COMUNICARE ŞI LIMBAJ

1. Noţiuni de bază
2. Scopurile si rolurile comunicării;
3. Formele comunicării;
4. Funcţiile comunicării si limbajului.
Comunicarea= act tranzacţional, fundamentala ptr. viata personală,
sociala a individului.
Notiunile de comunicare, limba, limbaj = polisemantice.
Comunicarea = definita ca forma particulara a relatiei de schimb intre 2
sau mai multe persoane, grupuri.
CLAUDE LEVI- STRAUSS  societatea interpretata de pe pozitiile unei
teorii a comunicarii. In societate sint posibile 3 tipuri de schimburi
( comunicari ) :
1. schimbul femeilor intre grupuri;
2. schimbul bunurilor materiale;
3. schimbul mesajelor intr-o limba comuna interlocutorilor.
CLAUDE FLAMENT : „ pentru noi exista comunicare cind exista schimb de
semnificatii”.
NORBERT SILLAMY : caracter de feed-back al comunicarii.
ANZIEU si MARTINI : elemente componente ale comunicarii; esential ptr.
actul comunicarii sint:
a. relatia dintre indivizi
b. schimbul, transmiterea, receptarea de semnificatii;
c. modificarea voita sau nu a comportamentului celor angajati.
CONTINUT VARIAT = continut informational, afectiv- emotional,
motivational, volitiv.
Ce se comunica? 3 tipuri de informatii : - cognitive ( continutul semnelor
lingvistice);
- indiceale ( centrate pe locutor cu scopul definirii si controlarii rolului lui
in timpul comunicarii).
- injonctive sau conative ( schimbate intre interlocutori ptr. a face sa
progreseze comunicarea spre realizarea unui scop).
MIJLOACELE COMUNICARII= clasificare dupa axe opuse 
Vocal/ nonvocal ( cuvinte/ gesturi, atitudini)
Verbal/ nonverbal ( cuvinte / noncuvinte) combinarea axelor duce la :
1) vocal- verbal
2) vocal- nonverbal

- nonvocal – verbal
-nonvocal- nonverbal.

1
Clasificarea nr.2 : - lingvistică
- paralingvistică
- extralingvistică.
SPECIFICUL COMUNICĂRII = combinare de conţinut mijloc de
comunicare.
Informaţia cognitivă + mijloc linvistic, paralingvistic ( GESTURI-
SUBSISTUT AL CUVINTELOR).
Informarea injonctivă + mijloace paralingvistice;
Informarea indiceală  transmisă prin toate mijloacele = limba,
limbaj.
LIMBA = totalitatea mijloacelor lingvistice ( fonetice, lexicale, gramaticale
) ce dispune de o organizare ierarhică potrivit unor reguli de ordonare.
= sistem inchegat de semne ( cuvinte ) şi de reguli gramaticale stabilite
social- istoric.
= dat obiectiv în raport cu individul;
= depinde de existenţa colectivităţii umane, a poporului, a naţiunii.
= extraindividuală.
LIMBAJ = DEFINITIE= activitatea psihică de comunicare între oameni
prin intermediul limbii.
DIFERENŢIERI intre LIMBĂ şi LIMBAJ:
a. în timp ce limba este un fenomen social ( elaborată de societate ),
limbajul este un fenomen individual, ( individualizare în plan fiziologic,
plan psihologic,cu o manifestare personală şi diferită ).
Rubinstein : - limbajul este limba în acţiune-.
b. dacă limba este extraindividuală, limbajul este MIJLOCUL DE
VEHICULARE al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii în
elemente proprii, ptr. ac. fiind necesară conştientizarea laturii fonetice,
grafice şi semantice a cuvintelor.
DIFERENŢA dintre COMUNICARE/ LIMBAJ.
Sfera comunicării= mijloace verbale + mijloace nonverbale.
Sfera limbajului= comunicare verbală + mijloace lingvistice.
VALER MARE  între comunicare şi limbaj există relaţii de coincidenţa
parţială a sferelor.
Limbajul continuă să funcţioneze si atunci cînd omul nu comunică cu
nimeni.
In realitate cele 2 fenomene sint indisolubil legate între ele.=> limbajul
elaborat, constituit intervine în desfăsurarea tuturor formelor de
activitate umană, inclusiv în procesul comunicării nonverbale.
COMUNICARE VERBALĂ ( LIMBAJUL).
Definire: „ un vehicol ce transportă intenţii, atitudini, un simplu mijloc

2
de transmisie a informaţiilor, care circulă fără rezistenţă de la un sistem
cognitiv la altul”.
Limbajul = tip aprte de conduită, verbală, ( face parte din familia
conduitelor simbolice= desen, gesturi, scris, diverse alte coduri).
Probleme investigate :
1. perceperea limbajului;
2. înţelegerea discursului;
3. memorizarea frazelor, textelor;
4.achiziţia si producerea limbajului.
WUNDT = psihologii au început studiul l. Cu investigarea relaţiei dintre
fenomenele externe ale producerii si perceperii sunetelor, si procesul
intern al gîndirii.
BUHLER ( critică pe Wundt) = l. ca evenimente externe, obscure procese
mentale poziţie ce se va radicaliza în behaviorism.
WALLON, VÎGOTSKI, LURIA, PIAGET = scoala constructivistă, preocupaţi
de investigarea achiziţiei l.
Problema principală controversată, probl. achiziţiei limbajului =
1. Innăscut  teorii nativiste, sintem echipaţi ptr. vorbire;
GRAY enumeră capacităţile înnăscute ale vorbirii: - structuri anatomice,
preferinţa de a asculta, de a vorbi, de a distinge toate sunetele de bază
ale vorbirii......mecanisme ce fac posibilă trecerea printr-o serie de faze
( gîngurit, lalaţiune).......arii specializate ptr. vorbire din creier – Broca,
Vernicke.
CHOMSKY 3idei : a) explicarea structurilor lingvistice de suprafată;
-stabilirea regulilor ce transformă structurile profunde în structuri de
suprafată.
-dezvoltarea regulilor de transformare = gramatica generativă;
b) distincţie între conceptul de competenţă lingvistică si conceptul de
performanţa lingvistică.
c) considerarea limbajului ca fiind înnăscut= maturizarea creierului se
face prin developarea în sens fotografic a unor structuri deja existente si
nicidecum prin învăţare.  omul se naste predispus să înveţe limbajul în
anumite moduri.
O facultate de limbaj determinata genetic, precizează o anumită clasă de
gramatici omeneste accesibilă.
El a fost acuzat de adultocentrism, a pierdut din vedere că dezvoltarea
cognitivă, si cea a limbajului sînt interactive.
Teoriile învăţării limbajului au fost dezvoltate de behavioristi si
constructivisti.
SKINNER = Comportamentul verbal vine cu triada stimul- reacţie –
întărire.( recompensă).

3
PIAGET = contribuţie semnificativă în ilustrarea caracterului dobîndit al
limbajului.
El are 3 concepte esenţiale :
1) interacţionism – relaţii de interacţiune reciprocă între organism
mediu)
2) constructivism – rol activ al organismului, caracter progresiv al
elaborării structurilor
3) echilibrul – sisteme reglatoare ce permit acţiunea organismului
împotriva factorilor perturbatori si reechilibrarea structurilor interne.
Ipoteza piagetiană = natura si originea limbajului este continuitatea
functională iîntre sistemele reprezentative cele de tratare a informaţiilor.
Schema lui este : imagini mentale—simboluri—semne vorbire.
In 1975 a avut loc celebra dispută între Piaget si Chomsky, controversa
dintre inneism si constructivism.
Piaget = structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr-o
organizare de accţiuni succesive exercitate asupra obiectelor;
-există o inteligenţă general umană care este aptă să transforme în
realitate potenţele organizatoare elementare ale creierului, în diferite
forme din ce în ce mai complexe.