SPEȚE

Speța nr. 1

Salariatul X, cu o vechime în muncă de 9 ani, a fost încadrat la societatea Y în baza

unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, începând cu 1.06.2013
până la data de 19.04.2014, în funcția de coordonator vânzări zonă.
Contractul de muncă încheiat între societatea Y și salariat a fost înregistrat în
REVISAL la data de 7.06.2013.
La data de 23.06.2013, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială
își are sediul societatea Y a fost înregistrat contractul colectiv de muncă nr. AA/ 2013,
care, în art. 110 stabilea următoarele: „Salariații unității vor beneficia, începând cu
data înregistrării contractului colectiv de muncă, de un spor de fidelitate, suplimentar
față de salariul de bază, după cum urmează: 5% pentru o vechime în unitate între 3 și
5 ani; (b) de 7 % în cazul unei vechimi în unitate între 5 și 7 ani; (c) de 10 % în cazul
unei vechimi în unitate între 7 și 10 ani; (d) de 15 % în cazul unei vechimi în unitate mai
mare de 10 ani.
Prin intermediul unui act adițional, încheiat la data de 20.07.2013, societatea Y și
salariatul X au convenit modificarea contractului individual de muncă încheiat la data
de 1.06.2013, în sensul asumării de către salariat a unei obligații de neconcurență,
obligație ce urma a fi respectată pe o durată de 2 ani ulterior încetării contractului de
muncă cu societatea Y.
Prin intermediul clauzei de neconcurență, salariatul s-a angajat „să nu desfășoare sub
nicio formă, cu titlu oneros sau gratuit, activități identice sau similare cu cele prestate
în favoarea angajatorului, această obligație subzistând și după încetarea contractului
de muncă, timp de doi ani, pe suprafața orașului București. ”
Totodată, prin același act adițional, angajatorul s-a obligat la plata unei indemnizații
de neconcurență lunare în cuantum de 50% din media salariilor de bază obținute în
ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului de muncă.
După încetarea contractului individual de muncă ca urmare a expirării termenului
pentru care a fost încheiat, salariatul a solicitat instanței de judecată competente
constatarea nulității clauzei de neconcurență, pe motiv că a fost încheiată cu
nerespectarea prevederilor legale.
Prin întâmpinare, angajatorul s-a apărat invocând dispozițiile art. 211 lit. b) din Legea
dialogului social, potrivit cărora „Constatarea nulității unui contract individual de
muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioada în care contractul respectiv se
aplică”.
1. Precizați elementele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu clauza
de neconcurență, precum și cazurile de încetare a contractului individual de
muncă în care clauza de neconcurență produce efecte.
2. Identificați cauze de nulitate totală sau parțială a clauzei de neconcurență
(dacă există). Ce va decide instanța de judecată?

1
Soluții

1. Elementele pe care trebuie să le conțină clauza de neconcurență și cazurile

de încetare a contractului individual de muncă în care clauza de
neconcurență produce efecte

Elementele pe care trebuie să le conțină clauza de neconcurență

Potrivit art. 21 din Codul muncii, „clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai
dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret
activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul
indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza
de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi
aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială,
se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale
salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de
muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de
6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata
contractului.”

Cazurile de încetare a contractului individual de muncă în care clauza de

neconcurență produce efecte
Potrivit art. 22 din Codul muncii, „ (1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce
efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual
de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului
individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 alin.
(1) lit. c), e), f), g) şi i), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care
nu ţin de persoana salariatului.”

2. Hotărârea instanței de judecată

Instanța de judecată va respinge apărarea angajatorului, întrucât, potrivit art. 21

alin.(1) din Codul muncii, clauza de neconcurență produce efecte după încetarea
contractului individual de muncă – ceea ce înseamnă că se va aplica ulterior încetării
contractului de muncă. Așa fiind, salariatul poate solicita instanței de judecată
constatarea nulității clauzei de neconcurență pe întreaga perioadă pentru care a fost
încheiată (i.e. 2 ani)
Cauze de nulitate
a.) Parțială:
 Cuantumul indemnizației de neconcurență este stabilit sub minimul prevăzut
de lege, i.e. cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului

2
 din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă
sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de
6 luni.
Potrivit actului adițional încheiat între părțile contractului colectiv de muncă,
angajatorul s-a obligat la plata unei indemnizații de neconcurență lunare în
cuantum de 50% din media salariilor de bază obținute în ultimele 6 luni
anterioare datei încetării contractului de muncă.
Or, conform contractului colectiv de muncă aplicabil, salariatul X era
îndreptățit la plata unui spor de fidelitate (neinclus în salariul de bază conform
contractului colectiv de muncă), care, potrivit Codului muncii, ar fi trebuit luat
în considerare la stabilirea cuantumului indemnizației de neconcurență.
În acest caz, vor deveni aplicabile prevederile art. 57 alin.(4) din Codul muncii,
care stabilesc că „În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât
stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme
legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este
înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul
având dreptul la despăgubiri.”
b) Totală
Clauza de neconcurență nu cuprinde terții în favoarea cărora e interzisă prestarea
activității.
Soluția instanței de judecată
 Va constata nulitatea absolută a clauzei, pe motiv că sunt încălcate prevederile
art. 21 din Codul muncii – i.e. clauza de neconcurență nu prevede terții în
favoarea cărora este interzisă prestarea activității, precum și activitățile
interzise salariatului, iar valoarea indemnizației a fost stabilită într-un
cuantum sub nivelul minim reglementat de lege.
 În concluzie, instanța va constata nulitatea absolută a clauzei de neconcurență.