Natura contradictorie a psihicului

Pentru a studia sau a aprofunda natura contradictorie a psihicului ar trebui sa analizam insasi definitia
etimologica a psihologiei:psyche – suflet, logos – stiinta,asadar „stiinta sufletului”.Daca privim mai
adanc in mitologie,gasim intensa poveste de dragoste dintre Psyche si Eros,practic intre
personificarea sufletului uman si a conceptului de iubire.Psyche insasi, pe parcursul acestei povesti,
este strabatuta de stari de indoiala, dovedindu-ne ca starea psihica nu este altceva decat o
succesiune de stari contradictorii.
Pentru a justifica aceasta afirmatie trebuie sa plecam de la paradigmele mereu in schimbare ale
psihologiei,uneori cu abordari atat de revolutionare incat se poate spune ca au existat contradictii
majore intre curente,intre paradigme.Psihicul era cand suflu, spirit divin, ceva nevazut, intangibil, fluid,
localizat doar temporar in om, cand materie propriu-zisa.
Democrit considera ca tot ce exista in realitate este constituit din atomi de natura materiala, deci si
psihicul. Atomii psihicului se deosebesc insa de atomii tuturor obiectelor si fenomenelor tocmai prin
forma lor, ei fiind sferici, sfera intruchipand perfectiunea.Thales considera apa substanta
fundamentala,Heraclit-focul,James spunea ca fluxul constiintei nu este acelasi si ca nu pot exista doua
experiente identice traite de aceeasi persoana iar structuralistii dimpotriva gaseau ca modul cel mai
potrivit de explorare este introspectia fara sa tina cont ca orice revenire catre introspectie modifica
experienta in sine.

Asadar psihicul ne arata prin evenimente,paradigme si experiente,cat de versatila si contradictorie

poate fi abordarea studierii lui.

SI daca existenta noastra in sine ca fiinte este dominata de o continuua experienta in dualitate,este
foarte posibil ca,reflectat in psihic sa existe acelasi duel intre perechi de polaritati semnifictive,bine
conturate.

Psihicul este obiectiv si subiectiv in acelasi timp,el difera de la o persoana la alta ca mod de abordare
al unei situatiii dar si subiectiv deoarece fiecare individ percepe realitatea prin intermediul nivelului de
cunoastere propriu.Sa luam cazul unei masini la service.Atat noi cat si tehnicianul privim aceeasi
masina,in timp ce noi percepem masina ca pe un obiect stricat,mecanicul vede ce poate fi rezolvat si
in cat timp.In ambele cazuri in mintile celor doua persoane au loc procese de prelucrare a unor
informatii: fie legat de imposibilitatea de a mai folosi masina,de faptul ca este in intarziere,fie legat
de piesele de schimb. Cele doua persoane prelucreaza informatiile independent una de cealalta.
Ceea ce se petrece in mintea uneia nu are nici o legatura cu ceea ce se petrece in mintea celeilalte.
La aceasta se refera aspectul obiectiv al psihicului.

Referitor la aceeasi situatie tehnicianul din service are cunostinte de mecanica si poate fi o
persoana pasionata de marca masinii, iar cealata persoana poate fi indiferenta, dar poate fi
interesata de aspectul financiar . Astfel, aflate in aceeasi situatie si primind aceleasi informatii, cele
doua persoane vor percepe in mod diferit prezenta masinii in service si isi vor face impresii diferite,
personale, filtrate prin interesele si cunostintele fiecareia. La aceasta se refera aspectul subiectiv al
psihicului

Psihicul este material,el apare din materie si evolueaza odata cu ea.Conform teoriei indentitatii
exista o relatie de conexiune intre psihic si creier. Activitatea psihica se bazeaza pe procese
fiziologice care se produc in creier. Afectiunile sau leziunle creierului,interactiunea excitantilor
puternici precum alcoolul sau drogurile duc intotdeauna la tulburari ale proceselor psihice sau la
deformari perceptive ceea ce arata ca psihicul este material si ca este oglinda activitatii nervoase
din creier.In acelasi timp psihicul este ideal deoarece el poate fi reprezentat prin idei si imagini
dobandite in cadrul unui proces de invatare sau prin experienta in cadrul unui cerc social.Orice
imagine sau idee, orice concept exista in psihicul nostru in urma unei experiente proprii.Termenul
de “colocviu” are o insemnatate pentru student dupa ce a experimentat examinarea in sine.El este
inexistent ca si concept ideatic pentru un absolvent de scoala gimnaziala.

Psihicul este proces si produs.Procesul reprezinta practic evolutia liniara,seriala in timp a

fenomenului psihic.Ne mutam intr-o tara straina si parcurgem in fiecare zi distanta de acasa la
servici trecand pe langa anumite repere fara sa le stim utilitatea decat ca ne ghideaza spre
destinatie.In timp invatam limba si descoperim ca unul dintre repere e statie de autobuz.Informatia
se restructureaza,se reorganizeaza si la nivelul subiectului intervine o transformare.Produsul este
ideea de a lua autobuzul si implicit rezultatul ca vom ajunge mult mai repede la servici ceea ce va
duce ca interactiunea dintre proces si produs sa aiba loc si sa modifice dinamica viitoare,si anume
ca cel mai probabil ne vom trezi mai tarziu intrucat putem parcurge drumul mai repede.Ca proces
de acum inainte psihicul va lucra sa gaseasca o cale si mai scurta catre destinatia finala.Ideile
aparute in decursul procesului respectiv se vor constitui ca produse.

Cu siguranta cel mai intalnit si cel mai evident marker al naturii contradictorii a psihicului o
reprezinta faptul ca nu intotdeauna starea latenta coincide cu starea manifesta, de multe ori starea
afisata fiind contradictorie cu cea reala.Este ceea ce in termeni uzuali folosim sub denumirea de
„complezenta”.De cele mai multe ori in prezenta unor constrangeri sociale si foarte rar sau aproape
deloc in intimitate,exista tendinta de a suprapune o stare manifesta peste o stare latenta.Vom
zambi politicos profesorului chiar si atunci cand vom lua o nota proasta sau dupa o zi extenuanta
vom oferi joviali,insistand chiar locul in tramvai unei persoane mai in varsta desi starea latenta
este de oboseala profunda.

La polul opus usurintei cu care identificam starea latenta si cea manifesta,in cazul fiecaruia
in parte,gasim dificultatea de a disocia ca si natura contradictorie manifestarile psihice normale de
manifestarile psihice patologice si asta datorita dificultatii de a stabili unde se termina normalul si
unde incepe patologicul.Diferentele intre culturi,rase,obiceiuri,cutume,percepte,religii fac ca de
multe ori procese psihice din sfera normala sa fie interpretate ca patologice si invers.Depinde doar
de sistemul de referinta si de apartenenta persoanei care face evaluarea.Un calugar vede normala
izloarea sa in tendinta de apropiere de divinitate si considera aglomeratia sociala sau apartenenta
unor persoane la alta religie sau alt orientare sexuala ca un fapt patologic.Acelasi lucru il poate
considera si o persoana foarte activa social din cadrul acestui tip de grup.Faptul ca manifestarea sa
este normala iar modul de abordare a vietii in solitudine, desi suntem fiinte sociale, ale aceluiasi
calugar frizeaza patologia.Pentru a putea avea totusi un punct de vedere concret,normalitatea s-a
definit totusi ca o stare determinata statistic majoritara,obiectiv, independent de toate sistemele de
valori si stabilita in maniera practica.Pe un esantion semnificativ din populatie din punctul de
vedere al unei caracteristici psihice,se face o medie a tuturor rezultatelor obtinute, care devine
etalonul de normalitate, deviatiile intr-o directie sau alta fata de tendinta centrala fiind considerate
patologice.

Psihicul este in ultimul rand determinat si determinant,cele doua aspecte avand legatura cu
modul de a percepe influenta evolutiei cauzate de factorii si conditiile sociale.Daca privim spre
persoana si o analizam gasim psihicul determinat,modelat de scoala,de societate,de familie avand
totusi o baza determinata si ea genetic.Psihicul absoarbe toate informatiile,invata continuu si se
foloseste de treptele evolutive ridicate de predecesorii sai ca membri ai societatii in care el insusi
traieste insa in acelasi timp psihicul uman este determinant atunci cand privim dinspre persoana
respectiva spre exterior, si anume efectele pe care acesta le produce prin comportament in mediul
social.