Stiinţele spațiale şi, in particular, amenajarea teritoriului vizează asigurarea unei alocări şi folosiri adecvate a spaţiului, modelarea localităţiilor şi activităţilor umane in concordanţă cu specificul fiecărei zone. Amenajarea teritoriului ca activitate şi preocupare distinctă prinde contur după cel de-al doilea război mondial, rezultat al exploziei industriale şi urbanistice. căpătând noi dimensiuni astăzi. în condițiile dinamismului vieții economice şi sociale. Conceptul de spaţiu amenajat conţine ideea de adaptare reciprocă intre teritoriu şi nevoile rezultate din activităţile economico-sociale deslăşurate in limitele teritoriului respectiv. El este: un produs al interacțiunii între activităti şi spaţiu: abordat prin prisma complexității conținutului său: o paletă largă de fenomene având caracter spațial: localități, zone interurbane polifuncţionale, populaţii şi relaţii umane, reţele de transport de energie, bunuri şi informaţi; se situează la intersecția a două categorii: - sistemele ecologice, determinate de alocarea de teren; - sistemele economico-sociale. determinate de prezenta şi activităţile oamenilor Amenajarea teritoriului reprezintă efortul de dezvoltare planificată aplicat la diferite sectoare ale economiei naţionale, in vederea realizării unei optime pentru dezvoltarea coordonată a unei zone, într-un ansamblu complet. Amenajarea teritoriului reprezintă procesul de punere in valoare a resurselor regionale, de îmbunătăţire a cadrului de viaţă şi condiţiilor de existenţă ale locuitorilor, totul prin atenuarea disparităţilor regionale ale dezvoltării economice şi sociale, printr-o organizare prospectivă a spaţiului, reaşezată pe o orientare voluntară şi concentrata a echipamentelor şi activităţilor. Alte concepte utilizate: planificarea regională: localizarea, sistematizarea teritoriului. Amenajarea teritoriului al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale — se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.
Amenajarea teritoriului — trebuie să fie:
globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu
integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea
1.2. Aspecte legislative
Amenajarea teritoriului in context naţional În România. activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se desfăşoară conform Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. cu modificările ulterioare, care stabileşte ca obiective ale amenajării teritoriului: dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; îmbunătăţirea oamenilor şi colectivit4ilor umane: gestionarea responsabilă a resurselor naturale protecţia mediului: utilizarea raţională a teritoriului: conservarea si dezvoltarea diversităţii culturale.
Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele documente
europene din acest domeniu. Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe şi proiecte care armonizează la nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice şi culturale în vederea asigurării dezvoltării durabile în profil spaţial a diferitelor zone ale ţării. Atribuţiile administraţiei publice centrale in domeniul amenajării teritoriului Activitatea în domeniu la nivel naţional este coordonată de către Guvern, care stabileşte în raport cu conţinutul Programului de Guvernare, programe prioritare. linii directoare şi politici sectoriale. Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării si Administrației este organul specializat al Guvernului în domeniul amenajării teritoriului, având următoarele atribuţii: • asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului National - PATN; • asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional - PATR - care fundamentează dezvoltarea regională; • asigură colaborarea cu ministerele. precum şi cu celelalte organe ale administraţiei publice centrale. pentru fundamentarea. din punct de vedere al amenajării teritoriului şi a programelor strategice sectoriale : • asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeţene şi consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale şi liniile directoare in domeniul amenajării teritoriului la nivel regional. judeţean şi local: - Asigura avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului. potrivit competenţelor stabilite prin lege.
1.3. Amenajarea turistică — parte integrantă a amenajării teritoriului
În desfăşurarea acţiunilor turistice se stabilesc o serie de raporturi între turist şi zonele pe
care le vizitează: • acte cu caracter pur economic (prestarea de servicii); • schimburi cu încărcătură psiho-socială (relaţii umane, obţinerea de informaţii, cunoştinţe etc.). Teritoriul/spaţiul serveşte ca: - suport fizic pentru realizarea de echipamente destinate satisfacerii nevoilor cotidiene şi specifice ale turiştilor; - prin potenţialul său exprimat de condiţiile naturale, bogăţia cultural-istorică, climatul social etc — element cu rol hotărâtor în motivaţia călătoriei şi gradul de satisfacţie a turistului. Noţiunea de – amplasare turistică" sau de "localizare". cu referire expresă la domeniul turismului. este folosită frecvent doar începând cu anii 1960.