Disciplina TEHNOLOGIE HOTELIERĂ ȘI DE RESTAURANT

Disciplină de specialitate, obligatorie

Curs = 2 ore
Seminar = 2 ore
Numărul de credite = 5
EVALUARE
Curs:
Examinare finală - Examen scris = 60%
Seminar:
Activitate la seminar şi proiectul realizat - Calitatea proiectului realizat = 40%
Standard minim de performanţă:
Pentru absolvirea acestei discipline este necesară obținerea unei note finale de minim 5
(cinci).
Notele acordate sunt între 1 (unu) și 10 (zece).
Studenții trebuie să abordeze fiecare problematică (întrebare, aplicație practică) din cadrul
subiectului de examen.
Examenul este scris și durează 60 minute.

BIBLIOGRAFIE
Băltărețu, A. – Evoluții și tendințe în turismul internațional, Editura Pro Universitaria,
Bucuresti, 2006.
Cristureanu, C. – Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2006.
Firoiu, D și colectiv. – Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor, Editura Pro
Universitaria, Bucuresti, 2006.
Florea, Constantin – Serviciile în Restaurant și Bar, Editura A.P.P., 1995.
Hall, M.C., Ritchart, M. – Gastronomy, food and wine tourism, Editura Butterworth-
Heinemann, Oxford, 2006.
Lupu, N. – Hotelul – economie și management, Ediția a VI-a, Editura C.H. Beck, București,
2010.
Nedelcu, A. – Geografia turismului, Editura Universitară, București, 2015.
Nicolescu, R. – Tehnologia restaurantelor, Editura Inter Rebs, București, 1998.
Symons, M. – Gastronomy as a tourist product: the perspective of gastronomy studies, U.K.,
Routledge, 2002.
Stavrositu, S. – Ospitalitatea în turismul românesc, secolele XIX, XX, XXI. Vacanțe plăcute
în stațiunile din România, Editura Arta serviciilor în turism, Constanța, 2010.
Stănciulescu, G. – Managementul operațiunilor în turismul de evenimente, Editura A.S.E.
București, 2010.
*** WTO (2016) – World Trade Report.
*** WTO (2018) – World Trade Report.
 INDUSTRIA OSPITALITĂȚII-INDUSTRIA TURISMULUI

INDUSTRIA OSPITALITĂȚII
Cuprinde industria serviciilor de cazare și industria serviciilor de alimentație care sunt
consumate în afara locuinței individuale sau familiale.
Denumirea industriei ospitalității pleacă de la sensul originar al noțiunii de ospitalitate =
acțiunea de a primi și a găzdui pe cineva.
Industria ospitalității nu se suprapune cu industria turismului, între cele două existând însă o
rețea de legături, între câteva componente mai imporatnte, care transformă sectorul ocupat de
cele două componente într-unul dintre cele mai mari sectoare ale economiei.
UNWTO definește termenul de industrie a ospitalității ca fiind ‘’totalitatea organizațiilor,
firmelor și instituțiilor care oferă ca prim serviciu cazare și alimentație, atât pentru
turiști, cât și pentru populația din comunitatea locală‘’.
Asociat inițial activității hoteliere și utilizat în sintagma ‘’industrie hotelieră‘’, atributul de
industrie este justificat de amploarea și conținutul acestei componenete fiind dat de:
- caracteristicile investițiilor care prin mărime și și modul de recuperare sunt simultane
cu cele din industriile consacrate;
- producția acestor servicii este una intensivă în muncă.
Unii dintre autori limitează conținutul industriei ospitalității la serviciile de cazare și
alimentație, aceste două prestații sunt oferite în aceleași incinte.
Alți autori consideră ca făcând parte din industria ospitalității și serviciile de agrement și a
celor de comercializare a produselor sau a altor activități, precum transporturile, sănătatea sau
educația.

INDUSTRIA TURISMULUI

Serviciile de cazare și alimentație au un rol distinct, esențial și primordial în ansamblul

prestației turistice, fiind prin natura și conținutul lor, serviciile de bază ale consumului
turiștilor la locul de petrecere a vacanței.
Industria hotelieră este considerată ca făcând parte din industria serviciilor de primire turistică
primară, adică de totalitatea structurilor de primire care furnizează turiștilor servicii de cazare
și alimentație.
Industria serviciilor de primire turistică secundare este reprezentată de totalitatea structurilor
de primire care oferă dosr servicii de cazare.
Alimentația publică, din punct de vedere economic și social, este considerată drept un stadiu
avansat de pregătire a hranei pentru populație și este influențată puternic de următorii factori:
- nivelul de dezvoltare economică (Japonia versus Sudan);
- condițiile de viață și de muncă (Olanda versus Ruwanda);
- structura demografică, profilul ocupațional și mentalitatea locuitorilor (Italia
versus Etiopia).
O contribuție importantă la dezvoltarea acestui sector în dinamică și structură revine
fenomenului turistic, în toată complexitatea sa.
Sectorul ospitalității are o poziție dominantă în cadrul industriei turismului datorită:
- încasărilor substanțiale generate în mod direct;
 - asigură milioane de locuri de muncă;
- are cel mai pronunțat caracter internațional, ca ramură a sectorului turistic.

INDUSTRIA HOTELIERĂ

Este o componentă importantă a industriei ospitalității și reflectă pe deplin particularitățile

întregului sector:
- este eterogenă;
- este afectată de sezonalitate;
- utilizează un volum ridicat de muncă cu calificare medie;
- este intensivă în capital.
Caracteristici ale industriei hoteliere
Industria hotelieră, componentă a industriei ospitalității, are ca domeniu de referință totalitatea
proceselor desfășurate în unitățile de cazare, generate de primirea, sejurul și plecarea
călătorului.
Fiecare unitate turistică de primire are anumite particularități. Astfel, între serviciile prestate
în diferite hoteluri pot exista elemente identice din punct de vedere structural, dar pot exista și
elemente de diferențiere, precum: calitatea serviciilor, comportamentul personalului etc.
Industria hotelieră manifestă multă receptivitate față de nevoile turiștilor, evoluează în
interdependență cu activitatea turistică.
Legătura dintre activitatea turistică și industria hotelieră este una reversibilă. Astfel, industria
hotelieră și respectiv calitatea serviciului de cazare influențează nu numai dinamica
turismului, în general, ci și eficiența acestuia.
Serviciul de cazare hotelieră favorizează o mai bună utilizare a potențialului existent, a
resurselor umane și a capacității bazei tehnico – materiale, fapt ce conduce la realizarea unor
coeficienți superiori de exploatare.

Complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu, de

atractivitate a produsului turistic și, indirect, de creșterea eficienței comercializării lui.
Printre principalele caracteristici ale industriei hoteliere se pot menționa:
- Adaptabilitatea la nevoile turismului (reprezintă de fapt una dintre caracteristicile
importante ale industriei hoteliere):
- Serviciul de cazare este rezultatul combinării unor prestații de bază și a unora
complementare (auxiliare) la realizarea cărora participă unitatea hotelieră și personalul
acesteia, precum și alte verigi din interiorul sau din afara industriei turistice;
- Sezonalitatea in domeniul hotelăriei este rezultanta concentrării cererii în anumite
perioade ale anului sau săptămânii, în funție de specificul său (pentru turismul de
litoral în zona de climă temperată, turismul montan pentru practicarea sporturilor de
iarnă etc.) și se manifestă prin variația corespunzătoare a producției și, respectiv, a
ofertei de servicii. În schimb, suprasolicitarea serviciilor de cazare în perioadele de
vârf și diminuarea cererilor sau chiar absența lor în extrasezon se reflectă negativ
asupra gradului de utilizare a bazei materiale și a personalului și, implicit, asupra
eficienței activității;
- Imposibilitatea stocării și păstrării serviciilor turistice de cazare, ca și dependența lor
de structurile materiale și de personal, caracteristici ce impun preocupări deosebite în
direcția cunoașterii și anticipării evoluției cererii și mai multă elasticitate în organizarea
activității.