6.

2 Teorii si modele asupra microgrupurilor sociale:

- caracterizare generala a fiecariui model
- implicatii psihosociale al acestora
Il fac imediat – diseara!!!

6.1 Microgrupuri sociale:

- definitie
- caracterizare generala
- clasificare
- functii

Def.: microgrupul e un fel de organism care ia nastere din interactiunea

indivizilor; nu inseamna suma indivizilor; intelegere, influentare reciproca de unde
rezulta altceva si care reuseste sa se manifeste ca o unitate.
Natural (ex. familia, grupul de copii, comunitatile de batrani

Grup
Artificial (ex. la facultate, la serviciu)

Microgrupul e un ansamblu de indivizi(subiecti) intre care exista relatii directe,

nemijlocite de tipul fata in fata. Limita superioara a unui microgrup este acea limita care
nu mai presupune relatii nemijlocite, de tipul fata in fata.
In urma acestor relatii rezulta functii si _____ _____calitati naturale care nu sunt expresia
insumarii calitatii partilor componente.
Microgrupul este un sistem complex de autoreglare.

Clasificare:
1) dupa modul de formare
2) dupa nr. de membrii: -primare(2-25)
-secundare(mai multe grupuri primare)
-tertiare – multimile
3) dupa modul de formulare a normelor din interiorul grupului:
- formale
- informale(ex. grupul de prieteni
4) dupa natura actiunii desfasurate: -scolare
-militare
-profesionale
-de creatie etc.
5) dupa durata de functionare: -temporare
-permanente/cvasipermanente
6) dupa modul de interactionare a subiectului cu grupul:
-de apartenenta
-de referinta
-de presiune

Functiile microgrupurilor
 1) racordarea problematicii individului la problematica sociala;
1) prin intermediul grupului se satisfac trebuintele psihologice ale membrilor;
nu exista o alta cale de a satisface trebuintele de integrare, de comunicare, de afectiune,
de comparatie;
2) capacitatea grupului de a face legatura cu alte grupuri;
3) integrarea actiunii specifice grupului in actiunea generala sau sectoriala a
societatii globale.

6.3 Structura socioafectiva a microgrupurilor:

- definitie
- caracterizare generala
- functii
- factori implicati psihosocial in alegerea sociometrica
- sociograma
Structura socio-afectiva

Afectivitatea reprezinta elementul de fundal al vietii noastre personale si sociale.

Tehnica sociometrica (Moreno):
- se alege un criteriu sociometric(profesional/extraprofesional)
- se pun intrebari
- se alatura o matrice
- daca se ridica la patrat matricea, se determina legatura prin
releu(de gradul unu); o legatura pozitiva prin releu tinde sa se
transforme intr-o relatie directa. O legatura negativa prin releu
tinde sa se transforme intr-o relatie pozitiva(se produce o
apropiere ) directa
- daca se ridica la cub rezulta o legatura de gradul 2

indicele sociometric Is = (n+-n-)/(N-1)

6.4 Structura comunicatiei in microgrupuri:
- definitie
- caracterizare generala
- functii
- analiza tipurilor de retele de comunicare

Structura comunicatiei

Def.: comunicarea reprez. conditia esentiala a functionarii oricarui sistem social si a

desfasurarii activitatilor prin care se realizeaza sarcina constitutiva.
Clasificarea formelor de comunicare intergrupala se poate face dupa mai multe criterii: a)
in functie de directia pe care se realiz., comunicaera se poate desfasura
pe orizontala sau pe verticala;
b) dupa modul de implicare a participantilor in actul comunicarii, aceasta
poate fi unilaterala sau bilaterala;
 a) in functie de obiectivele propuse si modul de untiliz. a informatiei vehiculate,
poate fi instrumentala sau de consum;
b) dupa numarul persoanelor implicate, comunicaera poate fi biunivoca sau
multivoca;
c) dupa modalitatile folosite pt. codificarea si transmiterea informatiei, poate fi
verbala sau nonverbala.

Functiile comunicarii in cadrul grupurilor sociale

a) asigura organizarea grupului, coordonarea activitatilor de realizare a sarcinilor si

rezolvarea problemelor curente;
b) mijloceste contactul psihologic intre membrii grupului, conditie a satisfacerii
trebuintelor psihologice ale acestora(de comunicare, afectiune etc.);
c) conditioneaza coeziunea, prin uniformizarea valorilor, normelor, credintelor si
atitudinilor care fundamenteaza viata de grup;
d) fundamenteaza formarea palierului simbolic al vietii de grup; prin acesta, grupul
se obiectivizeaza, se justifica si se manifesta in plan intergrupal, organizational si
sociocultural;
e) faciliteaza realizarea integrarii sociale si influentei formative a grupului asupra
membrilor sai si invers; ac. e o conditie a formarii ansamblelor interactionale care
dau unitate sistemului grupal.

Retelele de comunicare

Reteaua de comunicatie e definita de totalitatea legaturilor stabile prin intermediul carora

se transmit informatiile intre membrii.
Reteaua poate avea caracter formal sau informal, permanent sau temporar, activ sau
latent.
Retelele pot fi reduse la cateva tipuri generale: lant, cerc, stea, ramificata, mixta si
completa.
Fiecare retea e caracteriz. printr-o serie de indicatori:
- Distanta reprez. numarul de verigi pe care informatia trebuie sa
le parcurga pt. a ajunge de la un membru (sursa) la un alt
membru(destinatar).
Pt. calcularea distantei totale (D) – se insumeaza valoarea
distantelor pt. fiecare membru al grupului (D = Σ d)
- Centralitatea ( C ) – reprez. raportul dintre distanta totala (D)
si distanta individuala (d), valoare normalizata prin raportare la
numarul de membrii ai grupului (N); deci C = D/N.d
- Gradul de conexitate (Gc) – e definit ca nr. minim de verigi a
caror eliminare duce la intreruperea (fragmentarea) retelei de
comunicatie
- Gradul de completitudine (sau de saturatie – Gs) – e dat de
raportul dintre nr. real de conexiuni intre membrii unui grup (n)
si nr. maxim posibil: Gs = 2.n/N(N-1).
 Cu cat distantele sunt mai reduse, cu atat desfasurarea activitatii e mai
facila(blocajele sau distorsionarile mesajelor fiind mai reduse).
Se constata o stransa corelatie intre pozitia unui membru in structura retelei de
comunicatie si satisfactia obtinuta in urma participarii la viata de grup: pozitia mai
centrala duce la o satisfactie mai mare iar pozitia periferica duce la o satisfactie mai mica;
deci indicele personal de centralitate e un indicator implicit de prognoza: a profunzimii
implicarii unui membru in rezolvarea sarcinii, a asumarii responsabilitatilor.
Retelele cu grad redus de conexitate sunt f. vulnerabile la aparitia blocajelor aparute la
nivelul unei verigi, putand paraliza sau fragmenta activitatea grupului; cu cat indicele de
saturatie e mai mare, cu atat reteaua e mai putin sensibila la ac. fenomene.

Forma generala a tipurilor de retele, alaturi e principalii lor parametrii structurali si

fucntionali:
1. Retea lant A-B-C-D-E-F-G
2. Retea cerc A---B ---C---D---E

F---G
E
3. Retea stea A
B--------D--------F
C G

4. Retea ramificata A—B—D—E—F—G

C
5. Reteaua mixta A--- B---C----D---E---F

G H--- I J
6.5 Structura autoritatii in microgrupuri:
- definitie
- caracterizare generala
- functii
- analiza tipurilor de retele de comunicare
- factori implicati psihosocial in formarea autoritatii personale

Structura autoritatii

Def.: structura autoritatii – reprez. ierarhizarea formala sau informala a membrilor unui
grup, in fct. de capacit. de a influenta comportamentul celorlalti membrii.
Structura autoritatii formale(sau a puterii institutionale) se refera la atributiile diferitelor
pozitii din cadrul grupului, care pot fi exercitate cu grade diferite de competenta,
experienta si autoritate.
Trebuie facuta o distinctie intre putere si autoritate:
Def.: puterea – reprezinta capacitatea unui subiect de a determina modificarea
comportamentului la nivelul unei tinte prin diferite mijloace (ex. persuasiunea ).
Def.: autoritatea – reflecta recunoasterea ascendentei unei persoane in cadrul unei
colectivitati, mai ales datorita calitatilor personale.
In exercitarea puterii si autoritatii in cadrul grupurilor e foarte important raportul dintre
structurile formale si informale; raporturile pot fi: de convergenta, divergenta,
complementaritate, competitie sau conflict.
Cei mai importanti factori psihosociali care det. gradul de autoritate al unui membru sunt:
1) Statutul sociometric: raportul dintre alegerile si respingerile
socioafective pe care le realizeaza in cadul grupului; ac. factor e
esential in cadr. grupurilor informale;
2) Competenta profesionala: capacitatea de rezolvare a problemelor
tehnice; are o pondere cu atat mai mare cu cat sarcina e mai import. si
mai dificila;
3) Pozitia formala in ierarhia grupului: statutul ocupat in
organigrama(schema de organizare a unei unitati sociale; cuprinde
strucura sociala oficiala sau formala, adica nivelurile ierarhice ale
membrilor) organizatiei sau institutiei careia ii apartine grupul si
puterea cu care e investit de nivelul ierarhic superior;
4) Statutul sociomereic extragrupal: pozitia ocupata in mediul social
caruia ii apartine (prin familie, instructie, sistem de relatii extragrupale,
situatie materiala etc.);
5) Nivelul de cultura generala: e vorba mai ales de acele zone ale culturii
generale care interfereaza cu activitatea grupului,precum si cu
trebuintele si sensibilitatile culturale ale membrilor sai;
6) Accesul la informatie, initiativa si capacitatea de asumare a riscului;
Situatia ideala este cea a dezvoltarii unor structuri complementare, in care structura
informala e orientata spre satisfacerea trebuintelor psihoindividuale ale membrilor, iar
structura formala e centrata pe realizarea sarcinii.