Sunteți pe pagina 1din 3

TEMA 1- INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE

ARGUMENTAȚI NATURA CONTRADICTORIE A PSIHICULUI.

În ceea ce privește psihicul,putem distinge diferite aspecte contradictorii ale


acestuia.

Psihicul poate fi obiectiv,dar și subiectiv. Dacă ne gândim că psihicul unei


persoane dintr-o parte a lumii este independent de psihicul unei persoane dintr-o
altă parte a lumii,se poate spune că este obiectiv din punct de vedere existențial,
pe când dacă îl analizăm din perspectiva cunoașterii,poate fi subiectiv atâta timp
cât fiecare individ se implică în cunoaștere prin însușirile și particularitățile ce-i
sunt proprii, specifice.

Psihicul poate fi material prin originea lui, în sensul că se naște din materie și
evoluează odată cu ea,având la bază activitatea materială a creierului,dar poate fi
și ideal sau spiritual,prin natura lui, fiind alimentat de un conținut de imagini
sau idei dobândite în procesul cunoașterii organizate.

Psihicul apare atât în calitate de proces,cât și de produs. În calitate de proces


vizează curgerea în timp a fenomenului psihic, succesiunea transformărilor
produse în subiectul purtător al psihicului.Produsul reprezintă un concentrat,ce
se obține în urma interacțiunii subiectului cu obiectul. Aceste aspecte pot să
treacă unele în altele, adică ceea ce a fost la un moment dat proces, se
finalizează într-un alt moment ca și produs, sau invers.Ceea ce a fost produs se
transformă într-o verigă componentă a unui proces. Cunoscâmd procesul putem
anticipa caracteristicile produsului și invers.

Psihicul este înâlnit în stare latentă,dar și în stare manifestă. Complexitatea


provine nu atat din existența celor două ipostaze ale psihicului,cât din faptul că
nu întotdeana starea latentă coincide cu starea manifestă, dimpotrivă, între ele
există o netă contradicție, una gândim și alta spunem, una gândim, alta spunem
și alta facem. O asemenea situație creează mari dificultăți în interpretarea
comportamentului.Un comportament poate fi cauzat de motive diverse, la fel
cum mai multe comportamente pot avea la origine una și aceeași motivație.

Psihicul dispune de desfășurări normale, firești, dar și de desfășurări


surprinzătoare, patologice. La fel ca în cazul anterior, complexitatea psihicului
provine nu din existența acestor tipuri de desfășurări, ci din imposibilitatea
trasării unei linii de demarcație între normal și patologic. Pe un fond normal
putem întâlni manifestări mai ciudate, dar aceasta nu înseamnă că persoana este
psihopată, la fel cum pe un fond patologic întâlnim suficiente momente de
normalitate și luciditate, fără ca aceasta să însemne că persoana respectivă este
normală. Iată de ce este necesar să recurgem la o serie de criterii care să permită
diferențierea stărilor normale de cele patologice.

Psihicul este atât determinat cât și determinant. Astfel, el este provocat,


influențat de factori și condiții din afară sau chiar din interiorul lui, dar dispune
și de inițiative și acțiuni determinative. El este produs al împrejurărilor ,dar și
producător de împrejurări.

Prin psihic oamenii sunt pe de o parte încorsetați de deprinderile,


stereotipurile și automatizările ce capătă o dată cu trecerea timpului un caracter
rigid, constrângător, pe de altă parte, prin psihic oamenii își propagă forța de
inteligență și acțiune, de experiență și voință.

BIBLIOGRAFIE: Zlate, Mielu, 1994, INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE,


Casa de editură și presă ȘANSA-SRL, BUCUREȘTI
EXPLICAȚI CAUZALITATEA FORMALĂ A PSIHICULUI.

Psihicul ar fi forma pe care o îmbracă succesiunea proceselor nervoase din


creier. ( A.Cosmovici, 1996). Creierul este un organ material, între multiplele
sale procese nervoase se stabilesc numeroase şi variate raporturi, ce constituie
imagini, deci procese psihice. Psihicul este imagine, formă şi ca atare intră în
lanţul cauzal al reacţiilor umane. Cu alte cuvinte, psihicul este informaţie. Ceea
ce este programul (soft) pentru un calculator este psihicul pentru creier, pentru
organism. Spre deosebire de calculatoarele create de om, creierul este un
calculator, ce se autoprogramează mereu în funcţie de experienţă.

Cauzalitatea formală, sau structurală a psihicului este rezultatul unei relații


dintre anumite elemente. Forma se referă la structura obiectelor și are un rol
hotărâtor în desfășurarea cauzală a fenomenelor. Psihicul capătă forma pe care i-
o dictează creierul, în funcție de trăirile ,experiențele ,factorii interni și externi
persoanei noastre.

Psihicul are un rol activ, transformator. Psihicul este un sistem de orientare


şi reflectare propriu animalelor superioare şi omului. Psihicul este produs al
adapătării şi al activităţii precum şi al funcţiei sistemului nervos. Instrumentarul
său constituie totalitatea fenomenelor şi proceselor, prin care se realizează
formele cele mai complexe (psihice) de orientare şi reflectare şi care pot fi
cognitive, afective şi voliţionale. Aceste fenomene, de natură ideală, subiectivă,
diferenţiate de fenomenele materiale, obiectuale, sunt denumite fenomene
psihice.

BIBLIOGRAFIE: Cosmovici, Andrei, 1996, Psihologie


generală,Polirom, Iași