe (ex. ntelegerea, creativitatea n gndire, etc.) Modificrile evolutive reclam un control continuu pentru a nu deveni fenomene entropice, dezorganiznd echilibru si totodat pentru a sprijini trecerea de la o organizare la alta nou. Caracterul sistemului hipercomplex, autoreglabil rezult din relatiile comunicationale, fie ntre componentele interne ale acestuia, fie dintre sistem si mediul extern.

Sistemul psihic uman reprezint un ansamblu hipercomplex, relativ stabil, autoreglabil, de stri i procese psihice, care funcioneaz pe baza principiilor semnalizrii, reflectrii i simbolizrii, coechilibrate cu ajutorul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spaio-temporar, 2.
Principalele aspecte ale activittii psihice

a)
comunicatie:

Aspectul genetic

Din perspectiv cibernetic, geneza psihicului uman reclam o dubl

a)

marea comunicatie a individului cu lumea extern, al crei rezultat este modelul informational al realittii externe n diferitele sale forme de organizare si concretizare;

b)

mica comunicatie a individului cu sine nsusi al crei rezultat este modelul n baza comunicatiei, de la miscrile reflexe de explorare si pn la

informational al propriului eu. comportamentele superioare, de autorealizare, dezvoltarea se face dup o traiectorie de faz a sistemului n ansamblul su; activittile psihice evolueaz de la o stare sincretic n care perceptia, gndirea, motivatia, atentia, etc. sunt doar o unitate global, la diferentieri, delimitri pentru fiecare dintre ele. Psihologia contemporan orientat spre abordarea sistemic, promovnd punctul de vedere interactionist arat c odat cu evolutia de diferentiere are loc o continu stabilire a legturilor corelative ale celor dou tipuri de modele informationale. Se ajunge la integrare constient, forma superioar de realizare a interactiunilor, proprie psihicului uman. Principiul interactionist, relational n privinta determinismului si dezvoltrii vietii psihice sustine rolul multidiconditionrii n care se coreleaz influentele externe cu structura intern a subiectului; conditiile interne si externe aflndu-se ntr-un raport dinamic.

a)

Conditiile interne sunt reprezentate de:

structura morfo-functional a sistemului nervos (neuroni, retele neuronale, segmente sau organe de la mduva spinrii, trunchi, bulb, protuberanta care leag bulbul de mezencefal, mezencefal, cele 11 perechi de nervi cranieni, senzitivi, motori si micsti, cerebelul, diencefalul constituit din talamus si hipotalamus, ganglionii sau nucleii bazali care leag talamusul de emisferele cerebrale si emisferele cerebrale;

viata psihic elementar dobndit n embriogenez prin preluarea de ctre ft, de la mam a unor informatii din mediul extern, care-i vor influenta evolutia; structuri preoperationale reprezentate de scheme de actiune, care s-au fixat n forma unor algoritmi la indivizi ai cror predecesori de-a lungul mai multor generatii au practicat acelasi tip de activitate;

predispozitiile-dominante n raport cu viata psihic a ftului si cu algoritmii preoperationali. Acestea sunt reprezentate de tipul de sistem nervos, din punct de vedere al fortei, echilibrului si mobilittii, al proceselor nervoase fundamentale-

excitatia si inhibitia. De asemenea, ele sunt date de structura morfofunctional a analizatorilor (vizual, auditiv, olfactiv etc) care influenteaz gradul de receptare a stimulilor si forta de reactie. Predispozitiile sunt premise de ordin formal cu caracter plastic, polivalent, n conditionarea aptitudinilor, talentelor, a performantelor n activitate. Aceeasi predispozitie n functie de solicitri, nvtri, exersri poate fi valorificat n aptitudini diferite.

b)
reactie.

Conditiile externe sunt reprezentate de ansamblul stimulilor

realittii obiective capabili s actioneze asupra organelor de simt si s declanseze o Procesele senzoriale, perceptive, inteligenta senzorio-motorie (0-2ani), aflate sub influenta culturii materiale, apreciaz Paul Popescu Neveanu sunt numai conditionate social, pn la un anumit nivel putndu-se dezvolta n conditii naturale. Procesele secundare (gndirea verbal, sentimentele, valorile, efortul voluntar sunt determinate prin socializare, n afara creia nu apar orict de puternice sunt conditiile interne. Principalele modalitti ale conditionrii si determinrii socioculturale sunt: -relatiile interumane si de grup; -modelele de actiune practic si conditiile care sprijin dezvoltarea comportamentului instrumental; -relatiile de comunicare, nsusirea limbii; -tezaurul cunostintelor acumulate de omenire si structurarea operatiilor intelectuale; -existentele sociale, preluarea valorilor si acomodarea subiectului la realizarea lor, asumarea si exersarea de roluri profesionale, cettenesti. Influenta conditiilor externe (existent material, activitate de comunicare, existent spiritual cu caracter social) la nivelul diverselor procese, functii psihice si a diverselor etape de vrst nu este aceeasi. Astfel, pentru perceptie hotrtoare este ambianta geografic si de cultur material, tipul de activitate concret, cu obiectele desfsurat de subiect. Pentru structurarea activittii motivatiei un rol mai important l au relatiile sociale, interpersonale, conditiile ce particip la satisfacerea trebuintelor, nivelul aspiratiilor.

Evolutia intelectului (gndire, inteligent, memorie, etc.) este tributar constructiilor lingvistice, nvtrii, nivelului solicitrilor vietii profesionale, sociale, de ordin cultural. n relatia dintre conditiile interne si cele externe exist un mecanism al interiorizrii si un mecanism al exteriorizrii. Mecanismele interiorizrii ne ajut s ntelegem c ceea ce a reprezentat initial o cerint a lumii externe fat de subiect, prin asimilare devine o cerint proprie, intern. (exemplu: dac unui subiect I se repet frecvent un imperativ trebuie s te speli pe mini nainte de a mnca, trebuie s fi ordonat), acestea sunt constientizate, devin stimuli interiori nct pot actiona din proprie initiativ. Gradul de independent fat de situatiile prezente rmne totusi variabil. Mecanismul exteriorizrii reprezint obiectivarea, concretizarea n forme de comportament adecvate a proceselor, calittilor psihice. Abordarea sistemic a psihicului uman ne deschide perspectiva ntelegerii nuantate a raporturilor dintre psihismul subiectiv si comportamentul exteriorizat care sunt nu numai n interactiune ci si reciproc convertibile. Actele comportamentale sunt imitate, preluate, asimilate pe baza nvtrii prelucrate n acte subiective iar acestea din urm se exteriorizeaz n comportamente, respectndu-si fiecare (mentalul si comportamentul) propriile legi de organizare si manifestare.

b)
existent

Aspectul ontologic

gr.ontos=fiint, ontologia este o parte a filosofiei care studiaz existenta ca Forma sau modul de existent al activittii psihice este subiectiv, activ, trit n plan mental, deci intern. Activitatea psihic mbrac dou forme de existent:

1) 2)
legi.

a imaginilor concret senzoriale ca produse primare; a constructelor general-abstractizate sub form de simboluri, formule,

Imaginea este forma primar de interiorizare si pstrare a informatiilor cu valoare de mesaj, obtinute prin relatia direct, nemijlocit a subiectului cu obiectele si fenomenele externe.

Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri secundare (superioare Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri secundare) ale informatiei n baza relatiilor indirecte, nemijlocite. Din punct de vedere al continutului si imaginea primar si constructele simbolice-abstracte au o not comun, dat de faptul c sunt purttoare de informatii. Ce este informatia psihic? Specificul ei. Informatia psihic: *0 acestea; *1 exist si se manifest numai n procesul comunicrii interindividuale, n afara acestuia exist numai potential (ne proiectm n ceilalti, valoarea proprie este apreciat, confirmat sau nu n si prin cellalt); *2 *3 nu se percepe direct, nemijlocit prin efectele pe care le genereaz asupra ntre latura semantic a informatiei si latura de comand (care formuleaz comportamentului propriu si interindividual; ordinele, alctuieste programul prin implicarea conexiunii inverse), trebuie s existe un echilibru, pentru c st la baza organizrii si reglrii comportamentului n raport cu lumea si cu propria fiint;
*4

nu poate exista n afara fenomenelor substantiale si energetice ale sistemului

nervos (emisferele cerebrale avnd rol hotrtor), dar nici nu se reduce numai la

are un rol instrumental, pragmatic, ajutndu-ne s lum n stpnire realul. i

din acest punct de vedere ontologic, trebuie realizat un echilibru ntre latura semantic, cu ajutorul creia ptrundem n real si latura pragmatic, prin care ne distantm, transformm, participm la marcarea sensului vital al existentei activittii psihice individuale. n privinta prelucrrii informatiei, cele dou forme existentiale ale activittii psihice au de asemenea n comun faptul c se realizeaz prin operatii, numai c la nivelul imagisticului sunt senzoriale, externe iar n cealalt sunt mentale, logicosemantice, bazate pe integratorii verbali. Din punct de vedere ontogenetic, n constituirea sistemului psihic uman se delimiteaz dou momente:

a)

de la 0-1,6/2 ani -perioada preverbal, dominat de complexe imagistice, operatii de adecvare a vietii psihice la obiectele care o genereaz, specific principiului reflectrii sau semnalizrii;

b)

dup 1,6/2 ani- odat cu elaborarea si definitivarea caracterului semantic al

limbajului debuteaz nscrierea treptat a dimensiunii imagistice n simbolizarea abstract; creste rolul subiectivittii active, transformatoare, se impune mai ales principiul constructivismului n raport cu precedentul. Ontologic, sistemul psihic uman este o constructie rezultat din integrarea imagisticului cu simbolicul, ntr-o organizare coerent, finalist. c) Aspectul instrumental pragmatic Viata psihic evolueaz si prin activarea unor acte, operatii care servesc drept mijloace pentru dezvoltarea unei actiuni si obtinerea unor efecte. Folosirea instrumentelor psihologice amplific si extinde enorm posibilittile comportamentului. Cuvntul, de exemplu are valoare de instrument psihic. Pentru Vgotski, cuvintele sunt instrumente spirituale ce se ncarc n procesul actiunilor comunicative cu continut determinat. Functiile psihice superioare se construiesc pe baza si n procesul activittii instrumentale. n subiect nu pot fi desprtite functiile cognitiv si pragmatic, homosapiens si homofaber, exist unul prin cellalt si progreseaz n acelasi mod. Aspectul instrumental pragmatic este relevant pentru capacittile adaptativ si transformativ-creatoare ale SPU; acestea nu sunt posterioare cunoasterii, ci intervin ca factor de initiere si dezvoltare a demersurilor cognitive. Mai mult chiar, toat instrumentatia cunoasterii se subordoneaz eficientei ctre care converg att reflectarea ct si creatia, constructivismul psihologic nscriindu-se ntr-o organizare dinamic n care ntrebrile ce? si de ce? coexist.

3.

Nivelurile activittii psihice

Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si procese psihice senzoriale, cognitive si reglatorii ce se afl n interactiune, activeaz simultan si sunt dispuse la 3 niveluri: constient, subconstient si inconstient. a) Nivelul constient Nivelul constient apare ca suport fiziologic, activitatea scoartei cerebrale, a neocortexului, formatiunea cea mai nou si fragil a sistemului nervos. Se realizeaz n starea de veghe pentru c activismul cerebral are nevoie de o perioad destul de mare pentru a se reface energetic.

Nivelul constient reprezint forma suprem de organizare psihic prin care se realizeaz integrarea subiectiv-activ a tuturor fenomenelor psihice si care face posibil raportarea continu a individului la medie. La acest nivel se realizeaz o reflectare cu stiint, adic o reflectare n care individul dispune de informatii pe care le poate utiliza, sau si d seama n ncercrile de a ntelege, a descifra, interpreta. Este evidentiat astfel functia informationalcognitiv a constiintei, prin vehicularea imaginilor, ideilor, impresiilor. Nivelul constient ndeplineste functii finaliste si anticipativ-proiective prin stabilirea si ndeplinirea scopurilor. De asemenea, caracterul planificat al activittii constiente evidentiaz functia reglatoare iar cel creator se exprim n functia creativ, urmrind modificarea, schimbarea realittii reflectate si adaptarea la necesittile proprii si sociale. Nu se poate pune semnul egal ntre sistemul psihic uman si constiinta, desi la aceasta particip toate functiile si procesele psihice. Ea este o sintez creatoare, o integrare de fenomene psihice, care prin ele nsele nu sunt constiente si unele nici nu devin fapte de constiint, dar toate formeaz un cmp n cadrul cruia prin corelri ntre fenomene si semnificatie apar efecte specifice constientizrii. Particularizrile organizrii constiente, functiile ei subliniaz nu numai complexitatea, ci caracterul specific uman al nivelului n discutie. n realizarea acestui fenomen, constiinta, intervin toate procesele psihice: reflectarea cu stiint arat importanta proceselor cognitive: gndirea fiind factorul principal, scopurile exprim dorintele, necesittile, aspiratiile, angajeaz planul afectiv-motivational. Psihologul romn Vasile Pavelcu (1901-1990) a relevat existenta unei constiinte afective. Caracterul anticipat-creativ surprinde implicarea imaginatiei, ndeosebi a celei de tip creativ iar caracterul planificat exprim rolul gndirii, al vointei.

b)Nivelul subconstient Se situeaz sub nivelul constient; este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de cunostinte acumulate dar care au scpat controlului constient. La acest nivel particip: memoria potential, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul, montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate, care cndva au fost constiente, dar care n prezent se desfsoar n afara controlului constient.

El este o rezerv si o baz pentru activitatea constient. Subconstientul are un anumit grad de transparent, motiv pentru care poate fi considerat o constiint implicit. P.Popescu- Neveanu sustine c subconstientul prezint dou trsturi principale: proximitatea fat de constiint si compatibilitatea cu ea. M.Zlate sustine c subconstientul nu este doar un rezervor, un pstrtor al faptelor de constiint, ci are propriile lui mecanisme cu ajutorul crora prelucreaz, restructureaz. Trecerea timpului, emotiile, distragerea de la activitatea respectiv, aceast veritabil anestezie psihic, dup Walon fac ca amintirile, obisnuintele reactivate s nu mai fie identice cu cele care cndva au intrat n subconstient. Totodat, subconstientul este sediul expresiilor emotionale de tip neurovegetativ: paloarea, nrosirea fetei, tremuratul vocii, etc. c) Nivelul inconstient Se afl la polul opus nivelului constient, n zonele de profunzime ale SPU. n timp ce constiinta se orienteaz predominant asupra realittii obiective, inconstientul se concentreaz asupra propriei fiinte, pe care o exprim direct n ceea ce are ca porniri instinctuale, pulsiuni, trebuinte, stri afective, gnduri ascunse, fantasme profunde, abisale sau refulate. Psihologia contemporan defineste inconstientul ca fiind o formatiune psihic ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalittii. Suportul acesteia este activitatea nervoas, la nivelul subcortical, n special al mduvei spinrii. Nu este lipsit de organizare, numai c aceasta difer de tip constient, este una foarte personal, ce ncearc s impun propria subiectivitate. Activitatea inconstient se realizeaz prin: activitti automatizate, algoritmice, prezentate de toti indivizii umani; activitti haotice, impulsive care scap controlului.

Desi se manifest spontan, impulsiv, inconstientul are structuri bine delimitate. Psihologul francez H.Ey consider c acestea sunt:

1) 2) 3)

sistemul neuro-vegetativ sau autonom cu functiile sale respiratie, automatismele psihologice sau inconstientul subliminal exprimat de baza inconstient a persoanei care contine stadii arhaice.

circulatie, digestie; organizarea normal a cmpului constiintei;

Inconstientul ndeplineste urmtoarele roluri:

10

rol de energizare si dinamizare a ntregii vieti psihice a individului; rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de

combinare si recombinare de tip spontan (cerebratia latent din procesele creative n care inconstientul preia si mplineste cutri constiente); rol de asigurare a unittii Eului, prin aceea c este principalul depozitar al unor categorii de informatii si al tensiunilor motivationale care, prin organizare specific particip la evolutia constiintei sau cum ar fi spus Mihai Ralea, inconstientul d constiintei seva de viat de care are nevoie, acordndu-I momente de repaus si reorganizare. ntre cele trei niveluri sunt interactiuni permanente dar nu treceri reciproce, ci relatii dinamice de implicatie n nssi structura fiintei noastre constiente. Inconstientul nici nu poate exista fr structura constiintei cu care este cosubstantial. Henry Ey n acest sens sustine c raporturile constient-inconstient sunt raporturi organice de subordonare sau de integrare, ordine care fundamenteaz miscarea de ascensiune a devenirii constiente. Interactiunile si acomodrile ntre nivelurile functional-dinamice ale activittii psihice nu trebuie s eludeze c legile de organizare ale constientului si inconstientului sunt radical deosebite, ceea ce se exprim n bipolaritatea sistemului psihic uman, unul din poli dominat de rationalul obiectiv, cellalt de psihismul bazal, profund subiectiv.

BIBLIOGRAFIE

1. 2. 3. 4.

Ey H., Constiinta, Editura tiintific si Enciclopedic, Bucuresti,1983; Golu M., Dicu A., Introducere n psihologie, Editura tiintific, Bucuresti, 1972; Popescu-Neveanu,P.,Curs de psihologie,Universitatea Bucuresti,1976; Zlate M., Introducere n psihologie, Editura ansa, Bucuresti, 1997;