Școala Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica Vodă”

Profesor: Hoceanu Carmen Liliana

MODULUL 7: PSIHOLOGIE GENERALĂ

UNITATEA 1.

NATURA PSIHICULUI UMAN

 „ce este psihicul şi care este natura acestuia ?”

 concepţiile contradictorii: religie, mitologie, filosofie şi ştiinţă;

 definiții anterioare: psihicul - suflu, spirit divin, ceva nevăzut, intangibil,
fluid, localizat doar temporar în om, sau materie propriu-zisă;

 definiție:
Psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil
legat de structurile materiale şi cuantice, o reproducere în subiectiv a
realităţii naturale obiective, un produs al condiţionărilor şi determinărilor
socio-istorice şi socio-culturale.
  note definitorii ale psihicului:
 este obiectiv şi subiectiv: este obiectiv din punct de vedere ontologic, existenţial
(psihicul unei persoane dintr-o parte a lumii), preluat din afară, din realitatea
înconjurătoare; este subiectiv din punct de vedere gnoseologic, deci din perspectiva
cunoaşterii;
 exemplu:
Să ne imaginăm doi colegi din clasă pe care-i cunoaşteţi bine şi pe care îi observaţi în timpul orei
de matematică. Atunci când profesorul explică o teoremă unul poate fi atent la explicaţii, iar celălalt poate
să se gândească la ce va face după terminarea orei. Dacă ambii sunt atenţi la explicaţii, atunci vor face
eforturi să înţeleagă ceea ce li se transmite.
Şi într-un caz, şi în celălalt în mintea lor au loc procese de prelucrare a unor informaţii, fie legate de
matematică, fie de alte aspecte care-i preocupă. Cei doi colegi vor prelucra informaţiile independent unul
de celălalt. Ceea ce se petrece în mintea unuia nu are nici o legătură cu ceea ce se petrece în mintea
celuilalt. De aceea putem spune că, procesele psihice produse la cei doi colegi sunt independente, adică
psihicul este obiectiv.
Mergând mai departe cu analiza se constată că în timp ce unul dintre ei este interesat de ceea ce i
se predă, celălalt poate să rămână indiferent. Dacă amândoi sunt atenţi şi le place matematica, unul
poate înţelege mai uşor, iar celălalt mai greu demonstraţia profesorului. Acesta reprezintă aspectul
subiectiv al cunoaşterii, care depinde de însuşirile și particularităţile celor doi colegi.
  este material şi ideal: este material prin originea lui, se naşte din materie şi
evoluează o dată cu ea, având la bază activitatea materială a creierului; este
ideal, spiritual prin natura lui, fiind saturat de imagini, idei dobândite în procesul
cunoaşterii;

 exemplu:
Orice imagine sau idee nu există în interiorul nostru înaintea unei experienţe proprii. Cuvântul
KARNOBLIC nu are nici o semnificaţie pentru voi deoarece, probabil, acum îl receptaţi pentru
prima dată. Dacă cineva vă spune că în limba malgaşă înseamnă iubire, cuvântul capătă un
înţeles. Să comparăm însă procesele fiziologice care se produc în creierul vostru şi în cel al unui
malgaş atunci când se receptează cuvântul.
Procesele sunt absolut identice, dar efectul este total diferit. Necunoscând semnificaţia
cuvântului receptat, rămâneţi indiferenţi şi sunteţi, eventual, atraşi doar de sonoritate. Unui malgaş i
se pot activa însă amintiri legate de persoana iubită, de sentimente trăite alături de ea. Dacă şi voi
cunoaşteţi semnificaţia cuvântului, atunci puteţi activa trăiri asemănătoare cu cele ale malgaşului,
însă imaginile care vă vor veni în minte sunt total diferite (chipul unei femei europene vs chipul unei
femei africane). Experienţele personale împreună cu informaţiile provenite din mediul social şi
cultural explică aceste diferenţe.
  apare atât în calitate de proces, cât şi de produs: desfăşurarea procesuală vizează
curgerea de timp (serială, fizică) a fenomenului psihic, succesiunea transformărilor produse
în subiectul purtător al psihicului; produsul reprezintă un concentrat al caracteristicilor
cantitative şi calitative ce se obţine în urma interacţiunii subiectului cu obiectul;
 exemplu:
Pe măsură ce învățăm noi informații, ele reorganizează cunoștințele pe care le-am acumulat
anterior. Mai exact, învățăm în copilărie că există animale sălbatice și animale domestice. De exemplu,
rinocerul este un animal sălbatic, iar calul este un animal domestic.
Mai târziu la școală, la biologie, învățăm clasificări mai precise, științifice, care include calul și
rinocerul în același ordin, în aceeași categorie - paricopitate. Vom păstra informațiile despre cele două
animale, dar le vom reorganiza, pentru a se potrivi cu informațiile nou învățate.
 este întâlnit atât în stare latentă (ascunsă, interiorizată), cât şi în stare manifestă
(exteriorizată): complexitatea provine nu atât din existenţa celor două ipostaze ale
psihicului, cât din faptul că nu întotdeauna starea latentă (virtuală) coincide cu starea
manifestă (reală); dimpotrivă, uneori între ele există o netă contradicţie (una gândim şi alta
spunem; una gândim, una spunem şi alta facem); o asemenea situaţie creează mari
dificultăţi în interpretarea comportamentului;
  exemplu 1:
Să presupunem că mergeţi cu familia într-o vizită la nişte cunoştinţe pentru a petrece ajunul
Crăciunului. Gazdele, foarte amabile, întreţin o atmosferă prietenească şi, la un moment dat, vă servesc
cu o prăjitură tradiţională în anumite zone, numită julfă (prăjitură preparată din seminţe de cânepă prăjite
şi zdrobite, consumată tradiţional în ajunul Crăciunului). După ce gustaţi, vă daţi seama că nu vă place,
dar din politeţe mâncaţi porţia oferită de gazdă. Atunci când sunteţi întrebat spuneţi că prăjitura este foarte
gustoasă, deşi în realitate o mâncaţi cu greu.
În acelaşi timp, nici mobilierul din apartament nu este chiar pe gustul vostru, însă afirmaţi în faţa
gazdelor că este foarte potrivit şi modern, iar dacă ar fi să faceţi o alegere atunci aţi opta pentru un astfel
de mobilier.
Observăm aici aspectele latente şi aspectele manifeste ale psihicului. Latent, prăjitura are un gust
oribil, iar mobilierul este inestetic şi lipsit de modernism.
Manifest, pentru a face o impresie bună, vă declaraţi încântat de gustul prăjiturii şi de modul în
care este mobilat apartamentul. Important este că faceţi eforturi pentru a exprima în exterior satisfacţie.
exemplu 2:
De ziua voastră primiți un cadou foarte nepotrivit, care nu vă face plăcere și nici nu vă este util.
Din politețe față de persoana care vă face cadoul și pentru că ați fost învățați de mici că nu trebuie
să criticați cadourile primite, veți afișa în loc de nemulțumirea pe care o simțiți, o altă stare, aceea de
bucurie, de surpriză față de cadoul primit.
Starea latentă – cadoul nu vă place și nu vă este folositor, nu vi-l doreați.
Starea manifestă – din politețe veți afișa o stare de bucurie, de surpriză Important e că faceți
eforturi pentru a exprima în exterior satisfacție.
  dispune de desfăşurări normale, fireşti, dar şi de desfăşurări surprinzătoare, patologice
(vise, halucinaţii, evocări spontane, stări emoţionale şi ideatice bizare, stranii):
complexitatea psihicului provine din imposibilitatea (uneori) trasării unei limite între normal
şi patologic; pe un fond normal putem întâlni manifestări mai ciudate, dar aceasta nu
înseamnă că persoana este psihopată, la fel cum şi pe un fond patologic întâlnim suficiente
momente de normalitate şi luciditate, fără ca aceasta să însemne că persoana respectivă
este normală;
 exemplu 1:
Un pacient dintr-un spital de psihiatrie îl întreabă într-o zi pe medicul său curant:
„Doctore, de ce consideraţi că voi sunteţi normali, iar noi anormali?"
Făcând pe naivul, medicul afirmă că nu ştie, dar ar fi interesat să afle răspunsul.
„E foarte simplu, spune pacientul. Voi sunteţi consideraţi normali pentru că sunteţi mai mulţi, iar noi
anormali pentru că suntem mai puţini. Dacă acest raport ar fi invers, atunci noi am fi cei normali şi voi cei
anormali."
Observăm că împărţirea indivizilor în două categorii - normal şi patologic - s-a făcut pe baza criteriului
statistic. Teoria normei sociale ţine cont de convingerile membrilor societăţii, convingeri care pot fi în
acord sau nu cu un anumit comportament. Teoria normei sociale subliniază faptul că anormalitatea este
legată de cultură.
 exemplu 2:
Să presupunem că o colegă vine într-o zi la şcoală acoperită cu un voal pentru a nu i se mai vedea
faţa. Veţi fi total surprinşi de atitudinea colegei voastre şi îi veţi eticheta comportamentul ca anormal. Într-
o ţară fundamentalist musulmană acoperirea feţei cu un voal este impusă de normele religioase, femeilor
interzicându-li-se expunerea feţei în public. Dacă o femeie îndrăzneşte să-şi expună faţa,
comportamentul acesteia este considerat anormal şi condamnat de membrii societăţii. Constatăm cu
uşurinţă că ceea ce este permis într-o cultură poate fi total interzis în alta.
 psihicul este atât determinat, cât şi determinant: el este cauzat, provocat, influenţat de
factori şi condiţii (naturale şi sociale) din afara sau chiar din interiorul lui, dar dispune şi de
iniţiative şi acţiuni determinative; el este produs al înprejurărilor, dar şi producător de
împrejurări;
 psihicul este dat, şi liber: prin el, oamenii sunt pe de o parte încorsetaţi de deprinderile,
stereotipiile şi automatizările, ce capătă o dată cu trecerea timpului un caracter rigid,
constrângător; pe de altă parte, prin psihic oamenii îşi propagă forţa de inteligenţă şi
acţiune, de experienţă şi voinţă; la om, psihicul conduce şi instrumentează viaţa, mijloceşte
depăşirea naturii prin cultură;
Concluzie:
 psihicul este un model informaţional intern al lumii externe cu rol adaptativ specific;
 apariţia lui se înscrie ca un moment de apogeu pe scara evoluţiei animale;
 psihicul se supune legii generale a dezvoltării, modificându-şi în timp organizarea şi
funcţiile;
 esenţa psihicului, care nu posedă nici o proprietate substanţială (greutate, volum,
densitate, gust, miros), rămâne de natură ideală, nonsubstanţială; el este o entitate de
ordin relaţional, comunicaţional, informaţional;
 Psihicul ca formă a vieţii de relaţie

Toate organismele vii exercită funcţii de semnalizare: mediere a reacţiilor şi

comportamentelor vitale prin informaţii dobândite la diferite niveluri (iritabilitate,
excitabilitate, sensibilitate, inteligenţă senzorio-motorie, reflexivitate) în virtutea adaptării lor
la mediu.
 psihicul reprezintă una dintre formele vieţii de relaţie, atunci când organismul
reacţionează prin sensibilitate, inteligenţă, reflexivitate: în relaţie cu „ceva” anume omul
aude, vede, dezvoltă gânduri, face mişcări, elaborându-şi propria interioritate psihică;
 demonstrații experimentale:
 suspendarea relaţiei cu ambianţa duce la perturbarea vieţii psihice:
 Hebb (1954) realizează experimente de izolare şi privare senzorială (subiecţii introduşi
într-o cameră în care a fost întrerupt orice contact senzorial cu realitatea înconjurătoare,
trebuiau să stea culcaţi confortabil pe un pat, fără a vedea, auzi, mişca şi pipăi) care
evidențiază faptul că după 20 de ore subiecţii erau tulburaţi, psihicul nu mai funcţiona
normal (tulburări emoţionale, scăderea performanţelor intelectuale şi halucinaţii);
  suspendarea relaţiilor dintre psihic şi social conduce la conservarea structurilor
biologice în timp ce atributele sociale nici nu apar:
 Harlow H.F. (1959), privează puii de macaci de grija maternă sau de prezenţa altor
maimuţe și surprinde consecinţele comportamentale: grupul hrănit în lipsa totală a mamei
manifesta comportamente de izolare, frică în prezenţa obiectelor străine, iar grupul hrănit în
prezenţa unui „surogat” (confecţionat din sârmă sau stofă) avea un comportament
explorator mai pronunţat; puse în contact două grupuri de maimuţe private de grija maternă,
manifestau un comportament agresiv (răniri mortale); reproducerea maimuţelor private de
mamă a fost dificilă (nu dispuneau de comportamentele necesare satisfacerii trebuinţelor
sexuale), iar în rarele cazuri de reproducere, femelele manifestau comportamente de
ostilitate şi indiferenţă faţă de pui, iar aceştia erau agresivi şi precoce sexual;
 cazul „copiilor-lup”:
o (1781) în pădurile de lângă Braşov a fost găsit un tânăr de aproximativ 23 - 25 ani, total
sălbăticit; încercând să-l „umanizeze”, a obţinut, după mulţi ani, doar anumite
performanţe, (să umble încălţat, îmbrăcat, să folosească lingura, să aducă apă de la
fântână; nu s-a reuşit achiziţia limbajului);
o (1799) în sudul Franţei a fost găsit un copil de 11 - 12 ani, în stare de sălbăticie: timp de
3 ani, un medic a încercat zadarnic să-l transforme în om;
o (1954) în India, copilul de aproximativ 9 ani numit Ramu („pui de lup”), complet
sălbăticit nu o putut vorbi nici după 14 ani de învățare;
Concluzie: lipsa relaţiilor cu semenii se repercutează negativ asupra dezvoltării
psihicului, psihicul fiind produsul relaţiilor cu socialul, dar poate influenţa relaţiile sociale, în
favoarea sa.
 Psihicul ca funcţie a creierului

Psihicul este un produs, un rezultat al funcţionării creierului, un fenomen inseparabil de

structurile materiale, cuantice şi energetice.
Psihicul provine din materie, dar nu se identifică cu ea:
 distrugerea sau înlăturarea diferitelor zone ale creierului (ablaţii şi extirpări), secţionarea
unor segmente ale sistemului nervos central (rezecţii), stimularea creierului cu curent
electric demonstrează că modificarea anatomo-fiziologicului conduce la modificări
psihocomportamentale;
 creşterea secreţiei de noradrenalină afectează echilibrul emoţional şi slăbeşte controlul
voluntar al comportamentului;
 introducerea în corp a unor substanţe psihoactivatoare (alcool, droguri, gudron) modifică
chimismul cerebral, prin intoxicaţii grave, ce duc la abolirea psihicului;
 reducerea aportului de oxigen (anoxia) sau glucoză (hipoglicemia) se soldează cu diferite
tipuri de tulburări ale dinamismului psihic (oboseală, slăbirea concentrării atenţiei, stare de
disconfort, agitaţie psihomotorie, incoerenţă în gândire, crize de pierdere a conştiinţei etc.);
 în cazul omului normal, sănătos, relaţia dintre psihic şi creier s-a pus în evidenţă prin
studiul proceselor nervoase superioare (excitaţia şi inhibiţia) şi legilor de funcţionare ale
acestora;
 Psihicul – formă de reflectare ideal subiectivă şi de construcţie a realităţii

Modul de fiinţare a psihicului este imaginea, ca proces primar, constructul generalizat-

abstract, ca produs secundar, trăirea ca vibraţie a întregului organism, efortul, mobilizarea
resurselor neuropsihice (reproduce anumite însuşiri ale obiectelor, concordă stările interne
ale organismului şi împrejurările externe, adecvează încordarea internă şi dificultăţile
obstacolului).
Psihicul are proprietatea de a reproduce, a transpune obiectivul în subiectiv (caracterul
său ideal, activ subiectiv şi constructiv), realitatea înconjurătoare în plan ideal (psihicul
impalpabil, imponderabil, inefabil, se opune lumii materiale, dar totodată o dezvăluie).
Activismul presupune schimbarea concomitentă în obiectul reprodus şi subiectul care
reproduce: psihicul se opune nemişcării, se impregnează de tot ceea ce este propriu,
specific subiectului, reprezentativ pentru el.
Reproducerea e o descoperire, o deplasare informaţională cu rezultate reproductive,
creaţie ca inovaţie şi invenţie, transformare informaţională, cu rezultate productive.
Apariţia lui este un moment de apogeu pe scara evoluţiei animale: se supune legii
generale a dezvoltării, modificându-şi organizarea și funcţiile, esenţa ce nu posedă
proprietate substanţială (greutate, volum, miros, gust), rămânând de natură ideală. El este o
entitate de ordin raţional, comunicaţional și informaţional.
 Psihicul – proces determinat social-istoric

Omul este prin excelenţă o fiinţă socială, relaţională, trăind şi actionând alături de alţi
oameni, iar împrejurările şi contextele situaţionale în care este implicat îi modelează simţirea,
gândirea, voinţa şi comportamentul.
Evoluţia omului se realizează prin intermediul mijloacelor materiale (unelte fizice,
obiectele cu care acesta acţionează) şi spirituale (semne, simboluri, cuvinte).
Societatea îi furnizează omului mijloacele ce urmează a fi asimilate, interiorizate,
preluate, şi conţtinuturile cu care acesta va opera.
Istoria unui individ izolat nu poate fi ruptă de istoria celor care l-au precedat sau a celor
care îi sunt contemporani.
Comportamentul individual este impregnant de obiceiuri, tradiţii, mentalităţi, prejudecăţi,
ca şi de ceea ce s-ar putea denumi “spiritul vremii”, al epocii.
Fenomenele psihice sunt inegal influenţate social, acesta înseamnă că cele primare,
comune şi pentru om şi pentru animale sunt doar condiţionate social-istoric în timp ce cele
superioare, umane, sunt determinate social-istoric.