Psihologie cognitiva – curs 3 – 29.10.

2003

Principiile gestaltiste

Prelucrarea primara si secundara a informatiilor vizuale

Principiile la care facem referire in recunoasterea obiectului sunt:

-principiul proximitatii – elementele aflate in proximitatespatiala sunt grupate intr-o

singura unitate perceptiva;
-principiul similaritatii – elementele similare sunt percepute cand sunt grupate in
aceeasi unitateperceptiva contrapusa altora;
-principiul bunei cintinuari – la intersectia a doua contururi, ele sunt percepute dupa
continuarea cea mai simpla;
-principiul inchiderii – conturul ocluzat al unei figuri este inchis dupa configuratia de
vizibilitate.

Versiunea generalizata a aceastor principii este:

-stimulii vizuali sunt in asa fel grupati incata sa rezulte configuratia cea mai simpla.
Aceasta lege este conforma cu finalitatea sistemelor cognitive umane, respectiv adaptarea la
mediu.
-cu cat este mai economicos organizam multimile de elemente, cu atat mai usor procesam
informatia despre ele, determinand reactii adaptative rapide din partea subiectului.
Mecanismele de gruparea a stimulilor vizuali – sun ta innascute sau nu?
Prezenta lor poate fi constatata din primele luni de viata si chiar daca nu sunt integral
determinate genetic exista o predipozitie a sistemului nervos uman, pentru organizarea
stimulilor din spatiul vizual.
Principala functie este separarea figurii de fond, a obiectului de mediu prin organizarea
elementelor componente ale acestora.
Acest principiu realizeaza o categorizare neintentionata a elementelor din campul vizual.
S-a creat un model numit recunoastere prin componente, sau RBC care porneste de la
intrebarea “care sunt prelucrarile ulterioare care se finalizeaza in recunoastere”.
Acesst model porneste de la tendinta cotidiana a subiectului uman de a segemnta
obiectele compelxe, in parti componente.
Partile in care sunt descompuse obiectele,pot fi considerate volume primiteve
geoni(geometrie).
 2

Un obiect complex poate fi specificat astfel prin geoni componenti si modul de dispunere
al lor.
Acest model a fost initializat si conceput de Bedermancare sustine ca intreaga
diversitate obiectuala ar putea fi redusa la 24 de geoni si contributiile dintre acestia.
Segmentarea obiectelor se face de regula in zonele de concavitate si datorita acestui
lucru, fragmentarea obiectelor complexe, in parti componente, are loc in zonele de concavitate
maxima care ofera maximum de informatie asupra structurii si partilor obiectelor.
Concluzie: dupa extragerea contururilor din obiectul real sunt initiate doua modele
paralele de detectare a proprietatilor non accideantale si de segmentare a obiectului in zonele de
concavitate locala.
Rezultatul consta in reducerea oricarui obiect complex la un set de geoni aflati in
anumite relatii topologice.
Aceasta modelare activeaza modele ale obiectelor existente in memorie, modele
reductibile la geoni si combinatiile lor.
Pe baza acestor corespondenti are loc identificarea obiectului.
Modelul se valideaza sub aspectul consistentei prin implementare pe calculator si
valoorifica caracteristicile fizaice ale sistemului, urmarinnd ca rezultatul calculelor sa fie
echivalent cu output-ul proceselor cognitive.
Un argument in favoarea modelului este oferit de recunoasterea semnelor din realitatea
inconjuratoare- sala de birou, strada etc.
Procesarea secundara a informatiei porneste de la schita intermediara(2 D), de la acest
nivel subiectul cunoaste: contururile obiectului daca se deplaseaza, adancimea in spatiu,
deplasarea, repreazentarea este centrata pe subiect, se identifica caracteristicile non
accideantale, contururile se organizeaza pe principii gestaltiste, imaginea intermediara este
segmentata in zonele de cavitate maxima, generand geoni, geoni activeaza in memorie obiectele
din realitate, recunoasterea se face prin corespondenta imaginii intermediare, reprezentarea in
memorie – sunt toate prelucrari accidentale.

Alte modele de recunoastere:

1. Modelul analizei de trasaturi fizice: porneste de la premisa conform careia

recunoasterea obiectelor se bazeaza pe detectarea unor trasaturi fizice distincte.
Intelegem prin trasatura fizica distincta, orice caracteristica vizibila a unui obiect pe baza
careia acesta poate fi identificat indiferent de imprejurari.
Se presupune ca orice obiect poate fi diferit printr-o multime unica de trasaturi fizice.
Prelucrarea in formatiei din mediu se face dupa principil economiei cognitive, adica
sistemul cognitiva nu prelucreaza mai multa informatie decat atata cat are nevoie.
Rezulta ca prelucrarea informatiei din mediu sporeste datorita numarului detectorilor de
trasaturi la speciile dezvoltate:
-detectorii de trasaturi au cateva proprietati comune:
 3

a.sunt organizati modular,

b.sunt in marea parte predestinati genetic,
c.au o informatie abstracta.

Concluzie – abstractizarea poate fi intalnita incepand cu nivelurile elementare de

prelucrarea informatiei.
Important este ca desi obiectele simple pot fi identificate pe baza extragerea trasaturilor
fizice, cu cat obiectele devin mai complexe, unitatea de baza a recunoasterii devine combinatia
de trasaturi fizice-geoni si, sau configuratiile gestaltiste.