Sunteți pe pagina 1din 46

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea Economia Comețului, Turismului și Serviciilor

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific Absolventă


Prof. univ. dr.Valentin Niță

Iaşi

2010

1
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea Economia Comețului, Turismului și Serviciilor

Analiza elementelor
componente ale produsului
hotelier

Coordonator ştiinţific Absolventă


Prof. univ. dr.Valentin Niță

Iaşi

2010

2
Cuprins

Introducere…………………………………………………………...……………………………1
Capitolul 1. Conceptul de produs turistic şi elementele componente……………………………..3
1.1 Produs turistic- Produs hotelier ……………………………………………………….3
1.2 Servicii de cazare hotelieră…………………………………………………………...7
1.3 Serviciile unităţilor de alimentaţie…………………………………………………...10
1.4 Servicii de agreement………………………………………………………………...13
Capitolul 2. Prezentarea societăţii S.C Trorusul S.A.....................................................................17
2.1 Scurt istoric..................................................................................................................17
2.2 Prezentarea activităţilor şi serviciilor oferite………………………………………...18
2.3 Structura organizatorică şi prezentarea departamentelor.............................................25
Capitolul 3. Analiza principalilor indicatori ai activităţii societăţii S.C Trotusul S.A…………..29
3.1 Analiza principalilor indicatori economico-financiar………………………………..29
3.2 Indicatori de sezonalitate…………………………………………………………….34
3.3 Indicatorii volumului de activitate…………………………………………………...37
Concluzii şi propuneri……………………………………………………………………………39
Bibliografi………………………………………………………………………………………..42
Anexe…………………………………………………………………………………………….43

3
INTRODUCERE

Turismul reprezintă un fenomen economico – social specific civilizaţiei moderne,


puternic ancorat în viaţa societăţii şi influenţat de evoluţia acesteia. Adresându-se unor segmente
largi şi răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaşează printr-un înalt dinamism,
atât la nivel naţional cât şi internaţional. Complexitatea fenomenului turistic plasează într-o
poziţie centrală prestatorul de servicii turistice, obligat să se implice într-un fel sau altul în toate
celelalte activităţi care au atingere cu turismul.
De fapt, pentru companiile prestatoare de servicii, activitatea se bazează pe competenţa
personalului, una dintre cele mai valoroase resurse ale unei firme de turism fiind resursele
umane.
Industria hotelieră, apreciată în cele mai multe ţări că o activitate autonomă, distinctă a
domeniului turistic, reuneşte într-un sistem coerent toate procesele desfăşurate în unităţile de
cazare generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul acestui domeniu a evoluat
pe măsura dezvoltării capacităţilor de cazare şi a implicării lor în activitatea turistică,
amplificându-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii. Studierea unei firme de turism se deosebeşte
esenţial de cea a unei firme de comerţ tocmai prin faptul că produsele acesteia sunt de fapt
servicii şi pentru care prima impresie, data de ambianţă, comportamentul personalului este foarte
importantă. Acestea reprezintă elemente de materializare a serviciului, mod de punere în practică
şi realizarea prestaţiilor.
Am ales această temă şi anume “Analiza elementelor componente ale produsului
hotelier” în primul rând pentru că face parte din domeniul turismului, domeniu pe care îl refer
din cele trei studiate şi anume turismul, comerţul şi serviciilor, dar care totodată le reuneşte pe
toate acestea trei într-un singur concept.
Practica de specialitate din domeniul turismului pe care am efectuat-o în anul II de studiu
a cântărit foarte mult în decizia mea de a alege această temă, iar workshopul de la Durau mi-a
confirmat că această alegere a fost una inspirată. Un alt element care a influenţat alegerea acestei
teme este şi faptul că doresc să lucrez în acest domeniu, iar prin intermediul acestei lucrări am
învăţat şi aprofundat multe cunoştinţe, pe care le-am observat puse în practică la Hotelul Trorus
din Oneşti, judeţul Bacău.

4
Obiectivele urmărite de mine în realizarea acestei lucrări sunt urmaoarele: însuşirea unei
game cât mai largi de cunoştinţe din acest domeniu, analizarea fiecărui element în parte din
cadrul produsului hotelier, dar şi analiza principalilor indicatori şi anume cei economico-
financiari, indicatorii sezonalităţii şi indicatorii volumului de activitate. Aceşti indicatori ajuta la
aprecierea performantei şi la stabilirea poziţiei financiare a oricărei societăţi din domeniul
turismului şi te ajuta să îţi formezi o viziune a celor petrecute în spatele birourilor.
Lucrarea este structurata pe trei capitole şi anume: capitolul 1: Conceptul de produs
hotelier şi elementele sale componente, capitolul 2: Prezentarea societăţii S.C. Trotusul S.A. şi
capitolul 3 intitulat Analiza principalilor indicatori ai activităţii societăţii S.C. Trotusul S.A.
Primul capitol cuprinde noţiunile teoretice legate de problemă de analizat, plecând de la
general şi anume de la produsul turistic, făcând legătura cu produsul hotelier, care este parte
integrantă a produsui turistic. Apoi fiecare element al produsului hotelier şi anume serviciile de
cazare, cele de alimentaţie şi cele de agrement sunt luate în parte şi analizat amănunţit.
Cel de al doilea capitol prezintă după o descriere a societăţii, caracteristicile şi totodată
oferta Hotelului Trotuş în ceea ce priveşte cazarea, alimentaţia şi posibilităţile de agrement.
Acest capitol reia în mare măsură conceptele care în primul capitol erau doar teoretice şi le
prezintă în mod practic.
În cel de-al treilea capitol am calculate şi analizat indicatorii economico-financiari, cei de
sezonaliate şi cei ai volumului de activitate, realizând o comparaţie ai acestor indicatori
înregistraţi în ultimii 3 ani, observând evoluţia acestora.
Cum nici un produs nu poate fi perfect, s-au identificat şi în cadrul acestei societăţi
anumite deficienţe, care au primit şi soluţiile salvatoare care puse în practică după un program
bine stabilit vor acoperi aceste puncte slabe, lucruri care se vor întâmpla în viitorul cel mai
apropiat posibil.

5
1. CONCEPTUL DE PRODUS TURISTIC ŞI ELEMENTELE
COMPONENTE

1.1 Produs turistic- Produs hotelier


Produsul este definit în concepţia majorităţii specialiştilor prin ceea ce oferă unuia sau
mai multor clienţi. El reprezintă un ansamblu de elemente tangibile şi intangibile care procura
anumite beneficii căutate de unul sau mai mulţi clienţi bine precizaţi. [4, 20]
Această definiţie generală este perfect adaptabilă şi în domeniul turistic, astfel produsul
turistic definindu-se ca fiind un ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabil să satisfacă
nevoile de turism ale unei persoane între momentul sosirii şi momentul plecării de la destinaţia
turistică.
Elementele unui produsul turistic se pot împărţi în trei mari categorii:
1. Patrimoniul resurselor naturale, culturale, artistice, istorice sau tehnologice, caretind să
atragă turistul şi-l incita să voiajeze.
2. Echipamentele care prin ele însele nu sunt factori care să motiveze călătoria, dar care
lipsind o restricţionează.
3. Facilităţi de acces care sunt în legătură directă cu modul de transport pe care îl utilizează
turistul pentru a ajunge la destinaţia aleasă. Aceste facilitate de acces se calculează mai
mult în funcţie de accesibilitatea lor economică decât în funcţie de distanţa fizică. [4, 21]

Elementele componente ale unui produs turistic au legături şi influente directe şi indirecte
cu cazarea propriu-zisă şi cu hotelul. Cazarea ca serviciu, şi hotelul ca echipament fac parte
dintr-un produs turistic extins, în cadrul căruia cazarea este un element esenţial. Chiar dacă nu
este unul din scopurile vizate de client, este o preocupare cu un grad ridicat de importantă pentru
acesta, după momentul în care a ales o anumită destinaţie.
Produsul hotelier răspunde criteriilor generale ale acestei definitiisi poate fi descries ca un
ansamblu complex care cuprinde:
- o parte materială reprezentată de construcţia şi amenajarea hotelului
- o parte imaterială care se referă la serviciul furnizat clientului (conţinutul acestui serviciu
fiind reprezentat în principal de cazare şi masă).
Caracteristici ale produsului hotelier:

6
- serviciul de cazare vizează, prin conţinutul sau, crearea condiţiilor şi confortul pentru
adăpostirea şi odihnă călătorului.
- Conţinutul serviciului de cazare hotelieră este determinat de faptul că obiectivul de cazare
îndeplineşte pentru turist rolul de domiciliu temporar, trebuind deci să aibă o
funcţionalitate complexă; de asemenea, în organizarea serviciilor de cazare se vatine
seama că între 30 şi 50 % din timpul efectiv de vacanţă este cheltuit de turist în incinta
unităţii hoteliere.
- Cererea pentru servicii de cazare vine de pe o piaţă foarte segmentată, atât naţională, cât
şi internaţională. Fiecare segment de piaţă necesita tehnici de reclamă,promovare şi
distribuţie diferite.
- Cererea pentru servicii de cazare are în numeroase cazuri un carater sezonier pe parcursul
anului.[4,20-21]

Factorii de atractivitate de bază pentru produsul turistic în general, şi produsul hotelier în


particular sunt marea parte a elementelor de patrimoniu natural, cultural, istoric şi tehnologic.
1. Elementele constitutive de bază şi mediul ambiental apropiat se referă la factorii
naturali sau create de om, cum ar fi:
- zonă geografică şi fenomenele naturale: plajă, munţi, fluvii, insule;
- aşezările umane situate în zonă;
- condiţiile climatice;
- zonele istorice.
Pentru hotel, aceste elemente, dacă există, sunt factori suplimentari de atractivitate şi care
pe măsură ce sunt mai aproape de el, pot fi integraţi produsului hotelier:
• fie indirect ( ex: priveliştea deosebită de la fereastra unei camere);
• fie direct ( vizitarea unui muzeu, a unei grădini, fac parte din oferta hotelieră).

2. Populaţia locală. Este vorba de schimbul social favorizat de turism între o populaţie care
se afla mai departe de domiciliu şi populaţia primitoare. Pe de o parte, acest schimb se
poate solda cu conflincte. Diferenţele de dezvoltare şi educaţie pot avea influenţe majore
asupra deciziilor hotelierului care doreşte să-şi câştige şi fidelizeze clienţii.Dacă
motivaţia acestora este suficient de puternică, adică atracţia turistică este deosebită,

7
hotelierul interesat va putea să ia măsuri în ceea ce priveşte condiţiile oferite, protecţia şi
securitatea turiştilor.
3. Animaţia şi ambianţa specifică. Se referă la rezultatele colaborării hotelierului cu alţi
participanţi pe piaţa turistică şi anume: artizani, comercianţi, autorităţile locale, care pot
fi unele fructuoase dacă hotelierul ştie să le valorifice potenţialul.
4. Comerţul şi comercianţii. Sunt turişti care au plăcerea de a face cumpărături, fie de
natura obişnuitului, fie specifice zonei. Informarea lor este vitală, iar anumite facilităţi
oferite sunt cu atât mai bine primite.
5. Serviciile publice. Sunt vitale pentru conţinutul şi calitatea prestaţiilor oferite. Hotelierul
cauta să şi le asigure prin contracte în ceea ce priveşte furnizarea, dar şi pentru lucrările
de reparaţii importante.
Aceste probleme sunt cu atât mai delicate când serviciile de pe plan local nu funcţionează
bine şi li se impune un alt nivel calitativ pentru turişti. Este vorba de furnizarea continuă a apei
reci şi calde, de menţinerea unei anumite temperaturi în cameră.
Din această cauză, hotelurile şi restaurantele s-au orientat, în ceea ce priveşte apă caldă,
spre iniţierea unor investiţii proprii care să permită încălzirea apei reci şi reducerea dependenţei
de alţi furnizori.
6. Infrastructura.Deşi mai rar interesat de modul cum ajunge şi pleacă turistul, mai ales în
cadrul sejururilor organizate, hotelierul poate “recepţiona” insatisfacţiile legate de acest
fapt.
Telecomunicaţiile sunt importante atât pentru turistul care doreşte să telefoneze
persoanelor apropiate lui, cât şi pentru omul de afaceri, pentru care telefonul, faxul şi internetul
sunt esenţiale.
7. Imaginea regiunii, a zonei turistice. Atât sub aspect general, cât şi sub aspect turistic,
această imagine poate influenţa hotărâtor destinul unui produs hotelier. Char dacă acesta
din urmă este excelent, şansele de success vor fi minime dacă imaginea în ceea ce
priveşte mentalităţile, comportamentele şi ospitalitatea locală sunt percepute negativ. [4,
22-25]
S. Medlik [12, 14] are o concepţie parţial asemănătoare privind componentele produsului
hotelier, introducând ca elemente suplimentare amplasarea, imaginea şi preţul serviciilor.

8
Amplasarea plasează hotelul din punct de vedere geografic în sau în apropierea unui oraş
mai mare sau mai mic sau în zona rurală. Acest lucru are importanţă din punct de vedere a
accesibilităţii, a elementelor naturale înconjurătoare, protecţia faţă de elemente poluante, o
anumită ambiantă, atracţiile turistice etc.
Facilităţile sau amenajările referitoare la camere, restaurante, baruri, spaţii diverse
inclusive pentru recreere (terenuri sau săli pentru sport, piscine) reprezintă ceea ce clienţii
utilizează, ele diferenţiindu-se prin tip, mărime şi alte caracteristici.
Serviciile în termeni de disponibilitate şi varietate pentru fiecare hotel având ca suport
facilităţile amintite; ele se deosebesc prin concepere şi calitate iar personalul care efectuează
prestatiie are de asemena un rol foarte important.
Imaginea definită ca modul în care hotelul cauta să se înfăţişeze faţă de clienţi dar şi
modul în care aceştia din urmă percep acest efort şi îl identifica şi caracterizează. În afară de
elementele tangibile (facilităţile) şi renumele serviciilor prestate, este vorba şi de elemente
precum numele, reputaţia, ambianţa. De asemenea ea depinde şi de alţi factori legaţi de clientela
precum “cine stă sau cine mănâncă acolo” sau “ce spune hotelul său ce spun alţii despre el”.
Preţul exprima valoarea oferită de hotel prin amplasare, facilitate, servicii şi imagine şi
satisfacţia care rezultă din partea utilizatorilor tuturor acestora. Evident, nu toţi consumatorii
“pun acelaşi preţ” pe elementele amintite. Unii pun accent mai mult pe amplasare şi mai puţin pe
imagine. Alţii sunt mai interesaţi de preţuri şi ignora serviciile. În orice caz, clientul intra până la
urmă în contanct cu aceste elemente şi îl ajuta în efectuarea opţiunii de alegere sau respingere a
unui hotel.

Fig. 1.1 Componentele produsului hotelier

9
1.2 Servicii de cazare hotelieră

Cazarea este funcţia principală a unităţilor hoteliere, indiferent de mărimea, tipul,


categoria de confort, înzestrarea acestora; ea presupune existenţa unor spaţii adecvate şi a
dotărilor necesare asigurării odihnei şi igienei turistului. Capacităţile de cazare sunt totodată şi şi
elementul cel mai caracteristic al bazei tehnico-materiale a produsului hotelier.
Contribuţia unităţilor hoteliere la desfăşurarea activităţilor de prestaţii de servicii rezidă
în necesităţile fiziologice sau pentru odihnă şi reconfortare ale unei persoane în timpul călătoriei
sau sejurului. În general, într-un ciclu de 24 ore, omul consacra circa 7-8 ore somnului şi alte 2-
2,5 ore alimentaţiei. Dacă la acest timp se mai adaugă şi ale necesităţi ale omulu modern ( igiena
personală, schimbarea ţinutei vestimentare, relaţii sociale sau de afaceri etc.), rezulta că mai mult
de jumătate din timpul de sejur al unui turist va fi consumat în incinta unităţii de cazare aleasă
drept domiciliu temporar în perioada de vacanţă.[3,298].
Gradul de confort al structurilor de cazare este instituit pe plan internaţional în baza unei
clasificări definite convenţional fie prin numărul de stele, fie prin alte însemne atribuite de
organismele abilitate. Organismele care atestă categoria fiecărui spaţiu de cazare sunt diferite de
la ţară la ţară. Conform prezentelor norme metodologice, în România pot funcţiona următoarele
tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:
1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
3. moteluri de 3, 2, 1 stele;.
4. hosteluri de 3, 2 şi 1 stele
5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
6. bungalow-uri de 3, 2, 1 stele;
7. cabane turistice de 3, 2, 1 stele;
8. campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele
9. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori;
10. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;
11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.

10
În cadrul tipurilor sus-menţionate poate exista următoarea structură a spaţiilor de cazare:
- cameră cu pat individual, respectiv un loc reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o
singură persoană. Lăţimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;
- cameră cu pat matrimonial, respectiv unul sau două locuri reprezentând spaţiul destinat
folosirii de către una sau două persoane. Lăţimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;
- cameră cu pat dublu, respectiv două locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de către
două persoane. Lăţimea patului dublu este de minimum 160 cm;
- cameră cu două paturi individuale, respectiv două locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii
de către două persoane;
- cameră cu trei paturi individuale; respectiv trei locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de
către trei persoane;
- cameră cu patru paturi individuale; respectiv patru locuri reprezentând spaţiul destinat
folosirii de către patru persoane;
- camere comune - cu mai mult de patru paturi individuale. respectiv nr. ... locuri;
- suita - ansamblu de două camere deservite de un grup sanitar;
Lungimea patului va fi de minimum 200 cm în cazul hotelurilor de 3, 4 şi 5 stele şi de minimum
190 cm în cazul hotelurilor de 1 şi 2 stele;
- cameră cu priciuri, reprezentând spaţiul destinat utilizării de către mai multe persoane. Priciul
reprezintă o platformă din lemn sau din alte materiale pe care se asigură un spaţiu de 100 cm
lăţime pentru fiecare turist;
- garsonieră, reprezentând spaţiul compus din: dormitor pentru două persoane, salon şi grup
sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon şi printr-un glasvand sau alte soluţii care
permit o delimitare estetică;
- apartament, reprezentând spaţiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maximum 5
dormitoare), sufragerie cu echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele va exista un grup sanitar
pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, precum şi la restul categoriilor, minimum un
grup sanitar la 4 locuri.
Reguli generale privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare
1. În spaţiile de cazare, precum şi în grupurile sanitare (cu excepţia WC exterioare) se va asigura
în sezonul rece o temperatură minimă de 18 grade C şi în sezonul cald de maxim 25 grade C.
2. La grupurile sanitare se va asigura în permanenţă apă caldă şi rece.

11
3. Nu se admit spaţii de cazare situate la subsol sau fără aerisire şi lumină naturală directă.
Spaţiile comune vor fi bine aerisite şi iluminate.
4. Pardoselile şi pereţii grupurilor sanitare vor avea finisaje din materiale uşor lavabile şi de bună
calitate.
5. Inventarul moale (lenjeria de pat, prosoapele şi halatele) vor fi de regulă de culoare albă. La
categoriile de 4 şi 5 stele materialele folosite pentru perdele, draperii, lenjerie vor fi din mătase,
bumbac sau alte materiale de calitate superioară
6. Starea generală de curăţenie, salubritate şi igienă se asigură în condiţiile prevăzute de Normele
de igienă aprobate prin ordinele ministrului sănătăţii publice.
7. Lenjeria de pat, prosoapele şi halatele vor fi schimbate după fiecare turist, iar pentru
sejururile mai lungi, ori de câte ori este nevoie, dar nu mai puţin de: Categoria Unităţii Lenjeria/
Prosoapele/ Halatele
- 5 şi 4 stele la 2 zile/ la 2 zile/ la 3 zile
- 3 stele la 3 zile/ la 2 zile
- 2 şi 1 stea la 4 zile/ la 3 zile
8. Oferirea unei game diversificate de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de cazare sau cu
plată separat, astfel:
- la unităţile de 4 şi 5 stele - cel puţin 18 servicii;
- la unităţile de 3 stele - cel puţin 15 servicii;
- la unităţile de 2 stele - cel puţin 10 servicii;
- la unităţile de 1 stea - cel puţin 5 servicii;
9. Existenţa în toate spaţiile de cazare a unor materiale scrise, realizate estetic şi tipărite în limba
română şi în cel puţin două limbi de circulaţie internaţională, cuprinzând informaţii utile pentru
turişti cu privire la:
- instrucţiuni de folosire a telefonului;
- tarifele interne şi internaţionale pentru convorbiri telefonice;
- lista cuprinzând serviciile suplimentare oferite şi tarifele pentru cele cu plată, cu indicarea
modalităţilor de solicitare a serviciului în cameră;
- lista de preţuri cu preparatele room-service;
- lista cuprinzând preţurile produselor din minibar, după caz;
- instrucţiuni de folosire TV, instalaţie aer condiţionat, după caz;

12
- informaţii turistice privind zona sau localitatea;
- hărţi cu localizarea structurii de primire turistice în cadrul zonei sau al localităţii, pentru
unităţile de 3, 4 şi 5 stele;
- orice alte informaţii ce ar putea face agreabil sejurul turistului;
- chestionare pentru testarea opiniei turiştilor cu privire la calitatea serviciilor oferite.
La hotelurile de 3, 4 şi 5 stele materialele vor fi prezentate în mape speciale, în fiecare spaţiu de
cazare sau prin afişare cu mijloace electronice.[14]

1.3 Serviciile unităţilor de alimentaţie

Termenul “alimentaţie” este utilizat pentru a desemna ceea ce încă multă lume numeşte
“alimentaţie publică”. În Dicţionarul explicativ al limbii romane, atributul “publică” are
înţelesurile de “care priveşte pe toţi, la care participă toţi” sau “care are loc în prezenţa unui mare
număr de oameni”. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi
vorba de o “participare” a tuturor – măcar din motive legate de insolvabilitatea cererii, într-un
restaurant de lux de exemplu- şi nici nu se urmăreşte ca derularea serviciului să aibă loc în
“prezenţa” cuiva. Dimpotrivă, intimizarea spaţiilor de servire şi personalizarea servciului
reprezintă un deziderat permanent.
Dar chiar şi conţinutul termenului “alimentaţie”- acela de hranire- se poate dovedi mult
prea sărac în raport cu complexitatea proceselor dintr-o unitate de profil, în special dintr-o
unitate cu caracter recreativ (bar de noapte, restaurant classic etc.). Întrucât cel mai reprezentativ
tip de unitate este restaurantul – denumirea să provenind de la a reface, a restaura vigoarea
organismului - îndeosebi pentru a desemna activităţile desfăşurate în unităţile de categorie
superioară, s-ar putea folosi termenul “restauraţie”, cu varianta “restaurare.
În limba franceză, formula consacrata este “restauration”, iar în limba engleză “food &
beverage”. “Restauraţie” impune în limba romana şi termenul de “restaurator”, proprietarul sau
administratorul/directorul unui restaurant,omologul hotelierului.
Delimitările semantice dobândesc o importanţă particulară în condiţiile unui fenomen de
anvergură celei pe care o cunosc serviciile de alimentaţie în prezent. Se afirmă că mutaţia cea
mai profundă în obiceiurile de consum ale populaţiei, în ultimele decenii, este reprezentată

13
tocmai de schimbarea modalităţilor de satisfacere a nevoilor de hrănire. Statisticile demonstrează
că astăzi,în lume,fiecare a treia masă se ia în afară domiciliului.
Unităţile de alimentaţie pot fi abordate atât în caliatate de componenta inseparabilă a
produsului hotelier, cât şi în calitate de unitate de alimentaţie “independenta” neintegrată într-un
hotel, ca expresie a concurenţei pentru sectorul serviciilor de alimentaţie din hoteluri.[11, 107]
În România pot funcţiona următoarele structuri de primire turistice cu funcţiuni de
alimentaţie:
1. Restaurant:
- clasic;
- specializat: pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lacto-vegetarian,
familial/pensiune
- cu specific: crama, cu specificlocal, cu specific naţional;
- cu program artistic;
- braserie/bistrou;
- berărie;
- grădină de vară;
2. Bar
- bar de noapte;
- bar de zi;
- café-bar (cafenea);
- disco-bar (discotecă, videotecă);
- bufet bar;
3. Fast Food
- restaurant-autoservire;
- bufet tip expres;
- pizzerie;
- snack-bar;
4. Cofetărie;
5. Patiserie, plăcintărie, simigerie.[14]

14
La fel ca şi serviciile de transport şi cazare, masa este încadrată în
categoriacomponentelor de bază ale programului turistic, şi implicit ale produsului hotelier, şi
similar acestora, poate fi oferită şi că serviciu separat.
Din gama categoriilor operaţionale specifice acestui tip de serviciu enunţam următoarele:
- Full Pension său American Plan (AP) sau Full Board, toate acestea desemnând noţiunea
de pensiune completă, care include cazarea şi trei mese pe zi (mic dejun,dejun şi cina);
- Half Pension sau Modified American Plan (MAP) sau Half Board, ambele desemnând
noţiunea de demipensiune, respective cazare plus mic dejun şi cina sau cazare plus mic
dejun şi dejun (deci, alături de micul dejun, poate fi aleasă şi una dintre cele două mese
principale);
- Continental Breakfast (mic dejun de tip continental), incluzând servicii de masă al căror
conţinut este format din suc, pâine prăjită, croissant, ceai sau lapte, cafea.;
- English Breakfast (mic dejun englezesc), care cuprinde şuncă, ouă, pâine prăjită, cereale,
gem, ceai sau cafea;
- Swedish Breakfast (mic dejun suedez), format din bufet rece şi cald, fără limită de
consum;
- Lunch (dejun), reprezentând una din cele două mese principale;
- Dinner(cina), aceasta fiind cea de-a doua masă principală;
- Welcome Cocktail (cocktail de primire), al cărui rol este de a asigura primirea turiştilor
într-un hotel sau staţiune turistică, prilej cu care sunt oferite băuturi şi gustări şi sunt
prezentate detalii privind programul şi modalităţile de petrecere a sejurului.[5, 78]

Toate unităţile de alimentaţie au o trăsătură caracteristică care se remarca şi anume


aspiraţia de a se distinge de alte unităţi competitoare printr-o imagine cât mai personalizata sau
prin introducerea, cultivarea şi menţinerea relaţiilor de ospitalitate profesională cu clientela lor.
Printre multiplele sarcini ale managementului unităţilor ce prestează servicii de
alimentaţie, un loc important revine deci direcţionării şi controlului acestor relaţii de ospitalitate,
relaţii care determină latura intangibilă a calităţii serviciilor. Cu alte cuvinte, esenţa problemei în
asigurarea unui nivel constant al calităţii serviciilor de alimentaţie consta nu numai în valoarea
intrinsecă a calităţii consumului de produse (latura tangibilă a prestaţiilor), ci în egală măsură şi
în arta ospitalităţii. Această artă este menită să structureze relaţii cu clienţii în favoarea unităţii

15
prestatoare într-o astfel de manieră, încât consumatorul produselor şi serviciilor să simtă
realmente că este tratat ca un oaspete dorit.
Nu trebuie uitat deci că în economia liberă, doctrinele “Clientul este rege”. “Clientul are
întotdeauna dreptate” sau “Clientul este stăpânul nostru”, uitate şi desconsiderate în condiţiile
economiei centralizate, nu numai că şi-au pierdut importantă, ci chiar mai mult, devin
comandamente pentru managerii şi pentru personalul societăţilor comerciale private.
Ospitalitatea profesională a unei unităţi de alimentaţie poate fi definită ca procesul de
asigurare a confortului şi securităţii psihologice şi fiziologice a clientului, în timpul de
consumare a produselor solicitate, în incinta acesteia, în schimbul banilor pecare clientul
respective este dispus să-i cedeze prestatorului ofertant drept contravaloare a produselor şi
serviciilor primate.[3,315]

1.4 Servicii de agrement

Etimologic, cuvântul agrement este preluat din limba franceză însemnând plăcere,
distracie. Aşadar, distracţia şi divertismentul pot fi considerate, într-un sens larg, drept sinonime
cu agrementul.
Agrementul este definit ca “ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi
formelor oferite de unităţi, staţiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului
social o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase
o impresie şi o amintire favorabilă”.[dicţionar poliglot]
Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi ţara noastră, acorda
o deosebită atenţie civilizaţiei timpului liber, apreciind că, în perspectiva anilor următori, timpul
liber nu va mai fi considerat doar un timp rezidual în raport cu timpul de muncă, tinzând tot mai
mult să se transforme într-o nouă calitate, în sensul lărgirii orizontului de cunoaştere şi de odihnă
activa pentru reconfortare.
Practică turistică mondială demonstrează că aceste mutaţii nu mai pot fi ignorate,
deoarece nevoia de vacanţă, şi mai cu seamă de vacanţe active, tinde să se transforme treptat într-
un consum constant, cu toate presiunile actualei situaţii conjuncturale nefavorabile.
Din punct de vedere al cererii turistice asistăm de pe acum la două grupe distincte de
solicitări pentru formulele de vacanţă: cererea clasică, din partea turiştilor care optează pentru

16
vacanţe tradiţionale, şi forme noi de cerere, pentru variante de vacanţe active care, în constrast cu
cele tradiţionale, devin cunoscute sub denumirea de vacanţe autentice.
Noile forme de manifestare a cererii se referă la clientele dispusă să îşi reconsidere
conceptul de petrecere a timpului liber. Această categorie de clientele câştigă tot mai mulţi
adepţi, îndeosebi în rândul turiştilor din prima categorie de vârstă (tineri), ale căror cereri se
orientează spre formule dinamice de turism: descoperire, aventura dirijată, performante fizice şi
autodepăşire sportive ( de exemplu: drumeţie, alpinism, jocuri sportive, sporturi nautice,
concursuri şi întreceri pe cele mai diverse teme, organizate de ghizi sau de animatori
profesionişti).
Serviciilor turistice tradiţionale (cazare, masă şi într-o anumită măsură, transport sau
programe de vizitare), care prin naturala lor vor continua să constituie componentele majore ale
aranjamentelor turistice globale, li se alătură o nouă componenta: serviciile de agrement. Prin
urmare, serviciile de agrement nu mai pot fi considerate prestaţii marginale, solicitate ocazional,
devenind de fapt una din motivaţiile decizionale pentru acceptarea ofertelor de vacanţe active.[3,
321]
Specialiştii în domeniul turismului considera că una din căile eficiente de reducere a
perioadelor de minimă solicitare în turism este agrementul. Pentru distracţie, destindere,
amuzament nu există sezon sau extrasezon. Agrementul turistic reprezintă un complex eterogen
de activităţi care vizează domeniile cultural-sporive, de distracţii, de recreere, şi care suntmenite
să asigure condiţii deodihna, refacere fizică, practicarea unor sporturi, a unor hobby-uri.
Noile nevoi de consum şi totodată noile exigente privind caliatatea componentelor
turistice vor atribui, noi funcţiuni agrementării timpului liber, în general, şi timpului de vacanţă
în special. Aceste funcţiuni vizează, în principal, următoarele componente:
- odihna în ambianţa unui sejur agreabil, de bună dispoziţie, realizată cu precădere în
combinaţie cu destinderea active, dinamica, ceea ce constituie remedii contra oboselii
psihice şi a tensiunii nervoase;
- distracţiile şi divertismentul (sportul,muzică, folclorul, discotecile), care prin formele
oferite permit o contrapondere, faţă de activităţile cotidiene;
- dezvoltarea personalităţii umane, că o consecinţă a funcţiei cultural-educative, în măsura
în care programele de agrement vor stimula capacităţile psihice şi spirituale ale
participanţilor.[8, 37]

17
Totodată şi conceptual de “animaţie” a evoluat foarte mult în ultimele decenii, de la
activităţi simple, propuse unor indivizi pentru că aceştia să se lupte împotriva plictiselii şi a
izolării, la o semnificaţie globală şi filosofică, aceea de a însufleţi, de a da sens şi interes vieţii în
colectivitate, de a crea un anumit climat, un dynamism, într-o unitate de cazare, de alimentaţie.
Animaţia poate fi considerată orice activitate care implică participarea turistului, antrenat
de o persoană calificată să planifice şi să organizeze diverse programe. Aceasta animaţie poate fi
împărţită în două tipuri, în funcţie de nivelul la care se desfăşoară: poate fi animaţie la nivelul
staţiunii, al satului turistic, al taberei sau al regiunii şi poate fi animaţie hotelieră, care se
realizează în incinta sau în imediata apropiere a hotelului, utilizându-se facilităţile puse la
dispoziţie de hotel.
În cadrul hotelurilor pot fi desfăşurate mai multe tipuri de activităţi de animaţie, între
care, în principal, următoarele:
- Animaţia recreativă, îndreptată spre destindere şi spre petrecerea unui sejur agreabil, fără
nici o preocupare, unicul obiectiv fiind obţinerea amuzamentului turiştilor. Astfel, se pot
desfăşura activităţi precum: spectacole(concerte, piese de teatru, seri de dans, iluzionism,jocuri
de artificii), concursuri (de dans, de interpretare, de costumare, de pregătire a unor preparate
culinare sau a unor băuturi), jocuri de salon (de cărţi, billiard), proiecţii de filme, urmărirea unor
emisiuni TV .
- Animaţia culturală, prin realizarea unor activităţi pentru care clientul are abilităţi şi o
anumită înclinaţie, dar nu are posibilitatea de a le desfăşura în viaţa cotidiană, precum şi prin
dezvoltarea unor cunoştinţe, din categoria celor ludice şi punerea lor în practică;
- Animaţia pentru copii este deosebit de importanta pnetru familiile care călătoresc
împreună cu copii lor, părinţii acestora dorind să găsească hoteluri de vacanţă în cadrul cărora
copiii lor să poate să se joace, să participe împreună cu alţi copii la activităţi comune, astfel încât
ei să se poată dedica propriilor activităţi, specifice adulţilor şi odihnei, având siguranţă că , în
perioada respectivă, copii lor se vor simţi bine şi vor fi îngrijiţi corespunzător.
- Animaţia sportivă porneşte de la interesul pentru cultura propriului corp, o preocupare tot
mai la modă în ultimii ani. Hotelurile s-au adaptat la manifestările actuale ale cererii turistice şi
au amenajat săli de gimnastică aerobică, de fitness, de body-building, pentru uzul exclusiv al
clienţilor.

18
În România, animaţia hotelieră nu se bucura de o arie prea largă de utilizare, fie din lipsa
unui personal specializat, fie pur şi simplu din dezinteresul hotelierilor, care încă nu au realizat
că aceasta animaţie este o investiţie în atragerea unui număr cât mai mare de clienţi. Una din
problemele cu care se confruntă hotelierii în încercarea de a realize o animaţie de calitate este
lipsa unor specialişti bine pregătiţi. În ţara noastră nu există cursuri pentru animatori hotelieri.
Singurele cursuri de animatori recunoscute de Ministerul Educaţiei sunt cele pentru animatori
pentru tabere de vacanţă, unele cursuri organizte de diverse asociaţii şi organizaţii.
Dintre categoriile de animaţie întâlnite în ţara noastră puetem enumeră animaţia pentru
oameni de faacerisi evenimente, animaţia pentru copii sianimatia de cazinou.
Toate hotelurile destinate în principal turismului de afaceri, deci în special hotelurile din
mediul urban, pun la dispoziţie clienţilor săi săli de conferinţe şi chiar centre de afaceri. Un
procentaj destul de mare din cifra de afaceri a unui hotel de acest gen provine din închirierea
sălilor şi activităţilor aferente, profitabilitatea sălilor şi cererea în continuă creştere a determinat
hotelierii să investească bani serioşi în astfel de dotări.
În cazul destinaţiilor turistice internaţionale, situaţia se prezintă cu totul altfel în ceea ce
priveşte animaţia şi animatotrii. Hotelurile dispun de echipă proprie de animatori, care se
preocupă de realizarea unor programe distractive şi recreative. Iar pentru hotelurile care nu au
animatori proprii există întotdeauna varianta societăţilor specializate de animatori.
Se poate conchide că agrementul constituie un element fundamental pentru reuşita actului
turistic, ceea ce îl plasează în componentele de bază ale serviciilor turistice. Animaţia şi
agrementul staţiunilor turistice presupune deci un complex de servicii oferite vizitatorilor,
prestaţiile respective câştigând prin forţa lucrurilor dimensiuni economice bine conturate,
contribuind în acest fel la sporirea încasărilor pentru fiecare zi de sejur petrecut de un turist într-o
staţiune, turist dispus în principiu să accepte asemenea cheltuieli în timpul vacanţei sale. [8, 127-
132]

19
2. PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. TROTUSUL S.A
2.1 Scurt istoric

Situat în centrul municipiului Oneşti, Hotelul Trotuş este una dintre cele mai impunătoare
construcţii de pe valea Trotuşului şi a fost deschis în anul 1968, fiind creat pentru servicii la
standarde europene într-un oraş industrial tânăr.
SC Trotuşul SĂ se află pe str. Emil Rebreanu nr.1, loc.Oneşti, Jud. Bacău, înregistrată
sub nr.J04/51/91, RO958985, telefon 0234.316.702, fax 0234/316.311, e-mail
receptie@hoteltrotus.ro şi pagina de web www.hoteltrotus.ro .
Compania a luat fiinţă în anul 1978 iar prin HG nr.1041/25.09.1990 a devenit societate
pe acţiuni “ SC TROTUŞUL SĂ”. În anul 1998 , prin cumpărarea de la Fondul Proprietăţii de
Stat a pachetului majoritar de acţiuni, SC Trotuşul SĂ devine societate cu capital majoritar
privat, ai cărui acţionar principal este Chealfă Nat Gheorghe care deţine un număr de 39.769.917,
Rocsin Antonio Valentin cu 2.118.162 acţiuni şi alţi acţionari persoane fizice cu 475.143 acţiuni.
Domeniul principal de activitate este turismul prin prestarea de servicii hoteliere şi servicii de
alimentaţie publică.
SC Trotuşul SĂ este condus de un consiliu de administraţie format din preşedinte-Bujor
Nat.Dumitru Marcel în calitate de director şi doi membri. Directorul general al societăţii are o
vechime de 6 ani experienţă în funcţia de manager şi marketing, având cursuri de Manager în
Domeniul Turismului. Personalul de execuţie şi cel administrativ este calificat şi prestează
servicii de calitate.
Societatea deţine mai multe puncte de lucru productive, deschise după anul 2000
respectiv:
- la sediul central unde este înregistrată societatea se află Hotel Trotuş în Oneşti
- în sat Sulta, comună Agăş judeţ Bacău – Complex turistic Bârlogul Ursului
- în Eforie Sud judeţ Constanţa – Vila Diana
- în Dărmăneşti, judeţ Bacău – Han Valea Uzului
- în Bucureşti, Centrul Expoziţional Romexpo – Restaurant Cupola
- în Slănic Moldova, judeţ Bacău – Vila Rica .

20
2.2 Prezentarea activităţilor şi serviciilor oferite

Produsele şi serviciile oferite clienţilor sunt cele specifice domeniului de activitate,


respectiv turism. Piaţa de lansare şi pe care se desfac aceste servicii este o piaţă amplă, care are
ca acoperire Regiunea Nord-Est, în judeţul Bacău, Regiunea Sud-Est – Constanţa şi Muntenia
prin Bucureşti.
În funcţie de tipologia serviciului turistic oferit clientului şi anume: turism de afaceri,
turism balnear, turism de recreere, turism montan, turism de week-end, turismul de evenimente
se adresează diferitelor categorii de clienţi: oameni de afaceri, tineri, persoane în vârstă, oameni
de ştiinţă, elevi, studenţi, clienţi români, clienţi străini.
Principalele servicii oferite sunt cele de cazare, restauraţie şi agrement, serviciile oferite

fiind de calitate superioară, ridicându-se la standardele europene, hotelul având certificare Qcert

pe calitatea serviciilor şi siguranţa alimentului, respectiv ISO 9001 :2008 şi 22000 :2005,

societatea obţinând în ultimii 6 ani locurile I-III, în topul firmelor judeţene, secţiunea turism şi

alimentaţie publica grupa înreprinderi mijlocii.

Unitatea pune la dispoziţia clienţilor săi 220 locuri cazare care sunt oferite în camere de
2** şi 3***, recent renovate, dotate cu grup sanitar, aer condiţionat, încălzire, internet, tv, radio,
telefon, locurile fiind dispuse astfel:
Servicii cazare categoria 3***:
- Camere single 16;
- Camere cu 2 paturi 24;
- Camere cu pat matrimonial 8;
- Apartament 4;

21
Servicii cazare categoria 2**:
- Camere cu 2 paturi 31;
- Camere cu pat matrimonial 7.
Pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor clienţilor şi pentru a crea o atmosferă relaxantă,
pentru fiecare tip de client, dar şi pentru a oferi o experienţă acestora camerele au trei design-uri
diferite pe trei culori şi anume:
- camere albastre

- - camere verzi

- - camere roșii

22
Tarifele practicate de unitatea de cazare Hotel Trotuș sunt urmatoarele:
Categoria 3***:
Tabelul 2.1 Tarifele practicate de unitatea de cazare pentru categoria 3***
Camera Preț Taxa hotelieră
Camera single 160 RON 6 RON
- mic dejun inclus în valoare de 15 lei
Camera cu 2 paturi 190 RON 6 RON
- mic dejun inclus în valoare de 30 lei
Camera cu pat matrimonial 190 RON 6 RON
- mic dejun inclus în valoare de 30 lei
Apartament 380 RON 13 RON
- mic dejun inclus în valoare de 30 lei

Categoria 2**:
Tabelul 2.2 Tarifele practicate de unitatea de cazare pentru categoria 2**
Camera Preț Taxa hotelieră
Camera single 120 RON 4 RON
- mic dejun inclus în valoare de 15 lei
Camera cu 2 paturi 160 RON 5 RON
- mic dejun inclus în valoare de 30 lei
Camera cu pat matrimonial 160 RON 5 RON
- mic dejun inclus în valoare de 30 lei

Dintre serviciile şi facilităţile oferite putem enumera: room service, spălătorie proprie,
parcare păzită, seif recepţie, fax intern şi internaţional, TV color, mini-bar, telefon, radio,

televiziune prin cablu, internet wireless în camerele de trei stele și sala de conferințe.

23
Cel de al doilea serviciu, dar care detine un procentaj din total incasari mai mare decat cel
de cazare este cel de alimentație. Hotelul Trotuș dispune de unități cu o capacitate totala de 500
locuri distribuite în 2 restaurante și o grădină-terasă de vară.
Restaurantul Rustic cu o capacitate de 100 locuri, ofera o ambianță tradițională, oferind
preparate tradiționale românești și mâncăruri gătite “ca la mama acasă”. Acesta este dotat cu un
videoproiector care le permite clienților să vizioneze programele TV favorite, meciurile de fotbal
etc.

Mesele festive și de protocol, nunțile și petrecerile se încadrează perfect în atmosfera


salonului Restaurantului Alb. Acesta dispune de o capacitate de 200 locuri, fiind potrivit pentru
toate tipurile de evenimente, oferind meniuri tradiționale din bucătria românească și
internațională, vinotecă, băuturi fine etc. Eleganța și stilul său unic ofera un plus de importanță
fiecarui eveniment desfășut în acest cadru.

24
Grădina de vară asigură ambianța specifică serilor din anotimpul cald. Pe lângă atmosfera
specifică teraselor, clienții beneficiază și de programe artistice și pot vizionana meciurile de
fotbal ori programelor TV pe videoproiector. Aceasta dispune de o capacitate de 200 locuri.

Serviciile de agrement sunt serviciile care nu pot lipsi din cadrul acestui hotel, ele fiind
factori cheie pentru atragerea clienților.
Hotelul dispune de sală de fitness, la care accesul persoanelor cazate este gratuit, iar
pentru clienții exteriori tarifele sunt accesibile în comparație cu celelalte săli de fitness din oraș și
anume 5 RON ședința de 2 ore. Aceasta este dotata cu aparatura profesională și oferă condiții
optime de antrenament.

25
In cadrul hotelului se găsesc și o sală de conferință și una de protocol. Sala de protocol cu
o capacitate de 50, este dotată cu televizor, videoproiector, DVD, sistem audio şi constituie locul
ideal pentru organizarea de conferinţe, simpozioane, întâlniri de afaceri. Sala de conferințe are o
capacitate de 25 locuri, și pe lângă aceleași dotări ca și sala de protocol, aceasta mai este dotată și
cu flipchart-uri, tariful acesteia fiind de 50 RON pe ora.

În cadrul hotelului se află o baza de tratament balnear pe profil reumatismal înființată cu


5 ani în urmă. Printre procedurile care se fac enumerăm : magnetodiaflux, curenți diadinamici,
împachetari cu parafină, băi cu saramură, aerosoli, masaj, gimnastica medicală, etc. sub
supravegherea a 2 medici de specialitate și un maseur, iar aparatura este achiziționata de la
METECUS Cluj și reprezintă cea mai noua tehnică medicală.

Alte servicii oferite sunt şi cele de organizare de evenimente în cadrul restaurantelor din
cadrul hotelului dar şi de excursii şi drumeţii în apropierea locaţiei cu cele două microbuze din
dotare şi anume unul de 9 locuri şi unul de 15 la un tarif de 1,5 RON pe km. Dintre traseele şi
obiectivele turistice putem enumera : Salina Târgu Ocna - Complex Monahal Măgura, Staţiunea
Slănic Moldova, Biserica Voievodală "Adormirea Maicii Domnului" ctitorită de Ştefan cel Mare
şi Sfânt, Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă de la Borzeşti, Barajul de la Valea Uzului (al
doilea că ţip din Europa), Muzeul de Istorie al mun. Oneşti, Biblioteca Municipală - Centrul de
Cultură "Radu Rosetti" Centrul Cultural "Rosetti Tescanu - George Enescu" de la Tescani.

O segmentare a activității pe domenii de activitate a întregului complex având la bază


veniturile înregistrate, este următoarea:

Tabelul 2.3 Segmentarea activității

26
Activitate Pondere(%)
Alimentație 59,22 %
Cazare 36,15 %
Alte activități 4,63 %

PONDERE(%)

4.63%

Alimentatie
36.15%
Cazare
59.22% Alte activitati

Figura 2.1 Segmentarea activității

Conform tabelului şi graficului de mai sus rezulta faptul că activitatea principală a acestui
complex este cea de prestare a serviciilor de alimentaţie publica-restaurant, cu un procent de
59,22 %, ceea ce reprezintă un procentaj aproape dublu faţă de cel de prestare a serviciilor de
cazare care reprezintă doar 36,15 %. Celelalte activităţi şi anume cele de intretinere-tratament şi
alte servicii au în total un procent foarte mic şi anume de 4,63 %.

2.3 Structura organizatorică şi prezentarea departamentelor

Într-un hotel mare, activităţile specifice sunt îndeplinite în cadrul unor departamente şi
servicii. Fiecare serviciu este constituit dintr-un grup de lucrători care efectuează operaţuni
omogene sau complementare, îndeplinesc o funcţie coerentă în cadrul hotelului şi acţionează sub
conducerea unui responsabil.

27
Serviciile regrupate formează departamente, iar totalitatea departamentelor constituie
hotelul însăşi. În cadrul fiecărui serviciu pot fi constituite compartimente, birouri, secţii, brigăzi
etc. Odată stabilită structura organizatorică, reprezentarea ei se face prin mijloace specifice:
organigramă, fişa postului etc. Suplimentar, se poate întocmi un regulament de ordine interioară.
Datorită faptului că, în principiu, nu există două hoteluri identice, implicit organigrama se
va individualiza pentru fiecare hotel în parte.
Trebuie să menţionăm şi faptul că, fiecare serviciu, departament şi compartiment lucrează
în intercondiţionare cu celelalte. Succesul hotelului din punct de vedere al structurii
organizatorice rezidă tocmai în relaţiile dintre compartimentele sale şi asigurarea unei ambianţe
de lucru armonioase şi eficace.
Societatea S.C Trotusul S.A dispune în anul 2010 de un număr de 88 de angati, împărţiţi
conform organigramei din cadrul Anexei nr.1 astfel:
- Personal TESA: 1 contabil şef, 3 contabili cu normă întreagă şi 1 contabil cu jumătate de
normă, 1 secretară, 1 jurist, 1 inspector de resurse umane,1 casier, 1 operator calculator, 1
inspector;
- personal din unităţile de cazare: 2 consilieri probleme turism, 1 merceolog, 1 şef de
cazare, 2 administratori, 1 technician de turism, 5 recepţionere, 14 agenţi de pază, 11
cameriste, 2 şoferi, 1 cabaniera;
- personal din unităţile de alimentaţie: 1 şef de alimentaţie publică, 3 şefi de sala, 1
magazionier, 4 barmani, 4 ospătari, 5 bucătari, 4 ajutori de bucătari, 3 muzicanţi;
- personal tehnic: 1 şef serviciu tehnic, 1 şef de echipă, 1 electrician, 1 instalator, 1 lăcătuş
mechanic, 2 fochişti, 1 zidar, 1 şef de spălătorie, 3 spălătorese.

Hotelul are două departamente principale: departamentul cazare şi departamentul


restauraţie. Celelalte departamente sunt complementare şi necesare pentru buna funcţionare a
hotelului şi anume, departament tehnic şi tesa.
DEPARTAMENTUL CAZARE include sectorul recepţie, sectorul de etaj, sectorul pază şi
securitate.
Recepţia este sectorul în care se stabileşte primul contact cu clientul hotelului. Este un centru
vital al hotelului şi locul unde se rezolvă toate problemele legate de client.
Activităţile specifice acestora sunt:

28
• primirea şi prelucrarea comenzilor de rezervare;
• gestiunea rezervărilor;
• evidenţa clienţilor şi a situaţiei camerelor;
• primirea turiştilor, alocarea spaţiului şi înregistrarea clientului;
• prestarea unor servicii suplimentare clientului: oferirea de informaţii, preluarea şi
transmiterea mesajelor şi a corespondenţei, trezire la ore fixe, rezervări de locuri etc.;
• primirea şi rezolvarea reclamaţiilor;
• înregistrarea în contul clientului a contravalorii serviciilor prestate;
• emiterea notelor de plată şi a facturilor;
• încasarea contravalorii serviciilor prestate clientului;
• realizarea comunicaţiilor în interiorul şi exteriorul hotelului prin telefon, fax, telex;
• întocmirea situaţiilor şi a rapoartelor zilnice precum şi a statisticilor specifice.
Serviciul de etaj (housekeeping) asigură curăţenia, amenajarea şi întreţinerea spaţiilor hoteliere.
Activităţile acestuia se desfăşoară la nivelul următoarelor sectoare de activitate:
• spaţii de cazare;
• spaţii de folosinţa comună;
• spaţii anexe şi de depozitare;
• lenjerii;
• spălătorie;
Activităţi specifice:
- curăţenia şi igienizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte categorii de spaţii hoteliere;
- întreţinerea dotărilor şi amenajarea spaţiilor de cazare;
- întreţinerea şi gestionarea lenjeriei;
- prestarea unor servicii suplimentare.

Sectorul pază-securitate. Este responsabil de siguranţa şi securitatea clienţilor, a vizitatorilor şi


a angajaţilor în perimetrul hotelului.
Activităţi desfăşurate:
- asigurarea securităţii fizice a clienţilor, a vizitatorilor şi a angajaţilor în perimetrul hotelului;
- utilizarea mijloacelor moderne de supraveghere şi alarmă;

29
- realizarea unui program de instruire a personalului hotelului privind prevenirea şi modul de
acţiune în caz de pericol (incendiu, cutremur, inundaţii, jaf, atac terorist).

DEPARTAMENTUL RESTAURAŢIE. Vizează producţia şi comercializarea unor preparate


culinare şi băuturi.Include următoarele sectoare de activitate:
- spaţii pentru recepţie, depozitare;
- spaţii de producţie culinară în cadrul cărora se individualizează următoarele zone de lucru:
• prelucrare primară
• bucătărie caldă
• bucătărie rece (bufetul)
- spaţii de servire:
• restaurante
• saloane pentru mic-dejun
• baruri
• room-service
• minibar
- catering
- organizare banchete, petreceri, nunţi, botezuri, majorate, petreceri tematice

Activităţile desfăşurate în cadrul acestora, prezentate succint sunt:


• aprovizionare;
• depozitare şi conservare;
• producţie culinară;
• servire, promovare, desfacere;

DEPARTAMENTUL TEHNIC:
Activităţi specifice:
- întreţinerea instalaţiilor sanitare, a instalaţiilor electrice;
- întreţinerea sistemelor de încălzire şi climatizare;
- remedierea defecţiunilor;

30
- întreţinerea echipamentelor specifice din spalatorie- curăţătorie.

DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL. Îndeplineşte toate funcţiile referitoare la


evidenta şi controlul plăţilor.

DEPARTAMENTUL RESURSE UMANE. Rolul acestuia: selecţia, recrutarea personalului,


normarea muncii, elaborarea standardelor, perfecţionarea şi instruirea personalului hotelier.

DEPARTAMENTUL MARKETING este aflat în directă subordine a directorului general.


Activităţile specifice desfăşurate sunt:
- încheierea contractelor cu clienţii – persoane fizice şi juridice;
- încheierea dre contracte privind organizarea de congrese, conferinţe, simpozioane;
- organizarea şi asistarea derulării acţiunilor contractate;
- crearea şi promovarea imaginii de marcă;
- elaborarea studiilor privind profilul şi preferinţele clienţilor;

3. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI AI ACTIVITATII


SOCIETĂŢII S.C. TROTUȘUL S.A

1.1 Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Indicatorii economico-financiari sunt instrumentele de bază folosite de manageri în luarea


deciziilor cu privire atât la activităţile din prezent cât şi cu privire la cele viitoare. Aceştia ajuta la
aprecierea performanţei şi la stabilirea poziţiei financiare a oricărei societăţi. Cea mai mare parte
a acestor indicatori economico-financiari se calculează pe baza informaţiilor furnizate de
societăţi în situaţiile financiare. Utilitatea acestor indicatori economico-financiari constă atât în

31
evidenţierea unui trend, cât mai ales în posibilitatea ca societatea analizată să poată fi comparată
cu alte companii active în acelaşi sector.
Principalii indicatori economico-financiari utilizaţi în societatea S.C. Trotusul S.A. sunt
următorii: nivelul veniturilor, nivelul cheltuielilor, nivelul profitului şi a cifrei de afaceri şi rata
rentabilităţii economice.
Nivelul acestor indicatori economico-financiari ai societăţii S.C Trotusul S.A., din
perioada 2007-2009, este prezentat în tabelul următor:

Tabelul 3.1 Nivelul principalilor indicatori economico-financiari din perioada 2007-2009


Indicatori Perioada
2007 2008 2009
Venituri (lei) 5.873.654 6.910.488 5.103.456
Cheltuieli (lei) 5.575.079 6.583.060 4.823.467
Profit brut (lei) 298.575 327.428 279.989
Cifra de afaceri (lei) 5.224.153 6.340.556 4.907.674

8000000

6000000 V enituri (lei)


Indicatori

Cheltuieli (lei)
4000000
P rofit brut (lei)
2000000 Cifra de afac eri (lei)
0
2007 2008 2009
P e rioa da

Figura 3.1 Nivelul principalilor indicatori economico-financiari din perioada 2007-2009

După datele prezentate atât în tabel cât şi în graficul de mai sus constatăm creşteri din
punctual de vedere a tuturor indicatorilor în anul 2008 faţă de anul 2007, şi totodată o scădere
semnificativă a acestora în anul 2009 faţă de 2008, respectiv 2007.

32
În anul 2008 se înregistrează o creştere atât a veniturilor de la 5.873.654 în anul 2007 la
6.910.488 în anul 2008, dar şi a cheltuielilor de la 5.575.079 în anul 2007 la 6.583.060 în 2008,
creştere ce semnifică un procentaj de aproape 20 %. Profitul înregistrează şi el o creştere de 11%,
de la 298.575 în anul 2007 la 327.428 în 2008. Anul luat în calcul şi anume 2008 a fost unul de
creştere a economiei în general, şi a turismului în acelaşi timp, dar aceste creşteri se datorează şi
faptului că firma şi-a intensificat tehnicile de promovare, dar şi a numeroaselor modernizări
aduse hotelului.
Anul 2009 este cel în care începe recensiunea economică, toate domeniile economiei
înregistrând scăderi, turismul nefăcând excepţie de la acest lucru. Astfel în anul 2009 veniturile
şi cheltuielile reducându-se cu aproximativ 35% faţă de anul precent, profitul înregistrând o
reducere de 20%, de la 327.428 în anul 2008, la 279.989.
Profitul împărţit pe diferitele domenii de activitate a societăţii S.C Trotusul S.A pe anul
2009 este reprezentat în tabelul şi graficul care urmează atât în valoare relativă cât şi în valoare
absolută:

Tabelul 3.2 Repartizarea profitului pe domenii de activitate


Indicatori Nivel (lei) Pondere(%)
Total profit din care: 279.989 100
Cazare 139.980 50
Alimentație 105.659 38
Alte activități 34.350 12

12%

Cazare
50% Alimentație
Alte activităț i
38%

33
Figura 3.2 Repartizarea profitului pe domenii de activitate

Atât din tabelul de mai sus dar şi din grafic reiese că activitatea principală prestata de
unitatea în cauză, dar şi cea care aduce cel mai mare profit este cea de cazare, cu un procent de
50%, fiind urmată de cea de alimentaţie cu 38%, pe ultimul loc aflându-se profitul reieşit din ale
activităţi, acesta fiind de 12%. În comparaţie cu segmentarea pe domenii de activitate per
ansamblul întregii firme, în care activitatea de alimentaţie ocupa aproximativ 60%, cea de cazare
36%, iar alte activităţi doar 4%, la această unitate lucrurile sunt diferite, schimbându-se ordinea.
Ratele de rentabilitate sunt indicatori prin care se apreciază sub formă relativă situaţia
profitabilităţii sau a capacităţii întreprinderii de a produce profit. Ratele rentabilităţii sunt printre
cei mai importanţi indicatori prin care se apreciază eficienţa generală a activităţii unei
întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obţinute ca urmare a trecerii prin toate stadiile
circuitului economic.
Rata rentabilităţii, ca indicator de performanţă, poate avea mai multe forme de exprimare,
în funcţie de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate obţinute la un indicator
de flux global al activităţii sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obţinerea
rezultatului respective. Asfel eu am ales să calculez rata rentabilităţii economice şi rata resurselor
consummate.
Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele totale ale activităţii unei firme,
independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal, având următoarea formulă:

Rrec =
∑P r
*100
∑I t

Rata rentabilității economice a unității S.C Trotușul S.A, pe perioada 2007-2009 este
prezentă în tabelul și graficul următor:

Tabelul 3.3 Evoluția ratei rentabilității economice


Indicator Perioada
2007 2008 2009
Rata rentabilității 5,08 4,78 5,48
economice

34
5,6
5,48
5,4

5,2
5,08
5 Rata rentabilității economice

4,8 4,78

4,6

4,4
2007 2008 2009

Figura 3.3 Evoluția ratei rentabilității economice

Din rezultatele de mai sus reiese că rentabilitatea economică a suferit o scădere în anul
2008, fapt datorat cheltuielilor însemnate pentru modernizarea hotelului, ce a dus la o reducere a
profitului şi implicit o reducere a indicatorului.
În anul 2009 această rată a crescut semnificativ, datorită eforturilor susţinute ale
angajaţilor de creştere a rentabilităţii, dar şi de reducere a cheltuielilor. Chiar dacă este o
perioadă de criză economică, datorită acestor elemente, rata rentabilităţii înregistrează o valoare
superioară celor 2 ani analizaţi anterior.
Evidenţierea consumurilor de resurse se realizează în conturile de cheltuieli. Eficienta
acestor consumuri se poate aprecia în raport cu rezultatele obţinute, pe baza ratei rentabilităţii
resurselor consumate, cunoscută şi sub denumirea de raţă rentabilităţii costurilor. Prin definiţie,
rata rentabilităţii resurselor consummate reflecta raportul dintre profitul înregistrat şi costurile
totale:

35
Rrc =
∑ Pr x100
∑ Ct

Ratele rentabilității resurselor consumate la firma de turism S.C. Trotusul S.A. în


perioada 2007 – 2009 sunt prezentate în următorul tabel și grafic:

Tabelul 3.4 Evoluția ratei resurselor consumate


Indicator Perioada
2007 2008 2009
Rata resurselor consumate 5,35 4,97 5,80
6
5.8 5.8
5.6

5.4 5.35
Valoarea

5.2 Rata resurselor consumate


5 4.97
4.8
4.6

4.4
2007 2008 2009
Perioada

Figura 3.4 Evoluția ratei resurselor consumate


Rata resurselor consumate a inregistrat o scadere de la 5,35 in anul 2007, la 4,97 in
2008, iar apoi o crestere brusca in anul 2009 de pana la 5,80.

3.2 Indicatori de sezonalitate

Sezonalitatea reprezintă trăsătura dominantă a activităţii turistice şi trebuie luată în


considerare în formularea politicii de marketing respectiv în procesul de creeare a produsului
turistic şi de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriuzise.Sezonalitatea cererii turistice
este o realitate obiectivă care marchează profund întreaga activitate a agenţilor implicaţi în
turism. Ea se regăseşte practic la toate nivelurile decizionale şi interesează toţi prestaoriii de

36
servicii turistice. Sezonalitatea activităţii turistice se poate determina cu ajutorul mai multor
indicatori:

Tabelul 3.5 Indicele mediu de sezonalitate

Luna Total turiști Total turiști Total turiști Total turiști Indicele mediu
2007 2008 2009 de sezonalitate
Ianuarie 193 204 183 580 0.05
Februarie 273 283 262 818 0.07
Martie 301 313 292 906 0.08
Aprilie 210 222 201 633 0.05
Mai 525 528 507 1560 0.13
Iunie 307 316 295 918 0.08
Iulie 496 508 487 1491 0.13
August 217 220 199 636 0.05
Septembrie 187 194 173 554 0.05
Octombrie 254 261 240 755 0.06
Noiembrie 692 696 675 2063 0.17
Decembrie 297 302 281 880 0.07
TOTAL 3952 4047 3795 11794 1.00

a. Indicele mediu de sezonalitate

S i 1 + S i 2 + ....... + S i n
I med de sezonalitate = n
S med .an

Indicele mediu de sezonalitate

0.20
0.18
0.16
0.14
0.12
Indicele mediu de
0.10
sezonalitate
0.08
0.06
0.04
0.02
0.00
ie

lie

ie
r ie

De brie
t
ai
t ie

ie

ie

ie
Se gus
ni
ar

br
M

br

br
ril

Iu
ua

ar

Iu
nu

Ap

m
em

m
om
Au
M
br

ce
ie
Ia

Fe

pt

ct

No
O

37
Figura 3.5 Indicele mediu de sezonalitate

Conform datelor din tabelul şi graficul de mai sus reiese că luna cu solicitare maximă este
luna noiembrie cu un indice al sezonalităţii de 0,17, cel mai mic indice fiind de 0,5, care este
înregistrat în lunile ianuarie, aprilie, august şi septembrie.

b. Coeficienţii de intensitate ai traficului lunar sau coeficientul lunar de trafic şi


coeficienţii de intensitate ai traficului trimestrial sau coeficientul trimestrial
de trafic:
N t max N t trim max
Klt = ; K trim t =
N t min N t trim min

Tabelul 3.6 Coeficientul lunar și trimestrial de trafic

Anul Klt Ktrim t


2007 3,7 1,62
2008 3,59 1,57
2009 3,9 1,62

Tabelul 3.7 Numărul total de turiști pe trimestru

Anul Trimestrul I Trimestrul II Trimestrul III Trimestrul IV


2007 767 1042 900 1243
2008 800 1066 922 1259
2009 737 1003 859 1196

În anul 2009 coeficientul lunar de trafic atinge valoarea de 3,9 care este cea mai mare din
cei trei ani analizaţi, valoarea cea mai mică înregistrându-se în anul 2008 cu o valoare de 3,59.
Aceste rezultate reflectă amplitudinea circulaţiei turistice dintre luna cu vârf de sezon şi luna cu
cele mai puţine sosiri şi anume amplitudinea dintre luna septembrie şi noiembrie, diferenţele
fiind de 3,7 în anul 2007; 3,59 în anul 2008 şi 3,9 în anul 2009.

c. Coeficientul concentrației lunare a turiștilor:

38
N t max
C clt = *100
∑Nt

Tabelul 3.8 Coeficientul concentrației lunare a turiștilor


Anul Cclt
2007 17,51
2008 17,19
2009 17,78

Concentrația lunara a turiștilor înregistrează diferențe foarte mici, chiar nesemnificative,


păstrând același trend în ceea ce privește numărul maxim de turiști sosiți într-o lună.

d. Greutatea specifica a cererii pentru fiecare luna a anului:


Ct Ian
x100
CT
Tabelul 3.9 Greutatea specifica a cererii pentru fiecare luna a anului(%)
Luna Gs 2007 Gs 2008 Gs 2009
Ianuarie 4.88 5.04 4.82
Februarie 6.91 6.99 6.90
Martie 7.62 7.73 7.69
Aprilie 5.31 5.49 5.30
Mai 13.28 13.05 13.36
Iunie 7.77 7.81 7.77
Iulie 12.55 12.55 12.83
August 5.49 5.44 5.24
Septembrie 4.73 4.79 4.56
Octombrie 6.43 6.45 6.32
Noiembrie 17.51 17.20 17.79
Decembrie 7.52 7.46 7.40
Total 100 100 100

39
Ponderile cele mai mari din totalul cererii sunt înregistrate în luna noiembrie cu un
procent aproximativ de 17 %, urmate de luna mai cu 13%, apoi de luna iulie, cu 12% luni ce
cuprind aproape jumatate din totalul cererii.

3.3 Indicatorii volumului de activitate

An 2007 2008 2009


Număr turiști 3952 4047 3795
Număr locuri cazare 220 220 220
Număr înnoptări 16967 19970 15352

a. Gradul de ocupare:
Ni
Go = * 100
Numarul .locurilor .de.cazare * Z

Tabelul 3.10 Gradul de ocupare


An Gradul de ocupare (%)
2007 21,13
2008 24,80
2009 19,12

Gradul de ocupare este unul relativ scăzut, lucru datorat faptului că localizarea acestei
unități de cazare nu este într-o stațiune ci într-un oraș care nu prea dispune de obiective turistice
însemnate care să atragă turiștii.

b. Durata medie a sejurului sau sejurul mediu:


Ni
S med =
Nt

Tabelul 3.11 Sejurul mediu

An Sejurul mediu
2007 4,29
2008 4,93

40
2009 4,05

Observăm că durata medie a sejurului a înregistrat o creștere în anul 2008 față de anul
2007, iar în anul 2009, aceasta sufera o scădere, scăzând atât numărul de înnoptări cât și numărul
de turiști, datorită cel mai probabil crizei prezente în țara noastră.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În urma efectuării practicii din cadrul societăţii S.C Trotusul S.A. şi a discuţiilor cu
salariaţii, am concluzionat următoarele:
1. Firma este una profitabilă, dar care ar putea să îşi extindă activitatea, dar care totuşi nu
profita de aceste oportunităţi. Una dintre propunerile mele este aceea de a deschide un
bazin de innot atât pentru persoanle cazate, cât şi pentru cei din exterior. Aceasta investie
ar fi cu siguranţă una profitabilă datorită faptului că în Oneşti nu există un astfel de bazin,
atât turiştii cât şi locuitorii fiind dispuşi să apeleze la un astfel de serviciu, chiar şi
contracost. O altă propunere la care posibilii clienţi ar fi deschişi ar mai fi construirea
unui teren de sport în incinta hotelului, dar care să fie pus la dispoziţie şi persoanelor care
nu sunt cazate în acest hotel.
2. În ceea ce priveşte resursele umane, personalul societăţii prezintă unele carenţe în cee ce
priveşte perfecţionarea. În ziua de azi exigentele unui turism modern, de o bună calitate
nu mai poate fi făcut de personal necalificat, după metode şi norme învechite sau după
bunul plac al prestatorului. În condiţiile în care turismul românesc trebuie să se alinieze
legislaţiei europene, iar calitatea pachetelor de servicii turistice trebuie să crească este
normal să avem în vedere factorul uman, care este hotărâtor în asigurarea calităţii
serviciilor în domeniul turismului.
Oamenii tind să fie mai motivaţi dacă sunt interesaţi de muncă prestată, dacă se simt
respectaţi, dacă agreează oamenii cu care lucrează, au un anumit statut şi posibilitatea
unor promovări viitoare prin programe, cursuri, stagii de pregătire ale căror structura şi
conţinut trebuie să asigure cunoştinţele utile atât managerilor, cât şi specialiştilor ce

41
activează într-un anumit domeniu, pentru că aceştia să fie capabili să transforme propria
organizaţie încât aceasta să poată să răspundă presiunilor exercitate de factorii de mediu
asupra sa. Tipurile de pregătire pot fi: trainingul bazat pe transmiterea cunoştinţelor de la
cadrul didactic către manageri şi specialişti şi trainingul bazat pe studii de caz, simulări,
analize concrete. Mare parte din angajatori încep să ofere training gratuit angajaţilor,
bonusuri pentru atingerea sau depăşirea obiectivelor şi organizează excursii, jocuri de
grup în locaţii diferite de locul de muncă, pentru dezvoltarea spiritului de echipă.
Aceste lucruri reies din discuţiile puratate cu o mare parte a angajaţilor care recunosc
lipsa acestor perfecţionări la locul de muncă ce duc la lipsa de profesionalism.
Schimbările majore înseamnă un nivel ridicat de stres pentru angajaţi. Ei se întreabă
printre altele, dacă locul lor de muncă este sigur şi devin mai puţin productivi. Chiar dacă
nu vorbesc despre acest lucru majoritatea o gândesc şi o trăiesc.
Motivarea este unul dintre cei mai importanţi factori ce duc la asigurarea unor servicii
de calitate pentru că aceasta face că personalul angajat să dea un randament cât mai mare
şi să asigure în acest fel atât calitatea serviciilor şi satisfacerea clienţilor cât şi satisfacerea
lor înşişi.
O forţă de muncă educată, motivată şi beneficiind de un management modern va
constitui un avantaj strategic în domeniul turismului şi de asemenea o conducere adecvată
şi inspirată şi care vor oferi o imagine atrăgătoare va putea prezenta interes pentru o forţă
de muncă bine pregătită. Odată dotată cu angajaţi la un nivel corespunzător de pregătire,
responsabilitatea pentru îmbunătăţirea şi menţinerea unei forţe de atracţie
corespunzătoare a organizaţiei respective va reveni managerului.
S.C. Trotuşul S.A se întemeiază pe capacităţile, personalitatea şi rezultatele
personalului ce o alcătuiesc. Un personal valoros, cu o bună calificare este un adevărat
tezaur al hotelului iar capacitatea managerului de a concentra personalul devine un factor
cheie în realizarea unei afaceri profitabile. Personalul întreprinderii este singurul capabil
să asigure creativitatea şi să transforme resursele naturale în bunuri şi servicii, de
asemenea este singurul factor ce are capacitatea de a-şi cunoaşte şi învinge propriile
limite.
3. Diferenţe destul de mari între numărul de turişti din vârf de sezon şi cel din extrasezon.
Una din soluţiile cele mai eficiente de reducere a perioadelor de minimă solicitare în

42
turism este conform declaraţiilor specialiştilor, agrementul. Pentru distracţie, destindere,
amuzament nu există sezon şi extrasezon. Agrementul turistic reprezintă un complex
eterogen de activităţi care vizează domenii diverse care sunt menite să asigure cele
maibune condiţii de relaxare, odihnă şi practicarea unor hobby-uri. Aganizarea unor
trstfel, unitatea studiată ar putea organiza anual anumite evenimente tematice, sărbători,
dar şi unele asocieri cu ateliere de lucru manual, de dezvoltare a anumitor abilităţi, dar şi
organizarea unor trasee turistice mai antrenante, pe parcursul cărora să fie prezente
anumite activităţi care să implice consumatorul, gen concursuri, tombole. Toate aceste
activităţi îl includ pe client în prestarea serviciului, oferindu-i acestuia o experienţă,
element foarte important în atragerea fluxurilor turistice.
Alte propuneri care ar mai putea fi formulate cu privire la această societate sunt
următoarele: renovarea şi modernizarea exterioarelor, aplicarea unor strategii de fidelizare a
clienţilor, participară la târgurile de turism, unde să îşi prezintă într-un mod unic ofertă de turism,
şi să facă tot posibilul să atragă cât mai mulţi clienţi.

43
Bibliografie

1. Anastasiei B, (2004), Marketing turistic, Editura Tehnopres, Iași


2. Balaure V, Cătoiu I., Vegheș C. (2005), Marketing turistic, Editura Uranus, București
3. Baron P., Neacșu N., Snack O. (2006), Economia turismului, Editura Pro Universitaria,
București;
4. Butnaru G.I., Niță V. (2010), Gestiune Hoteliera, Editura Tehnopress, Iași;
5. Draica C., (2003), Turism internațional. Practici de elaborare și distribuție a produsului
turistic, Editura All Beck, București;
6. Ferent E. (2007), Economia și managementul turismului, Editura Politehnium, Iași;
7. Iațu C., Muntele I. (2006), Geografia Turismului, Editura Sedcom Libris, Iași;
8. Jugănaru I.D., Stănciulescu G.(2006), Animația și animatorul în turism, Editura Uranus,
București;
9. Kolb B.M. (2009), Tourism marketing for cities and towns, Editura Elsevier, SUA
10. Lămătic G. (2010), Unitățile de alimentație publică – organizare și funcționare, Editura
Blue Sim & Co, Iași
11. Lupu N. (2005), Hotelul - Economie si Management, Editura All Beck, București;
12. Medlik S. (2001), The Businessof Hotels, Editura Biddles Ltd, Marea Britanie;
13. Micu C., Stănciulescu G.(2009), Economie și gestiune în turism, Editura C.H. Beck,
București

44
14. ORDIN nr. 636 din 12 mai 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
clasificarea structurilor de primire turistice [http://www.turism.gov.ro/ro/site/3/cadru-
legislativ-general]
15. ***http://www.hospitality-industry.com/
16. ***http://www.hoteltrotus.ro/

1. Baron P., Neacșu N., Snack O. (2006), Economia turismului, Editura Pro
Universitaria, București;
2. Butnaru G.I., Niță V. (2010), Gestiune Hoteliera, Editura Tehnopress, Iași;
3. Draica C., (2003), Turism internațional. Practici de elaborare și distribuție a
produsului turistic, Editura All Beck, București;
4. Ferent E. (2007), Economia și managementul turismului, Editura Politehnium, Iași;
5. Iațu C., Muntele I. (2006), Geografia Turismului, Editura Sedcom Libris, Iași;
6. Jugănaru I.D., Stănciulescu G.(2006), Animația și animatorul în turism, Editura
Uranus, București;
7. Lămătic G. (2010), Unitățile de alimentație publică – organizare și funcționare,
Editura Blue Sim & Co, Iași
8. Lupu N. (2005), Hotelul - Economie si Management, Editura All Beck, București;
9. Medlik S. (2001), The Businessof Hotels, Editura Biddles Ltd, Marea Britanie;
10. ORDIN nr. 636 din 12 mai 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
clasificarea structurilor de primire turistice [http://www.turism.gov.ro/ro/site/3/cadru-
legislativ-general]
11. ***http://www.hoteltrotus.ro/
12.

45
46