Școala Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica Vodă”

Profesor: Hoceanu Carmen Liliana

MODULUL 7: PSIHOLOGIE GENERALĂ

UNITATEA 2.

NIVELURI STRUCTURAL –
FUNCŢIONALE ALE PSIHICULUI
 „există o formă a psihicului ?”

 psihicul există şi se manifestă în variate forme: nu este omogen,

uniform, nediferenţiat, linear, uneori este mai clar, lucid, alteori mai
tulbure, obscur; în anumite situaţii ne dăm seama de noi înşine, de trăirile
noastre, în altele nu;
 psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil
legat de structurile materiale şi cuantice, o reproducere în subiectiv a
realităţii naturale obiective, un produs al condiţionărilor şi determinărilor
socio-istorice şi socio-culturale;
 psihicul cunoaşte o mare diferenţiere şi neuniformitate existenţială şi
funcţională, coexistând în 3 forme (ipostaze ale vieţii psihice): conştientul,
subconştientul şi inconştientul;

.
 CONŞTIENTUL (CONŞTIINŢA)

 cel mai important nivel de organizare a vieţii psihice (nivelul superior de dezvoltare
al psihicului);
 formă supremă a psihicului prin care se realizează integrarea subiectiv-activă a
tuturor fenomenelor vieții psihice permițând raportarea continuă a individului la
mediu;
 locul senzaţiilor şi percepţiilor, realitatea subiectivă, materia primă a vieţii psihice;
 organizează datele simţurilor, ne situează în timp şi spaţiu, este cunoaşterea a
ceea ce însoţeşte activitatea spiritului (Sillamy, 1980);
 o reproducere cu ştiinţă, în care individul dispune de o serie de informaţii, ce pot fi
utilizate în vederea descifrării, înţelegerii şi interpretării unui nou obiect, fenomen,
eveniment: psihologic, omul îşi dă seama de „ceva” anume şi îl reproduce în
subiectivitatea sa sub formă de imagini, noţiuni, impresii;
 este rezultatul condiţiilor social-istorice de formare a omului în cadrul activităţii de
muncă, care se află permanent în comunicare cu alţi oameni (un produs social): omul
este unicul dintre fiinţe capabil de autoanaliză, autocontrol şi autoapreciere;
 ”există tipuri de conştiinţă ?”
 conştiinţa implicită – primitivă, nediferenţiată, existentă şi la animalele superioare: un fel
de scenă în care se petrec evenimentele, forma în care e trăit orice fenomen, o structurare
a trăirilor prin care noi ne simţim participanţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru;
 exemplu:
o Să presupunem că ieşiţi din casă şi vă îndreptaţi spre şcoală într-o zi călduroasă de vară. Veţi constata că în
câmpul perceptiv există o multitudine de stimuli care acţionează în acelaşi timp asupra voastră. Toţi aceşti
stimuli, care formează peisajul străzii, au o acţiune difuză, adică vă oferă informaţii globale despre stradă fără o
focalizare direcţionată spre obiecte specifice. Mergând spre şcoală, vă gândiţi la orele pe care le aveţi în ziua
respectivă, probabil dacă veţi fi sau nu ascultat la o anumită materie, fără să fiţi atent la detaliile peisajului din
jur.
La un moment dat ajungeţi la o intersecţie şi doriţi să traversaţi strada. In acel moment observaţi că o maşină
se apropie în viteză de intersecţie. Atunci vă opriţi, aşteptaţi să treacă automobilul şi apoi vă angajaţi în
traversarea străzii. Să analizăm ce s-a întâmplat în acele clipe.
În momentul în care v-aţi oprit la intersecţie, lăsând automobilul să treacă, aţi avut conştiinţa faptului că ceva
vă pune viaţa în pericol. Este vorba aici despre conştiinţa implicită, care constă într-o separare confuză a fiinţei
voastre de alte obiecte sau fiinţe. Această formă a conştiinţei o regăsim în multe situaţii în care se produce o
detaşare netă, dar confuză, neexplicitată verbal, între noi şi alte obiecte pe care ştim să le manevrăm.
o Astfel, un conducător auto, când ajunge în faţa maşinii sale, scoate cheile din buzunar, deschide portiera,
urcă la volan şi apoi acţionează comenzile pentru a pune maşina în mişcare. In acest caz, el este conştient de
faptul că maşina este un obiect diferit de propria persoană, obiect pe care-l poate manevra şi faţă de care are
reacţii specifice.
o Această formă de conştiinţă o întâlnim şi la unele specii de animale: o pisică, oricât de flămândă ar fi, nu sare
de la 4 metri înălţime pentru a prinde o bucată de carne, deoarece are conştiinţa pericolului, printr-o apreciere
implicită a riscului la care se expune. Este evident faptul că, deşi pisica are implicit conştiinţa pericolului, ea nu
dispune de mecanisme verbale cu ajutorul cărora să poată explica în ce constă pericolul la care s-ar expune
dacă ar sări de la patru metri.
  conştiinţa reflexivă – conştiinţa de sine, de „eu”, specific umană: la copil ea se formează
pe parcursul dezvoltării;
 exemplu:
Atunci când vă îndreptaţi spre şcoală, în ziua toridă de vară, soarele este prea dogoritor, iar razele
fierbinţi vă ard din ce în ce mai tare. In acel moment vă gândiţi, folosind limbajul interior, că nu este
sănătos să vă expuneţi prea mult acţiunii razelor solare deoarece puteţi suferi de insolaţie. Decideţi aşadar
că ar fi bine să vă expuneţi mai puţin acţiunii razelor solare şi căutaţi să mergeţi pe la umbră pentru a vă
proteja.
Constatăm că are loc o discuţie interioară, o povestire sau un comentariu al propriilor voastre acţiuni.
Acum vorbim de o conştiinţă reflexivă sau explicită, deoarece îţi dai seama că soarele este foarte puternic
şi comentezi, folosind limbajul interior, ce trebuie să faci pentru a evita efectele nedorite.

 sentimentul de sine precedă conştiinţa de sine (explicită) - stare confuză, dinaintea

momentului, când persoana va judeca, va aprecia modul său de existenţă;
 la baza evoluţiei conştiinţei stă formarea treptată a unei scheme corporale şi a unei
imagini a propriului corp;
 a fi conştient - a fi un atribut distribuit tuturor aspectelor vieţii psihice sau doar unora
dintre acestea; conștiința e o structurare, organizare complexă, a vieţii de relaţie a
subiectului cu alţii şi cu lumea (Henri Ey);
 a fi conştient înseamnă a dispune de un model personal al lumii;
 facilitează raportarea / adaptarea continuă a individului la mediul natural şi social;
 funcţiile conştiinţei:
funcţia de semnificare sau de cunoaştere;
funcţia de relaţie;
funcţia de sinteză;
funcţia de autosupraveghere;
funcţia de adaptare;
funcţia reglatorie (de autoreglaj voluntar);
funcţia informaţional - cognitivă;
funcţia de orientare spre scop;
funcţia anticipativ-predictivă;
funcţia creativ-proiectivă;
funcţia finalistă;

Exerciții (3 minute):
1. Dați exemple concrete de activități din viața zilnică în care sunt implicate conștiința
implicită și reflexivă.
2. Care este modelul personal asupra lumii înconjurătoare ?
3. Analizați o situație de examinare și precizați care sunt momentele în care sunt implicate
conștiința implicită și reflexivă.
 SUBCONŞTIENTUL

 diferite denumiri: postconştiinţă sau preconştiinţă, inconştient normal;

 dispune de conţinuturi specifice, mecanisme şi finalităţi proprii;
 subconștientul cuprinde toate actele, care cândva au fost conștiente, dar care în prezent
se desfășoară în afara controlului conștient;
 exemplu:
Presupunem că sunteţi în camera voastră şi vă pregătiţi lecţiile pentru a doua zi în timp ce radioul este
deschis. Concentraţi asupra lecturii, nu auziţi muzica, dar dacă se opreşte radioul vă daţi seama imediat
de acest lucru. Putem spune, în acest caz, muzica este percepută subconştient, fără un control atenţional.
Atenţia era orientată spre conţinutul textului citit, iar sunetele muzicale, deşi percepute, nu sunt receptate
conştient, ci la nivel subconştient.
 subconștientul cuprinde o bogăţie inestimabilă, de unde puteţi “extrage” tot ceea ce
aveţi nevoie, pentru a trăi o viaţă splendidă, fericită şi îndestulată: ceea ce semănăm acum
în subconştient vom recolta ca efecte mai târziu, în corpul şi destinul nostru;
 exemplu:
O bucată de oţel magnetizată poate să atragă şi să ridice o cantitate de fier ce cântăreşte de 12 ori
mai mult decât ea, dar, aceeaşi bucată de oţel nu poate ridica deloc o pană. Tot astfel, există două tipuri
de oameni: pe de o parte sunt cei “magnetizaţi”, plini de încredere şi speranţă, care ştiu că s-au născut
pentru a reuşi în tot ceea ce întreprind; iar pe de altă parte sunt cei “demagnetizaţi”, plini de îndoieli şi de
teamă, de incertitudini, prejudecăţi şi superstiţii generate la un moment dat tot de noi sau interiorizate de
la alții: mintea se aseamăna cu o grădină iar noi suntem grădinarul, care plantează în tot cursul zilei
diferite seminţe (gândurile întreţinute în subconştientul propriu).
  este plasat sub nivelul conştiinţei, într-un spaţiu mai profund şi conţine totalitatea
informaţiilor stocate în memorie care pot fi reamintite, actele automate, priceperile şi
deprinderile nenecesare pentru moment, dar care sunt actualizate (aduse în conştiinţă)
atunci când avem nevoie de ele;
 exemplu:
Să ne gândim la un conducător auto experimentat. În timp ce conduce maşina, el execută, în acelaşi
timp sau serial, diferite mişcări motrice, fără un control conştient al acestora. Faptul este posibil
deoarece, prin repetiţii numeroase, mişcările motrice se realizează automat, fără o orientare a câmpului
conştiinţei spre controlul lor. La fel se întâmplă şi cu informaţiile stocate în memorie.
Noi activăm, la un moment dat, anumite informaţii din domeniul istoriei, dacă vorbim de războaiele
purtate de Ştefan cel Mare cu turcii, şi informaţii din domeniul biologiei, dacă vorbim despre adaptarea
unor vieţuitoare într-un ecosistem. Informaţiile respective sunt actualizate pentru moment, aduse în
conştiinţă pentru a fi folosite, după care revin în subconştient şi vor fi din nou activate dacă sunt
necesare într-un alt moment.
 subconştientul nu face selecţii sau comparaţii, nu poate raţiona, acceptă orice sugestie,
chiar falsă şi reacţionează docil (e impresionabil); ex.: când anume suntem impresionabili ?
 exemplu:
Dacă un hipnotizator foarte abil îi sugera unui subiect că este Napoleon Bonaparte sau chiar o pisică,
ori un câine, acesta îşi juca rolul în mod serios, cu o uimitoare exactitate. Personalitatea sa se transforma
radical pe moment, crezând cu adevărat că este ceea ce hipnotizatorul îi sugerează.
Un hipnotizator priceput poate sugera orice şi oricui: unui subiect îi poate sugera că are mâncărimi,
altuia - că îi curge nasul, unui al treilea - că este o statuie de marmură şi unui al patrulea - că îngheaţă la o
temperatură de sub 0 grade Celsius. Fiecare din aceştia va reacţiona conform sugestiei ce i-a fost
imprimată, total insensibil la ceea ce se petrece în jur sau care nu se potriveşte cu ideea sa.
 Joseph Murfy descrie în cartea ,,Puterea extraordinară a subconștientului tău”:
 exemplu ”puterea uriaşă a sugestiei”:
Să presupunem că sunteţi la bordul unui vas şi abordaţi un pasager: “Păreţi foarte bolnav. Ce palid sunteţi !
Sunt sigur ca în curând vă va veni rău de mare. Lăsaţi-mă să vă conduc în cabina dumneavoastră.” Veţi observa
că pasagerul păleşte într-adevăr. Sugestia voastră negativă este acceptată, căci se asociază cu propriile lui
temeri şi, odată ajuns în cabină, el ar suferi în realitate de răul de mare.
Desigur că, unele fiinţe reacţionează în mod diferit la aceeaşi sugestie datorită condiţionării deja prezente în
subconştientul lor şi a încrederii pe care o au în ele însele. De exemplu, dacă veţi merge la un marinar de pe
acelaşi vas şi îi veţi spune: “Prietene, ai un aer foarte trist. Nu cumva suferi de rău de mare ? Cred că în curând
indispoziţia ta se va accentua.” În funcţie de temperamentul său, el fie va râde cu poftă de gluma voastră, fie se
va arăta uşor iritat.
 autosugestia reprezintă sugestia adresată de cineva lui însuşi, cu un anumit scop
specific şi bine definit:
 exemplu:
O tânără cântăreaţă a fost invitată la o audiţie. Îşi dorise foarte mult această invitaţie dar, din cauza tracului, deja
fusese respinsă de trei ori. Tânăra avea o voce foarte frumoasă, dar îşi spunea mereu: “Poate că totuşi mă vor
accepta. În sfârşit, eu voi face tot ce pot, deşi mă simt plină de teamă şi de nelinişte.”
Subconştientul a reacţionat prompt la aceste autosugestii negative, şi, luându-le drept nişte cereri, a făcut tot
posibilul pentru a le îndeplini. În cazul relatat, cauza insuccesului a fost chiar autosugestia involuntară şi greşit
direcţionată a persoanei respective, generată de gândurile de teamă şi de emoţiile respective. Totuşi, femeia a reuşit
să-şi depăşească frica aplicând următoarea tehnică: de trei ori pe zi se izola într-o cameră, se instala confortabil într-
un fotoliu, se liniştea şi închidea ochii. Apoi începea să-şi relaxeze corpul şi mintea. Calmul psihic favorizează
pasivitatea mentală şi face ca subconştientul să fie mai receptiv la sugestii.
Tânăra a neutralizat sugestia de teamă, afirmând următoarele: “Cânt minunat, sunt calmă, liniştită, plină de
încredere în vocea mea melodioasă.” Continua să repete această declaraţie lent, clar, trăind cu intensitate
semnificaţia ei, de 5 - 10 ori într-o şedinţă. Făcea acest lucru de trei ori pe zi şi o dată înainte de a adormi. La
sfârşitul săptămânii era foarte sigură pe sine şi calmă, iar în timpul audiţiei s-a descurcat admirabil fiind, bineînţeles,
 Exercițiu:
1. Identificați situații asemănătoare în care ați folosit autosugestia negativă
(sabotori)/pozitivă.
2. Recunoașteți sugestii negative care acționează ca sabotori emoționali ?
sugestii negative
”Nu poţi să faci asta”,
“Nu vei ajunge niciodată la un rezultat”,
“Nu trebuie”,
“Vei greşi”,
“N-ai nici o şansă”,
“Mereu te înşeli”,
“Este inutil”,
“E din ce în ce mai rău”,
“La ce bun”,
“Nu e nevoie să pui atât de mult suflet”,
”Fii atent, te vei îmbolnăvi”
“Nu poţi să ai încredere în nimeni”.
 prin terapie de remodelare a procesului mental, impresiile impregnate de-a lungul
timpului vor constitui tot atâtea cauze ale eşecului în viaţa personală, ca şi în cea socială;
 autosugestia reprezintă o modalitate de eliberare de mulţimea de condiţionări negative,
care deformează comportamentul în lume, împiedicând implementarea unor obiceiuri
benefice;
Concluzie:
 rolul subconștientului este acela de a media trecerile de la inconștient spre conștient și
invers;
 este rezervorul unde se conservă amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile,
montajele intelectuale sau perceptive stereotipizate, actele, ce au trecut cândva prin filtrul
conştiinţei, s-au realizat cu efort, dar care se află într-o stare latentă, putând redeveni
oricând active, conştiente;
 trăsături ale subconştientului:
 latenţa şi potenţialitatea: conţinuturile subconştientului se menţin într-o stare latentă până când vor fi
reactivate şi disponibilizate de conştiinţă;
 coexistenţa cu conştiinţa: conţinuturile subconştientului sunt o expresie condensată, a conţinuturilor
conştiinţei, coexistând cu conţinuturile conştiinţei;
 facilitatea, servirea conştiinţei: subconştientul se pune în slujba conştiinţei, devine un „servitor” al ei;
 filtrarea şi medierea conţinuturilor: conţinuturile conştiinţei nu trec direct în inconştient, ci „se opresc”
pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi în subconştient; la fel se petrec lucrurile şi cu
conţinuturile inconştientului, care mai întâi tranzitează subconştientul şi abia apoi pătrund în conştiinţă;
 INCONŞTIENTUL

 inconştientul constituie cel mai controversat nivel de organizare a vieţii psihice;

 experiment:
Un psiholog a cerut mai multor persoane să aleagă dintr-un raft care se afla în faţa lor o pereche de
papuci de casă pe care o preferă. Menţionăm că papucii de casă erau confecţionaţi din acelaşi material,
aveau aceeaşi formă şi culoare. S-a constatat că majoritatea persoanelor au ales papucii plasaţi în partea
din stânga sus a raftului. Întrebaţi de ce au făcut această alegere, ei au răspuns că papucii respectivi sunt
de o calitate superioară, deşi, aşa cum am menţionat, nu existau diferenţe calitative.
Explicaţia alegerii făcute constă în faptul că atunci când explorăm un câmp perceptiv tendinţa noastră
este să începem explorarea din colţul din stânga sus, deoarece aşa ne-am obişnuit să procedăm atunci
când citim sau scriem un text. Psihicul are proprietatea de a reproduce, a transpune obiectivul în subiectiv
(caracterul său ideal, activ subiectiv şi constructiv), realitatea înconjurătoare în plan ideal (psihicul
impalpabil, imponderabil, inefabil, se opune lumii materiale, dar totodată o dezvăluie): tendinţa de
explorare explică preferinţa manifestată de subiecţi în alegerea papucilor de casă, şi nu diferenţele de
calitate, culoare sau formă.
 experiment: unor persoane aflate în stare de hipnoză li s-a cerut să meargă în patru labe. La
revenirea din transa hipnotică au fost întrebaţi de ce mergeau în patru labe. Majoritatea dintre ei au
răspuns că au scăpat ceva jos şi doreau recuperarea obiectului. Şi în acest caz cauza acţiunii nu era
cunoscută conştient, dar se încerca o explicare raţională;
 conținutul inconștientului:
conflictele şi traumele acumulate, dorințele, impulsurile, tendințele ascunse
fenomene şi reacţii psihice, care intervin în activitatea noastră, fără a ne da seama de
prezenţa lor, scopuri, sentimente, unele percepţii obscure ce influenţează comportamentul
posibilităţilor de acţiune existente, neactualizate
bagajul de cunoştinţe, imagini, idei achiziţionate şi care nu ne sunt utile în prezent
rezerva de acte automate, priceperi şi deprinderi, care nu sunt necesare pentru moment
 rezultate ale cercetărilor medicale asupra isteriei, hipnotismului, somnambulismului şi
disocierii personalităţii au conturat premisele inconştientului;
 fantasmele, comportamentele defensive, ca şi cele ofensive;
 rezervorul tendinţelor înfrânate, înăbuşite, refulate, frustrate;
 lapsusurile, pseudoamneziile, actele ratate, visele;
 teoria inconştientului a fost multă vreme dominată de concepţia lui S. Freud a descris
trei instanţe:
1. Sinele („id”) – care ar fi principalul sediu al inconştientului, imaginat ca un rezervor unde
„clocotesc” dorinţele noastre, instinctele. Freud a caracterizat două instincte esenţiale:
 instinctul vieţii – tendinţa spre plăcere („Libido”), pe care mereu a identificat-o cu tendinţele
sexuale;
 instinctul morţii – tendinţa spre distrugere („Thanatos”);
Ambele instincte încearcă mereu să treacă la acţiune, dar sunt frânate de a doua instanţă.
2. Supraeul „superego” – acesta este alcătuit din normele, imperativele morale, din idealul eului;
se formează datorită intervenţiei părinţilor, care înfrânează tendinţele copiilor neconforme cu
moralitatea;
3. Eul („ego”) – principalul sediu al conştiinţei, ţine cont de dorinţele prezente în „sine”, de
interdicţiile supraeului, căutând un compromis între ele, în funcţie de realitate. Acest
compromis obligă eul să alunge în inconştient (sinele) toate tendinţele, aspiraţiile, care nu se
pot realiza (fenomen numit de Freud „ refulare”).
 inconştientul apare ca haos, ca iraţional, învolburare de pulsiuni oarbe, ce nu cunosc
nici o organizare, cu efecte dezorganizatorice şi inhibitive asupra vieţii psihice, ca
ţinând chiar de patologia mintală;
 dispune de un alter ego, neagă ordinea impusă de conştiinţă, dar aduce o altă ordine,
a propriei sale subiectivităţi;
 principalele „structuri” ale inconştientului sunt:
 sistemul neurovegetativ sau autonom cu funcţiile sale (respiraţie, circulaţie, digestie
etc.);
 automatismele psihologice sau „inconştientul subliminal” exprimat de organizarea
normală a câmpului conştiinţei;
 baza inconştientă a persoanei, care conţine stadii arhaice;
 roluri:
 rol de energizare şi dinamizare a întregii vieţii psihice a individului;
 rol de facilitare a procesului creator, contribuind la realizarea unor combinări şi
recombinări spontane;
 rol de asigurare a unităţii Eului, prin faptul că este principalul depozitar al programelor
informaţionale şi al tensiunilor motivaţionale pe baza cărora, prin organizare specifică,
se emancipează conştiinţa;
 RELAŢIA DINTRE CONŞTIENT ŞI INCONŞTIENT

 fiecare îşi are propriile sale conţinuturi, mecanisme şi legităţi proprii care nu pot fi reduse unele
la altele
 inconştientul poate funcţiona şi atunci când structurile conştiente sunt destrămate
 relaţii dinamice vitale:
 conştientul şi inconştientul sunt momente funcţionale inseparabile ale psihicului uman
 conținuturile psihice conştiente se stochează în inconştient: nu sunt inactive, ci însoțesc pe
cele conștiente, le tensionează în funcţie de împrejurări
 conștiința apare ca un factor declanșator al comportamentului uman, ca mecanism de
sistematizare şi valorizare a structurilor inconștientului
 inconştientul activează, modifică descărcările energetico-informaţionale ale conştientului
 conştientul restricţionează şi stabilizează inconştientul
 între conştient şi inconştient nu există o simpla suprapunere de faze energetice sau o simpla
succesiune de fenomene întâmplătoare
 relaţiile circulare: oricare dintre conținuturile conştientului trece în inconştient, pentru ca în
urma germinației să treacă din nou, nu neapărat toate, în conştient
 relaţiile de subordonare integrativă: subordonarea şi dominarea unuia de către celălalt
 relațiile de echilibrare: realizarea unui uşor balans între stările conştiente şi cele inconştiente,
fără predominanţa vădită a unora sau altora