Drepturile si obligatiile salariatilor, disciplina muncii

Orice angajat al unei organizatii are anumite drepturi si obligatii care decurg din prevederile legale, precum si din
contractele colective si individuale de munca, din statutul si regulamentele interioare.Responsabilitatile in
domeniul drepturilor si ale disciplinei muncii revin atat managerilor cat si compartimentului de personal.

Drepturi legale

Conform art. 19 Codul Muncii, persoana incadrata intr-o unitate are urmatoarele drepturi principale:

sa i se asigure un loc de munca potrivit aptitudinilor, pregatirii profesionale, aspiratiilor, precum si nevoilor unitatii;

sa fie retribuita in raport cu cantitatea si calitatea muncii prestate, corespunzator timpului lucrat;

sa i se asigure stabilitatea in munca, contractul de munca neputand sa inceteze sau sa fie modificat decat in cazurile
prevazute de lege;

sa participe la conducerea, organizarea si controlul activitatii unitatilor, sa aleaga si sa poata fi aleasa in organele de
conducere colectiva;

sa beneficieze de conditiile create prin reglementarile legale, inclusiv de concedii de studii, pentru ridicarea
pregatirii profesionale si a nivelului general de cunoastere;

sa fie promovata in categorii de incadrare sau in functii superioare, in raport cu pregatirea, experienta, rezultatele
muncii, nevoile unitatii, beneficiind astfel de conditiile create pentru afirmarea si valorificarea aptitudinilor si
capacitatilor personale;

sa i se asigure repaus saptamanal si concediu de odihna anual platit, sa foloseasca conditiile create de societate
pentru recreere, refacerea capacitatii de munca, ridicarea nivelului de cultura, sa beneficieze de inlesniri pentru
trimiterea la odihna si tratament in statiuni balneoclimaterice;

sa beneficieze de conditii corespunzatoare de munca, de protectie a muncii, de asistenta medicala gratuita, de

indemnizatii de asigurari sociale in caz de pierdere temporala a capacitatii de munca, de masuri pentru prevenirea
imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii, precum si de masuri pentru protectia sociala a femeilor si tinerilor; in
acest scop se aloca importante fonduri pentru inlaturarea cauzelor care determina accidente de munca si
imbolnaviri profesionale, pentru protectia muncii si usurarea efortului fizic;

sa beneficieze de pensie pentru limita de varsta sau in caz de invaliditate;

sa foloseasca baza materiala a unitatilor destinata activitatii culturale si sportive;

sa se asocieze in organizatii sindicale si in alte organizatii obstesti, potrivit prevederilor Constitutiei Romaniei;

sa se adreseze organelor superioare, celor de jurisdictie sau oricarui for competent, ori de cate ori considera ca a
fost prejudiciata in drepturile sale

Alte drepturi ale angajatilor vizeaza: dreptul la investigatii asupra locului de munca; dreptul de a cunoaste conditiile
de munca periculoase si nesigure; libertatea cuvantului; notificarea angajatului despre perspectiva inchiderii
intreprinderii etc.

Obligatiile angajatilor

Conform art.20 Codul Muncii, ca membru al colectivului de munca, persoana incadrata intr-o unitate are
urmatoarele indatoriri principale:

sa apere proprietatea si sa contribuie la dezvoltarea ei;

sa realizeze norma de munca si celelalte sarcini ce decurg din functia sau postul detinut si sa raspunda de
indeplinirea lor fata de colectivul de munca si fata de conducerea unitatii;
sa efectueze orice activitate potrivit pregatirii sale si nevoilor unitatii. In situatii deosebite, determinate de
necesitatea asigurarii bunei functionari a unitatii, fiecare are obligatia de a participa - indiferent de functia sau de
postul pe care il ocupa - la executarea oricaror lucrari si la luarea tuturor masurilor cerute de nevoile unitatii;

sa respecte programul de lucru, sa foloseasca integral si cu eficienta timpul de munca;

sa asigure utilizarea integrala a capacitatilor de productie, ridicarea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor
de productie, realizarea lucrarilor incredintate, in conditiile de calitate stabilite, cresterea eficientei activitatii
unitatii in care lucreaza;

sa respecte ordinea si disciplina la locul de munca;

sa-si ridice necontenit calificarea profesionala, nivelul de cunostinte tehnico-stiintifice si de cultura generala, sa
urmeze si absolve cursurile de perfectionare organizate sau recomandate de unitate;

sa respecte normele de conduita in relatiile cu ceilalti membri ai colectivului de munca, sa vegheze la aplicarea lor
in viata, sa dea dovada de cinste si corectitudine, sa contribuie la intarirea spiritului de disciplina, de intrajutorare,
sa combata orice fel de manifestari inapoiate;

sa asigure pastrarea secretului de stat si secretului de serviciu;

sa respecte normele de protectie a muncii si sa contribuie la preintimpinarea si inlaturarea oricaror situatii care ar
putea pune in primejdie viata, integritatea corporala sau sanatatea oamenilor ori bunurile materiale.

Persoanelor incadrate in munca le este interzis sa primeasca de la cetateni bani sau alte foloase pentru activitatile
prestate in cadrul atributiilor de serviciu.

Disciplina muncii

Definire - prin disciplina se intelege totalitatea regulilor de comportare impuse membrilor unui grup. Disciplina
muncii este in stransa corelatie cu drepturile si obligatiile (indatoririle) angajatilor. Orice incalcare a drepturilor, dar
mai ales a indatoririlor angajatilor, poate genera acte de indisciplina.Formele disciplinei muncii - disciplina muncii
poate fi privita ca avand doua forme fundamentale: disciplina tehnologica si cea organizatorica.

Disciplina tehnologica - presupune ca fiecare angajat, in timpul indeplinirii responsabilitatilor proprii, sa respecte
intocmai succesiunea si continutul operatiunilor prevazute de tehnologie;

Disciplina organizatorica - presupune respectarea de catre toti angajatii, indiferent de nivelul ierarhic pe care sunt
situati, a obligatiilor ce le revin, precum si a relatiilor de munca stabilite.

Recompensele - pentru indeplinirea in bune conditii a responsabilitatilor, personalul poate fi recompensat prin:
multumiri verbale sau in scris; evidentiere; acordarea de diplome si titluri; cresteri de salarii; premii si alte forme de
recompensare; procente din profiturile anuale; stimulente si recompense specifice pentru fidelitate, atasament etc.

Abaterile disciplinare - conform art.100 Codul Muncii, incalcarea cu vinovatie de catre cel incadrat in munca -
indiferent de functia sau postul pe care il ocupa - a obligatiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie
abatere disciplinara, care se sanctioneaza, dupa caz, potrivit legii, cu:

mustrare; avertisment; retragerea uneia sau mai multor gradatii sau trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni
sau, in cazul celor incadrati cu salariul la nivelul de baza, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeasi perioada;
reducerea salariului si reducerea indemnizatiei de conducere pe durata de 1-3 luni, cu 5-10%;*); retrogradarea in
functie sau in categorie - in cadrul aceleiasi profesii - pe durata de 1-3 luni;**); desfacerea disciplinara a
contractului de munca.

Organizatiile economice, in functie de conditiile specifice ale unor locuri de munca sau activitati, pot stabili si alte
masuri disciplinare sau o aplicare combinata a acestora.

Codul administrativ din 03.07.2019

ARTICOLUL 368Principii aplicabile conduitei profesionale a funcționarilor publici și personalului
contractual din administrația publică
Principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici și a personalului
contractual din administrația publică sunt:
a) supremația Constituției și a legii, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite
categorii de funcții au îndatorirea de a respecta Constituția și legile țării;
b) prioritatea interesului public, în exercitarea funcției deținute;
c) asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice,
principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcții au îndatorirea de a
aplica același regim juridic în situații identice sau similare;
d) profesionalismul, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcții
au obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență,
corectitudine și conștiinciozitate;
e) imparțialitatea și independența, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite
categorii de funcții sunt obligate să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes altul
decât interesul public, în exercitarea funcției deținute;
f) integritatea morală, principiu conform căruia persoanelor care ocupă diferite categorii de
funcții le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții,
vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcției pe care o dețin sau să abuzeze în vreun fel de
această funcție;
g) libertatea gândirii și a exprimării, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite
categorii de funcții pot să-și exprime și să-și fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de
drept și a bunelor moravuri;
h) cinstea și corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea diferitelor categorii de funcții
ocupanții acestora trebuie să fie de bună-credință;
i) deschiderea și transparența, principiu conform căruia activitățile desfășurate în exercitarea
diferitelor categorii de funcții sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor;
j) responsabilitatea și răspunderea, principiu potrivit căruia persoanele care ocupă diferite
categorii de funcții răspund în conformitate cu prevederile legale atunci când atribuțiile de
serviciu nu au fost îndeplinite corespunzător.
ARTICOLUL 371Funcționarul public
(1) Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
(2) În funcție de categoria din care fac parte, funcționarii publici iau decizii și/sau desfășoară
activități cu caracter tehnic, pentru a asigura continuitatea funcționării în interes public general a
autorităților și instituțiilor publice.
(3) Prin întreaga lor activitate, funcționarii publici acționează în condiții de obiectivitate,
profesionalism, legalitate și imparțialitate pentru îndeplinirea de către autoritățile și instituțiile
publice a atribuțiilor prevăzute de lege.
ARTICOLUL 372Corpul funcționarilor publici
Corpul funcționarilor publici este constituit din totalitatea funcționarilor publici care îndeplinesc
activitățile prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3) în cadrul autorităților și instituțiilor publice din
administrația publică centrală și locală.
ARTICOLUL 373Principiile care stau la baza exercitării funcției publice
Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt:
a) principiul legalității;
b) principiul competenței;
c) principiul performanței;
d) principiul eficienței și eficacității;
e) principiul imparțialității și obiectivității;
f) principiul transparenței;
g) principiul responsabilității, în conformitate cu prevederile legale;
h) principiul orientării către cetățean;
i) principiul stabilității în exercitarea funcției publice;
j) principiul bunei-credințe, în sensul respectării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor reciproce;
k) principiul subordonării ierarhice.

CAPITOLUL V Drepturi și îndatoriri

SECȚIUNEA 1Drepturile funcționarilor publici

ARTICOLUL 412Dreptul la opinie
Dreptul la opinie al funcționarilor publici este garantat.
ARTICOLUL 413Dreptul la tratament egal
(1) La baza raporturilor de serviciu dintre autoritățile și instituțiile publice și funcționarii publici
stă principiul egalității de tratament față de toți funcționarii publici.
(2) Orice discriminare față de un funcționar public, definită în conformitate cu prevederile
legislației specifice privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este
interzisă.
ARTICOLUL 414Dreptul de a fi informat
Funcționarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea
prezentului cod și care îl vizează în mod direct.
ARTICOLUL 415Dreptul de asociere sindicală
(1) Dreptul de asociere sindicală și de asociere la organizații profesionale este garantat
funcționarilor publici.
(2) Funcționarii publici pot, în mod liber, să înființeze organizații sindicale, să adere la ele și să
exercite orice mandat în cadrul acestora.
(3) În situația în care funcționarii publici sunt aleși în organele de conducere ale organizațiilor
sindicale, în funcții salarizate, aceștia au obligația ca în termen de 15 zile de la alegerea în
organele de conducere ale organizațiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcții.
În cazul în care funcționarul public optează pentru desfășurarea activității în funcția de conducere
în organizațiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu
cea a mandatului în funcția de conducere din organizația sindicală
(4) Funcționarii publici aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, în funcții
nesalarizate, pot deține simultan funcția publică și funcția în organele de conducere ale
organizațiilor sindicale, cu obligația respectării regimului incompatibilităților și al conflictelor de
interese care le este aplicabil.
ARTICOLUL 416Dreptul la grevă
(1) Funcționarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condițiile legii.
(2) Funcționarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu și alte drepturi salariale pe
durata grevei.J
ARTICOLUL 417Drepturile salariale și alte drepturi conexe
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la salariu, prime și alte drepturi,
în condițiile legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice.
ARTICOLUL 418Dreptul la asigurarea uniformei
Funcționarii publici care, potrivit legii, sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o
primesc gratuit
ARTICOLUL 419Durata normală a timpului de lucru
(1) Durata normală a timpului de muncă pentru funcționarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi
și de 40 de ore pe săptămână, cu excepțiile prevăzute expres de prezentul cod sau de legi
speciale.
(2) Pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de repaus
săptămânal, sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare, potrivit legii, funcționarii publici au
dreptul la recuperare sau la plata majorată, în condițiile legii.
ARTICOLUL 420Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcție de autoritate sau demnitate publică
Funcționarii publici pot fi aleși sau numiți într-o funcție de demnitate publică, în condițiile
prezentului cod și cu respectarea condițiilor prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003,
cu modificările și completările ulterioare.
ARTICOLUL 421Dreptul la concediu
(1) Funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii, în
condițiile legii.
(2) În perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și
îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa
funcționarului public în cauză, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 512 alin. (4) și (5).
ARTICOLUL 422Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă
(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să asigure funcționarilor publici condiții normale
de muncă și igienă, de natură să le ocrotească sănătatea și integritatea fizică și psihică.
(2) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să identifice și să asigure adaptarea locului de
muncă pentru funcționarii publici cu dizabilități și de a pune la dispoziția acestora instrumentele
de asigurare a accesibilității, în vederea exercitării în mod corespunzător a atribuțiilor aferente
funcțiilor publice ocupate de aceștia.
ARTICOLUL 423Dreptul la asistență medicală, proteze și medicamente
Funcționarii publici beneficiază de asistență medicală, proteze și medicamente, în condițiile legii.
ARTICOLUL 424Dreptul la recunoașterea vechimii în muncă, în specialitate și în grad profesional
(1) Funcționarii publici beneficiază de vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional.
(2) Vechimea în muncă este vechimea dobândită în condițiile reglementate de legislația muncii,
precum și vechimea dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
(3) Vechimea în specialitate este vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de
muncă, al unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente
corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate
corespunzătoare profesiei sau specializării sale. Constituie vechime în specialitate și vechimea
dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau ca profesie liberală
în statele membre ale Uniunii Europene, precum și în alte state cu care România a încheiat
convenții de recunoaștere reciprocă a acestor drepturi, demonstrată cu documente
corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate
corespunzătoare profesiei sau specializării sale.
(4) În toate cazurile vechimea în specialitate se raportează la durata normală a timpului de
muncă, fiind calculată prin raportare la fracțiunea de normă lucrată și se demonstrează cu
documente corespunzătoare.
(5) Perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici nu constituie
vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional, cu excepțiile prevăzute de lege.
(6) Vechimea în gradul profesional este vechimea rezultată din activitatea efectiv desfășurată de
funcționarul public într-o funcție publică de execuție corespunzătoare gradului profesional
deținut, cu excepțiile prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c) și art. 514 alin. (1) lit. a) -d) și j).
ARTICOLUL 425Dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale de stat
Funcționarii publici beneficiază de pensii, precum și de celelalte drepturi de asigurări sociale de
stat, potrivit legii.
ARTICOLUL 426Drepturi ale membrilor familiei funcționarului public, în situația decesului
acestuia
(1) În caz de deces al funcționarului public, membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la
pensie de urmaș primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de
activitate a funcționarului public decedat.
(2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaș nu a fost emisă din vina autorității sau a
instituției publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare
drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaș.
ARTICOLUL 427Dreptul la protecția legii
(1) Funcționarii publici beneficiază în exercitarea atribuțiilor lor de protecția legii.
(2) Autoritatea sau instituția publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării
asistenței juridice, în cazul în care împotriva funcționarului public au fost formulate sesizări către
organele de cercetare penală sau acțiuni în justiție cu privire la modul de exercitare a atribuțiilor
de serviciu. Condițiile de suportare a cheltuielilor necesare asigurării asistenței juridice se
stabilesc prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situația în care autoritatea sau instituția publică în cadrul
căreia își desfășoară activitatea funcționarul public este cea care formulează o sesizare penală sau
o acțiune în justiție împotriva acestuia.
(4) În cazul în care funcționarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei
infracțiuni cu intenție directă, acesta are obligația restituirii sumei aferente asigurării asistenței
juridice prevăzute la alin. (2).
(5) Autoritatea sau instituția publică este obligată să asigure protecția funcționarului public
împotriva amenințărilor, violențelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea
funcției publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau
instituția publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
(6) Autoritățile și instituțiile publice pot stabili, prin acte normative, măsurile speciale de protecție
pentru funcționarii publici care desfășoară activități cu grad ridicat de risc profesional.
ARTICOLUL 428Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa
autorității sau instituției publice
Autoritatea sau instituția publică este obligată să îl despăgubească pe funcționarul public în
situația în care acesta a suferit, din culpa autorității sau instituției publice, un prejudiciu material
în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
ARTICOLUL 429Desfășurarea de activități în sectorul public și în sectorul privat
Funcționarii publici pot desfășura activități remunerate în sectorul public și în sectorul privat, cu
respectarea prevederilor legale privind incompatibilitățile și conflictul de interese.

SECȚIUNEA a 2-a Îndatoririle funcționarilor publici

ARTICOLUL 430Respectarea Constituției și a legilor
(1) Funcționarii publici au obligația ca prin actele și faptele lor să promoveze supremația legii, să
respecte Constituția și legile țării, statul de drept, drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor în relația cu administrația publică, precum și să acționeze pentru punerea în aplicare a
dispozițiilor legale în conformitate cu atribuțiile care le revin, cu aplicarea normelor de conduită
care rezultă din îndatoririle prevăzute de lege.
(2) Funcționarii publici trebuie să se conformeze dispozițiilor legale privind restrângerea
exercițiului unor drepturi, datorată naturii funcțiilor publice deținute.
ARTICOLUL 431Profesionalismul și imparțialitatea
(1) Funcționarii publici trebuie să exercite funcția publică cu obiectivitate, imparțialitate și
independență, fundamentându-și activitatea, soluțiile propuse și deciziile pe dispoziții legale și pe
argumente tehnice și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor
fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici.
(2) În activitatea profesională, funcționarii publici au obligația de diligență cu privire la
promovarea și implementarea soluțiilor propuse și a deciziilor, în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) În exercitarea funcției publice, funcționarii publici trebuie să adopte o atitudine neutră față de
orice interes personal, politic, economic, religios sau de altă natură și să nu dea curs unor
eventuale presiuni, ingerințe sau influențe de orice natură.
(4) Principiul independenței nu poate fi interpretat ca dreptul de a nu respecta principiul
subordonării ierarhice.
ARTICOLUL 432Obligații în exercitarea dreptului la libera exprimare
(1) Funcționarii publici au dreptul la libera exprimare, în condițiile legii.
(2) În exercitarea dreptului la liberă exprimare, funcționarii publici au obligația de a nu aduce
atingere demnității, imaginii, precum și vieții intime, familiale și private a oricărei persoane.
(3) În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici au obligația de a respecta
demnitatea funcției publice deținute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor
autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
(4) În activitatea lor, funcționarii publici au obligația de a respecta libertatea opiniilor și de a nu se
lăsa influențați de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor,
funcționarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă și să evite generarea conflictelor
datorate schimbului de păreri.
ARTICOLUL 433Asigurarea unui serviciu public de calitate
(1) Funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul
cetățenilor prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul
realizării competențelor autorităților și ale instituțiilor publice.
(2) În exercitarea funcției deținute, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament
profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă pentru a
câștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea
autorităților și instituțiilor publice.
ARTICOLUL 434Loialitatea față de autoritățile și instituțiile publice
(1) Funcționarii publici au obligația de a apăra în mod loial prestigiul autorității sau instituției
publice în care își desfășoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care
poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
(2) Funcționarilor publici le este interzis:
a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorității sau
instituției publice în care își desfășoară activitatea, cu politicile și strategiile acesteia ori cu
proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluționare și în care
autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea are calitatea de parte sau să
furnizeze în mod neautorizat informații în legătură cu aceste litigii;
c) să dezvăluie și să folosească informații care au caracter secret, în alte condiții decât cele
prevăzute de lege;
d) să acorde asistență și consultanță persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de
acțiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorității ori instituției publice în care își
desfășoară activitatea.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică și după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2
ani, dacă dispozițiile din legi speciale nu prevăd alte termene
ARTICOLUL 435Obligația de a informa autoritatea sau instituția publică cu privire la situația
personală generatoare de acte juridice
Funcționarul public are îndatorirea de a informa autoritatea sau instituția publică, în mod corect
și complet, în scris, cu privire la situațiile de fapt și de drept care privesc persoana sa și care sunt
generatoare de acte administrative în condițiile expres prevăzute de lege.
ARTICOLUL 436Interdicții și limitări în ceea ce privește implicarea în activitatea politică
(1) Funcționarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea
interdicțiilor și limitărilor prevăzute la art. 242 alin. (4) și art. 420.
(2) Funcționarii publici au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, să se abțină de la
exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor lor politice, să nu favorizeze
vreun partid politic sau vreo organizație căreia îi este aplicabil același regim juridic ca și partidelor
politice.
(3) În exercitarea funcției publice, funcționarilor publici le este interzis:
a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizațiilor
cărora le este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice, a fundațiilor sau asociațiilor
care funcționează pe lângă partidele politice, precum și pentru activitatea candidaților
independenți;
b) să furnizeze sprijin logistic candidaților la funcții de demnitate publică;
c) să afișeze, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, însemne ori obiecte inscripționate cu
sigla și/sau denumirea partidelor politice, ale organizațiilor cărora le este aplicabil același regim
juridic ca și partidelor politice, ale fundațiilor sau asociațiilor care funcționează pe lângă partidele
politice, ale candidaților acestora, precum și ale candidaților independenți;
d) să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru a-și
exprima sau manifesta convingerile politice;
e) să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.
ARTICOLUL 437Îndeplinirea atribuțiilor
(1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția
publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.
(2) Funcționarul public are îndatorirea să îndeplinească dispozițiile primite de la superiorii
ierarhici.
(3) Funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite
de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la
cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații.
(4) În cazul în care se constată, în condițiile legii, legalitatea dispoziției prevăzute la alin. (3),
funcționarul public răspunde în condițiile legii.
ARTICOLUL 438Limitele delegării de atribuții
(1) Delegarea de atribuții corespunzătoare unei funcții publice vacante se dispune motivat prin
act administrativ de către persoana care are competența de numire în funcția publică, pe o
perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, în condițiile prezentului cod.
(2) Delegarea de atribuții corespunzătoare unei funcții publice ocupate al cărei titular se află în
concediu în condițiile legii sau este delegat în condițiile art. 504 ori se află în deplasare în
interesul serviciului se stabilește prin fișa postului și operează de drept, în condițiile prezentului
cod.
(3) Delegarea de atribuții corespunzătoare unei funcții publice nu se poate face prin delegarea
tuturor atribuțiilor corespunzătoare unei funcții publice către același funcționar public.
Funcționarul public care preia atribuțiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuții și
atribuțiile funcției publice pe care o deține, precum și atribuțiile parțial preluate, cu excepția
situației în care atribuțiile delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcției
deținute
(4) În situația în care funcția publică ale cărei atribuții sunt delegate și funcția publică al cărei
titular preia parțial atribuțiile delegate se află într-un raport ierarhic de subordonare, funcționarul
public care preia atribuțiile delegate semnează pentru funcția publică ierarhic superioară.
(5) Prin excepție de la alin. (3), atribuțiile funcției publice de secretar general al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale pot fi delegate și în totalitate, pentru perioada
prevăzută la alin. (1), conducătorului compartimentului juridic din cadrul aparatului de
specialitate al primarului, cu obligația delegării atribuțiilor proprii către alți funcționari publici.
(6) În situația în care la nivelul unității administrativ-teritoriale postul conducătorului
compartimentului juridic este vacant sau temporar vacant, atribuțiile funcției publice de secretar
general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale pot fi delegate și în totalitate, pentru
perioada prevăzută la alin. (1), unui alt funcționar public, cu respectarea alin. (9).
(7) Prin excepție de la alin. (3) și (9), în situația în care la nivelul aparatului de specialitate al
primarului nu există un funcționar public căruia să îi fie delegate atribuțiile funcției de secretar
general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în condițiile alin. (5) sau (6), acestea sunt
delegate unui alt funcționar public, în următoarea ordine:
a) unui funcționar public cu studii superioare de licență absolvită cu diplomă, în specialitate
juridică sau administrativă;
b) unui funcționar public cu studii superioare de licență.
(8) Delegarea de atribuții se face numai cu informarea prealabilă a funcționarului public căruia i
se deleagă atribuțiile.
(9) Funcționarul public care preia atribuțiile delegate trebuie să îndeplinească condițiile de studii
și de vechime necesare pentru ocuparea funcției publice ale cărei atribuții îi sunt delegate.
(10) Nu pot fi delegate atribuții funcționarilor publici debutanți sau funcționarilor publici care
exercită funcția publică în temeiul unui raport de serviciu cu timp parțial.
(11) Funcționarii publici pot îndeplini unele atribuții corespunzătoare unei funcții de demnitate
publică, ale unei funcții de autoritate publică sau ale unei alte funcții publice, numai în condițiile
expres prevăzute de lege.
(12) În cazul funcțiilor publice de execuție vacante, cu excepția funcțiilor publice de auditor și
consilier juridic, atunci când aceste funcții sunt unice în cadrul autorității sau instituției publice,
atribuțiile pot fi delegate către cel puțin doi funcționari publici, cu respectarea prevederilor alin.
(1) și (8) - (10).
 ARTICOLUL 439Păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu și confidențialitatea
Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și
confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în
exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu aplicarea dispozițiilor în vigoare privind liberul
acces la informațiile de interes public.
ARTICOLUL 440Interdicția privind acceptarea darurilor sau a altor avantaje
(1) Funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei
sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice, daruri sau alte avantaje.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) bunurile pe care funcționarii publici le-au primit cu
titlu gratuit în cadrul unor activități de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției publice
deținute, care se supun prevederilor legale specifice.
ARTICOLUL 441Utilizarea responsabilă a resurselor publice
(1) Funcționarii publici sunt obligați să asigure ocrotirea proprietății publice și private a statului și
a unităților administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acționând în orice
situație ca un bun proprietar.
(2) Funcționarii publici au obligația să folosească timpul de lucru, precum și bunurile aparținând
autorității sau instituției publice numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției publice
deținute.
(3) Funcționarii publici trebuie să propună și să asigure, potrivit atribuțiilor care le revin, folosirea
utilă și eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
(4) Funcționarilor publici care desfășoară activități în interes personal, în condițiile legii, le este
interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorității sau a instituției publice pentru
realizarea acestora.
ARTICOLUL 442Subordonarea ierarhică
Funcționarii publici au obligația de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici,
lucrările și sarcinile repartizate.
ARTICOLUL 443Folosirea imaginii proprii
Funcționarilor publici le este interzis să permită utilizarea funcției publice în acțiuni publicitare
pentru promovarea unei activități comerciale, precum și în scopuri electorale.
ARTICOLUL 444Limitarea participării la achiziții, concesionări sau închirieri
(1) Un funcționar public nu poate achiziționa un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a
unităților administrativ- teritoriale, supus vânzării în condițiile legii, în următoarele situații:
a) când a luat cunoștință, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, despre
valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;
b) când a participat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului
respectiv;
c) când poate influența operațiunile de vânzare sau când a obținut informații la care persoanele
interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul concesionării sau închirierii unui
bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a unităților administrativ- teritoriale.
(3) Funcționarilor publici le este interzisă furnizarea informațiilor referitoare la bunurile
proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, supuse
operațiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiții decât cele prevăzute de
lege.
ARTICOLUL 445Respectarea regimului juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților
(1) Funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese
și al incompatibilităților,precum și normele de conduită.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), funcționarii publici trebuie să exercite un rol activ, având
obligația de a evalua situațiile care pot genera o situație de incompatibilitate sau un conflict de
interese și de a acționa pentru prevenirea apariției sau soluționarea legală a acestora.
(3) În situația intervenirii unei incompatibilități sau a unui conflict de interese, funcționarii publici
au obligația de a acționa conform prevederilor legale pentru încetarea incompatibilității sau a
conflictului de interese, în termen legal.
(4) La numirea într-o funcție publică, la încetarea raportului de serviciu, precum și în alte situații
prevăzute de lege, funcționarii publici sunt obligați să prezinte, în condițiile Legii  nr. 176/2010, cu
modificările și completările ulterioare, declarația de avere și declarația de interese. Declarația de
avere și declarația de interese se actualizează anual, potrivit legii.
ARTICOLUL 446Activitatea publică
(1) Comunicarea oficială a informațiilor și datelor privind activitatea autorității sau instituției
publice, precum și relațiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către funcționarii
publici desemnați în acest sens de conducătorul autorității sau instituției publice, în condițiile
legii.
(2) Funcționarii publici desemnați să participe la activități sau dezbateri publice, în calitate
oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredințat de conducătorul
autorității ori instituției publice în care își desfășoară activitatea.
(3) În cazul în care nu sunt desemnați în acest sens, funcționarii publici pot participa la activități
sau dezbateri publice, având obligația de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă
punctul de vedere oficial al autorității ori instituției publice în cadrul căreia își desfășoară
activitatea.
(4) Funcționarii publici pot participa la elaborarea de publicații, pot elabora și publica articole de
specialitate și lucrări literare ori științifice, în condițiile legii.
(5) Funcționarii publici pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepția celor cu caracter politic
ori a celor care ar putea afecta prestigiul funcției publice.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (4) și (5), funcționarii publici nu pot utiliza informații și date la
care au avut acces în exercitarea funcției publice, dacă acestea nu au caracter public.
Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(7) În exercitarea dreptului la replică și la rectificare, a dreptului la demnitate, a dreptului la
imagine, precum și a dreptului la viață intimă, familială și privată, funcționarii publici își pot
exprima public opinia personală în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale
s-au făcut afirmații defăimătoare la adresa lor sau a familiei lor. Prevederile alin. (3) se aplică în
mod corespunzător.
(8) Funcționarii publici își asumă responsabilitatea pentru apariția publică și pentru conținutul
informațiilor prezentate, care trebuie să fie în acord cu principiile și normele de conduită
prevăzute de prezentul cod.
(9) Prevederile alin. (1) - (8) se aplică indiferent de modalitatea și de mediul de comunicare.
ARTICOLUL 447Conduita în relațiile cu cetățenii
(1) În relațiile cu persoanele fizice și cu reprezentanții persoanelor juridice care se adresează
autorității sau instituției publice, funcționarii publici sunt obligați să aibă un comportament bazat
pe respect, bună-credință, corectitudine, integritate morală și profesională.
(2) Funcționarii publici au obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației, demnității,
integrității fizice și morale a persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice,
prin:
a) întrebuințarea unor expresii jignitoare;
b) acte sau fapte care pot afecta integritatea fizică sau psihică a oricărei persoane.
(3) Funcționarii publici trebuie să adopte o atitudine imparțială și justificată pentru rezolvarea
legală, clară și eficientă a problemelor cetățenilor.
(4) Pentru realizarea unor raporturi sociale și profesionale care să asigure demnitatea
persoanelor, eficiența activității, precum și creșterea calității serviciului public, se recomandă
respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1) - (3) și de către celelalte subiecte ale
acestor raporturi.
(5) Funcționarii publici trebuie să adopte o atitudine demnă și civilizată față de orice persoană cu
care intră în legătură în exercitarea funcției publice, fiind îndrituiți, pe bază de reciprocitate, să
solicite acesteia un comportament similar.
(6) Funcționarii publici au obligația de a asigura egalitatea de tratament a cetățenilor în fața
autorităților și instituțiilor publice, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de
a preveni și combate orice formă de discriminare în îndeplinirea atribuțiilor profesionale.
ARTICOLUL 448Conduita în cadrul relațiilor internaționale
(1) Funcționarii publici care reprezintă autoritatea sau instituția publică în cadrul unor organizații
internaționale, instituții de învățământ, conferințe, seminare și alte activități cu caracter
internațional au obligația să promoveze o imagine favorabilă țării și autorității sau instituției
publice pe care o reprezintă.
(2) În relațiile cu reprezentanții altor state, funcționarilor publici le este interzis să exprime opinii
personale privind aspecte naționale sau dispute internaționale.
(3) În deplasările externe, funcționarii publici sunt obligați să aibă o conduită corespunzătoare
regulilor de protocol și le este interzisă încălcarea legilor și obiceiurilor țării gazdă.
ARTICOLUL 449Obiectivitate și responsabilitate în luarea deciziilor Jurisprudență
(1) În procesul de luare a deciziilor, funcționarii publici au obligația să acționeze conform
prevederilor legale și să își exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat și imparțial.
(2) Funcționarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea sau
instituția publică, de către alți funcționari publici, precum și îndeplinirea atribuțiilor în mod
privilegiat.
(3) Funcționarii publici de conducere sunt obligați să sprijine propunerile și inițiativele motivate
ale personalului din subordine, în vederea îmbunătățirii activității autorității sau instituției publice
în care își desfășoară activitatea, precum și a calității serviciilor publice oferite cetățenilor.
(4) În exercitarea atribuțiilor de coordonare, precum și a atribuțiilor specifice funcțiilor publice de
conducere, funcționarii publici au obligația de a asigura organizarea activității personalului, de a
manifesta inițiativă și responsabilitate și de a susține propunerile personalului din subordine.
(5) Înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere au obligația să asigure egalitatea
de șanse și tratament cu privire la dezvoltarea carierei personalului din subordine, în condițiile
legislației specifice aplicabile fiecărei categorii de personal. În acest sens, aceștia au obligația:
a) să repartizeze sarcinile în mod echilibrat, corespunzător nivelului de competență aferent
funcției publice ocupate și carierei individuale a fiecărei persoane din subordine;
b) să asigure coordonarea modului de îndeplinire a sarcinilor, cu valorificarea corespunzătoare a
competențelor fiecărei persoane din subordine;
c) să monitorizeze performanța profesională individuală și colectivă a personalului din subordine,
să semnaleze în mod individual performanțele necorespunzătoare și să implementeze măsuri
destinate ameliorării performanței individuale și, după caz, colective, atunci când este necesar;
d) să examineze și să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenței profesionale
pentru personalul din subordine, atunci când propun acordarea de stimulente materiale sau
morale;
e) să evalueze în mod obiectiv necesarul de instruire profesională al fiecărui subordonat și să
propună participarea la programe de formare și perfecționare profesională pentru fiecare
persoană din subordine;
f) să delege sarcini și responsabilități, în condițiile legii, persoanelor din subordine care dețin
cunoștințele, competențele și îndeplinesc condițiile legale necesare exercitării funcției respective;
g) să excludă orice formă de discriminare și de hărțuire, de orice natură și în orice situație, cu
privire la personalul din subordine.
(6) În scopul asigurării condițiilor necesare îndeplinirii cu imparțialitate a îndatoririlor ce decurg
din raporturile ierarhice, înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere au obligația
de a nu se angaja în relații patrimoniale cu personalul din subordine.
ARTICOLUL 450Obligația respectării regimului cu privire la sănătate și securitate în muncă
Funcționarii publici au obligația de a se supune controlului de medicina muncii și expertizelor
medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, în condițiile legii.

CAPITOLUL VIII Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici

ARTICOLUL 490Tipuri de răspundere
(1) Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage
răspunderea administrativă, civilă sau penală, în condițiile legii și ale prezentului cod.
(2) Semnarea, contrasemnarea sau avizarea de către funcționarii publici a proiectelor de acte
administrative și a documentelor de fundamentare a acestora, cu încălcarea prevederilor legale,
atrage răspunderea acestora în condițiile legii.
(3) Funcționarul public are dreptul de a refuza semnarea, respectiv contrasemnarea ori avizarea
actelor și documentelor prevăzute la alin. (2), dacă le consideră ilegale, cu respectarea
prevederilor art. 437 alin. (3).
(4) Refuzul funcționarului public de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actele și
documentele prevăzute la alin. (2) se face în scris și motivat în termen de 5 zile lucrătoare de la
data primirii actelor, cu excepția situațiilor în care prin acte normative cu caracter special sunt
prevăzute alte termene, și se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop.
(5) Funcționarii publici care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori avizeze sau care
prezintă obiecții cu privire la legalitate asupra actelor și documentelor prevăzute la alin. (2), fără a
indica temeiuri juridice, în scris, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (4), răspund în
condițiile legii.
ARTICOLUL 491Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituția publică
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se
poate adresa instanței judecătorești, în condițiile legii, împotriva autorității sau instituției publice
care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un
interes legitim.
(2) În cazul în care acțiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorității sau
instituției publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanța judecătorească constată vinovăția
funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea
sau instituția publică.
(3) Răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat
prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care
își desfășoară activitatea.
ARTICOLUL 492Răspunderea administrativ-disciplinară
(1) Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției
publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege
constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea administrativ-disciplinară a acestora
(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absența nemotivată de la serviciu;J
d) nerespectarea programului de lucru;
e) intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care funcționarul
public își desfășoară activitatea;
h) desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități cu caracter politic;
i) refuzul nemotivat de a îndeplini atribuțiile de serviciu;
j) refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii și expertizelor medicale ca
urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri și interdicții stabilite prin lege pentru
funcționarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese și incompatibilități;
l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilități dacă funcționarul public nu acționează
pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului
de incompatibilitate;
m) încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;
n) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și
funcționarilor publici sau aplicabile acestora.
(3) Sancțiunile disciplinare sunt:
a) mustrarea scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
c) diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile;
d) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;
e) retrogradarea într-o funcție publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu
diminuarea corespunzătoare a salariului
f) destituirea din funcția publică.J
(4) Ca urmare a săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute la alin. (2), se aplică următoarele
sancțiuni disciplinare:
a) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și d), se aplică una dintre sancțiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b);
b) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre sancțiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. b) -f);
c) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. e) -h), se aplică una dintre sancțiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. c) -f);
d) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i) -k) și m), se aplică una dintre sancțiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3);
e) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l), se aplică sancțiunea disciplinară
prevăzută la alin. (3) lit. f), în condițiile prevăzute la art. 520;
f) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre sancțiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3).
(5) Pentru funcționarii publici de execuție sancțiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) se aplică prin
transformarea funcției publice pe care o ocupă, pe perioada de executare a sancțiunii
disciplinare. Pentru funcționarii publici de conducere în situația în care sancțiunea prevăzută la
alin. (3) lit. e) nu se poate aplica pentru că nu există o funcție publică de conducere de nivel
inferior vacantă în cadrul autorității sau instituției publice, se aplică sancțiunea disciplinară
prevăzută la alin. (3) lit. c).
(6) La individualizarea sancțiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ține seama de
cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de
vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului
public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au
fost radiate în condițiile prezentului cod.
(7) În caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancțiunea disciplinară aferentă abaterii
disciplinare celei mai grave.
(8) Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de
disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare, cu excepția abaterii
disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l) cu privire la incompatibilități, pentru care sancțiunea
disciplinară se aplică în condițiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(9) În cazul în care fapta funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară și ca
infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării
ori renunțării la urmărirea penală sau până la data la care instanța judecătorească dispune
achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului
penal. În aceste situații, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia și sancțiunea
disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.
(10) Pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public a cărui faptă a
fost sesizată ca abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, conducătorul
autorității sau instituției publice are obligația de a interzice accesul acestuia la documentele care
pot influența cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcționarului public în
cadrul autorității ori instituției publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a
autorității ori instituției publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcționarul public
poate influența cercetarea administrativă.
(11) În situația în care în cazul funcționarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea
prevederilor alin. (10), persoana care are competența numirii în funcția publică are obligația să
dispună mutarea temporară a funcționarului public într-o funcție publică corespunzătoare
nivelului de studii, cu menținerea drepturilor salariale avute.
ARTICOLUL 493Aplicarea sancțiunilor disciplinare
(1) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b) -f) nu pot fi aplicate decât după
cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea
funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului
public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare
care i se impută se consemnează într-un proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării
prealabile și aplicarea sancțiunii
(2) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) se aplică și direct de către persoana
care are competența legală de numire în funcția publică, în situațiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(3) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica și direct de către
conducătorul instituției publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (1).
(4) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b) -f) se aplică de conducătorul
instituției publice, la propunerea comisiei de disciplină.
 OBLIGATIILE SALARIATILOR PRIVIND APARAREA
IMPOTRIVA INCENDIILOR
Salariatii detin cateva obligatii majore in ceea ce priveste apararea impotriva incendiilor.  Acestea sunt
prevazute de Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apararea impotriva incendiilor.

Iata cateva notiuni definite de Legea nr. 307 din 12 iulie 2006:

apararea impotriva incendiilor - ansamblul integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice,
tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit
prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si asigurarii interventiei
operative pentru limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei persoanelor
periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendii.

autorizatie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii
de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, prin care se certifica, in urma verificarilor in teren si a
documentelor privind realizarea masurilor de aparare impotriva incendiilor, indeplinirea cerintei esentiale -
securitate la incendiu - la constructii, instalatii tehnologice si alte amenajari; autorizatia de securitate la incendiu
confera persoanelor fizice sau juridice, detinatoare ale constructiilor, instalatiilor si ale altor amenajari, dreptul
de a le edifica, de a le pune in functiune si de a le exploata din punctul de vedere al indeplinirii cerintei
esentiale - securitate la incendiu;

aviz de securitate la incendiu - actul emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean
sau al municipiului Bucuresti, dupa verificarea de conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice in vigoare
a masurilor de aparare impotriva incendiilor, adoptate in documentatiile tehnice de proiectare, pentru
indeplinirea cerintei esentiale - securitate la incendiu - a constructiilor, instalatiilor si altor amenajari;

incendiu - ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce pierderi de
vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in scopul intreruperii procesului
de ardere;

cauza a incendiului - suma factorilor care concura la initierea incendiului, care consta, de regula, in sursa de
aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum si imprejurarile
determinante care au dus la izbucnirea acestuia;

mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor - sisteme, instalatii, echipamente, utilaje, aparate,
dispozitive, accesorii, materiale, produse, substante si autospeciale destinate prevenirii, limitarii si stingerii
incendiilor;

organizare a interventiei in caz de incendiu - ansamblul masurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii

fortelor, responsabilitatilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor si procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea
si salvarea persoanelor si animalelor, protectia bunurilor si vecinatatilor, precum si pentru stingerea incendiilor;

pericol iminent de incendiu - situatia creata de cumularea factorilor care concura la initierea incendiului,
declansarea acestuia fiind posibila in orice moment;

plan de analiza si acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potentiale dintr-o unitate
administrativ-teritoriala, masurile, actiunile si resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;

prevenirea incendiilor - totalitatea actiunilor de impiedicare a initierii si propagarii incendiilor, de asigurare a

conditiilor pentru salvarea persoanelor si bunurilor si de asigurare a securitatii echipelor de interventie;

stingere a incendiilor - totalitatea actiunilor de limitare si intrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de
metode, procedee si mijloace specifice;

scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evolutia unui incendiu in timp,
identificand evenimentele-cheie care il caracterizeaza si il diferentiaza de alte incendii posibile intr-o incinta.

Atentie!
Conform art. 6 din Legea nr. 307 din 2006, persoanele fizice si juridice detin obligatia de a respecta
reglementarile tehnice si dispozitiile de aparare impotriva incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si
faptele lor, viata, bunurile si mediul.

Persoana care observa un incendiu are obligatia sa anunte prin orice mijloc serviciile de urgenta, primarul sau
politia si sa ia masuri, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului.

In cazul in care anuntul de incendiu s-a facut cu rea-credinta, fara motiv intemeiat, autorul raspunde
contraventional sau penal, potrivit legii, si suporta cheltuielile ocazionate de deplasarea fortelor de interventie.

Care sunt obligatiile salariatilor la locul de munca, privind apararea impotriva incendiilor?

Art. 22
Fiecare salariat are, la locul de munca, urmatoarele obligatii principale:
a)sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la cunostinta, sub orice forma, de
administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;
b)sa utilizeze substantele periculoase, instalatiile, utilajele, masinile, aparatura si echipamentele, potrivit
instructiunilor tehnice, precum si celor date de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;
c)sa nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizate ale sistemelor si instalatiilor de aparare
impotriva incendiilor;
d)sa comunice, imediat dupa constatare, conducatorului locului de munca orice incalcare a normelor de
aparare impotriva incendiilor sau a oricarei situatii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum si
orice defectiune sesizata la sistemele si instalatiile de aparare impotriva incendiilor;
e)sa coopereze cu salariatii desemnati de administrator, dupa caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care
are atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva
incendiilor;
f)sa actioneze, in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca, in cazul aparitiei oricarui pericol
iminent de incendiu;
g)sa furnizeze persoanelor abilitate toate datele si informatiile de care are cunostinta, referitoare la producerea
incendiilor.

Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.501 lei la 5.000 lei neindeplinirea de catre
salariati a obligatiilor pe care le au potrivit dispozitiilor art. 22 lit. c), d) si g);

Obligații privind apărarea împotriva incendiilor

SECȚIUNEA 1 Obligații generale

Art. 6. -
(1) Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de
apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și
mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile de
urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea
incendiului.
(3) În cazul în care anunțul de incendiu s-a făcut cu rea-credință, fără motiv întemeiat, autorul
răspunde contravențional sau penal, potrivit legii, și suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea
forțelor de intervenție.

Art. 7. -
(1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil,
semenilor aflați în pericol sau în dificultate, din proprie inițiativă ori la solicitarea victimei, a
reprezentanților autorităților administrației publice, precum și a personalului serviciilor de
urgență.
(2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe,
persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun,
pentru limitarea și stingerea acestora.

Art. 8. -
În cazurile de forță majoră determinate de incendii, persoanele fizice și juridice care dețin, cu
orice titlu, terenuri, construcții, instalații tehnologice sau mijloace de transport au următoarele
obligații:
a) să permită necondiționat accesul serviciilor de urgență și al persoanelor care acordă ajutor;
b) să permită necondiționat utilizarea apei, a materialelor și a mijloacelor proprii pentru
operațiuni de salvare, de stingere și de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii
ori ale altor persoane;
c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenției pentru degajarea terenurilor,
demolarea unei construcții sau a unei părți din construcție, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de
transport, oprirea temporară a activităților sau evacuarea din zona periclitată și să acorde sprijin,
cu forțe și mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.

Art. 9. -
La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosință asupra bunurilor
imobile, precum și a contractelor de antrepriză, părțile sunt obligate să prevadă expres în actele
respective răspunderile ce le revin în ceea ce privește apărarea împotriva incendiilor.

Art. 10. -
(1) Pentru limitarea propagării și stingerea incendiilor, precum și pentru limitarea și înlăturarea
efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor
acestuia, consiliile județene, consiliile locale, persoanele juridice și asociațiile familiale prevăzute
la art. 8 și persoanele fizice care desfășoară individual activități economice în condițiile Legii nr.
300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități
economice în mod independent, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să
colaboreze între ele, contribuind cu forțe și mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe bază
contractuală.
(2) Organizarea acțiunilor de colaborare și procedurile necesare se stabilesc prin convenții
încheiate între părți, cu avizul inspectoratelor.

Art. 11. -
Deținătorii și utilizatorii de construcții ori de instalații, echipamente tehnologice de producție și
de transport au obligația să conlucreze cu autoritățile administrației publice și cu organele de
specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea și punerea în aplicare a planurilor
de intervenție în caz de incendiu.

Art. 12. -
(1) Autoritățile administrației publice centrale și celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul
General al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, județene
sau locale, instituțiile publice și operatorii economici au obligația să angajeze cel puțin un cadru
tehnic sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, atestați
potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupațiile de cadru tehnic și personal
de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor sunt definite pe baza
standardelor ocupaționale aprobate conform legislației în vigoare.
(2) Consiliile locale și operatorii economici care desfășoară activități cu risc de incendiu și care au
obligația prevăzută la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General.
(3) Numirea și schimbarea din funcție a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator în termen de
48 de ore de la angajare, după caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local
inspectoratelor.
(4) Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor specifice atrage schimbarea din funcție a
cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva
incendiilor, situație care trebuie comunicată de angajator în termen de 48 de ore de la angajare,
la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, după caz.
(5) Persoanele fizice și asociațiile familiale care desfășoară activități economice autorizate pe
teritoriul României, precum și celelalte entități legal constituite, neprevăzute la alin. (1),
îndeplinesc atribuțiile pe linia apărării împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de
drept al entității.

SECȚIUNEA a 6-aObligațiile administratorului, conducătorului instituției,

utilizatorului și salariatului
Art. 19. 
Administratorul sau conducătorul instituției, după caz, are următoarele obligații principale:
a) să stabilească, prin dispoziții scrise, responsabilitățile și modul de organizare pentru apărarea
împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări și să le aducă
la cunoștință salariaților, utilizatorilor și oricăror persoane interesate;
b) să asigure identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa și să asigure corelarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura și nivelul riscurilor;
c) să solicite și să obțină avizele și autorizațiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, și să
asigure respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori
a autorizațiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcții sau oprirea funcționării ori
utilizării construcțiilor sau amenajărilor respective;
d) să permită, în condițiile legii, executarea controalelor și a inspecțiilor de prevenire împotriva
incendiilor, să prezinte documentele și informațiile solicitate și să nu îngreuneze sau să
obstrucționeze în niciun fel efectuarea acestora;
e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenție în situații de urgență;
f) să întocmească, să actualizeze permanent și să transmită inspectoratului lista cu substanțele
periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu mențiuni
privind: proprietățile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru
sănătate și mediu, mijloacele de protecție recomandate, metodele de intervenție și prim ajutor,
substanțele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;
g) să elaboreze instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor și să stabilească atribuțiile ce revin
salariaților la locurile de muncă;
h) să verifice dacă salariații cunosc și respectă instrucțiunile necesare privind măsurile de apărare
împotriva incendiilor și să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin
indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de
urgență privat, precum și funcționarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie
contract cu un alt serviciu de urgență voluntar sau privat, capabil să intervină operativ și eficace
pentru stingerea incendiilor;
j) să asigure întocmirea și actualizarea planurilor de intervenție și condițiile pentru aplicarea
acestora în orice moment;
k) să permită, la solicitare, accesul forțelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaștere,
instruire sau de antrenament și să participe la exercițiile și aplicațiile tactice de intervenție
organizate de acesta;
l) să asigure utilizarea, verificarea, întreținerea și repararea mijloacelor de apărare împotriva
incendiilor cu personal atestat, conform instrucțiunilor furnizate de proiectant;
m) să asigure pregătirea și antrenarea serviciului de urgență privat pentru intervenție;
n) să asigure și să pună în mod gratuit la dispoziție forțelor chemate în ajutor mijloacele tehnice
pentru apărare împotriva incendiilor și echipamentele de protecție specifice riscurilor care decurg
din existența și funcționarea unității sale, precum și antidotul și medicamentele pentru acordarea
primului ajutor;
o) să stabilească și să transmită către transportatorii, distribuitorii și utilizatorii produselor sale
regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la
utilizarea, manipularea, transportul și depozitarea produselor respective;
p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea și stingerea cu forțe și
mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze și să trimită
acestuia raportul de intervenție;
q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate
conform legii;
r) să îndeplinească orice alte atribuții prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

Art. 20. - 
Persoanele fizice, asociațiile familiale sau persoanele juridice care dețin părți din același imobil
trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea
asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.

Art. 21. -
Utilizatorul are următoarele obligații principale:
a) să cunoască și să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator,
conducătorul instituției, proprietar, producător sau importator, după caz;
b) să întrețină și să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea
împotriva incendiilor, puse la dispoziție de administrator, conducătorul instituției, proprietar,
producător sau importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităților pe care le
organizează sau le desfășoară;
d) să nu efectueze modificări neautorizate și fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului
inițial al construcției, instalației, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat
ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislației în vigoare;
e) să aducă la cunoștința administratorului, conducătorului instituției sau proprietarului, după
caz, orice defecțiune tehnică ori altă situație care constituie pericol de incendiu.

Art. 22. -
Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligații principale:
a) să respecte regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoștință, sub orice
formă, de administrator sau de conducătorul instituției, după caz;
b) să utilizeze substanțele periculoase, instalațiile, utilajele, mașinile, aparatura și echipamentele,
potrivit instrucțiunilor tehnice, precum și celor date de administrator sau de conducătorul
instituției, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor și instalațiilor
de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a
normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situații stabilite de acesta ca fiind un
pericol de incendiu, precum și orice defecțiune sesizată la sistemele și instalațiile de apărare
împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariații desemnați de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic
specializat, care are atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării
măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acționeze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariției
oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele și informațiile de care are cunoștință, referitoare
la producerea incendiilor.
LEGE Nr. 319 din 14 iulie 2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
CAP. 4 Obligaţiile lucrătorilor

ART. 22 Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum
şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau
îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile
sale în timpul procesului de muncă. 9

ART. 23 (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte
mijloace de producţie; b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la
modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; d) să comunice imediat
angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere
un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; e) să
aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă
realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără
riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile
legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora; i) să dea relaţiile solicitate
de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari. (2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi
celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR.34/2008

privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de

urgenţă, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr.160/20081

(text consolidat neoficial,

cuprinzând prevederile legale în vigoare la data de 8 iunie 2015)

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1. - Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, denumit în continuare SNUAU,

este constituit şi administrat de administratorul SNUAU, în scopul furnizării către cetăţeni a

Serviciului de urgenţă 112, care asigură preluarea apelurilor de urgenţă de la cetăţeni şi, după

caz, transmiterea acestora către agenţiile specializate de intervenţie, sau al prelucrării lor şi

alertării directe a echipajelor de intervenţie în vederea asigurării unei reacţii imediate, uniforme

şi unitare pentru soluţionarea urgenţelor.

Art. 2. - (1) Numărul unic pentru apelurile de urgenţă în reţelele publice de telefonie este

112.

(2) Numărul unic pentru apelurile de urgenţă se apelează atunci când este necesară

intervenţia agenţiilor specializate de intervenţie, pentru asigurarea asistenţei imediate în situaţii

în care este periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea cetăţeanului, ordinea publică,

proprietatea publică sau privată ori mediul.

(2^1) Numărul unic pentru mesajele asociate apelurilor de urgenţă în reţelele publice de

telefonie mobilă este 113.

(2^2) Transmiterea mesajelor tehnice standardizate scurte ce conțin informația de localizare obținută pe
baza echipamentului terminal se realizează fără intervenția apelantului, către numărul unic 114

(3) Sistemul tehnic implementat în România este E 112.

(4) Apelul la numărul 112 este gratuit pentru utilizatorii finali.

(4^1) Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice mobile au obligația de a suporta atât costurile
determinate de transmiterea la numărul 114 a mesajelor tehnice standardizate scurte ce conțin informația de
localizare obținută pe baza echipamentului terminal, cât și costurile aferente traficului generat pe o
conexiune de date de transmiterea informației de localizare obținută pe baza echipamentului terminal

(5) Mesajele asociate unor apeluri de urgenţă transmise către numărul 113 de persoane

cu dizabilităţi de auz şi/sau vorbire înregistrate la administratorul SNUAU, precum şi mesajele

scurte transmise de la numărul 113 sunt gratuite.

Art. 3
(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) agenții specializate de intervenție – structurile autorităților administrației publice, care au rolul de
intervenție imediată pentru soluționarea urgențelor în domeniile ambulanței, serviciilor mobile de urgență,
reanimare și descarcerare (S.M.U.R.D.), poliției, jandarmeriei, serviciilor publice profesioniste și voluntare
pentru situații de urgență, inclusiv S.M.U.R.D., contra terorismului, precum și alte structuri stabilite prin
hotărâre a Guvernului;
b) alertare falsă – utilizarea intenționată a numărului 112 pentru determinarea alarmării sau intervenției
agențiilor specializate de intervenție în mod nejustificat;
c) apel de urgență – orice apel către Serviciul de urgență 112, care necesită acțiunea agențiilor specializate
de intervenție;
d) mesaj asociat unui apel de urgență – orice mesaj scurt (SMS), transmis ulterior unui apel de urgență,
privind aceeași situație de urgență, către Serviciul de urgență 112, de o persoană cu dizabilități de auz
și/sau vorbire înregistrată la administratorul SNUAU, care necesită acțiunea agențiilor specializate de
intervenție;
e) apelare abuzivă – apelarea repetată, cu rea intenție, a numărului 112, fără ca apelantul să justifice o stare
care necesită acțiunea agențiilor specializate de intervenție, sau apelarea numărului 112 pentru a aduce
injurii operatorilor;
f) apel involuntar – apelarea numărului 112 din greșeală;
g) centrul unic pentru apeluri de urgență – structura specializată de preluare și transfer al apelurilor de
urgență primite la 112, aflată în serviciu permanent, operat de administratorul SNUAU;
h) mesaj abuziv – transmiterea repetată de mesaje scurte (SMS) către numărul 113, cu rea intenție, de către
o persoană care nu este înregistrată la administratorul SNUAU, sau transmiterea unui mesaj scurt (SMS)
către numărul 113 pentru a aduce injurii operatorilor, precum și transmiterea repetată către numărul 114, cu
rea intenție, a unor mesaje care nu respectă condițiile prevăzute la art. 2 alin. (2^2);
i) dispeceratul de urgență – structura specializată de preluare și tratare a apelurilor de urgență primite prin
centrul unic pentru apeluri de urgență, aflată în serviciu permanent, operat de agențiile specializate de
intervenție;
j) dispeceratul integrat de urgență – structura specializată aflată în serviciu permanent care, pe lângă
preluarea apelului la numărul de urgență, asigură alarmarea și coordonarea echipajelor de intervenție ale
tuturor serviciilor specializate de intervenție, cu caracter medical și nemedical, din aceeași locație fizică.
Coordonarea se face de către personal special pregătit, având inclusiv un coordonator medical, cu studii
superioare, din cadrul serviciului de ambulanță sau S.M.U.R.D.;
k) E 112 – serviciul de comunicații de urgență extins prin adăugarea informației de localizare a
terminalului de la care se efectuează apelul de urgență;
l) ETSI – Institutul European pentru Standardizare în Telecomunicații;
m) gradul de serviciu – probabilitatea (P), exprimată ca fracție zecimală, ca un apel telefonic să fie blocat.
P.01 este gradul de serviciu care reflectă probabilitatea ca în timpul unei ore cu trafic de vârf un apel din o
sută să fie blocat;
n) informația de localizare primară – datele cu conținutul și formatul stabilite de Autoritatea Națională
pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care indică elementele de rețea relevante din punctul
de vedere al localizării și care nu necesită prelucrare suplimentară din partea operatorului;
o) informația de localizare – datele cu conținutul și formatul stabilite de Autoritatea Națională pentru
Administrare și Reglementare în Comunicații și implementate în cadrul SNUAU, care, prin prelucrarea
informației de localizare primară, indică poziția geografică în care se află echipamentul terminal al unui
utilizator de telefonie mobilă sau adresa fizică de instalare a punctului terminal pentru o rețea de telefonie
fixă;
p) informația de localizare obținută pe baza echipamentului terminal – datele generate la nivelul
echipamentului terminal mobil al apelantului, după momentul inițierii apelului de urgență, și transmise
către administratorul SNUAU de o funcționalitate integrată nativ la nivelul acestui terminal, precum și,
acolo unde sunt disponibile, cele generate de o aplicație furnizată de administratorul SNUAU, ce conțin
latitudinea și longitudinea care caracterizează poziția geografică în care se află echipamentul terminal;
q) punctul de acces al centrului unic pentru apeluri de urgență – punctul fizic prin care unui apelant la
numărul unic de urgență 112 i se asigură accesul la agențiile specializate de intervenție;
r) rutare – dirijarea apelurilor efectuate de la echipamentele terminale dintr-o rețea publică de telefonie
către numărul unic de urgență 112, în funcție de zona de arondare a echipamentului terminal apelant, la
centrul unic pentru apeluri de urgență corespunzător;
s) Serviciul de urgență 112 – serviciu furnizat de SNUAU care asigură preluarea apelurilor de urgență de la
cetățeni și transmiterea acestora către agențiile specializate de intervenție, în vederea asigurării unei reacții
imediate, uniforme și unitare pentru soluționarea urgențelor;
ș) stație de intervenție – punct de concentrare a resurselor agențiilor specializate de intervenție, destinate
soluționării urgențelor;
t) SNUAU – ansamblu integrat de aplicații, echipamente și rețele de comunicații și tehnologia informației
care realizează interfața unică de acces al cetățeanului la agențiile specializate de intervenție și care permite
răspunsul adecvat urgenței semnalate; interfața publică de acces este realizată prin integrarea în cadrul
sistemului a centrului unic pentru apeluri de urgență cu dispeceratele agențiilor specializate de intervenție;
ț) terminal telematic – terminal specializat care asigură posibilitatea transmiterii apelurilor de urgență și a
informațiilor privind urgența de către persoane cu dizabilități de auz și/sau vorbire, utilizând tehnici de
transmisie și de prelucrare automată la distanță a informației, prin intermediul unor procedee moderne de
comunicație;
u) 112 – numărul unic pentru apeluri de urgență;
v) suporți tehnici – echipamente de comunicații, antene folosite în exclusivitate pentru SNUAU.
(2) În cuprinsul prezentei ordonanțe de urgență sunt, de asemenea, aplicabile definițiile relevante prevăzute
la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare”.

CAPITOLUL II: Organizarea SNUAU

Art. 4. - (1) SNUAU se organizează în conformitate cu directivele, standardele,

recomandările ETSl şi cu practicile europene privind sistemele de comunicaţii şi tehnologia

informaţiei utilizate ca suport pentru serviciul E 112.

(2) Administratorul SNUAU este Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

Art. 5. - (1) Pentru coordonarea SNUAU se înfiinţează Comitetului naţional de coordonare

a activităţii SNUAU, organism interinstituţional fără personalitate juridică, denumit în continuare

Comitet, care funcţionează sub autoritatea Guvernului României şi are următoarea componenţă:

a) preşedinte - ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei;

b) vicepreşedinte - conducătorul administratorului SNUAU;

c) membri, la nivel de secretar de stat din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

şi Ministerul Sănătăţii Publice, precum şi unul dintre vicepreşedinţii Autorităţii Naţionale pentru

Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.

(2) Comitetul are rolul elaborării de politici şi strategii privind funcţionarea, operarea şi

dezvoltarea SNUAU, precum şi a serviciului de urgenţă 112 în România, adoptând în acest sens

hotărâri, prin consens.

(3) Comitetul coordonează la nivel naţional, în mod unitar, acţiunile tuturor organismelor

implicate în funcţionarea SNUAU conform cerinţelor europene în domeniu.

(4) Ca organism de lucru al Comitetului se înfiinţează Secretariatul tehnic permanent,

compus din specialişti din domeniul operativ ai agenţiilor specializate de intervenţie, precum şi

alţi specialişti din instituţiile publice prevăzute la alin. (1), nominalizaţi prin hotărâre a

Comitetului, la propunerea conducătorilor instituţiilor reprezentate în cadrul acestuia.

(5) La activităţile Comitetului pot participa, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai

furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, ai societăţii civile, ai autorităţilor şi

instituţiilor publice cu responsabilităţi în domeniu.

(6) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comitetului, precum şi ale Secretariatului

tehnic se stabilesc prin regulament propriu, elaborat în termen de 60 de zile de la intrarea în

vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 6. - (1) Pentru furnizarea serviciului de urgenţă 112, SNUAU este compus din

centrele unice pentru apeluri de urgenţă, dispeceratele de urgenţă şi dispeceratele integrate de

urgenţă, organizate la nivel de reşedinţă de judeţ, la nivelul municipiului Bucureşti şi la nivelul

municipiilor şi oraşelor sau acolo unde este necesar.

(2) Centrele unice pentru apeluri de urgenţă sunt operate de administratorul SNUAU.

(3) Dispeceratele de urgenţă sunt operate de agenţiile specializate de intervenţie.

(4) Dispeceratele integrate de urgenţă sunt operate de administratorul SNUAU şi de

agenţiile specializate de intervenţie.

CAPITOLUL III: Personalul SNUAU

Art. 7. - (1) Personalul SNUAU îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrelor unice pentru

apeluri de urgenţă, al dispeceratelor de urgenţă şi al dispeceratelor integrate de urgenţă.

(2) Personalul centrelor unice pentru apeluri de urgenţă este format din personal al

administratorului SNUAU, care desfăşoară activităţi necesare în domeniile de: operare,

întreţinere tehnică, asigurare tehnico-materială şi financiară, asistenţă juridică şi secretariat.

(3) Numărul de posturi pentru structurile prevăzute la alin. (2) este stabilit prin hotărâre a

Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, iar cheltuielile de personal se finanţează în limita

posturilor aprobate prin legile bugetare anuale.

(4) Personalul dispeceratelor de urgenţă este asigurat de agenţiile specializate de

intervenţie în cadrul cărora activează.

(5) Personalul dispeceratelor integrate de urgenţă este asigurat, după caz, de

administratorul SNUAU, de agenţiile specializate de intervenţie şi de personal angajat al

autorităţilor publice locale detaşat la SNUAU, pe baza protocoalelor de colaborare încheiate între

aceste instituţii.

CAPITOLUL IV: Funcţionarea SNUAU

Art. 8. - SNUAU realizează, în conformitate cu standardul ETSI, două structuri

funcţionale:

a) o structură integrată distribuită, în care centrul unic pentru apeluri de urgenţă

transferă apelurile de urgenţă şi datele asociate la dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor

specializate de intervenţie, situate în sedii diferite, proprii agenţiilor;

b) o structură integrată centralizată, în care centrul unic pentru apeluri de urgenţă şi

dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor specializate de intervenţie sunt realizate fizic în acelaşi

sediu, sub forma unui dispecerat integrat de urgenţă.

Art. 9. - SNUAU asigură interoperabilitatea între dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor

specializate de intervenţie aflate în aceeaşi zonă de responsabilitate.

Art. 10. - În cadrul structurii prevăzute la art. 8 lit. a), centrele unice pentru apeluri de

urgenţă au următoarele atribuţii principale:

a) primesc şi înregistrează automat apelurile de urgenţă comunicate prin telefon, radio,

dispozitive automate de anunţare, semnalizare, alarmare ori prin alte mijloace, confirmă şi

localizează, pe cât posibil, apelurile primite;

b) analizează, direcţionează şi transmit operativ apelurile de urgenţă la dispeceratele de

urgenţă, precum şi la autorităţile competente, în funcţie de natura evenimentelor şi de

consecinţele acestora, pe baza unui indexai incidentelor stabilit de toate structurile specializate

în soluţionarea urgenţelor;

c) transferă centrului operaţional şi centrului operativ pentru situaţii de urgenţă apelurile,

datele şi informaţiile privitoare la situaţii de urgenţă, pentru care s-a definit responsabilitatea, la

solicitarea acestuia;

d) primesc şi înregistrează datele şi informaţiile privind evoluţia evenimentelor şi a

intervenţiilor;
e) centralizează, stochează şi pun la dispoziţia autorităţilor abilitate datele privind

apelurile de urgenţă gestionate;

f) recepţionează apelurile de urgenţă şi în limbile minorităţilor naţionale din unitatea

administrativ-teritorială, precum şi în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională;

g) primesc apeluri de la persoane cu dizabilităţi prin intermediul terminalelor telematice

utilizate în reţelele publice, în limite tehnic fezabile;

h) primesc mesaje asociate unui apel de urgenţă din reţelele publice de telefonie mobilă,

de la utilizatorii cu dizabilităţi de auz şi/sau vorbire.

Art. 11. - În cadrul structurii prevăzute la art. 8 lit. a), dispeceratele de urgenţă au

următoarele atribuţii principale:

a) asigură permanent preluarea apelurilor de urgenţă transmise de centrul unic pentru

apeluri de urgenţă;

b) alertează de îndată structura/personalul de intervenţie;

c) asigură şi menţin permanent legătura cu resursele proprii dislocate la locul

evenimentului sau cu structurile din care provin acestea;

d) asigură facilităţi tehnice şi personalul necesar operării;

e) centralizează, stochează şi pun la dispoziţie autorităţilor abilitate datele privind

apelurile de urgenţă gestionate;

f) asigură interfaţarea cu centrele de expertiză şi coordonare la distanţă;

g) asigură mijloacele de comunicaţie necesare legăturii dintre dispeceratele de urgenţă,

staţiile de intervenţie şi resursele dislocate la locul evenimentului.

Art. 12. - În cadrul structurii prevăzute la art. 8 lit. b), dispeceratele integrate de urgenţă

au următoarele atribuţii principale:

a) primesc şi înregistrează automat apelurile de urgenţă comunicate prin telefon, radio,

dispozitive automate de anunţare, semnalizare, alarmare ori prin alte mijloace, confirmă şi

localizează, pe cât posibil, apelurile primite;

b) alertează de îndată structura/personalul de intervenţie aparţinând agenţiilor integrate

sau direcţionează şi transmit operativ apelurile de urgenţă la dispeceratele de urgenţă cu

activitate în afara dispeceratului integrat de urgenţă, precum şi la autorităţile competente, în

funcţie de natura evenimentelor şi de consecinţele acestora, pe baza unui index al incidentelor

stabilit de toate structurile specializate în soluţionarea urgenţelor;

c) asigură şi menţin permanent legătura cu resursele dislocate la locul evenimentului sau

cu structurile din care provin acestea;

d) apelurile, datele şi informaţiile privitoare la situaţia de urgenţă sunt transferate

centrului operaţional naţional/judeţean pentru situaţii de urgenţă, pentru care s-a definit

responsabilitatea, la solicitarea acestuia;

e) primesc şi înregistrează datele şi informaţiile privind evoluţia evenimentelor şi a

intervenţiilor;

f) centralizează, stochează şi pun la dispoziţia autorităţilor abilitate datele privind apelurile

de urgenţă gestionate;

g) recepţionează apelurile de urgenţă şi în limbile minorităţilor naţionale din unitatea

administrativ-teritorială, precum şi în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională;

h) primesc apeluri de la persoane cu dizabilităţi prin intermediul terminalelor telematice

utilizate în reţelele publice, în limite tehnic fezabile;

i) asigură interfaţarea cu centre de expertiză şi coordonare la distanţă;

j) primesc mesaje asociate unui apel de urgenţă din reţelele publice de telefonie mobilă,

de la utilizatorii cu dizabilităţi de auz şi/sau vorbire.

CAPITOLUL V: Reglementarea comunicaţiilor de urgenţă

Art. 13. - (1) Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia

Informaţiei supraveghează modul în care furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii

electronice respectă obligaţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi

Tehnologia Informaţiei se stabilesc condiţiile tehnice şi economice referitoare la realizarea

comunicaţiilor către SNUAU.

Art. 14. - Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul reţelelor

publice fixe au următoarele obligaţii:

a) de a asigura, cu prioritate, primirea şi retransmiterea apelului de urgenţă de la orice

post telefonic fix pe care îl operează până la deconectarea circuitului telefonic respectiv;

b) de a prevedea în cuprinsul notificării data de deconectare a circuitului telefonic

prevăzut la lit. a) şi faptul că de la data respectivă utilizatorul nu va mai putea apela 112.

Art. 15. - Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul reţelelor

publice mobile au următoarele obligaţii:

a) de a asigura, cu prioritate, primirea şi retransmiterea apelului de urgenţă de la orice

echipament terminal, indiferent de tipul de serviciu folosit de utilizatorul respectiv;

a^1) de a lua toate măsurile necesare astfel încât să permită transmiterea, cu prioritate, în limita
capabilităților tehnice, către administratorul SNUAU a informației de localizare obținute pe baza
echipamentului terminal, atât prin utilizarea mesajelor tehnice standardizate scurte, cât și a conexiunii de
date, indiferent de tipul de serviciu folosit de utilizatorul respectiv;

b) abrogat

c) de a asigura primirea şi retransmiterea mesajului asociat unui apel de urgenţă,

indiferent de tipul de serviciu folosit de utilizatorul cu dizabilităţi de auz şi/sau vorbire.

Art. 16. - Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului sunt obligaţi să asigure

primirea şi retransmiterea automată a apelurilor de urgenţă de la toate posturile telefonice

instalate în locurile deschise accesului public, indiferent de modul în care se realizează tarifarea

apelurilor de la acestea.

Art. 17. - Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de

telefonie destinate publicului asigură cu prioritate legăturile cu centrele şi dispeceratele SNUAU,

în situaţii de urgenţă, care afectează sau pot afecta infrastructura sau/şi serviciile furnizorilor de

reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de telefonie destinate publicului.

Art. 18. - (1) Furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a pune la
dispoziția administratorului SNUAU și de a actualiza, până la data de 25 a fiecărei luni, în mod gratuit, în
formatul stabilit de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, bazele de
date proprii care conțin numerele de telefon, datele cu caracter personal prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 55,
respectiv pct. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări și completări
prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare, ale utilizatorilor finali ai serviciilor de
comunicații electronice destinate publicului la puncte mobile, indiferent de modalitatea de plată anterioară
sau ulterioară furnizării serviciilor, respectiv ale utilizatorilor finali ai serviciilor de comunicații electronice
destinate publicului la puncte fixe

(2) Administratorul SNUAU este obligat să asigure confidenţialitatea şi securitatea bazelor

de date conform prevederilor legale pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor

cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, a celor privind prelucrarea datelor cu

caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, precum şi a

actelor normative conexe;

(3) Persoanele cu dizabilităţi de auz şi/sau vorbire au dreptul să comunice prin mesaje

asociate unui apel de urgenţă, cu condiţia înregistrării prealabile în baza de date a SNUAU a

numărului de telefon deţinut.

(4) Administratorul SNUAU are obligaţia de a organiza, la nivelul fiecărui judeţ şi al

municipiului Bucureşti, activitatea pentru înregistrarea numerelor de telefon care pot apela

numărul unic pentru apeluri de urgenţă prin intermediul mesajelor asociate unui apel de

urgenţă.

(5) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului au dreptul să tarifeze mesajele

transmise către 113 de utilizatorii neînregistraţi conform alin. (4), distinct faţă de planul tarifar

deţinut de respectivii utilizatori.

Art. 19. - (1) Administratorul SNUAU şi agenţiile specializate de intervenţie au obligaţia

să asigure confidenţialitatea şi securitatea datelor cu caracter personal colectate şi stocate de la

apelanţi pe timpul efectuării apelurilor de urgenţă.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile

legislaţiei naţionale în domeniu.

(2^1) Datele cu caracter personal prevăzute la alin. (1) sunt stocate de către administratorul SNUAU pentru
o perioadă de 5 ani.

(2^2) La împlinirea termenului prevăzut la alin. (2^1), datele cu caracter personal vor fi șterse sau, după
caz, distruse

(3) Obligaţia de confidenţialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care datele

sunt solicitate în scris de către instanţa de judecată sau de procuror.

Art. 20. - (1) Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia

Informaţiei analizează şi stabileşte condiţiile tehnice pentru furnizarea informaţiilor de localizare

primare şi a informaţiilor de localizare a apelantului către SNUAU de către furnizorii de reţele

publice de telefonie.

(1^1) SNUAU are obligația de a transforma informațiile de localizare primară în informații de localizare,
precum și de a utiliza, acolo unde este disponibilă, informația de localizare obținută pe baza
echipamentului terminal

(1^2) Prin decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în

Comunicaţii se pot stabili şi alte modalităţi de realizare a localizării apelanţilor către SNUAU.

(2) Administratorul SNUAU centralizează, stochează şi pune la dispoziţie agenţiilor

specializate de intervenţie datele gestionate în acest sistem, doar în corespondenţă directă şi

exclusivă cu atribuţiile legale ale fiecărei agenţii.

(3) Accesul la datele de localizare primară este permis numai pe perioada deservirii

apelului de urgenţă.

(4) Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei

analizează şi stabileşte procedurile şi limitele tehnice pentru reducerea apelării abuzive, a

alertării false şi a apelurilor involuntare.

Art. 21. - Gradul de serviciu acceptat pentru trunchiurile dedicate 112 este P.01.

Art. 22. - (1) Autorităţile de profil ale administraţiei publice centrale şi locale, desemnate

potrivit legii, au obligaţia să pună la dispoziţia administratorului SNUAU, gratuit, într-un format

standard compatibil cu SNUAU, hărţile digitale ale zonelor din domeniul de competenţă, bazele

de date privind nomenclatorul drumurilor şi codificarea acestora, pe care le actualizează ori de

câte ori situaţia o impune, şi să informeze în timp util administratorul SNUAU cu privire la starea

drumurilor, cu precizarea perimetrului şi a perioadei în care este închisă sau îngreunată circulaţia

pe drumurile publice.

(2) Administratorul SNUAU va informa dispeceratele de urgenţă despre modificările

corespunzătoare şi va efectua, în limita posibilităţilor tehnice existente, modificările

corespunzătoare pe harta digitală.

(3) Răspunderea pentru exactitatea, corectitudinea şi integralitatea informaţiilor

transmise administratorului SNUAU privind nomenclatorul drumurilor, codificarea acestora şi a

informaţiilor privind starea drumurilor şi a circulaţiei publice pe acestea revine emitentului.

Art. 23. - (1) Cu avizul Comitetului, administratorul SNUAU poate încheia convenţii şi

protocoale de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, societăţi comerciale şi cu alte servicii

publice, constituite potrivit legii, care pot contribui la funcţionarea SNUAU.

(2) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), interesate în realizarea comunicaţiei cu

SNUAU, suportă cheltuielile pentru acoperirea costurilor privind realizarea comunicaţiei cu

centrele unice pentru apeluri de urgenţă, iar eventualele venituri încasate de SNUAU se virează

la bugetul de stat.

(3) Toate persoanele juridice interesate în realizarea comunicaţiei cu SNUAU au obligaţia

de a solicita în scris administratorului SNUAU avizul tehnic de compatibilitate a sistemelor proprii

cu soluţia tehnică implementată în cadrul sistemului.

Art. 24. - (1) Administratorul SNUAU, agenţiile specializate de intervenţie, Autoritatea

Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi furnizorii de servicii

de telefonie destinate publicului au obligaţia de a asigura informarea publicului cu privire la

existenţa şi la modul de utilizare a numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(2) Numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 este singurul număr permis a fi afişat pe

mijloacele publice de intervenţie la urgenţe, iar afişarea acestuia se va realiza, în mod

obligatoriu, prin grija agenţiilor specializate de intervenţie care au în dotare aceste mijloace.

CAPITOLUL VI: Finanţarea SNUAU

Art. 25. - (1) Cheltuielile pentru administrarea, operarea, întreţinerea şi dezvoltarea

SNUAU se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul administratorului SNUAU.

(2) abrogat

Art. 26. - (1) Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia

Informaţiei varsă anual, în perioada 2008-2012, la bugetul de stat o contribuţie în valoare de 38

milioane lei, care se poate corecta anual prin hotărâre a Guvernului.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se diminuează cu valoarea contribuţiilor achitate de

Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei operatorului

SNUAU, ca venituri proprii până la data începerii finanţării SNUAU de la bugetul de stat.

(3) Soldul obligaţiilor de plată către furnizori şi al celor aferente drepturilor de personal

existent la data preluării finanţării de la bugetul de stat a cheltuielilor prevăzute la art. 25 se

lichidează din disponibilităţile în lei şi în valută existente la acea dată în conturile SNUAU, iar

sumele rămase neutilizate se virează la bugetul de stat.

(4) Se autorizează Ministerul Economiei şi Finanţelor să introducă, la propunerea

administratorului SNUAU, modificări în volumul şi în structura veniturilor şi cheltuielilor bugetului

de stat, sumelor alocate pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii, şi în anexele la

bugetele administratorului SNUAU.

Art. 27. - Proiectul bugetului SNUAU, avizat de Comitet, este inclus în proiectul de buget

al administratorului SNUAU, care se aprobă prin legile bugetare anuale, odată cu bugetul

administratorului SNUAU.

Art. 28. - Din bugetul administratorului SNUAU se asigură fondurile pentru funcţionarea

resurselor de comunicaţii publice utilizate pentru:

a) conectarea centrelor unice pentru apeluri de urgenţă cu dispeceratele de

urgenţă/dispeceratele integrate de urgenţă;

b) conectarea centrelor unice pentru apeluri de urgenţă cu reţelele operatorilor de

comunicaţii.

Art. 29. - Din bugetele ordonatorilor principali de credite în structura cărora se află

agenţiile specializate de intervenţie, se asigură fondurile pentru funcţionarea resurselor de

comunicaţii publice utilizate pentru:

a) conectarea staţiilor de intervenţie proprii cu dispeceratele de urgenţă/dispeceratele

integrate de urgenţă proprii;

b) comunicaţiile cu resursele de intervenţie proprii.

Art. 30. - Spaţiile şi suporţii tehnici necesari funcţionării SNUAU vor fi puşi la dispoziţia

administratorului SNUAU, gratuit sau fără plată, de către instituţiile publice finanţate de la
bugetul de stat.

CAPITOLUL VII: Sancţiuni

Art. 31. - (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea

administrativă, disciplinară, civilă sau contravenţională, după caz.

(2) Responsabilităţile personalului de operare sunt stabilite prin hotărâri emise de

Comitet.

(3) Personalul cu atribuţii de operare în cadrul SNUAU este exonerat de răspundere

disciplinară în situaţia în care acesta a acţionat în conformitate cu prevederile regulamentului de

operare aprobat de Comitet.

(4) Regulamentul de operare va fi publicat pe pagina de internet a administratorului

SNUAU.

Art. 32. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum

urmează:
a) apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112 sau transmiterea de mesaje abuzive la
numărul 113 ori la numărul 114, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
b) alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei
c) nerespectarea de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de

servicii de telefonie destinate publicului a obligaţiilor prevăzute la art. 14-17 şi la art. 18 alin.

(1), cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei;

d) nerespectarea de către furnizorii de comunicaţii electronice a condiţiilor tehnice şi

economice referitoare la realizarea comunicaţiilor către SNUAU stabilite, în condiţiile legii, de

Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, cu amendă

de la 5.000 lei la 100.000 lei;

e) neîndeplinirea de către administratorul SNUAU a obligaţiilor privind securitatea şi

confidenţialitatea bazelor de date, prevăzute la art. 18 alin. (2) şi la art. 19 alin. (1), cu amendă

de la 1.500 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se

fac de către persoanele anume împuternicite din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative, pe baza datelor furnizate de administratorul SNUAU.

(3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se fac

de către persoanele anume împuternicite din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în

Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.

(4) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii prevăzute la alin. (1) lit. e) se fac de

către persoane anume împuternicite din cadrul Autorităţii Naţionale de Supraveghere a

Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, înfiinţată prin Legea nr. 102/2005 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal, cu modificările şi completările ulterioare, conform atribuţiilor prevăzute de

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter

personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Dispoziţiilor referitoare la contravenţii, prevăzute la alin. (1)-(4), le sunt aplicabile

dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată

cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VIII: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 33. - Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 34. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă

Ordonanţa Guvernului nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri

de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 398/2002, cu modificările ulterioare.