Dreptul Proprietatii Intelectuale. Lucian Mihai

TINTA ANDREEA-SORINA
GRUPA 405
Introducere in dreptul proprietatii intelectuale
Proprietatea intelectuala cuprinde 2 mari domenii:

1. proprietatea industriala
2. dreptul de autor si drepturile conexe
Aparitia normelor juridice referitoare la aceste 2 domenii a fost determinata de evolutii in

viata reala a oamenilor, care, de la un anumit nivel de dezvoltare a civilizatiei roman, au inceput
sa utilizeze opere stiintifice, literare, artistice si, de asemnea, sa realizeze si sa utilizeze creatiile
industriale, inventiile si semnele distinctive ale activitatii lor industriale (marcile), ceea ce a creat
necesitatea ca legiuitorul sa emita norme juridice care, treptat, s-au dezvoltat, aplicabile relatiilor
dintre persoanele fizice sau persoanele juridice existente, ca urmare a realizarii unor asemenea
activitati si reglementarea acestor relatii intre persoane, a transformat acele relatii in raporturi
juridice, iar raporturile juridice respective au ca si continut drepturile si obligatiile care se nasc
intre acele persoane.
1. Drepturile de autor si drepturile conexe

Acest domeniu mai este cunoscut in doctrina si uneori in jurisprudenta mai veche ca
proprietatea literara si artistica. Dreptul de autor este o institutie juridica, un ansamblu al
normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce decurg din crearea si valorificarea
operelor stiintifice literare si artistice. In prezent e reglementat prin Legea 8/1996 privind
dreptul de autor si drepturile conexe.
Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creatie intelectuala din
domeniile stiintific, literar si artistic.
Exemple:
- opere stiintifice: carti, studii, comunicari stiintifice din matematica, fizica, istorie, geografie,
medicina etc.
- opere literare: poezii, romane, nuvele, opere dramatice etc.
- opere artistice: arte plastice, muzica, coregrafie
1
GRUPA 405
In legatura cu aceste opere, legiutorul emite norme juridice care dau nastere la drepturi
subiective, carora le sunt uneori corelative anumite obligatii. Pentru ca drepturile subiective
nascute in legatura cu o opera sa aiba natura de drepturi de autor este necesar ca opera careia i se
aplica sa indeplineasca anumite conditii cumulative. Numai daca aceste conditii sunt indeplinite,
opera poate face obiectul unor drepturi de autor. Mai mult, daca aceste conditii sunt indeplinite,
autorul operei respective devine titular al drepturilor de autor fara nicio formalitate(!).
De exemplu, pentru a se bucura de protectie jurdica, autorul operei respective, daca
indeplineste conditiile, NU trebuie sa inregistreze opera la vreun organ de stat, nu trebuie sa faca
o cerere pentru a aduce la cunostinta realizarea operei si pentru a solicita protectia juridica -
caracteristica ce diferentiaza drepturile de autor de dreptul proprietate industriala unde in
principiu este necesar ca autorul sa realizeze o anumita procedura, deseori destul de complicata,
in fata unor organe de stat- numai daca acea procedura e indeplinita, se poate obtine protectia
juridica.
Conditii pe care o opera trebuie sa le indeplineasca
a) sa fie vorba de o creatie intelectuala

Creatia intelectuala este o creatie a mintii omului, singur sau intr-un grup. De exemplu,
nu pot exista drepturi de autor in legatura cu un peisaj natural, dar daca e vorba de un parc, o
gradina, o alta amenajare, natura amenajata de om confrom unei gandiri, atunci se pot naste
drepturi de autor cu privire la conceptul in baza caruia a fost creata acea gradina.
b) sa fie exprimata intr-o forma concreta, perceptibila simturilor umane

Cata vreme o creatie nu poate sa fie perceputa de catre alte persoane decat autorul sau,
acea realizare a mintii omului NU are cum sa constittuie obiect al unor drepturi de autor. Poate
fi vorba de simtul vizual, auditiv sau altul, in functie de domeniu de creatie. Poate fi exprimata
sub forma de manuscris, tablou ori partituri sau sub forma de fluieratura. Din momentul in care
opera este exprimata intr-o forma perceptibila simturilor umane, cel care a creat-o este autor al
respectivei opere.
2
GRUPA 405
Dreptul de autor NU ocroteste ideile ca atare, ci ocroteste numai o anumita forma de
exprimare a acestor idei. Nimeni nu poate sa isi aproprie pentru sine ideile, pentru ca acestea
trebuie sa circule libere, fara restrictii. Daca insa o anumita idee este exprimata intr-o anumita
forma concreta, atunci aceasta forma de exprimare poate sa fie apropriata sau poate sa fie
apropriata ideea astfel exprimata. Daca ideile ar face obiectul dreptului de autor, aceasta ar
constituti o incalcare a libertatii de exprimare.
c) sa prezinte originalitate
Art. 7 alin. (1) din Legea 8/1996 "Constituie obiect al dreptului de autor operele
originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi
modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si
destinatia lor"
Ce inseamna originalitate? Nu exista identitate intre noutate si originalitate,
originalitatea inseamna exprimarea personalitatii proprii a creatorului. Daca nu exista
originalitate, adica o amprenta personala asupra formei de exprimare a unei idei, atunci nu poate
sa fie vorba despre o opera care sa fie apta de protectie juridica.
2. Proprietatea industriala
Exista 2 categorii de obiecte ale proprietatii industriale:

- creatiile intelectuale industriale: inventia, inovatia (realizare tehnica cu caracter de noutate
relativa), know-how, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, topografia
produselor semiconductoare
- semnele distinctive ale creatiei intelectuale industriale: marcile, indicatiile geografice,

denumirile de origine, numele comercial, firma si emblema
Proprietatea intelectuala este sau nu o ramura de drept? Proprietatea intelectuala are
aptitudinea de a deveni o ramura de drept. Momentan e doar o institutie, un ansamblu de norme
juridice care au caracteristici comune, este o institutie complexa, pentru ca ea cuprinde norme
apartinand diverselor ramuri de drept: in primul rand, norme ce tin de dreptul civil, apoi norme
3
GRUPA 405
de drept administrativ, pentru ca se reglementeaza relatia autorului cu organele statului, altele de
natura financiara. Sunt si norme care se apropie de dreptul muncii, exista norme de drept penal si
de drept procesual civil si penal. Insa, ceea ce domina este dreptul civil, asa incat putem sa
concluzionam ca dreptul proprietatii intelectuale este un domeniu al dreptului civil.
Dubla calitate a proprietatii industriale de a fi institutie juridica (ansamblu de norme
juridice) si respectiv drept subiectiv.
I. Sensul de institutie juridica de proprietate industriala
Proprietatea intelectuala ca institutie juridica este un ansamblu de norme juridice care

reglementeaza raporturile sociale privind creatiile intelectuale industriale si semnele distinctive
ale unei activitati industriale.
Aceste norme juridice isi au izvorul in diverse acte normative care in acest domeniu sunt
nu numai de drept intern, ci si de drept international. Actele normative din dreptul intern sunt
foarte mult in concordanta cu reglementarea internationala. Se poate spune ca intr-o foarte mare
masura reglementarea inventiei din Romania este in concordanta cu cea a celelaltor state UE cel
putin. Exista o mare uniformizare a legislatiilor nationale. Aceste norme juridice apartin mai
multor ramuri de drept.
Se aplica unor relatii sociale: sunt unele patrimoniale si altele nepatrimoniale sau morale.
Subiectele acestor raporturi sunt simple persoane fizice, dar, de asemenea, si persoane juridice.
Se pune accent pe relatiile patrimoniale si pe acele subiecte care sunt persoane juridice, nu
persoane fizice. Dreptul proprietatii industriale este de fapt un drept al afacerilor.
Obiectul respectivelor raporturi sociale: creatiile intelectuale industriale si semnele
distinctive. Atat creatiile cat si semnele distinctive au unele trasaturi juridice comune:
1. toate acestea sunt, din punct de vedere juridic, bunuri, ele sunt susceptibile de apropriere sub
forma drepturilor patrimoniale, caracter juridic comun
2. aceste obiecte sunt transmisibile prin esenta lor (de exemplu, prin contractul de cesiune, care
nu este altceva decat un contract de vanzare sau un contract cu titlu gratuit, de licenta)
3. sunt bunuri incorporale: ele nu au substanta materiala, pentru a fi protejate, ele trebuie sa fie
materializate sub forma unor documente sau in alta forma, dar trebuie sa se faca o distinctie intre
4
GRUPA 405
bunuri incorporale care sunt obiect al proprietatii intelectuale si documente in care este prezentat
acel bun incorporal (de exemplu certificatul de inregistrare sau brevetul de inventie-ele sunt
bunuri corporale care beneficiaza de protectia juridica oferita de dreptul civil bunurilor corporale)
4. atat creatiile cat si semnele sunt caracterizate prin ubicuitate, ubicuitate care prezinta 2
asptecte:
- sub aspectul aparitiei: aptitudinea obiectelor proprietatii industriale de a putea fi create
de 2 sau mai multe persoane, care au lucrat in mod indepedent unele de altele, in acelasi timp sau
in perioade diferite, in acelasi loc sau in locuri diferite (exemplu radioul)
- sub aspectul folosintei: aptitudinea obiectelor proprietatii industriale de a putea fi
folosite chiar in intergalitatea lor de 2 sau mai multe persoane in acelasi timp si in acelasi loc sau
in locuri diferite (exemplu stiloul)
Consecinta juridica: legiuitorul trebuie sa creeze mijloace adecvate pentru a reglementa aceasta
folosire continua, de aceea exista asa-numita licenta care poate sa fie legala sau voluntara/
contractuala, ca una si aceeasi inventie sau marca sa fie folosita in acelasi timp de persoane
diferite in locuri diferite.
In caz de ubicuitate sub aspectul aparitiei, care e persoana care va beneficia de protectie
juridica? Sunt mai multe solutii posibile:
1. sa fie protejate ambele parti : eliberat brevetul catre ambii
2. acela care a fost primul care a gandit solutia respectiva, ceea ce inseamna ca trebuie cercetata
situatia de fapt si dovedita- proces dificil care nu da rezultate mereu
3. doar unul, acela care inregistreaza primul o cerere de dobandire a protectiei asupra creatiei sau
semnului respectiv-solutia juridica gandita de legiuitor pentru ca elimina incertitudinea
Termenul industrie: ne referim si la comert, la ceea ce cuvantul industriae avea in vedere (orice
activitate a omului in relatia sa cu ceea ce il inconjoara, orice activitate a omului indreptata
asupra exteriorului este o industrie).
5
GRUPA 405
II. Sensul de drept subiectiv de proprietate industriala
In doctrina exista numeroase si variate opinii asupra notiunii de proprietate industriala in

sensul de drept subiectiv. Dreptul proprietatii intelectuale nu are o istorie foarte veche,
comparativ cu alte ramuri de drept. Intr-o posibila definitie, prin dreptul de proprietate
industriala intelegem posibilitatea recunoscuta de lege in beneficiul titularului acestui drept,
care poate fi o persoana fizica sau juridica, de a folosi in mod exclusiv o creatie intelectuala
industriala sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati.
1. Notiune
Definitia vorbeste mai intai despre posibilitatea, facultatea, titularului, iar nu despre o
obligatie, ceea ce nu constituie nicio noutate atunci cand este analizat un drept subiectiv. Totusi,
in aceasta materie, trebuie aratat ca titularul dreptului are uneori si o obligatie de a-si exercita un
drept concret, cu posibilitatea sanctionarii sale. In materii de inventie, dar si de alte creatii
intelectuale industriale, titularul are obligatia de a folosi inventia, de a o exploata si, daca nu o
face in decursul unei anumite perioade de timp stabilite de lege, 4 sau 5 ani, atunci el va putea fi
sanctioant prin intermediul mecanismului asa-numitei licente obligatorii (posibilitatea tertilor
interesati ca in anumite conditii sa poata primi autorizarea, ceea ce in materie se numeste licenta,
persmisiunea de a folosi inventia brevetata dar nefolosita).
In al doilea rand, aceasta definitie evoca necesitatea recunoasterii legale a acestui drept.
Ceea ce este specific este ca o asemenea recunoastere legala a unui drept subiectiv de proprietate
industriala se face in urma parcurgerii unei proceduri care adeseori este indelungata si
complicata. In opozitie, dreptul de autor nu necesita indeplinirea vreunei formalitati de care sa fie
conditionata nasterea sa. Aici, aceasta procedura care se desfasoara in fata unui organ al
administratiei publice centrale, este finalizata cu obtinerea unui document, a unui act
adminsitrativ, care este titlul de protectie. In materie de inventie, acest act este brevetul de
inventie. Din acest titlu de protectie se naste dreptul exclusiv de exploatare.
In al treilea rand, definitia propusa arata ca titularul dreptului exclusiv de proprietate

industriala este fie o persoana fizica, fie o persoana juridica. Realitatea este ca, in aceasta materie,
6
GRUPA 405
personajele mai numeroase sunt persoanele juridice, desi creatia nu poate sa provina decat de la o
persoana fizica sau mai multe persoane fizice intr-un grup.
In al patrulea rand, definitia cuprinde o referire la specificul dreptului subiectiv de

proprietate industriala. Este un drept subiectiv care se distinge de altele prin specificul
reprezentat de prerogativa exploatarii bunului, folosirii bunului, care este o exploatare, o
folosire exclusiva. Exclusivitatea exploatarii este specificitatea acestui drept.
La analzia se poate constata ca, la fel ca si in cazul dreptului subiectiv de proprietate, in

sensul clasic al acestui concept, si aici titularii dreptului subiectiv de proprietate industriala se
bucura de anumite prerogative, cele care sunt cunoscute in terminologia romana (jus possidendi,
jus utendi, jus fruendi). Si aici exista aceasta prerogativa, dar cu o anumita specificitate.
 Jus possidendi: posibilitatea de a cunoaste solutia. Titularul dreptului subiectiv de

proprietate industriala a stiloului detine solutia, stie cum se poate fabrica un stilou.
 Jus utendi: dreptul titularului brevetului asupra inventiei stilou de a utiliza solutia
tehnica respectiva, de a utiliza prin fabricarea stiloului.
 Jus fruendi: posibilitatea de a culege fructele inventiei stilou, culegerea fructelor ca
urmare a folosirii inventiei stilou de catre terti, aceasta permisiune de folosire a bunului
incorporal respectiv se numeste licenta. Jus fruendi rezulta din incheierea unui contract
de licenta asupra bunului incorporal, de exemplu, in beneficiul tertilor care vor plati o
anumita suma de bani.
 Jus abutendi cuprinde 2 aspecte: jus abutendi in sens material (nu exista in materia
dreptului industrial pentru ca o creatie industriala odata ce exista, nu mai poate fi distrusa)
si in sens jurdic (titularul brevetului asupra inventiei stilou are posibilitatea sa instraineze
acest brevet, sa instraineze creatia intelectuala industriala sau semnul distinctiv)
In al cincilea rand, observam folosirea termenului industrie-industrial; industria in aceasta

materie inseamna si altceva decat industria, inseamna in sens originar al acestui cuvant orice
activitate a omului in relatia acestuia cu ceea ce il inconjoara.
7
GRUPA 405
2. Caractere juridice
a) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept absolut: este opozabil erga
omnes pentru ca el consta in posibilitatea de a pretinde ca toate celelalte persoane sa fie obligate
in mod general si negativ de a nu intreprinde nimic de natura a-l stanjeni in vreun fel pe titularul
dreptului in exercitarea acestuia. Este un drept absolut, la fel ca si dreptul de proprietate, impune
o obligatie generala si negativa pentru terti.
b) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept patrimonial: pentru ca el are o

valoare economica, uneori colosala.
c) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept transmisibil: ceea ce il face sa

fie solicitat, pretuit, negociat. El este transmisibil in tot sau in parte, prin contracte de cesiune sau
de licenta sau prin contracte complexe.
d) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept temporar: niciodata un drept de

proprietate industriala nu este recunoscut pentru eternitate, ci pentru o perioada determinata (de
exemplu pentru brevetul de inventie este maxim 20 de ani, pentru alte obiecte ale proprietatii
industriale, modele si desene, perioada este de 5 ani, dar poate fi prelungita, pentru marci maxim
10 ani, dar poate fi prelungita). De fiecare data exista o limitare in timp, ceea ce constituie un
factor de progres.
e) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept cu caracter teritorial, in

principiu: este recunoscut doar de statul care a acordat respectivul titlu de protectie si numai
pentru teritoriul acelui stat. Brevetul de inventie elibertat in Romania, potrivit legii romane,
confera un drept de exploatare exclusiva asupra acelei inventii, dar numai pe teritoriul Romaniei,
pentru ca statul are suveranitatea limitata la teritoriul sau si poate sa declanseze mecanismele de
aparare numai pe teritoriul sau.
Daca titularul respectivului drept intentioneaza sa foloseasca bunul incorporal si in alte

teritorii, el va trebui sa se adreseze organelor statului respectiv, care vor aplica legea proprie, si
vor elibera un nou brevet cu efecte limitate teritorial.
8
GRUPA 405
Aceasta limitare teritoriala constituie un mare dezavantaj si de aceea de mult timp (peste
150 de ani) au fost incheiate conventii internationale care incearca sa atenueze dezavantajele
acestui caracter teritorial: prin astfel de instrumente internationale se creeaza posibilitatea sa se
depuna o cerere intr-o anumita tara si aceasta cerere, printr-un mecanism special, sa confere
protectie juridica pe teritoriul mai multor tari, printr-un evantai de protectie (un singur titlu care
isi intinde efectele pe mai multe teritorii).
3. Natura juridica a dreptului subiectiv de proprietate industriala
Intr-o prima teorie, natura juridica este pur si simplu natura unui drept de proprietate, in
sens clasic al termenului asupra creatiei. Revolutia franceza a creat premisele pentru respectarea
juridica a acestei conceptii si de aceea a inceput a se spune ca e vorba de proprietatea literara si
artistica. Aceasta conceptie a avut la vremea respectiva un imens merit istoric, pentru ca a facut
sa se creeze bazele unei protectii juridice pentru creatori si deci bazele stimularii creatiei, care se
traduce in dezvoltarea civilizatiei.
Identificarea naturii juridice are ca scop identificarea regimului juridic aplicabil acelui
concept. Este necesar sa cunoastem natura juridica pentru ca nu intotdeauna legislatia e in
masura sa ofere toate detaliile, iar atunci cand legislatia nu ofera o solutie, identificarea naturii
juridice poate sa conduca la solutia cuvenita pentru acea situatie. Pentru a stabili care este natura
juridica a dreptului de proprietate industriala trebuie sa observam ca exista asemanari si deosebiri
puternice intre dreptul subiectiv de proprietate industriala si drepturile reale, indeosebi dreptul de
proprietate in sensul clasic al termenului.
criteriu dreptul subiectiv de proprietate dreptul de proprietate clasic

industriala
obiect incorporal de regula corporal
protectie temporar perpetua, sunt proprietar cata vreme bunul
exista
limite protectia este teritoriala se caracterizeaza prin ubicuitate pentru ca
protectie dreptul meu de proprietate asupra unui bun
urmareste bunul respectiv oriunde acesta s-
ar afla, chiar si in afara granitelor
prerogative exercitarea prerogativelor direct asupra bunurilor, fara a fi necesar concursul altora
9
GRUPA 405
* ambele drepturi sunt absolute
* ambele drepturi sunt patrimoniale
* ambele drepturi sunt transmisibile
Concluzie: dreptul subiectiv de proprietate industriala nu poate sa fie un drept nepatrimonial, el

face parte din acele drepturi patrimoniale care se numesc drepturi reale, care au ca obiect un
lucru (aici incorporal), deci nu e un drept de creanta, si e un drept foarte asemanator cu dreptul
de proprietate. Ceea ce este specific este ca el poarta asupra unui bun incorporal, bun care este
destinat utilizarii in industrie.
Deci, intr-o definitie, dreptul subiectiv de proprietate industriala stricto sensu este un
drept real ce poarta asupra unui bun incorporal destinat utilizarii in industrie. Insa, uneori, in
limbajul uzual, inclusiv in prevederi legale, termenul are si un sens mai larg. Lato sensu, uneori
prin dreptul de proprietate industriala intelegem o suma de drepturi care se nasc in legatura cu un
bun, obiect al proprietatii industriale.
DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE
I. Inventia
II. Modelele de utilitate
III. Know-how
IV. Modelele si desenele industriale
V. Creatii intelectuale industriale: semnele distinctive ale activitatii industriale (marcile)
10
GRUPA 405
I. INVENTIA
1. Izvoarele juridice
i. izvoare interne
 Legea 64/1991 privind brevetele de inventie republicata in MO nr. 471 din 26 iunie 2014
 Legea 83/2014 privind inventiile de serviciu
 HG 547/2008 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii 64/1991 privind

brevetele de inventie (Regulament)
ii. izvoare UE
 Regulamentul 1768/1992 al Consiliului privind institutirea unui certificat suplimentar de

protectie pentru medicamente
iii. izvoare internationale
 Conventia de la Paris pentru apararea proprietatii industriale din 1883, ratificata de

Romania pentru prima data in 1920
 Conventia de la Stockholm pentru institutirea Organizatiei Mondiale a Proprietatii

Intelectuale din 1967
OMPI face parte din organizatiile aflate in structura ONU si are sediul la Geneva. Este una
dintre cele mai de succes organizatii internationale, fiind extrem de prospera.
 Conventia privind eliberarea brevetelor europene adoptata la Munchen in 1973 (nu este o
conventie in cadrul UE, desi se refera la brevete europene)
 Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert din 1994

ratificata de Romania chiar in 1994
11
GRUPA 405
Aceasta conventie are o importanta deosebita prin intermediul anexelor sale referitoare la
dreptul de proprietate intelectuala. Este cunoscuta sub denumirea de TRIPS (Trade Related
Aspects on Intellectual Property Rights).
2. Brevetarea inventiei
a) Conditii de fond necesare pentru obtinerea brevetului (conditii pe care trebuie sa le

indeplineasca obiectul protectiei si respectiv subiectele protectiei)
i. conditii de fond ale obiectului protectiei (art. 6-12 Legea 64/1991)
"Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs7 sau un procedeu8,
în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate
inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.”
☼ conditii de fond pozitive
* noutatea
Art. 9 din Legea 64/1991

(1) O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.
(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori
orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie.
(3) Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor depuse la OSIM şi al cererilor internaţionale pentru
care s-a deschis fază naţională în România sau al celor europene desemnând România, aşa cum acestea au fost
depuse, care au o dată de depozit anterioară celei prevăzute la alin. (2) şi care au fost publicate la sau după această
dată, potrivit legii.
Exista un criteriu legal si obiectiv de apreciere a noutatii: stadiul tehnicii
Nu exista noutate daca aceasta este viciata prin asa-numitele anterioritati. Asadar, atunci
cand solutia respectiva a mai fost brevetata, in tara sau in strainatate, sau a mai fost publicata,
inclusiv prin brevetare si, in general, daca a devenit accesibila publicului in orice alt mod. Totusi,
nu va exista anterioritate atunci cand sunt intrunite conditiile art. 10 din Legea 64/1991.
12
GRUPA 405
(1) În aplicarea art. 9, divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni
înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a:
a) unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi al acestuia;
b) faptului că solicitantul sau predecesorul în drepturi al acestuia a expus invenţia într-o expoziţie internaţională
oficială sau oficial recunoscută, în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22
noiembrie 1928, cu revizuirile ulterioare.
Nu poti merge la OSIM sa depui cerere, decat daca solutia ta nu a devenit accesibila pana
la acel moment. Totusi, art. 10 instituie o exceptie: nu ti se va opune ca fiind viciu al noutatii
solutiei pe care vrei sa o brevetezi imprejurarea ca solutia aceasta a fost anterior divulgata, daca
divulgarea s-a produs in aceste conditii, daca aceasta divulgare este de fapt un abuz din partea
unui tert care a desfasurat o activitate prin care solutia a devenit accesibila publicului.
A doua exceptie se mai numeste si prioritate de expozitie. Litera b) are in vedere situatia
in care cererea de brevet este depusa regulamentar la OSIM, dar este depusa dupa ce petentul
insusi sau o persoana care a avut acordul petentului a prezentat solutia respectiva intr-o expozitie
care indeplineste conditiile definite de Conventia privind expozitiile internationale de la Paris din
1928 si atunci nu se tine seama de aceasta divulgare, pentru ca este in interesul dezvoltarii.
* activitatea inventiva: reglementata in art. 6 alin. (1) si detaliata in art. 11 din Legea 64/1991,
precum si o detaliere mai mare in art. 47 alin. (3) din regulament.

(1) Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile
tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare
industrială.

(1) O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu
rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
(2) Cererile de brevet prevăzute la art. 9 alin. (3), deşi fac parte din stadiul tehnicii, nu sunt luate în considerare
pentru aprecierea activităţii inventive.
Articolul 47 - Activitatea inventiva a inventiei

(3) Persoana de specialitate in domeniu, in sensul prevederilor alin. (2), reprezinta persoana considerata a avea acces
la intregul stadiu al tehnicii, avand aptitudini obisnuite si cunostinte generale in domeniul tehnicii in care se pune
problema tehnica rezolvata in inventie la data relevanta.
13
GRUPA 405
Inventia este o solutie, nu doar o simpla idee. Aceasta distinge inventia de descoperirea
stiintifica, care poate sa fie geniala, dar este insuficienta pentru rezolvarea vreunei probleme
concrete. Pe baza descoperirii stiintifice trebuie sa existe o activitate inventiva, o solutie a unei
probleme tehnice din orice domeniu.
* aplicabilitatea industriala
Există, de fapt, două elemente ale acestei condiţii: aplicabilitatea şi, respectiv, caracterul
industrial al acestei aplicabilităţi. Aplicabilitatea nu însemnează, necesarmente, ca invenţia să fie
aplicată imediat, ci numai să fie posibilă, chiar în viitor, o aplicare. Altfel, s-ar exclude de la
brevetare invenţiile de perspectivă, realizate prin cercetarea fundamentală. Caracterul industrial
este definit prin art. 13: "O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său
poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură." Rezultă, aşadar,
că şi în noua legislaţie a invenţiilor termenii "industrie", "industrial" au - conform specificului
dreptului proprietăţii industriale – un înţeles convenţional, diferit de cel uzual, şi anume foarte
larg, cuprinzând nu numai industria ca atare, ci şi, de exemplu, agricultura ori celelalte ramuri ale
economiei, adică "tot ceea ce presupune şi este datorat muncii omului, activităţii sale asupra
naturii."
* natura de inventie, calitatea de a fi inventie
Condiţia ca obiectul protecţiei "să fie o invenţie" nu este impusă, formal, prin nici un text
al legii. Nu mai puţin însă, art. 7 alin. 1 stabileşte că Un brevet poate fi acordat pentru orice
invenţie, de unde rezultă, implicit, că trebuie decis, în primul rând, dacă suntem în prezenţa unei
invenţii, deoarece o invenţie brevetabilă trebuie să fie, înainte de toate, o invenţie. Legea nu
defineşte "invenţia", lăsând să se înţeleagă că apreciază această noţiune ca fiind cunoscută.
☼ conditie de fond negativa a obiectului protectiei
Condiţia negativă este prevăzută de art. 8, conform căruia: ”(1) Nu se acordă brevet de invenţie, potrivit prezentei
legi, pentru:
a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele
dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor ori plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave
mediului, cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o
dispoziţie legală;
b) soiurile de plante25 şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau
animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;
c) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale, precum şi simpla
descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene;
d) metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin terapie, şi metodele de diagnosticare
practicate asupra corpului uman sau animal.
14
GRUPA 405
Clasificarea inventiilor
Clasificarea inventiilor releva existenta unor regimuri juridice distincte pentru fiecare tip
de inventie. Clasificarea fundamentala rezulta din art. 6 alin. (1) din Legea 64/1991 privind
brevetele de inventie republicata in 2014, care dispune ca inventia poate fi uneori o inventie de
produs, alteori o inventie de procedeu, deci se poate inventa un produs nou sau un procedeu nou.
a) inventia de produs este un corp material care este determinat fie prin forma sa, fie prin
caracterele sale speciale care il disting de orice alt obiect. Trebuie sa se faca o deosebire
intre produs ca obiect al inventiei pe de o parte si rezultatul inventiei, care este constituit
din avantajele create de acea inventie, de acel produs, ca urmare a calitatilor,
proprietatilor, efectelor sale tehnice. Aceasta distinctie este importanta pentru ca explica
de ce numai produsul poate sa fie brevetat, iar nu si avantajele care rezulta din realizarea
acelui nou produs, ceea ce permite ca in viitor aceleasi avantaje sa poata sa fie
realizate/atinse prin intermediul unui alt produs care ar putea sa fie inventat si care sa
poata sa fie brevetat printr-un brevet distinct.
Numai produsele industriale pot sa fie brevetate, iar nu si obiectele naturale, chiar daca ar fi
pentru prima data in istoria omenirii cand acel obiect existent in natura ar fi identificat.
b) inventia de procedeu este definita in Regulamentul de aplicare a legii 64/1991 privind

brevetele aprobat prin HG 547/2008; in ceea ce priveste procedeele, avem reglementari
mai detaliate in art. 13 alin. (2).
Art. 13 din HG 547/2008

(2) Procedeul, conform prevederilor alin. (1), reprezintă o succesiune logică de etape, faze sau paşi, definite prin
ordinea de desfăşurare, prin condiţii iniţiale, cum ar fi materia primă aleasă, prin parametri, prin condiţii tehnice de
desfăşurare şi/sau mijloace tehnice utilizate.
Dinstinctia dintre inventia de produs si cea de procedeu este extrem de importanta, pentru
ca permite realizarea de inventii de procedeu, referitoare la unul si acelasi produs.
Exemplu: avem in vedere produsul sticla, este o inventie de produs, iar prin ipoteza este prima
data cand sticla este realizata in lume si se elibereaza brevetul de inventie pentru sticla, pentru ca
nu este cuprinsa in stadiul tehnicii la momentul respectiv. Rezulta ca sticla, acest procedeu,
aceasta inventie brevetata, va fi protejata pe toata durata de valabilitate a brevetului respectiv,
ceea ce inseamna ca inauntrul acelei valabilitati nu se poate folosi de catre terti in nicio
modalitate fara autorizarea anterioara a titularului de brevet.
Desigur ca atunci cand a fost invenata sticla s-a folosit un anumit procedeu, care "s-a
intamplat" sa fie identificat, gandit. In unele situatii, este insa posibil ca acel produs sa fie
manufacturat si printr-un alt procedeu, altul decat cel care a fost utilizat pentru prima data in
15
GRUPA 405
vederea fabricarii sticlei. Consecinta este ca, inclusiv inauntrul duratei de valabilitate a brevetului
de inventie de produs sticla, este posibil ca o alta persoana sa identifice o alta metoda pentru
fabricarea sticlei si sa breveteze aceasta metoda, acest alt procedeu de fabricare a sticlei, cu
consecinta ca in viitor, pe perioada de valabilitate a brevetului pe teritoriu a acestui nou procedeu,
terte persoane sa nu poata sa utilizeze acest nou procedeu pentru fabricarea sticlei, nici macar
titularul brevetului pentru inventia de produs sticla, care va continua sa foloseasca metoda
initiala si care nu poate fi ulterior brevetata pentru ca nu mai are noutate. Problema esentiala este
ca unul si acelasi produs poate sa fie realizat prin procedee diferite si protectia juridica are ca
obiect produsul si respectiv diversele procedee utilizate.
ii. conditii de fond ale subiectului protectiei
In aceasta privinta, actele normative principale sunt Legea nr. 64/1991 privind brevetele
de inventie, precum si Legea nr. 83/2014 privind inventiile de serviciu, care a modificat Legea nr.
64/1991.
Legea nr. 64/1991

Art. 2
g) inventator - persoana care a creat invenţia;
l) solicitant - persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de invenţie;
m) succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului
de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenţie eliberat;
o) titularul brevetului - persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit prin brevet;
p) unitate - persoana juridică care funcţionează legal;
Art. 3
Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.
Art. 4
(1) În cazul în care invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori, fiecare dintre aceştia are calitatea de
coautor al invenţiei, iar dreptul aparţine în comun acestora.
(2) Dacă două sau mai multe persoane au creat aceeaşi invenţie, independent una de alta, dreptul la brevet aparţine
aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de depozit este cea mai veche.
Art. 5
Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de
dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România
este parte
In ceea ce priveste subiectele protectiei, vom utiliza anumite concepte specifice, care au
fost introduse pentru prima data in doctrina de specialitate de prof. Ada Petrescu, in 1979. Vom
distinge intre asa-numitele subiecte primare, zise si originare, si subiectele derivate ale protectiei.
16
GRUPA 405
* subiectele primare sunt subiectele carora statul le acorda brevetul de inventie, pentru care
aceste subiecte au vocatie legala, care se naste nemijlocit in persoana lor. Asadar, aceste
subeicte sunt cei dintai titulari ai unui anumit brevet referitor la o anumita inventie.
Clasificare:
- subiecte primare stricto sensu sunt cei dintai titulari ai unui anumit brevet, referitor
la o anumita inventie, brevet pe care il dobandesc direct de la stat in temeiul unei vocatii legale,
care se naste nemijlocit in persoana lor, printr-o procedura la care ele participa in mod direct
1. inventatorul pentru inventia libera: aceasta rezulta din art. 3 din Legea 64/1991; acesta
este un principiu juridic, eliberarea brevetului catre inventator, chiar daca din punct de vedere
statistic, de fapt, cele mai multe brevete nu sunt dobandite de catre inventator, ci de catre
angajator. Consecinta acestei afirmatii este ca celelalte situatii prevazute de lege in care brevetul
se dobandeste de catre un alt subiect de drept, unitatea, adica angajatorul cum spune legea, sau
cand brevetul se dobandeste de catre inventator, dar in baza altui temei decat art. 3 sunt de stricta
interpretare.
Dreptul la brevet apartine inventatorului, iar inventatorul este autorul inventiei. Legea nu
defineste notiunea de autor, dar, din legea 62/1974, art. 4 alin. (1) vorbeste despre inventia
creata, deci este autor acela care a creat inventia, deci autorul nu poate fi decat o persoana fizica
sau mai multe persoane fizice, dar niciodata o persoana juridica, pentru ca nu poate realiza
creatia intelectuala.
2. Coautoratul este posibil si recunoscut, conform art. 4 lin. (1), deci apartine in comun
coautorilor, deci fiecare trebuie sa fie autor, sa fi gandit inventia. Pentru coautorat este nevoie de
indeplinirea a doua conditii:
i. o activitate comuna care are ca rezulat inventia: nu sunt coautori persoanele care au
creat aceeasi inventie, dar independent una de alta, datorita ubicuitatii, pentru ca in acest caz se
aplica art. 4 alin. (2)
ii. este necesar sa existe caracterul creator al contributiei fiecarui autor. Cel care a dat un
ajutor tehnic important, dar numai tehnic, nu este considerat coautor. Daca faci ceva dupa
planurile altui inventator, nu esti coautor.
Coautoratul poate fi de 2 feluri:
- voluntar: cand stabilirea sa se face pe baza intelegerii dintre parti, de obicei, prin delcaratia
data special, cu ocazia depozitului reglementar, dar mai poate sa se dea si o declaratie ulterioara,
separata de depozitul reglementar, numai ca aceasta trebuie sa imbrace forma autentica
17
GRUPA 405
- fortat: cand partile nu se inteleg si intervine judecatorul, deci pe baza unei hotarari
judecatoresti
- subiecte primare lato sensu sunt de fapt ca natura juridica niste subiecte derivate,
dar, cu toate acestea, ele nu primesc de la un alt subiect de drept brevetul deja eliberat, ci, la fel
ca si subiectele primare stricto sensu, sunt cei dintai titulari ai unui anumit brevet, pe care il
dobandesc direct de la stat si anume in temeiul unei proceduri la care participa direct.
Diferenta este aceea ca aceste subiecte lato sensu nu au o vocatie originara la

dobandirea brevetului, ci obtin acest drept de dobandire a brevetului prin transmisiunea de la un
alt subiect, care, in conditiile legii, nu a dorit sau nu a putut sa si-l exercite.
* subiectele derivate sunt persoanele care devin titular de brevet prin transmiterea de la un
titular anterior care poate sa fie un subiect primar sau chiar un alt subiect derivat. Aceste
persoane nu sunt implicate direct in procedura de brevetare, pentru ca brevetul exista deja la
momentul la care ele il dobandesc.
Diverse categorii de inventie prin raportare la criteriul subiectelor protectiei juridicedin

ansamblul dispozitiilor legale rezulta ca, din acest punct de vedere, inventiile fac parte din 2
categorii:
 inventia libera: termen doctrinar
Inventia libera este inventia care nu a fost creata in legatura cu serviciul prestat de
inventator la un angajator sau care, desi este creata intr-o asemenae imprejurare, nu este supusa
cerintelor speciale stabilite de lege in cazul unei inventii de serviciu. Se afla in aceasta situatie
inventia reglementata de art. 3 din Legea 64/1991.
 inventia de serviciu: termen legal cuprinsa in denumirea legii 83/2014
Legea 83/2014
Art.1
(1) Prezenta lege se aplica inventiilor create de un inventator individual sau de un grup de inventatori atunci cand
inventatorul individual sau cel putin un membru al grupului de inventatori este salariat al unei persoane juridice:
a) de drept privat;
b) de drept public
Art.2
(1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
a) salariat - orice persoana fizica ce presteaza, in temeiul unui contract individual de munca, o activitate remunerata
pentru si sub autoritatea unei persoane din cele prevazute la art. 1 alin. (1);
18
GRUPA 405
Conceptul de salariat
Din coroborarea celor doua texte rezulta ca este necesara intrunirea cumulativa a
urmatoarelor elemente pentru ca un inventator sa fie considerat salariat in aceasta materie:
1. salariatul este o persoana fizica
2. angajatorul este o persoana juridica
3. intre cele doua persoane (salariat si angajator) s-a incheiat un contract de munca valabil
potrivit reglementarilor dreptului muncii
4. salariatul isi desfasoara activitatea pentru si sub autoritatea angajatorului, ceea ce il distinge de
contractul de antrepriza
5. aceasta activitate este remunerata
Asadar, numai daca sunt indeplinite cumulativ aceste conditii putem vorbi de un salariat
care ar putea sa realizeze o inventie de serviciu, daca sunt indeplinite si celelalte conditii.
Pot exista diverse situatii atipice:
- pot sa existe, in mod legal, raporturi juridice de munca, intre o persoana fizica si o persoana
juridica, prezentand toate aceste elemente definitorii, rezultate din lista de elemente cumulative,
dar care nu sunt raporturi nascute dintr-un contract de munca; in aceasta materie situatia care
intereseaza in mod deosebit este aceea a functionarilor publici si aceea a militarilor activi,
care, potrivit legii, nu incheie contracte de munca reglementate de dreptul muncii si care, uneori,
se pot afla in situatia de a crea o inventie, ce are o conexiune cu locul de munca in care isi
desfasoara activitatea remunerata.
Legea 83/2014 nu cuprinde vreo dispozitie referitoare la situatia inventiei create de

functionarii publici si nici in Legea 64/1991. Tocmai de aceea trebuie aplicate prin analogie si
in privinta acestei categorii de inventatori prevederile referitoare la inventia creata de salariati,
desi ei nu sunt salariati, in baza principiului general al analogiei reglementat in art. 10 C.civ.
In plus, trebuie sa mai avem in vedere si art. 117 din Legea 188/1999 privind statutul
functionarilor publici, care spune dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile
legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale,
dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
Militarii activi
Prin aplicarea art. 10 C.civ. vor fi considerati salariati si militarii activi care au raporturi
de munca, dar care nu au contract de munca, si nu sunt nici functionari publici.
19
GRUPA 405
Regula: existenta unui raport de munca desfasurat potrivit legii intre o persoana fizica si o
persoana juridica este de natura sa suplineasca absenta unui contract de munca intre aceste
persoane, dar numai daca sunt intrunite cumulativ si celelalte 2 elemente anterior enumerate si
anume persoana fizica sa isi desfasoare activitatea pentru si sub autoritatea angajatorului, iar
aceasta activitate sa fie remunerata.
Daca se accepta aceast rationament, atunci se poate mai departe considera ca, desi au
raporturi de munca, nu sunt totusi salariati in sensul stabilit de legislatia privind inventiile, de
exemplu membrii cooperatori ai persoanelor juridice cooperative in masura in care acestia nu au
deopotriva si calitatea de salariat al acelei cooperative.
La fel, studentii care striga Evrika! la laboratoarele de la Politehnica nu pot sa fie

considerati salariati, spre a li se aplica regimul juridic aplicabil profesorilor lor, pentru ca nu sunt
remunerati, printre altele. La fel, nu intra in acest concept persaonele angajate cu contract civil
de prestare de servicii, asa-numitii colaboratori si nici administratorii unei societati.
Calitatea de salariat si mai departe de functionar public, militar activ, trebuie sa coincida
in momentul crearii inventiei si nu neaparat in momentul constituirii, depunerii cererii de brevet.
De aceea, nu are importanta daca ulterior crearii inventiei, calitatea de salariat a disparut, prin
pensionare, prin demisie, daca nu se prevede altfel prin lege. Momentul crearii inventiei trebuie
sa se situeze inauntrul intervalului in care raportul de munca s-ar desfasura.
Dar, in acest context, trebuie sa mai adaugam ca potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea
83/2014, dar numai in situatia reglementata prin acest text, este asimilata inventiei realizate pe
durata contractului de munca si inventia realizata pe o perioada de 2 ani de la incetarea acestuia.
Categorii de inventii de serviciu (tipuri de inventii de serviciu)

Conceptul de inventie de serviciu se intregeste si prin prevederile art. 3 alin. (1) din
Legea 83/2014 care dispune ca exista 2 categorii de inventii de serviciu. Art. 4 alin. (1) vorbeste
de tipurile de inventii de serviciu in completarea art. 3.
i. inventia de serviciu stricto sensu de la lit. a) (cu misiune inventiva)
ii. inventia de serviciu lato sensu de la lit. b)
20
GRUPA 405
Conditiile in care o inventie poate sa fie calificata si revendicata potrivit legii ca
inventie de serviciu
Simpla indeplinire cumulativa a conditiilor enumerate pentru inventia de serviciu nu este

suficienta pentru calificarea unei asemenea inventii ca fiind supusa automat regimului juridic
aferent inventiilor de serviciu, asta pentru ca exista art. 4 alin. (1) din care rezulta ca angajatorul
are competenta de a decide cu privire la incadrarea sau nu a unei inventii realizate de catre un
salariat in categoria inventiilor de serviciu si cu privire la tipul inventiei de serviciu, in raport
cu situatiile prevazute la art. 3 alin. (1).
Acest demers este necesar pentru ca potrivit art. 4 alin. (3), dupa ce eventual angajatorul
incadreaza inventia ca inventie de serviciu si stabileste tipul de inventie de serviciu, acesta
decide astfel cum spune teza finala a alin. (3) daca revendica dreptul asupra acesteia. Nu
intotdeauna, daca sunt indeplinite conditiile cumulative, o inventie trebuie/poate sa fie
revendicata de catre un angajator ca inventie de serviciu.
Din art. 4 alin. (2) si (3) rezulta ca salariatul care creeaza o inventie are obligatia sa
comunice de indata angajatorului prezentarea inventiei in care sa descrie solutia problemei
rezolvate cu date suficient de clare pentru a defini inventia si conditiile in care aceasta a fost
creata.
Salariatul care striga Evrika trebuie sa nu puna mana la gura.
Dupa ce salariatul a prezentat inventia, angajatorul are obligatia sa se grabeasca sa o

analizeze inauntrul unui termen de 4 luni de la primirea comunicarii, daca regulamentul intern nu
prevede altfel. Angajatorul are obligatia sa-l instiinteze pe inventator cu privire la incadrarea
inventiei si daca chiar revendica dreptul asupra acesteia.
Situatia angajatorului pentru inventiile de serviciu stricto sensu in conditiile art. 3

alin. (1) din Legea 83/2014
Dreptul asupra inventiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a) apartine angajatorului - se
arata ca inventiile de serviciu sunt acelea create de un salariat al unei persoane juridice cu care
are anumite raporturi de munca si, deci, inventiile de acolo, care indeplinesc urmatoarele conditii
(au rezultat din exercitarea atributiilor de serviciu ale angajatorului rezultate in mod expres din
contractul de munca).
Este vorba despre inventii create de catre un salariat care are atributia stabilita prin
contractul de munca sau alte acte de a incerca sa realizeze o inventie. El are o misiune inventiva,
deci, el urmeaza sa incerce sa realizeze inventia, sa incerce pentru ca nimeni nu se poate obliga
prin contractul sau de munca sa fie "genial".
21
GRUPA 405
Inventii de serviciu stricto sensu (misiune inventiva)
a) Principiul este acela conform caruia brevetul se elibereaza inventatorului
b) Angajatorul pentru inventia de serviciu stricto sensu in conditiile art. 5 alin. (2)
din Legea 83/2014
Inventia de la art. 3 alin. (1) lit. a) urmeaza sa fie brevetate potrivit legii de angajator,
daca nu exista o prevedere contractuala contrara si, de asemenea, daca angajatorul este o
persoana juridica de drept public si are in obiectul de activitate cercetarea sau dezvoltarea.
Pentru a primi brevetul este necesar sa fie indeplinite anumite conditii cumulative:
1. trebuie sa nu existe o prevedere contractuala mai avantajoasa pentru inventator
Este posibil uneori ca in contractul individual de munca ori intr-un act aditional la acesta
sa se fi prevazut de catre angajator si salariat ca dreptul la eliberarea brevetului intr-o asemenea
situatie de inventie misiune inventiva apartine inventatorului. Este o ipoteza mai mult teoretica,
dar, in practica, exista situatii cand, printr-o asemenea clauza contractuala se stabileste ca dreptul
la eliberarea brevetului apartine atat angajatorului, cat si salariatului, impreuna si, eventual, se
stabileste cota de drept de proprietate industriala pentru fiecare in parte.
2. angajatorul trebuie sa fie o persoana juridica de drept public
3. aceasta persoana juridica de drept public trebuie sa aiba in obiectul sau de activitate
cercetarea-dezvoltarea
Exista o definitie a conceptului de cercetare-dezvoltare, in art. 2 alin. (2) din Legea

83/2014 este vorba despre intelesul prevazut la art. 2 alin. (1) din OG 57/2002, care dispune ca
activitatea de cercetare si dezvoltare cuprinde cercetarea stiintifica, dezvoltarea experimentala
si inovarea bazata pe cercetare stiintifica si dezvoltare experimentala. Cercetarea stiintifica
cuprinde cercetarea fundamentala si cercetarea aplicativa.
4. inventia trebuie sa fie realizata de un salariat
5. aceasta inventie trebuie sa fi rezultat din exercitarea atributiilor de serviciu ale

inventatorului
6. aceste atributii de serviciu trebuie sa fi fost incredintate in mod expres in cadrul

contractului individual de munca si in fisa postului care se completeaza sau aceste atributii
sa fi fost stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator
22
GRUPA 405
Daca ne gandim la functionarii publici ori la militarii activi, acolo nu este contract de
munca, dar exista alte acte obligatorii care stabilesc obligatiile de munca si indica o misiune
inventiva, adica atributii de serviciu de a realiza o inventie.
7. respectivele atributii trebuie sa prevada o misiune inventiva
Ceea ce rezulta din art. 3 alin. (2) din Legea 83/2014
Exemplu: salariatul care este incadrat intr-un institut de cercetare stiintifica ori de
proiectare in calitate de cercetator sau proiectant si potrivit contractului sau de munca intr-o
situatie tipica, atributiile sale de serviciu constau in desfasurarea de cercetare stiintifica ori de
proiectare intr-un anumit domeniu care corespunde cu obiectul de activitate al acelui institut. Din
cand in cand, intr-un astfel de institut se fac planuri de cercetare sau proiectare dupa caz. Aceste
colective sunt compuse din salariati cercetatori si se elaboreaza si se semneaza un document din
care rezulta ca incepand cu data de si pe parcursul unei perioade, salariatul cercetator X trebuie
ca in cadrul acestui colectiv sa desfasoare activitati pentru rezolvarea unei anumite probleme
tehnologice. Daca ajunge la acea solutie, s-ar putea sa fie o inventie pentru ca s-ar putea sa fie
prima solutie din lume asupra acelei probleme, dar s-ar putea sa nu aiba noutate absoluta in timp
si spatiu, dar sa fie o solutie nebrevetabila. Aceasta este misiunea inventiva pe care salariatul
cercetator o accepta si isi desfasoara activitatea cu privire la acest obiectiv. Daca nu-si
indeplineste acest scop, e un esec din punct de vedere stiintific, al tehnologiei, nu este un esec
care sa aiba efecte juridice din punctul de vedere al contractului individual de munca.
8. angajatorul trebuie sa fi revendicat dreptul asupra acestei inventii in conditiile art. 4 alin.
(3) din Legea 83/2014
Daca sunt indeplinite cumulativ aceste 8 conditii, atunci brevetul se elibereaza

angajatorului, iar nu inventatorului, daca nu s-a prevazut altfel printr-o clauza contractuala. In
plus, devin aplicabile si prevederile art. 11 alin. (1) si (2) din Legea 83/2014. Pe langa salariu,
inventatorul unei inventii cu misiune inventiva are in plus dreptul la acest stimulent, o
remuneratie suplimentara stabilita prin acest mecanism. Salariul va fi primit intotdeauna de catre
cercetatorul salariat, chiar daca acesta nu realizeaza inventia, cu conditia sa isi indeplineasca
atributiile de serviciu (sa nu lipseasca de la program, sa nu intarzie), daca inventia ajunge sa fie
valorificata (revendicata de catre angajator si dupa aceea brevetata), deci aplicata in industrie. In
plus, ea trebuie sa determine realziarea unui venit al angajatorului, si abia apoi se poate aplica
mecanismul prin care se ajunge la o remuneratie suplimentara.
23
GRUPA 405
Situatia angajatorului pentru inventiile de serviciu stricto sensu in conditiile art. 5
alin. (1) din Legea 83/2014
Aceasta categorie cuprinde inventiile de serviciu cu misiune inventiva, dar care sunt
realizate fie in cadrul persoanelor juridice de drept public, care nu au in obiectul lor de activitate
cercetarea-dezvoltarea, fie au fost realizate in cadrul unei persoane de drept privat, indiferent de
faptul daca aceste din urma persoane au sau nu in obiectul lor de activitate cercetarea-
dezvoltarea. Spre a ajunge la aceasta situatie, este necesar ca mai intai sa ne aflam in ipoteza art.
5 alin. (1) din Legea 83/2014, coroborat cu alin. (2) care spune ca dreptul asupra inventiilor
prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a) apartine angajatorului, in absenta unei prevederi contractuale
contrare, daca acesta este persoana de drept public si are in obiectul de activitate cercetarea
dezvoltarea.
Din analizarea art. (5) alin. (1) rezulta o regula si o exceptie, separarea intre situatia de
regula si cea de exceptie se face in raport de calitatea angajatorului, in sensul ca regula se aplica
in privinta oricarei inventii de serviciu cu misiune inventiva care este revendicata de catre un
angajator, mai putin totusi in cazul in care angajatorul este o persoana juridica de drept public,
avand cercetarea-dezvoltarea in obiectul sau de activitate.
Conditii cumulative pentru eliberarea brevetului
1. trebuie sa fie indeplinite conditiile enumerate in cazul anterior, in cazul inventiei de serviciu
stricto sensu reglementata prin alin. (2), dar nu toate, mai putin urmatoarele doua conditii:
a. conditia indicata la lit. a) din alin. (2) al art. 5, conditia referitoare la necesitatea ca
angajatorul sa fie o persoana juridica de drept public, care are cercetarea-dezvoltarea in obiectul
sau de activitate
b. conditia referitoare la inexistenta unei prevederi contractuale mai avantajoase pentru
inventator
2. angajatorul sa fie o persoana juridica, fie de drept privat, indiferent de obiectul sau de
activitate, fie de drept public, dar, care nu are cercetarea-dezvoltarea in obiectul sau de activitate.
Legea vorbeste despre cercetare-dezvoltare IN obiectul de activitate, nu CA obiect de

activitate, deci poate fi vorba de o persoana juridica de drept public care are un obiect de
activitate mai amplu, iar cercetarea-dezvoltarea e inclusa in acest obiect.
Diferenta dintre inventia de la alin. (1) si cea de la alin. (2)
Care sunt criteriile de distinctie intre cele doua?

Criteriul sferei persoanelor juridice angajatoare in cadrul carora sunt realizate
inventiile. Astfel, inventiile de serviciu cu misiune inventiva de la alin. (1) sunt realizate fie in
cadrul persoanelor juridice de drept public, care nu au cercetarea dezvoltarea in obiectul de
activitate, fie in cadrul unei persoane juridice de drept privat, indiferent de obiectul de activitate.
Pe de alta parte, inventiile cu misiune inventiva de la alin. (2) sunt realizate in cadrul
persoanelor de drept public care au in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.
24
GRUPA 405
Din expunerea de motive a textului de lege, rezulta ca legiuitorul a dorit sa edicteze
regimuri juridice "distincte intre institutii de cercetare- dezvoltare de drept public- universitati si
institute de cercetare si entitati de drept privat din mediul economic. Aceasta deosebire este
expresia principiilor autonomiei universitare si a libertatii academice, care sunt principii
fundamentale, stabilite prin C.Romaniei si prin Legea educatiei nationale".
Constatam ca o asemenea fundamentare nu poate sa fie acceptata, pentru ca:
- invocarea principiului autonomiei universitare cu privire la modul in care se poate dobandi
dreptul de proprietate industriala asupra rezultatului cercetarii stiintifice constituie fie o eroare,
fie nu este o eroare, ci este o disimulare populista a realului moitiv determinant pentru legiuitor,
intrucat e evident ca autonomia universitara are cu totul alta functionalitate decat pe baza ei sa se
stabilieasca cine va deveni titular de brevet de inventie;
- autonomia universitara nu se aplica la institutele de cercetare, se aplica numai la universitati
Concluzie: altul a fost motivul pentru care s-a realizat aceasta deosebire de regim juridic intre
cele doua alin, intre in principiu inventiile de serviciu care sunt realizate in institutul de cercetare,
persoana juridica de drept public care are in obiectul sau de activitate cercetarea-dezvoltarea de
pe de o parte si pe de alta parte toate celelalte persoanje de drept privat sau public care nu au in
obiectul lor de activitate cercetarea-dezvoltarea.
In orice caz, trebuie sa vedem ca aplicarea in practica a criteriului "persoana juridica

de drept public, avand in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea" cauzeaza
semnificative dificultati juridice. Astfel, expunerea de motive considera, implicit, ca toate
universitatile si institutele de cercetare ar fi persoane juridice de drept public ("-"), deci nu exista
astfel de institutii care sa fie altceva decat persoane juridice de drept public si, de asemenea, este
inexact ca numai universitatile si institutele de cercetare ar realiza activitate de cercetare-
dezvoltare in acel inteles al definitiei din ordonanta.
Sediul materiei pentru a distinge intre persoane juridice de drept public si drept privat e in
art. 190 C.civ.
Situatia e complicata in privinta institutelor de cercetare despre care expunerea de motive
afirma implicit ca ar fi mereu de drept privat, art. 6 din OG 57/2002=> institutele de cercetare-
dezvoltare nu sunt intotdeauna persoane juridice de drept public.
=> criteriu cu continut neomogen din punct de vedere juridic si cu care este foarte dificil sa se
opereze si de caceea se creeaza incertitudini de regim juridic.
Numai in cadrul inventiilor cu misiune inventiva de la alin. (2), adica in cazul inventiilor
realizate in cadrul persoanelor juridice de drept public, care au cercetarea dezvoltarea in obiectul
de activitate, este admisibila existenta unei prevederi contractuale contrare, adica a unei clauze
mai favorabile inventatorului.
Legiuitorul doreste ca atunci cand inventia cu misiune inventiva este realizata intr-o
persoana juridica de drept public care are in totalitate ori partial in obiectul sau de activitate
cercetarea-dezvoltarea, sa existe posibilitatea ca angajatorul si inventatorul sa negocieze si
eventual sa convina o clauza care sa permita inventatoruui, daca se realizeaza inventia, anumite
drepturi suplimentare pe care el sa le aiba in raport cu dispozitiile legale.
25
GRUPA 405
Rezulta ca daca o clauza contractuala mai favorabila inventatorului a fost convenita de un
angajator care nu este persoana de drept public cu obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea,
acea clauza este lovita de nulitate pentru ca ea este admisa, dar numai pentru cealalta ipoteza, a
inventiilor legate de persoana juridica de drept public care are cercetarea-dezvoltarea in obiectul
de activitate. Intrucat nu este reluat si la inventiile de serviciu din mediul privat sau de la
persoanjele juridice de drept public fara cercetare-dezvoltare in obiectul de activitate, rezulta ca
in aceasta situatie nu produce efecte juridice. Se incadreaza in art. 1253 alin. (1) C. civ. ce
vorbeste despre nulitati exprese si nulitati virtuale.
Este o nulitate relativa sau o nulitate absoluta clauza care ar crea un regim juridic mai
favorabil inventatorului (mediu privat)?
Potrivit art. 1250 C. civ. - in aceasta situatie, a unei inventii realizate in mediul privat, nu
exista un interes general, asa incat de altfel art. 1253 din C. civ. spune: o astfel de clauza din
mediul privat e lovita de nulitate relativa, deci numai angajatorul o poate invoca pentru ca norma
respectiva, instituirea nultiatii respective, protejeaza interesul angajatorului, nu al salariatului.
Deci, daca se scrie o astfel de clauza in mediul privat, numai angajatorul poate invoca
nulitatea. Dar, angajatorul de asemenea poate sa confirme clauza respectiva, fiindca acesta e
regimul juridic al nulitatii relative. Asadar, constatam ca pe de-o parte legiuitorul creeaza un
mecanism care ii confera angajatorului din mediul privat o superioritate fata de alti angajatori si
anume interdictia incheierii printr-o clauza contractuala a unui regim juridic favorabil
inventatorului. Dar, pe de alta parte, aceasta superioritate conferita angajatorului, poate sa fie
inlaturata oricand, pentru ca este vorba despre nulitate relativa. Asadar, pana la urma, rezulta ca
angajatorul isi poate permite sa incheie de fapt o astfel de clauza contractuala mai favorabila
inventatorului intrucat poate sa o invoce sau sa o confimre, dupa cum doreste. Aceasta distinctie
de regim juridic dintre cele doua situatii de inventie din mediul privat si din mediul public este o
complicatie absolut inutila.
Aceasta interdictie este golita de continut juridic si aceasta golire de continut se poate
realiza prin recurgerea la alte reglementari ale legii 83/2014 privind inventiile de serviciu astfel
incat practic se va atinge efectul a carui producere legiuitorul a intentionat sa nu o permita atunci
cand a instituit aceasta nulitate relativa viruala. Sunt cel putin 2 cai de ocolire a acestei interdictii:
1. indiferent daca exista sau nu o clauza contractuala contrara, angajatorul din situatia
reglementata de alin. (1) are dreptul ca , dupa realizarea inventiei, sa nu revendice dreptul asupra
acelei inventii astfel cum arata art. 4 alin. (4) din legea 83/2014, ceea ce va deschide pentru
inventator calea eventualei solicitari de catre acesta a eliberarii brevetului in persoana sa
2. dupa realizarea inventiei se mai poate recurge si la transmiterea catre inventator, la
transmiterea de la angajator catre inventator a dreptului de a solicita brevetul, intrucat interdictia
legala de a se incheia vreo prevedere contractuala contrara mai inainte de data realizarii inventiei
nu poate sa echivaleze cu interzicerea incheierii dupa aceasta data a unui contract de cesiune in
beneficiul inventatorului, cu privire la dreptul la eliberarea brevetului. O astfel de posibilitate e
reglementata expres pentru anumite situatii particulare, si anume prin art. 9 alin. (3) si (4) din
legea 83/2014.
26
GRUPA 405
Care este diferenta de regim juridic intre cazurile in care angajatorul devine titular al
brevetului in temeiul alin. (1) si (2)?
In ipoteza alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din lege, adica inventatorului
salariat nu i se recunoaste dreptul la o cota-procentuala din valoarea venitului realizat de
angajator, nu mai mult de 30%. Deci, cand inventia e realizata in mediul privat, inventatorul
primeste doar salariul, dar cand e realizata in mediul public in cadrul unei persoane juridice care
are ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea, poate primi pe langa salriu si ceva in plus.
Ratiunea: lobby eficient al mediului privat sau dintr-un mediu eficient al mediului
universitar. Desi exista aceasta reglementare, nimic nu impiedica totusi sa se incheie valabil o
intelegere intre salariat si angajatorul din mediul privat in sensul ca daca se va realiza inventia,
inventatorul va putea sa primeasca un stimulent, de exemplu cel de la art. 11.
Angajatorul care revendica dreptul asupra inventiilor de serviciu lato sensu in

conditiile art. 5 (3) din Legea 83/2014
(dreptul asupra inventiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b) apartine inventatorului salariat daca
angajatorul de drept privat sau de drept public nu revendica inventia in conditiile art. 4 alin. (3))
La aceasta situatie este vorba despre, intr-un exemplu clasic, inventia care este realizata
de catre un salariat la locul sau de munca si in legatura cu activitatile pe care le desfasoara in
aceasta calitate. Prin comparatie cu inventia cu misiune inventiva, exemplul clasic era acela al
salariatului care are calitatea de cercetator stiintific sau proicetant si care este angajat la un
institut de cercetare, iar acest salariat primeste o misiune inventiva pentru realizarea unei anumite
activitati de cercetare stiintifica care este misiunea inventiva.
Aceasta inventie nu este realizata in indeplinirea unei sarcini de serviciu avand acest
obiect. Salariatul despre care este vorba are alte atributii prevazute in contractul de munca, in fisa
postului etc. decat de a cerceta, activitate de cercetare stiintifica. El realizeaza inventia in
conexiune cu aceste activitati de salariat.
Pentru ca angajatorul sa primesca brevetul in aceste conditii este necesara indeplinirea
unor conditii cumulative:
1. inventia sa fi fost realizata de catre un salariat - calitatea de salariat trebuie sa coincida cu

momentul realizarii inventiei, iar nu neaparat cu momentul constituirii depozitului
reglementar pentru acea inventie sau cu momentul eliberarii inventiei, deci nu are relevanta
daca ulterior realizarii inventiei calitatea de salariat a disparut. Totusi, dupa cum rezulta din
art. 3 alin. (1) lit. b) este asimilata inventiei care a fost realizata pe durata contractului de
munca si inventia realizata pe o perioada de maximul 2 ani de la incetarea contractului,
indiferent de modul incetarii. Termenul de 2 ani este un termen stabilit arbitrar de catre
legiuitor in lumina continutul uneia dintre urmatoarele conditii.
2. angajatorul sa fi revendicat inventia conform art. 4 alin. (3);
3. trebuie sa nu fie vorba despre o inventie de serviciu stricto sensu, adica sa nu fie vorba
despre o inventie cu misiune inventiva;
4. trebuie ca inventia sa fi fost realizata in cel putin una dintre ipotezele la care se refera art.
3 alin. (1) lit. b):
• inventia realizata prin cunoasterea sau utilizarea experientei angajatorului prin folosirea
mijloacelor materiale ale angajatorului - este vorba despre o cunoastere sau o utilizare a
27
GRUPA 405
experientei angajatorului ca urmare a folosirii de catre salariat a mijloacelor materiale ale
angajatorului.
Daca salariatul a cunoscut sau utilizat experienta angajatorului fara sa recurga la
mijloacele materiale ale angajatorului, nu ne aflam in aceasta ipoteza. Totusi, ar trebui sa avem
indreasneala de a interpreta acest text considerand ca, de fapt, exista o virgula in continutul
acestei locutiuni, anume "...angajatorului, prin folosirea...". Deci ne aflam in aceasta situatie in
cazul in care aceasta cunoastere sau utilizare a experientei angajatorului s-a facut pe orice cale si
ca, in realitate, exista o ipoteza dinstincta, "prin folosirea mijloacelor materiale ale
angajatorului". Daca nu am recurge la aceasta solutie, inventia aceasta s-ar acorda salariatului, iar
nu angajatorului atunci cand a fost creata prin cunoasterea sau utilizarea experietei angajatorului
intr-o situatie care nu implica neaparat folosirea de catre salariat a mijloacelor materiale ale
angajatorului. Or, o asemenea solutie, care este favorabila salariatului, nu poate fi acceptata
intrucat nu se poate identifica ratiunea logica, economica, pentru care trebuie sa se faca o
asemenea distinctie.
• ca urmare a pregatirii si formarii profesionale dobandite de inventatorul salariat prin grija si
pe cheltuiala angajatorului;
• prin utilizarea unor informatii rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispozitie
de acesta;
Angajatorul are dreptul sa revendice si daca a revendicat, devine titularul dreptului.
Pentru inventator, exista art. 6 coroborat cu art. 7. Art. 6 spune ca inventatorul salariat are
dreptul la o remuneratie stabilita conform art. 7, care spune ca angajatorul defineste prin
prevederi specifice din regulamentul intern, criteriile de stabilire a remuneratiei, regulament care
trebuie sa existe mai inainte de realizarea inventiei. In lipsa prevederilor specifice, angajatorul
are in vedere, in functie de fiecare caz concret, unul sau mai multe dintre urmatoarele criterii:
a) efectele economice, comerciale si/sau sociale care decurg din exploatarea inventiei de catre
angajator sau de catre terti cu acordul angajatorului;
b) masura in care angajatorul este implicat in realizarea inventiei de serviciu, inclusiv resursele
puse la dispozitie de angajator pentru realizarea acesteia
c) aportul creativ al inventatorului salariat cand inventia a fost creata de mai multi inventatori
Din art. 6 rezulta ca angajatorul are dreptul la remuneratie intotdeauna, ceea ce
inseamna ca acest drept nu poate fi inlaturat doar pentru ca la momentul realizarii inventiei nu
exista un regulament.
Inventatorul salariat in conditiile art. 5 alin. (4) din Legea 83/2014 pentru
inventiile realizate in alte conditii decat cele reglementate de art. 3 alin. (1) din
aceeasi lege
Dreptul asupra inventiilor create de salariati si care nu se incadreaza in niciuna din art. 3
alin. (1) apartine inventatorului salariat, in conditiile prevazute de Legea 64/1991.
De exemplu:
• este vorba despre o inventie care este realizata de catre un salariat al unei persoane fizice
(potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), angajatorul trebuie sa fie o persoana juridica).
• ipoteza in care o persoana fizica care este salariat la un angajator realizeaza o inventie hobby,
care nu are nicio legatura cu munca lui (nu a primit misiune inventiva si nu se incadreaza nici
pe lit. b)). S-ar putea sustine ca aceasta inventie se poate afla in conditiile de la lit. b). Ar trebui
sa existe o prezumtie in favoarea inventatorului, indiferent de imprejurarea ca acesta are sau nu
28
GRUPA 405
calitatea de salariat, pentru ca exista principiul de la art. 3 din Legea 64/1991. S-ar putea
considera ca exista obligatia inventatorului care este salariat ca intotdeauna sa informeze
unitatea angajatoare asupra oricarei inventii si pentru care intentioneaza sa solicite brevet,
numai ca aici mai e si o alta problema, anume aceea a necesitatii care e recunoscuta de
legiuitor de a se ocroti secretul realizarii acelei inventii cel putin pana in momentul constituirii
depozitului reglementar, fiindca altfel s-ar putea considera ca inventatorul a savarsit o
dezvaluire a inventiei in alte conditii decat cele permise de lege, dezvaluire care ar inlatura
caracterul de noutate al inventiei, conditie care trebuie sa existe la momentul depunerii cererii
de brevet.
"Contractorii" care executa in mod direct activitatile prevazute in contractul de

finantare si/sau angajatii in cazul inventiilor obtinute in baza derularii unui contract
finantat din fonduri publice, conform art. 75 alin. (1) si (2), coroborat cu art. 74 alin. (1)
preambul, precum si cu alin. (1) lit. b) si alin. (3) din OG 57/2002
Din aceste texte rezulta ca este vorba despre inventiile care sunt realizate in urma unei
activitati de cercetare-dezvoltare care este finantata din fonduri publice si potrivit art. 75 alin. (1)
rezultatele acestor cercetari obtinute pe baza derularii unui contract de cercetare-dezvoltare
finantat din fondurile publice apartin contractorilor care executa in mod direct activitatile
prevazute in aceste contracte sau angajatilor acestor contractori. Este avuta in vedere ipoteza in
care se incheie contract de cercetare-proiectare cu anumite persoane juridice pe care legea le
denumeste contractori si care utilizeaza angajati in vederea efectuarii activitatilor respective de
cercetare-dezvoltare, iar potrivit acestor reglementari, rezultatele unor astfel de cercetari, atunci
cand ele se pot materializa in brevete de inventie, se cuvin contractorilor sau, dupa caz, si/sau
angajatilor acestora.
Este vorba despre un raport rezultat nu din contractul de munca, ci din contractul de
cercetare intre cel care da comanda realizarii cercetarii pe baza unor fonduri pe care le detine si,
pe de alta parte, contractorul, care presteaza o activitate de cercetare stiintifica.
Legiuitorul spune clar ca aici contractorul are dreptul de a obtine brevetul de inventie.
Persoana care a comandat realizarea inventiei de comanda, in cazul altor inventii

decat cele din ipoteza anterioara
Avem asa-numita inventie de comanda, care era reglementata ca atare prin art. 5 din
Legea 64/1991 pana la aparitia Legii 83/2014, care a abrogat in intregime respectivul art. 5 (a
abrogat atat prevederile referitoare la inventiile de serviciu si inventiile de comanda). In locul
prevederilor din textul abrogat referitoare la inventiile de serviciu se aplica Legea 83/2014, dar
nu mai exista nicio prevedere in legislatia romana cu privire la inventiile de comanda.
Inventia de comanda este inventia care este realizata ca urmare a unui contract incheiat
intre o persoana care da comanda de realizare a unei anumite inventii si plateste un pret negociat
in acest scop, pe de o parte, si, pe de alta parte, o persoana specializata in realizarea acelei
activitati, care este o persoana juridica sau una sau mai multe persoane fizice. Persoana juridica
specializata cu care se incheie contractul de comanda foloseste in activitatea sa persoane fizice
care pot fi salariati sau pot sa lucreze in baza unei conventii de natura civila.
29
GRUPA 405
Potrivit reglementarii anterioare, brevetul de inventie intr-o asemenea situatie putea fi
dobandit, daca nu s-a prevazut altfel prin contract, de catre persoana care a dat comanda, ceea ce
se explica. Era, insa, posibil ca, printr-o clauza speciala, sa se prevada ca brevetul poate fi
obtinut in comun de catre cei doi contractanti sau ca brevetul sa fie eliberat persoanei care a
realizat inventia comandata.
Legiuitorul a uitat sa reglementeze si acest tip de inventie. Deci ce natura are acel tip de
comanda? Este un contract de antrepriza care acopera si situatia prestarilor de servicii .
Asadar, daca in acel contract de antrepriza s-a prevazut o clauza cu privire la dreptul de a dobandi
brevetul, s va aplica acea clauza. Daca, insa, este cert ca nu exista niciun fel de clauza in acel contract cu
privire la dreptul de a dobandi brevetul, atunci, in Franta, unde, de asemenea, nu exista reglementare
speciala, instantele au tinut seama in principal de cine anume finanteaza o activitate, in sensul ca este
implicit ca scopul pentru care se face plata unui pret in cazul contractului de comanda respectiv este
acela de a obtine un beneficiu economic, care este dreptul la brevetul de inventie. Totusi, instantele au
spus ca s-ar putea tine seama si de ponderea creatiei realizate prin inventie. Ideea este ca atunci cand s-
a obtinut o inventie deosebit de importanta, care a presupus un efort intelectual foarte mare,
neobisnuit, s-ar putea considera ca acesta nu poate fi compensat numai prin obtinerea pretului din
contr+actul de comanda si ca, deci, se poate ajunge la eliberarea brevetului in comun, intr-o anumita
proportie atat pentru cel care a dat comanda si a platit pretul, cat si pentru cel care a executat comanda.
INVENTIA MIXITA
Art. 1 alin. (1) Legea 83/2014 prevede ca legea se aplica inventiilor create de un inventator
individual sau de un grup de inventatori atunci cand inventatorul individual sau cel putin un
membru al grupului de inventatori este salariat al unei persoane juridice de drept privat sau de
drept public.
Legea 83/2014 are in vedere, in primul rand, situatia in care inventia este realizata de un
salariat sau un grup de salariati si se subintelege un grup de salariati care au contract de munca
cu unul si acelasi angajator, devine complicata situatia atunci cand contractul de munca este
incheiat cu diversi angajatori.
A doua ipoteza posibila este aceea in care inventia este realizata de catre un grup de
inventatori dintre care numai o parte sunt salariati ai persoanei juridice angajatoare si se pune
problema intr-o asemenea ipoteza care este persoana sau in ce conditii se elibereaza brevetul de
inventii.
Vom considera ca aceasta este o inventie de serviciu in integralitatea sa ori vom considera
ca este partial o inventie de serviciu si partial o inventie libera? Prof. L.Mihai considera ca nu
putem accepta ideea unei inventii mixte ca regim juridic, chiar daca in fapt e o inventie mixta, ci
va trebui sa consideram ca este vorba de o inventei de serviciu in raport cu fiecare dintre
30
GRUPA 405
inventatorii implicati, asadar in raport chiar si cu inventatorii care nu sunt salariati. Acceptarea
ideii ca ar exist un regim juridic mixt conduce la ipoteze imposibil de solutionat.
De altfel, nu se vede in ce alt scop in cuprinsul preveerilor legale pe care le-am reprodus se
face precizarea ca legea inventiilor de serviciu se aplica inclusiv in ipoteza in care nu toti
inventatorii sunt salariati ai persoanei juridice angajatoare. Daca legiuitorul nu ar fi avut aceasta
intentie, atunci n-ar mai fi fost nevoie ca sa existe aceste prevederi in cuprins art. 1 alin. (1),
fiindca in lipsa acestor prevederi desigur s-ar fi putut vorbi despre posibilitatea existentei unui
regim juridic mixt.
CONDITII DE FORMA PRIVIND BREVETAREA INVENTIEI
Procedura necesara pentru dobandirea brevetului: Legea 64/1991

In lume si in decursul istoriei reglementarilor referitoare la protectia juridica a inventiilor exista
mai multe sisteme:
a. sistemul verificarii doar a conditiilor de forma in vederea eliberarii
brevetului de inventie: acest sistem a functionat si in tara noastra in baza primei legi
referitoare la inventii, o lege inspirata de modelul francez, o lege in baza careia, printre altii,
Petrache Poenaru obtinuse brevetul de inventie in Franta pentru stilou pe vremea cand era
student acolo. De aceea, nu putem fi foarte siguri ca Petrache Poenaru este chiar inventatorul
stiloului, pentru ca, conform acestui sistem de verificare exclusiva a conditiilor de forma,
organismul de stat specializat in domeniu la noi OSIM, la ei Institut pentru proprietate
industriala, elibereaza brevetul ca urmare a depunerii unei cereri insotite de o descriere a
inventiei respective, impreuna si, daca este cazul, cu schite, cerere care este insotita de dovada
platii taxelor corespunzatoare, fara ca sa se realizeze de catre acel organism specializat, altceva
decat o verificare a formalitatilor de solicitare a brevetului de inventie, daca cererea contine toate
informatiile necesare, taxa etc.
Nu se realizeaza o verificare a indeplinirii conditiilor de catre persoana care solicita
eliberarea brevetului si nici o verificare a conditiilor de fond ale obiectului protectiei. De
exemplu, nu se verifica daca inventia respectiva indeplineste conditia ceruta de lege de a
prezenta noutatea absoluta in timp si spatiu. Legea defineste inventia brevetabila, aratand care
sunt conditiile pentru eliberarea brevetului, dar nu se realzeaza o verificare a indeplinirii acestor
conditii, ci brevetul se elibereaza in baza cererii, in baza depozitului reglementar (depunerea unei
cereri in formalitatile legale).
Desigur ca acest sistem este avantajos intrucat ofera celeritate si costuri reduse. Din acest
brevet se naste in mod valabil dreptul de proprietate industriala care este opozbil erga omnes pe
durata de valabilitate a acelui brevet. Incalcarea acelui brevet poate atrage sanctiuni penale,
este un brevet valabil, dar verificarea indeplinirii conditiilor nu se realizeaza si de aceea in
cuprinsul brevetului respectiv exista mentiunea ca acesta se elibereaza fara nicio garantie din
partea statului.
31
GRUPA 405
Desigur ca acela care purcede la aceasta procedura se autocenzureaza, pentru ca el trebuie
sa investeasca timp, bani, taxe, si mai ales isi asuma un risc: prin obtinerea unui asemenea brevet,
riscul de a fi contestat ulterior de catre concurentii sai fiindca, desi nu se realizeaza o verificare a
conditiilor de fond in timpul procedurii administrative, o asemenea verificare foarte inversunata
se va realiza ulterior eliberarii brevetului de catre concurenti si acestia au dreptul sa solicite
anularea acelui brevet de catre instanta juedcatoreasca competenta cu consecinte privind
cheltuieli de judecata si despagubiri.
In prezent exista in foarte putine tari din lume acest sistem pentru ca societatea a evoluat si a
trecut la sistemul verificarii conditiilor de forma si de fond.
b. sistemul verificarii conditiilor de forma si de fond: se aplica si in Romania- brevetul se
elibereaza, printre altele, dupa ce s-a verificat daca petentul este sau nu persoana abilitata sa
obtina acel brevet si daca inventia respectiva indeplineste conditiile spre a fi brevetabila (mai
ales noutatea)
Avantajul unei certitudini superioare, dar sistemul prezinta dezavantajul duratei care in mod
necesar este mai mare, precum si acela al costurilor pentru ca activitatile in special de verificare
a conditiilor de fond privind obiectul protectiei trebuie sa fie realizat de personal foarte bine
calificat, care are acces la informatii. Exista si o varianta a acestui sistem, in sensul ca se
realizeaza o examinare amanata a conditiilor de fond, organismul specializat de stat verifica mai
intai conditiile de forma si dupa aceea exista un ragaz la noi 2 ani inauntrul caruia nu se
declanseaza procedura de verificare a conditiilor de fond decat daca petentul o solicita
in mod expres, platind si o taxa suplimentara. Abia dupa expirarea ragazului respectiv,
inauntrul caruia petentul s-ar putea razgandi si s-ar putea sa renunte la cererea sa, se va trece la
verificarea dificila a conditiilor de fond. Acest sistem al examinarii amanate permite petentului
sa constituie cat mai degraba depozitul national reglementar pentru a dobandi dreptul de
prioritate fata de orice alta persoana din lume si ulterior acel petent poate sa reverifice solutia sa,
de exemplu din punctul de vedere al noutatii si de asemenea poate sa verifice daca este vorba
despre o solutie care merita care este rentabila sa fie brevetata, fiinca daca nu aduce beneficii
patrimoniale, nu ar exista in unele situatii suficient temei spre a continua acea procedura.
Din cercetarea dispozitiilor legii 64/1991 se ajunge la concluzia care nu e afirmata insa in
mod expres ca in acest moment exista doua categorii stricte de proceduri pentru obtinerea
brevetului:
i. mai intai este o procedura pe care doctrina o numeste procedura de drept comun
ii. procedura de exceptie, umita in doctrina procedura accelerata
Existenta acestor doua tipuri de proceduri rezulta in mod implicit din art. 22 alin. (4) care
permit ca la solicitarea expresa a deponentului sa se treaca la faza examinarii conditiilor de fond
fara a se mai astepta expirarea termenului de ragaz, de chibzuire, stabilit in cadrul procedurii de
drept comun. In procedura de drept comun putem sa identificam 3 mari faze:
1. faza depunerii cererii de brevetare, a controlului prealabil a conditiilor de forma, a comunicarii
cererii si a publicarii raportului de documentare
32
GRUPA 405
2. examinare conditii de forma si fond
Aceasta faza are particularitati diferite, dupa cum deponentul opteaza de la bun inceput
pentrru examinare, deci procedura accelerata, ori nu recurge la aceasta posibilitate.
3. faza acordarii brevetului sau neacordarii brevetului
Brevetul inventiei ca titlu de protectie
In dreptul nostru, brevetul este principalul titlu de protectie juridica a inventiei pe teritoriul
Romaniei. Pentru anumite situatii speciale, protectia juridica a unei inventii se mai poate
intemeia si pe alte documente:
* certificat de protectie provizorie eliberata in baza Legii 93/1998 privind protectia provizorie a
brevetelor de inventie (non-sens protectie a inventiilor si se face prin brevete, nu poti spune ca
obiectul protectiei este brevetul, care e de fapt instrumentul protectiei)
* certificat suplimentar de protectie pentru medicamente sau pentru produsele fitofarmateutice
brevetate in conditiile regulamentului european pentru medicamente nr. 1768/92 si in conditiile
regulamentului nr. 1610/96 pentru produse fitofarmaceutice
Atunci cand inventezi stiloul teoretic te poti duce saptamana urmatoare la OSIM pentru
depozitul reglementar, cand insa inventenzi un medicament din momentul in care l-ai descoperit
trece destul de mult timp pana sa constitui depozitul reglementar la OSIM pentru ca in acest caz
exista reglementari adminsitrative care obliga la efectuarea unor verificari de natura medicala si
aceste verificari, conform acelor reglementari, trebuie sa dureze o anumita perioada de timp si
numai dupa parcurgerea acestora se poate constitui in mod valabil depozitul national reglementar,
moment de la care, potrivit regulii generale, incepe sa curga termenul de valabilitate a brevetului.
Ca urmare a acestui specific din aceste domenii, este necesar sa se asigure o protectie mai
indelungata in timp, pentru inventiile care au obiect medicamentele si produsele fitofarmaceutice
pentru ca cei care realizeaza aceste inventii au acest "handicap" de cativa ani in raport cu alte
inventii.
Mai exista asa-numitul brevet european eliberat in baza Conventiei de la Munchen din 1973,
care nu a fost adoptata in sistemul UE (Romania e parte din 2002).
Natura juridica a brevetului: la inceput s-a considerat ca brevetul nu este altceva decat
expresia unui acord, unei conventii intre titularul brevetului si stat ca reprezentant al societatii.
Statul se obliga prin eliberare sa ofere protectie juridica pe teritoriul sau impotriva oricaror acte
ale tertilor care ar incalca dreptul de exploatare exclusiva, deci monopolul conferit pe o perioada
limitata de timp titluarului de brevet.
Ce ofera in schimb realizatorii inventiei care devin titularii dreptului? In aceasta teorie se
considera ca viitorul titular de brevet renunta la dreptul de a pastra secretul asupra solutiei sale,
fiindca, intr-adevar, daca nu ar exista acea garantie de interventie juridica a statului, prima
intentie a unui inventator ar fi aceea de a ocroti noua solutie prin necomunicarea acesteia si de a
identifica anumite cai de fapt prin intermediul carora sa poata sa obtinua justificat niste beneficii.
33
GRUPA 405
Datorita existentei sistemului brevetului insa, realizatorii inventiei au posibilitatea sa publice
sa o aduca la cunostina societatii, prezentand descrierea sa completa, astfel incat, teoretic, orice
terta persoana ar putea sa aplice acea inventie ca urmare a parcurgerii acelei descrieri complete.
Aceasta publicare constituie un imens avantaj pentru societate, pentru progresul tehnologic,
pentru progresul omenirii.
Argument: poate ca si altii cerceteaza aceeasi problema in alta parte, atunci acele cercetari
se opresc si ele vor continua de pe un palier superior, pentru perfectionarea medicamentului care
a fost acum inventat.
In aceasta teorie se considera ca publicarea este pretul pe care il plateste viitorul
titular al brevetului spre a beneficia de protectia juridica a statului pe o anumita perioada de
timp. Desigur ca din punct de vedere strict juridic aceasta teorei nu poate fi acceptata pentru ca
nu putem indetifica elementele unei conventii civile:
- egalitatea de pozitii intre parti
Explica insa resorturile metajuridice ale acestui mecanism.
In realitate, brevetul ese un act administrativ, un act de forta din partea statului, care, in
mod unilateral, decide sa confere o anumita protectie juridica daca sunt indeplinite anumite
conditii. Sub acest aspect, exista unanimitate: act administrativ unilateral
Au existat controverse insa cu privire la caracterul constitutiv sau declarativ al brevetului de
inventie. Prin brevetul de inventie se constituie dreptul de exploatare exclusiva conferit
titularului sau ori doar se constata ca acest titular are un drept de exploatare exclusiva inca din
momentul in care a realizat inventia brevetabila? (urmare a anumitor redactari ale textelor
aplicabile)
Raspuns: aproape necombatut, este vorba despre un act adminsitrativ constitutiv de
drepturi in sensul ca dreptul de exploatare exclusiva nu exista inainte de eliberarea brevetului.
Un anume caracter declarativ exista totusi, sub aspectul ca dreptul de exploatare exclusiva este
recunoscut cu caracter retroactiv din momentul eliberarii brevetului de inventie pana la
momentul constituirii depozitului national reglementar.
Un alt aspect: durata de 20 de ani maximum, de la data constituirii depozitului national
reglemetar.
Scopul: obtinerea protectiei juridice, care functioneaza prin intermediul drepturilor care se
nasc in legatura cu inventia. Cele mai multe si in orice caz cele mai caracteristice sunt drepturi
care se nasc ca urmare a brevetarii, altele sunt idependente de procedura brevetarii.
34
GRUPA 405
DREPTURILE SI OBLIGATIILE NASCUTE IN LEGATURA CU INVENTIA
Din analiza ansamblului de reglementari rezulta ca in acest moment, conform dreptului

pozitiv din Romania, aceste drepturi pot fi clasificate in:
1. drepturile titularului de brevet
2. drepturile angajatorului persoana juridica nascute in aceasta calitate de angajator persoana
juridica, indiferent daca devine sau nu devine titular de brevet pentru inventia de serviciu
3. drepturile inventatorului in situatia in care acesta nu este titular de brevet fiindca titularul
de brevet este angajatorul
Cele mai importante drepturi, in sensul ca cele mai importante din punct de vedere juridic si
economic sunt cele ale titularului de brevet, iar dintre acestea cel mai important este dreptul
subiectiv de proprietate industraiala asupra inventiei adica dreptul de exploatare
exclusiva a inventiei.
Inventia este un bun din punct de vedere juridic si acesta este elementul principal esential in
jurul caruia se construieste reglementarea. Brevetul de inventie este o componenta a
patrimoniului titularului sau.
Exista o intelegere intre cel care a contribuit la realizarea inventiei si societatea de stat pe de
alta parte pentru crearea acestui monopol provizoriu in folosul titularului de brevet care
constituie o compensare si un stimulent, este perfecta recompensare pentru ca este justa,
echilibrata, reala compensare pentru valoarea inventiei.
aspect pozitiv: dreptul de exploatare  titularul brevetului de inventie are dreptul de a
exploata acea inventie in toate formele
aspect negativ: prerogativa titularului de brevet de a interzice tertelor persoane, cu
anumie exceptii stabilite de lege, sa exploateze in orice modalitate respectiva inventie
fara acordul sau, care de obicei presupune si o remunerare
Incalcarea acestei exclusivitati atrage sanctiuni, inclusiv de natura penala, pentru

contrafacere
35
GRUPA 405
Limitele exclusivitatii rezultate din dreptul de proprietate industriala
Legiuitorul trebuie sa tina seama nu numai de interesele titularului, pentru ca exista altele
care nu trebuie neglijate. Acest monopol in unele situatii trebuie sa fie limitat, fie in raport cu
situatia speciala a unor terte persoane, fie in raport cu situatia speciala a unor circumstante.
Legiuitorul hotaraste prin dispozitii speciale de stricta interpretare ca terte persoane pot sa
exploateze respectiva inventiei brevetata uneori chiar fara acordul titularului de brevet si chiar cu
titlu gratuit. Alte ori, fara acrod, dar cu titlu oneros.
Limitare generala: caracterul temporar, valabil maxim 20 de ani, poate si mai putin daca se
renunta la el sau nu se platesc taxe; teriotiralitatea dreptului de exploatare exclusiva
Limitari speciale: pentru situatia ubicuitatii sub aspectul aparitiei, fiindca se poate intampla
uneori ca o alta persoana decat titularul brevetului sa fi ajuns prin eforturi independente la acea
solutie pe care sa fi apucat sa o si aplice, mai inainte ca titularul brevetului sa isi confere un drept
de prioritate prin constitutirea depozitului national reglementar
36
GRUPA 405
Transmiterea drepturilor nascute in legatura cu inventia
In principal transmiterea marcii adica a drepturilui subiectiv de proprietate industriala.

* contracte de cesiune: vanzare
* contracte de licenta: locatiune
Tituarul brevetului ramane titular al dreptului de proprietate industriala, dar transmite si
altora, pentru ca exista ubicuitate sub aspectul folosintei, dreptul sa produca si sa comercializeze
inventia respectiva.
Exista posibilitatea transmisiunii succesorale a brevetului de inventie.
Incetarea drepturilor nascute in legatura cu inventia
Exista posbilitatea revocarii brevetului, mecanismul anularii, constatarii nulitatii brevetului

de inventie pentru ca cele mai multe dintre litigii se nasc in aceasta materie
Apararea drepturilor nascute in legatura cu inventia
Exista cai civile si cai penale.

* actiunea in contrafacere
b) Conditii de forma necesare pentru obtinerea brevetului (procedura)
37
GRUPA 405
MODELELE DE UTILITATE
Sunt protejate in conformitate cu Legea 350/2007 cu modificarile aduse prin legea

76/2012.
Art. 1 alin. (1) din Legea 350/2007
Trebuie pornit de la principiul ca modelul de utilitate este supus acelorasi reguli ca si

brevetul de inventie. Fata de acest principiu exista cateva derogari, care privesc:
1. conditiile de fond ale obiectului protectiei
Chiar din definitia oferita de lege rezulta ca spre desebire de brevetele de inventie,
acordarea certificatelor de inregistrare a unui model de utilitate nu presupun conditia activitatii
inventive. Pentru un astfel de titlu de protectie nu se cere ca pentru persoana de specialitate,
inventia sa nu fi fost evidenta in raport cu cunostintele din stadiul tehnicii.
Este suficient ca elementul de noutate adus de inventie sa depasesca nivelul simplei

indemanari profesionale. Potrivit art. 12 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a legii
350/2007 aceasta conditie este indeplinita daca in comparatie cu stadiul tehnicii inventia prezinta
un avantaj ca rezultat al rezolvarii problemei tehnice. Avantajul poate fi unul tehnic sau practic
in realizarea sau utilizarea unui produs sau un avantaj pentru utilizator cum ar fi unul obtinut in
domeniul serviciilor (servicii de educatie si divertisment).
Retinem deci ca regimul conditiilor de acordare a unui certificat de inregistrare a unui

model de utilitate este mai putin exigent decat pentru brevet si noutatea unui avantaj tehnic ori
practic este practic suficienta pentru obtinerea acestui titlu de protectie, chiar daca ea nu imbraca
un caracter creativ/inventiv.
Pe langa aceasta deosebire esentiala in privinta conditiilor de fond ale obiectului

protectiei, mai exista 3 deosebiri fata de regimul brevetelor, care restrang sfera de aplicare a
protectiei acordate prin modelul de utilitate:
i. nu poate fi protejat prin modelul de utilitate un procedeu: aceasta forma de protectie este
deschisa numai inventiilor de produs
ii. nu poate fi protejat printr-un certificat de inregistrare a unui model de utilitate un

material biologic: in domeniul brevetelor de inventie un material biologic poate fi protejat daca
nu se refera la corpul uman intr-un stadiu de dezvoltare a sa.
38
GRUPA 405
iii. nu poate fi protejata printr-un model de utilitate o substanta chimica ori farmaceuticae
Deosebirea esentiala intre procedura de acordare a unui brevet si procedura de acordare a

unui certificat de inregistrare a modelului de utilitate este ca OSIM nu procedeaza in acest utlim
caz la examinarea conditiilor de fond ale obiectului protectiei. El face o simpla examinare a
cerintelor de forma, pe baza cererii avand ca obiect certificatul de inregistrare. In schimb,
noutatea, caracterul tehnic, aplicabilitatea industriala nu sunt verificate, nici macar avantajul care
rezulta din simpla depasire a indemanarii manuale nu face obiectul unei verificari in faza emiterii
titlului de protectie. De aceea, prezumtia de validitate de care se bucura un certificat de
inregistrare a unui model de utilitate este mai slaba decat prezumtia de validitate de care se
bucura un brevet si ea poate fi rasturnata in cursul unui litigiu de catre tertul interesat.
In materie de brevete, o jurisprudenta destul de controversata a stabiliti ca aceasta

prezumtie nu poate fi rasturnata decat in cadrul unei actiuni in anulare a brevetului. Pe de o parte
aceasta jurisprudenta este criticabila chiar in domeniul brevetelor, iar pe de alta parte prof. Dinca
considera ca are si mai putine ratiuni de a se aplica in domeniul inregistrarii certificatului de
utilitate, astfel incat in acest ultim domeniu dovada nulitatii certificatului se poate face si pe cale
de exceptie intr-o actiune in contrafacere introdusa de titularul modelului.
2. durata drepturilor conferite
Durata protectiei conferite de un certificat de inregistrare a unui model de utilitate este de

6 ani de la data depozitului reglementar si poate face obiectul a maxim 2 prelungiri succesive de
cate 2 ani fiecare. Asadar, vocatia maxima de protectie este de 10 ani.
3. posibilitatile de transformare reciproca a unei cereri de brevet in cerere de

certificat de inregistrare a unui model de utilitate sau invers
Din cele mentionate rezulta ca inventiile pentru care se poate acorda brevet de inventie
sunt, de regula, susceptibile si de a fi protejate prin model de utilitate. De asemenea, acele
inventii care pot fi protejate prin model de utilitate si implica activitate inventiva, pot fi protejate
si prin brevet. De aici rezulta ca titularul drepturilor de protectie a unei inventii are adesea
optiunea de a decide daca va obtine protectia prin brevet sau prin model de utilitate. Aceasta
alegere se exercita in functie de diferentele dintre cele doua:
* modelul de utilitate este eliberat mai repede
* modelul de utilitate presupune taxe mai reduse
39
GRUPA 405
* brevetul are o durata mai lunga
* modelul de utilitate ofera garantii de validitate mai reduse
Optiunea luata de persoana indreptatita la protectie NU este irevocabila. Legea 350/2007

prevede posibilitatea transformarii reciproce a cererii avand ca obiect un titlu intr-o cerere avand
ca obiect celalalt titlu. Astfel, o cerere pentru eliberarea unui brevet de inventie poate fi
transformata intr-o cerere de model de utilitate oricand pe parcursul examinarii cererii de brevet,
pentru motive de oportunitate la discretia solicitantului.
Mai mult, chiar si dupa finalizarea procedurii de brevetare, titularul unui brevet poate
cere transformarea cererii de brevet in cerere de model de utilitate, daca brevetul a fost anulat
pentru motivul absentei activitatii inventive. Aceasta a doua posibilitate ulterioara eliberarii
brevetului este supusa unui termen de decadere de 3 luni de la publicarea de catre OSIM a
hotararii definitive de anulare a brevetului si numai daca durata maxima de protectie a unui
model de utilitate de 10 ani de la depozitul reglementar nu a expirat.
In sens invers, o cerere de model de utilitate poate fi convertita intr-o cerere de brevet
pentru motive de oportunitate aflate la discretia solicitantului numai pana la solutionarea cererii
de acordare a certificatului de inregistrare a modelului de utilitate.
40
GRUPA 405
DESENELE SI MODELELE
Se mai numesc si desene sau modele industriale, spre a fi diferentiate de modelele de

utilitate. Regimul juridic al desenelor si modelelor este prevazut in principal in Legea 129/1992
privind protectia desenelor si modeleleor, astfel cum a fost republicata in M.O. 242 din 4 aprilie
2014.
Art. 2 lit. d) din Legea 129/1992
Prin desen se are in vedere aspectul exterior al unui produs sau al unui ambalaj,
reprezentat in plan, bidimensional. Cele mai frecvente desene sunt etichetele. Modelul vizeaza
aspectul exterior al unui produs sau al unui ambalaj, tridimensional. Impreuna, desenul si
modelul sunt desemnate si prin notiunea de design, doar ca aceasta notiune este ceva mai larga,
incluzand si acele forme care confera o functie tehnica produselor la care sunt aplicate.
Conditiile de fond ale obiectului protectiei asigurate printr-un certificat de inregistrare a

desenului sau modelului sunt urmatoarele:
a) desenul sau modelul este o creatie intelectuala in acelasi sens ca cel de la inventie
sau opera
b) este o solutie de forma, iar nu de substanta, de continut: protectia conferita prin

certificatul de inregistrare vizeaza numai aspectul exterior al produsului, iar nu produsul insusi
si nici functiile sale tehnice. In consecinta, toate conditiile de fond ale obiectului protectiei se vor
raporta la acest aspect exterior.
c) trebuie sa indeplineasca cerinta noutatii: art. 6 alin. (2) si (3) si art. 2 lit. f) din
Legea 129/1992
Cerinta noutatii desenelor sau modelelor are un caracter relativ sub 3 aspecte:
i. pentru ca aceasta cerinta sa fie indeplinita, nu este necesar ca niciunul dintre elementele care
alcatuiesc aspectul exterior al unui produs sa nu fi existat anterior, este nevoie ca doar in
combinarea lor aceste elemente sa nu fi fost impreuna facute publice inaintea datei de prioritate.
Exemplul jeleurilor in forma de ursulet: daca se va constata ca au mai fost ursuleti rosii,
dar nu au mai fost verzi, atunci cei verzi vor fi model pentru ca aceasta combinatie dintre urs si
culoare nu a mai fost pe piata.
41
GRUPA 405
ii. noutatea desenelor si modelelor este relativa la o anumita categorie de produse industriale
Un desen sau model este considerat nou daca nu a mai fost aplicat aceleiasi categorii de
produse, chiar daca el a fost aplicat unor alte produse. Exemplul ursuletului care traieste in
padure, prin urmare in mod absolut nu este nou ca traia inainte in padure. De asemenea, daca a
fost folosit pentru jeleuri dar nu pentru ciocolata, modelul pentru forma ursuletului este noua
daca fabricam ciocolata.
iii. teritoriul in legatura cu care se apreciaza
Art. 7 alin. (1) din Legea 129/1992
Din acest text rezulta ca in principiu o anterioritate trebuie sa indeplineasca pentru a fi

destructiva de noutate, aceleasi cerinte ca si in cazul inventiei, doar ca, daca in cazul inventiei era
suficient ca solutia tehnica sa fi fost facuta cunoscuta unei persoane care nu era tinuta de
confidentialitate pentru ca ea sa fie considerata publica si destructiva de noutate, in cazul
desenului sau modelului industrial este necesar sa se verifice daca in urma unei asemenea
dezvaluiri, persoanele specializate in sectorul produselor despre care este vorba din Uniunea
europeana le-ar fi putut fi cunoscut in mod rezonabil desenul sau modelul dezvaluit.
Prin urmare, noutatea este relativa la teritoriul UE si se apreciaza in raport cu industria

relevanta din acest teritoriu. Daca, spre exemplu, un comerciant imaginativ a comercializat
jeleuri in forma de ursuleti in Noua Guinee, nu este sigur ca acest model sa fi devenit public, din
perspectiva legii romane, pentru ca cercurile industriei de jeleuri din UE nu aveau cunostinta in
mod rezonabil de existenta acestora.
In materia brevetului, noutatea este distrusa de autodivulgare, numai in cazul unui abuz
evident asupra acestei persoane. Spre deosebire de ipoteza inventiei, in ipoteza desenului sau
modelului noutatea NU este distrusa daca cu cel mult 12 luni inainte de data de prioritate a
cererii de desen sau model acesta a fost facut public de catre autor sau succesorul sau in drepturi.
Dispozitia se aplica si atunci cand divulgarea este o consecinta a abuzului savarsit asupra
autorului sau succesorului sau in drepturi. Prin urmare, indiferent ca divulgarea a fost voluntara
sau nu, persoana indreptatita la eliberarea certificatului de inregistrare beneficiaza de o perioada
de gratie de 12 luni, in care poate depune cererea de certificat de inregistrare a unui desen sau
model fara ca noutatea sa fi fost considerata distrusa de acea divulgare.
Explicatia acestei diferente rezida in faptul ca una dintre principalele creatii protejate este
creatia vestimentara. Astfel, mai intai este prezentata intai creatia, apoi se inregistreaza la
OSIM. Tot din cauza aceasta, solicitantul unei cereri de obtinere a certificatului de inregistrare a
desenului sau modelului poate cere amanarea publicarii cererii cu pana la 30 de luni de la data
depunerii sale. Acest mecanism legal are in vedere o alta cutuma, pana la parada modei e bine ca
42
GRUPA 405
designul sa fie tinut secret, sa nu fie aflat de concurenti, asa ca cererea are caracter confidential si
se amana publicarea doar.
d) caracterul individual art. 6 alin. (4) din legea 129/1992
Pentru un consumator de jeleuri industriale, diferenta dintre ursuleti si pisica . Spre

deosebire de materia marcilor, in care riscul de confuzie se apreciaza fata de consumatorul mediu
Se apreciaza fata de consumatorul mediu normal atent si rezonabil diligent tinandu-se cont de
categoria de produse la care se aplica marca. In materia modelelor si desenlor caracterul
individual se apreciaza in raport cu utilizatorul avizat, care este in general profesionistul cererii
produselor la care se aplica desenul sau modelul.
Art. 6 alin. (5) din legea 129/1992
e) desenul sau modelul sa nu fie determinat de o functie tehnica
art. 8 alin. (1) din Legea 129/1992
Nu poate fi inregistrata ca model forma unei cruci pentru cruci.
alin. (2) prevede o particularizare
f) art. 9 din Legea 129/1992 sunt excluse desenele si modelele contrare oridinii publice sau
bunelor moravuri
Si in aprecierea acestei conditii trebuie sa se tina seama de gradul de libertate a

producatorului.
g) Conventia de la Paris privind protectia proprietatii industriale: desenul sau modelul sa

aiba aplicabilitate industriala
Aceasta conditie presupune sa se poata aplica in legatura cu un produs.
Din pubctul de vedere al conditiilor de fond ale subiectelor protectiei, prevederile art. 3 din
Legea 129/1992 sunt oarecum similare cu cele ale fostului art. 5 alin (4) sin Legea 64/1991, in
sensul ca in principiu desenul sau modelul se acorda autorului sau ori coaturoilor in cotitularitate
daca au lucrat impreuna avand o contributie creativa la obtinerea aceluiasi desen sau model.
Atunci cand dseul sau modelul nu era creat independent adica din proprie initiativa de autor ci pe
baza unei obligatii contractuale asumate fata de un tert, certificatul de inregistrare se atribuie
acestui tert. Vizeaza situatia in care autorul a creat desenul atat in executarea unei misiuni
creative introdusa in contratul de munca cat si in situatia in care autorul a realizat desenul pe
baza unei comenzi primite din partea unui tert in executarea unui contract de antrepriza.
43
GRUPA 405
Durata drepturilor conferite de certificatul de inregistrare a unui desen sau model: aceasta durata
este de 10 ani si ea poate fi prelungita succesiv in maximum 3 perioade de cate 5 ani fiecare.
Problema care se ridica in dreptul comparat este raportul dintre protectia specifica a desenelor si
modelelor si cea conferita de dreptul de autor:
In raport cu aceasta problema sunt cunoscute in dreptul comparat 3 solutii:
1. regimul disjunctiv sau al protectiei specifice in care o anumita creatie se califica pentrru
protectie fie ca desen sau model, fie ca opera, fiecare regim excluzandu-l pe celalalt
2. regimul cumulului restrictiv, in care, in principiu, o creatie poate fi protejata ori ca desen sau
model, ori ca opera, dar, prin exceptie, daca sunt intrunite cerinte privind nivelul artistic, una si
aceeasi creatie poate fi protejata prin ambele regimuri in mod cumulativ
3. regimul cumulului nerestrictiv, care se aplica in Franta si Romania, in care aceeasi creatie
poate fi protejata, ca regula, prin ambele regimuri
Totusi, solutia preazuta de text este: art. 5
Din acest text nu rezulta in mod necesar ca orice create este susceptibila de protectia prin ambele
regimuri juridice, rezulta numai ca cele doua protectii nu se exclud (rezulta ca o ceratie care
indeplineste conditiile pentru a fi protejate prin design industrial poate indeplini in acelasi timp,
dar nu eeste absolut necesar o sa o faca, si conditiile privind protectia prin drepturile de autor,
creatie de forma originala- in acest caz, ea va putea fi protejata prin 2 ramuri de drepturi: dreptul
asupra desenului si dreptul de autor, dar cum dreptul de autor se naste prin faptul creatiei, iar
dreptul saupra desenului sau modelului industrial se naste prin inregistrare, daca aceeasi creatie
este protejata prin ambele categorii de drepturi, rezulta ca la inregistrarea desenului sau
modelului nu trebuie sa se aduca atingere dreptului de autor care prin ipoteza preexista, de aceea
persoana indreptatita la inregistrare trebuie sa fie titularul dreptului de autor sau cel putin
beneficiarul unui acord pentru inregistrare din partea acestuia si nu se prejudiciaza.
44
GRUPA 405
MARCILE
 Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
 Regulamentul de aplicare al Legii 84/1998 aprobat prin HG 1134/2010
 Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale 1983
 Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internationala a produselor si serviciilor in

vederea inregistrarii marcilor, 1957 (Romania a aderat in 1998)
 Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor revizuit

(Romania a aderat in 1968)-exista si Protocolul referitor la aranjamentul de la Madrid din
1969 ratificat de Romania in 1998
 Regulamentul 2168/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 pentru punerea in aplicare a

Regulamentului 409/94 din 20 decembrie 1993 al Consiliului privind marca comunitara
 Regulamentul 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara
Marca este un semn care este susceptibil de reprezentare grafica, servind la deosebirea
produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane
fizice ori juridice.
Protectia se realizeaza prin intermediul unui certificat de inregistrare a marcii prin care se
naste dreptul subiectiv de proprietate industriala asupra acelei marci. In acest scop, al
inregistrarii, marca trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ anumite conditii legale:
a. marca trebuie sa fie un semn: in art. 2 exista o enumerare nelimitativa a semnelor care pot
constitui marci.
Poate constitui marca orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi:
* cuvinte, inclusiv nume de persoane: nume sau pseudonime ori denumiri; problema este daca
numele pot fi marci inregistrate si daca da in ce conditii.
Problemele sunt diferite dupa cum este vorba despre numele propriu al unei persoane sau
este vorba de numele unui tert ori despre nume istorice sau in sfarsit despre un nume imaginar. In
ce priveste numele propriu al unei persoane, asa-numitul nume patronimic, folosirea lui ca
marca poate sa creeze un risc permanent de confuzie datorita omonimiilor posibile, cum s-a spus,
45
GRUPA 405
numele patronimic se afla la limita dintre originalitate si indicatia generica. In plus, folosirea
unui nume patronimic drept marca conduce la un monopol exorbitant, in sensul ca exista un
drept recunoscut titularului acelei marci de a-si atribui un nume care, daca este al sau, poate
apartine si altor persoane cu consecinta ca se naste un drept exclusiv de folosinta cu titlu de
marca doar pentru titluarul inregistrarii. De aceea, este recunoscut de catre doctrina si
jurisprudenta ca dreptul exclusiv la care da nastere o marca alcatuita dintr-un nume patronimic
nu poarta decat asupra formei speciale sub care se infatiseaza numele.
De exemplu, este marca Gerovital H3 dr. Ana Aslan, femeie celebra in Romania,
cuvintele dr. Ana Aslan sunt scrise de mana, deci au o infatisare speciala, ceea ce corespunde
cerintei doctrinei si jurisprudentei. Dar sunt si alte situatii, marca Ionescu Sisesti, la fel cuvintele
constituiau de fapt semnatura lizibila a prof. Ionescu, care inventase produsul respectiv si care
era protejat pe langa brevet cand era cazul si de aceasta marca. Produsele Gilette, uneori ele
poarta numele unui personaj englez si sunt scrise tot de mana, fiind semnatura acestui personaj,
dar nu intotdeauna.
Uneori marca e constituita din numele unor persoane care se bucura de larga
recunoastere pe teritoriul Romaniei: asemenea marci sunt admise la inregistrare numai in
masura in care solicitantul cererii de inregistrare a marcii este chiar detinatorul numelui respectiv
sau daca aceasta cerere este depusa cu acordul persoanei respective: exista marca Teo Trandafir.
Dintr-un alt punct de vedere, o persoana juridica isi poate inregistra ca marca propriul sau
nume comercial: intreprinderea Spicul SA poate sa isi inregistreze acest nume comercial ca
marca.
Toate aceste precizari sunt valabile si pentru prenume sau pseudonime.
Cat priveste numele unui tert, problema este controversata daca numele unui tert poate
fi protejat ca marca. Opinia majoritara este ca se admite protectia unei asemenea marci daca
exista acordul tertului. Art. 5 alin. (1) lit. j) din Legea 84/1998 prevede ca sunt excluse de la
protectie si nu pot fi inregistrate marcile care contin fara consimtamantul titularului imaginea
sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume in Romania.
Per a contrario, daca exista acordul titularului, se poate inregistra ca marca imaginea sau
numele patronimic al unui tert care se bucura de renume in Romania. De asemenea, este
admisibila inregistrarea numelui unui tert daca acel nume este de asa maniera combinat cu alte
cuvinte incat astfel se transforma intr-o denumire de fantezie, intr-o denumire imaginata, adica
este vorba, devine o combinatie care abstracticizeaza numele acelei persoane reale.
O alta problema este daca numele istorice pot sau nu sa fie inregistrare valabil ca marci:
raspunsul este da, sunt exemple cognacul Napoleon, vodka Rasputin, tigari Churchill,
escavatoare Hercule.
46
GRUPA 405
Insa, cu titlu general, potrivit art. 5 alin. (1) lit. i) nu pot fi inregistrate marcile care
sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. Aceasta inseamna ca, de exemplu,
inregistrarea unei marci constituite dintr-un nume istoric va fi respinsa ori de cate ori se va
considera ca folosirea numelui in acest mod ar aduce atingere memoriei unei personalitati
istorice disparute. Desigur ca este admisibila inregistrarea ca marca a numelui Stefan cel Mare
pentru vin, dar este discutabila folosirea pentru lenjerie intima.
Art. 5 alin. (1) lit. j) cu privire la utilizarea numelor persoanelor de renume in Romania.
Numele imaginare pot sa constituie marci intotdeauna. De fapt, intr-o asemena

situatie nu este vorba decat in aparenta de un nume, in realitate suntem in prezenta unei marci
constituite dintr-o denumire.
Denumirile pot constitui marci, cu conditia de a fi fanteziste, iar nu necesare pentru acel
produs ori serviciu ori uzuale sau generice ori descriptive. In primul rand, denumirea nu trebuie
sa fie necesara pentru acel produs ori serviciu. Daca este necesara nu poate fi inregistrata ca
marca. Acest lucru inseamna ca acel cuvant nu trebuie sa inregistreze insusi cuvantul care
desemneaza acel produs ori serviciu. O denumire este necesara atunci cand este ceruta pentru
desemnarea produsului in cauza ori este ceruta de natura ori functia obiectului. O solutie contrara
ar insemna ca pe aceasta cale a inregistrarii unei marci, marca Lapte pentru lapte, pe aceasta cale
s-ar permite unei singure persoane sa monopolizeze o intreaga categorie de produse ori servicii,
apropriindu-si sub forma de marca denumirea lor. Concurentii ar trebui sa foloseasca alt cuvant
pentru desemnarea laptelui. La extrem ar trebui sa foloseasca cuvantul nelapte, pentru ca daca ar
spune lapte ar insemna incalcarea dreptului celui care a inregistrat marca Lapte pentru lapte.
Totusi, anumiti termeni generici pentru o categorie de produse pot fi protejati ca marca in
privinta acelor produse ori servicii fata de care acesti termeni constituie o denumire fantezista,
cum ar fi cuvantul mar pentru calculatoare (Apple). Daca ar fi pentru fructe, atunci s-ar aplica
regula, caci ar fi vorba despre o denumire aproape necesara.
Prin marca uzuala se intelege acea marca care a dobandit o intrebuintare comuna si
generalizata pentru desemnarea produselor respective, cum ar fi inregistrarea denumirii aragaz
pentru aragaz sau a denumirii frigider pentru frigidere. Si aragaz si frigider au constituit initial
niste denumiri originale, de fantezie, niste marci, dar care au avut atat de mare succes incat,
repede au devenit insasi cuvinele care desemneaza cuvintele respective.
Denumiri descriptive, marca vin la litru de exemplu, nu pot fi inregistrate ca marci.
Denumirile istorice, cum ar fi Batalia de la Calugareni sau denumirile de orase care nu

mai exista, Tomis, au fost admise ca marci, fiind considerate a avea continut simbolic (cognac
Tomis, tigari Callatis).
47
GRUPA 405
Denumirile imprumutate dintr-o limba straina pot fi inregistrate ca marci, cu conditia ca
acele denumiri sa nu fie necesare sau descriptive.
Se pot inregistra ca o singura marca mai multe cuvinte, este posibila inregistrarea valabila
a unui slogan, cu precizarea ca este necesara indeplinirea conditiilor cerute de lege in general
pentru inregistrarea unei marci. Dar, sloganul care este adresat consumatorilor de fapt, trebuie sa
nu fie un mesaj direct, imediat si extrem de clar pentru consumator, pentru ca in acest caz acea
combinatie de cuvinte ar putea fi considerata ca lipsita de distinctivitate. Nu ai cum sa
inregistrezi ca marca "Cumparati produsele Ed. Rosetti!" pentru ca in acest fel nu este suficienta
distinctivitate, trebuie sa existe o cheie care sa creeze originalitatea si, prin aceasta, absenta
caracterului descriptiv al acestei insiruiri de cuvinte. Consumatorul trebuie sa intreprinda o
reflectie suplimentara cand priveste aceste cuvinte.
Exemple:
- Intr-o lume de copii, noi suntem originali (ei sunt primii care au facut xeroxul)
- Lada: conduceti-le fara manusi
- Vopsesti usor, vopsesti cu spor
- Noaptea buna se cunoaste de dimineata
- Mai greu pentru noi, mai usor pentru dumneavoastra
Fenomenul degenerarii marcilor formate din denumiri: acest fenomen se

produce cu privire la marcile de mare succes. Este vorba despre situatiile in care, datorita
succesului comercial deosebit al produselor respective, anumite marci sub care sunt
comercializate acele produse sunt confundate cu insasi denumirea produsului respectiv. Intrucat
prima marca in materie de xerox a fost marca Xerox si intrucat produsele respective au avut mare
succes comercial, ne-am obisnuit sa confundam marca cu produsul. La fel se intampla cu
bretelele, care sunt de fapt numele unui francez Bretelle, care a facut bretelele si le-a vandut cu
numele sau. Adidasi pentru pantofi Puma sau Nike, aragaz la aragaz, dar aragaz a fost o marca
pentru cuptoarele de gatit care erau alimentate cu gaz, alaindeloane pentru haine.
Ce se intampla cu o astfel de marca, care initial a indeplinit conditiile de originalitate si

apoi, ca urmare a succesului comercial, il degenereaza, in intelesul ca incepe sa constituie o
denumire generica, descriptiva a produsului respectiv? Daca s-a produs deja sau este pe cale sa
se produca acest fenomen al degenerarii, titularul acelei marci mai pastreza dreptul de proprietate
industriala asupra semnului constituit din acele cuvinte? Se mai poate opune printr-o actiune in
contrafacere impotriva celor care folosesc marca respectiva?
48
GRUPA 405
Degenerarea unei marci atrage pierderea dreptului subiectiv de exploatare a acelei
marci. In legea 84/1998 avem art. 46 lit. a) conform caruia, daca sunt indeplinite si alte conditii,
degenerarea in acest fel a unei marci de succes atrage decaderea titularului din dreptul de
exploatare exclusiva a acelei marci.
De obicei, se folosesc urmatoarele metode care sa incerce sa impiedice degenerarea marcii:
+ aplicarea alaturi de marca respectiva un semn, care sa semnaleze faptul ca acel cuvant
constituie o marca inregistrata si protejata: indicaia Trade Mark (TM) sau R (registred mark) sau
pur si simplu se scrie marca inregistrata cu cuvinte mai mici alaturi (nu este obligatoriu, dar se
incearca evitarea pierderii protectiei)
+ incercarea de a folosi acea marca ca atribut substantival iar nu ca si un complement: trebuie sa

se spuna cumparati pantofi de tenis Adidas, iar nu cumparati Adidas, deci cumparati acei pantofi
de tenis care sunt prezentati cu marca Adidas, pentru ca altfel vinzi adidasi.
+ aplicarea acelei marci nu numai pe produsul pentru care a fost inregistrata initial (de exemplu
Adidas a fost inregistrat pentru echipament sportiv), ci si pe produse care nu sunt din domeniul
initial (de exemplu exista cosmetice Adidas)
+ aducerea prin diverse forme la cunostinta publicului faptul ca denumirea respectiva este o
marca
* desene: tot felul de desene, purcelusul pusculita, vaca care rade (la vache qui rit), crocodilul
Lacoste
Problema juridica este ca atunci cand ai un desen se poate intampla ca acel desen sa
poata fi calificat si ca opera, deci ca obiect al dreptului de autor, asa incat inregistrarea ca marca
a unui anumit desen nu trebuie sa aduca atingere dreptului de autor ca drept de proprietate
intelectuala nu industriala apartinand celui care a creat acel desen.
Exista si problema daca propriul portret poate sa constituie sau nu o marca inregistrata.
In jurisprudenta occidentala a existat o astfel de speta cand s-a considerat ca folosirea ca marca a
propriului portret se transforma intr-un act de concurenta neloiala atunci cand asemanarea de
figura si atitudine este izbitoare cu o alta marca. In dreptul roman, aceasta problema trebuie
analizata in lumina art. 5 alin. (1) lit. j), iar in Codul civil au fost introduse in art. 73 si art. 79
prevederi din codul civil elvetian.
Art. 5 alin. (1) lit. k), l), m) si n) prevad marcile care sunt excluse de la protectie.
* litere: cel mai adesea este vorba de abrevierea unui nume sau unei firme (LM tigari, XC 90,
LG, BMW, FIAT), chiar si o singura litera a fost admisa la inregistrare (H pentru Honda sau
pentru Hyundai)
49
GRUPA 405
* cifre numai daca imbraca o anumita forma (cosmetice 8x4, 4711 un parfum barbatesc Apa de
colonie)
* elemente figurative: figurile geometrice pot fi inregistrate ca marci, dar figurie geometrice
simple fara a fi insotite de alte elemente nu pot fi inregistrate ca marci, fiind considerate
insuficient de distinctive
* forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau ambalajul sau: este foarte rar
intalnita ca marca inregistrata
Art. 5 lit. e) sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate marcile constituite

exclusiv din forma produsului, forma care este impusa de natura produsului sau este necesara
obtinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala acelui produs (de exemplu forma
artistica a unui serviciu de cristale nu poate fi inregistrata ca marca pentru ca valoarea
substantiala consta in frumusetea sa, iar aceasta forma poate sa fie protejata de fapt pe calea
dreptului de autor pentru ca aceasta forma constituie o opera artistica).
Speta la Bruxelles: borcane cu pate de ficat-forma ambalajului, o anumita forma a unui

anumit borcan are caracter distinctiv si a devenit si mai distinctiva prin utilizare: a fost vorba de
un produs care era intr-un anumit borcan, s-a cumparat o vreme, si apoi a intervenit litigiul-
oamenii s-au obisnuit cu faptul ca acel pate de ficat este prezentat in rafturi intr-un borcan cu o
anumita forma, care il distinge de alte categorii de pate de ficat.
Este uzuala forma sticlei de 0,5 l in care se comercializeaza berea in mod obisnuit, uleiul de
floarea soarelui.
In ceea ce priveste marcile tridimensionale:
+ situatia in care nu reproduce produsul insusi: atunci acea marca beneficiaza de distinctivitate
+ situatia in care reproduce produsul insusi: se aplica art. 5 alin. (1) lit. e) si nu este inregistrabila
* culori, combinatii de culori, holograme, semnele sonore si orice combinatie a acestora.
b. marca trebuie sa fie un semn distinctiv
c. marca trebuie sa fie noua: in acest domeniu inseamna ca ea trebuie sa fie

disponibila
d. marca trebuie sa fie licita
e. marca trebuie sa nu fie deceptiva (sa nu fie inselatoare)
50
GRUPA 405
Neimplinirea chiar si a uneia dintre aceste conditii conduce la refuzul inregistrarii sau,
daca marca a fost deja inregistrata, atrage nulitatea acesteia.
Legea 84/1998 in acord cu reglementarile europene distinge intre motivele absolute,

reglementate prin art. 5 din lege, si motivele relative de refuz al inregistrarii sau de anulare a
inregistrarii marcii. Acestea din urma sunt reglementate prin art. 6.
In cazul motivelor relative, o marca nu este refuzata la inregistrare sau, dupa caz, nu este
anulata atunci cand titularul marcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la inregistrarea
marcii ulterioare, astfel cum dispune alin. (6) al art. 6. De fapt, reglementarile referitoare la
motivele relative isi au domeniul de aplicare in privinta conditiei de fond conform careia marca
trebuie sa fie noua, adica disponibila.
51

Dreptul Proprietatii Intelectuale. Lucian Mihai

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul Proprietatii Intelectuale. Lucian Mihai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TINTA ANDREEA-SORINA

Proprietatea intelectuala cuprinde 2 mari domenii:

Aparitia normelor juridice referitoare la aceste 2 domenii a fost determinata de evolutii in

1. Drepturile de autor si drepturile conexe

Conditii pe care o opera trebuie sa le indeplineasca

a) sa fie vorba de o creatie intelectuala

b) sa fie exprimata intr-o forma concreta, perceptibila simturilor umane

Exista 2 categorii de obiecte ale proprietatii industriale:

- semnele distinctive ale creatiei intelectuale industriale: marcile, indicatiile geografice,

I. Sensul de institutie juridica de proprietate industriala

Proprietatea intelectuala ca institutie juridica este un ansamblu de norme juridice care

In doctrina exista numeroase si variate opinii asupra notiunii de proprietate industriala in

In al treilea rand, definitia propusa arata ca titularul dreptului exclusiv de proprietate

In al patrulea rand, definitia cuprinde o referire la specificul dreptului subiectiv de

La analzia se poate constata ca, la fel ca si in cazul dreptului subiectiv de proprietate, in

 Jus possidendi: posibilitatea de a cunoaste solutia. Titularul dreptului subiectiv de

In al cincilea rand, observam folosirea termenului industrie-industrial; industria in aceasta

b) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept patrimonial: pentru ca el are o

c) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept transmisibil: ceea ce il face sa

d) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept temporar: niciodata un drept de

e) dreptul subiectiv de proprietate industriala este un drept cu caracter teritorial, in

Daca titularul respectivului drept intentioneaza sa foloseasca bunul incorporal si in alte

3. Natura juridica a dreptului subiectiv de proprietate industriala

criteriu dreptul subiectiv de proprietate dreptul de proprietate clasic

* ambele drepturi sunt absolute

* ambele drepturi sunt patrimoniale

* ambele drepturi sunt transmisibile

Concluzie: dreptul subiectiv de proprietate industriala nu poate sa fie un drept nepatrimonial, el

DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE

II. Modelele de utilitate

IV. Modelele si desenele industriale

V. Creatii intelectuale industriale: semnele distinctive ale activitatii industriale (marcile)

 Legea 83/2014 privind inventiile de serviciu

 HG 547/2008 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii 64/1991 privind

 Regulamentul 1768/1992 al Consiliului privind institutirea unui certificat suplimentar de

iii. izvoare internationale

 Conventia de la Paris pentru apararea proprietatii industriale din 1883, ratificata de

 Conventia de la Stockholm pentru institutirea Organizatiei Mondiale a Proprietatii

 Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert din 1994

a) Conditii de fond necesare pentru obtinerea brevetului (conditii pe care trebuie sa le

i. conditii de fond ale obiectului protectiei (art. 6-12 Legea 64/1991)

☼ conditii de fond pozitive

Art. 9 din Legea 64/1991

Exista un criteriu legal si obiectiv de apreciere a noutatii: stadiul tehnicii

Art. 6 din Legea 64/1991

Art. 11 din Legea 64/1991

Articolul 47 - Activitatea inventiva a inventiei

* natura de inventie, calitatea de a fi inventie

☼ conditie de fond negativa a obiectului protectiei

b) inventia de procedeu este definita in Regulamentul de aplicare a legii 64/1991 privind

Art. 13 din HG 547/2008

ii. conditii de fond ale subiectului protectiei

Legea nr. 64/1991

Coautoratul poate fi de 2 feluri:

Diferenta este aceea ca aceste subiecte lato sensu nu au o vocatie originara la

Diverse categorii de inventie prin raportare la criteriul subiectelor protectiei juridicedin

 inventia libera: termen doctrinar

 inventia de serviciu: termen legal cuprinsa in denumirea legii 83/2014

1. salariatul este o persoana fizica

2. angajatorul este o persoana juridica

5. aceasta activitate este remunerata

Pot exista diverse situatii atipice:

Legea 83/2014 nu cuprinde vreo dispozitie referitoare la situatia inventiei create de

La fel, studentii care striga Evrika! la laboratoarele de la Politehnica nu pot sa fie