MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ȘTEFAN CEL MARE”

Catedra „Drept penal”
Cursul „Victimiologie”

Lucrare individuală
TEMA: Victimele torturii și tratamentul degradant

Coordonat:
Gh. Gladchi, dr.hab., conf.univ.
avocat
A elaborat: Iuliana Calancea
Grupa MP120DP233
inspector

Chișinău 2023
Cuprins
1. Introducere
2. Capitolul I
1.1. Definiția.
Caracterele………………………………………………………...
1.2. Scopul………………………………………………...
………………………...
1.3. Metodele…………………………………………….………………………....
1.4 Tortura fizică, tortura psihologică, tortura
sexuală................................
3. Capitolul II
2.1. Consecințele………………………………………………..
…………………….
2.2. Tratamentul aplicat victimelor și familiilor acestora……….
……………...
2.3. Jurisprudența………………………………………………………..…………..
4. Concluzie
5. Bibliografie

2
 Introducere

Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane este garantată atît de

Constituţia RM cît şi de alte acte internaţionale, cum ar fi Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, etc.
De asemenea, Codul de procedură penală al RM consacră drepturile,
libertăţile şi demnitatea umană în art.10, acordîndu-i valoare de principiu general al
procesului penal. În formularea pe care o primeşte în Codul de procedură penală,
obligaţia statului de a garanta şi a respecta drepturile, libertăţile şi demnitatea
umană se materializează prin interdicţia tuturor organelor şi persoanelor
participante la procesul penal de a întreprinde orice acţiune care ar putea prejudicia
valorile ocrotite de acest principiu. Cu toate acestea, organele competente îşi
rezervă dreptul de a limita anumite persoane în exercitarea anumitor drepturi ale
sale, precum şi de a aplica anumite măsuri de constrângere în cazurile şi în modul
stabilit de Codul de procedură penală.
Prin urmare, din conţinutul acestei excepţii rezultă faptul că este interzis,
fără nici o excepţie, supunerea persoanei la tortură, la tratamente cu cruzime,
inumane ori degradante sau deţinerea în condiţii umilitoare şi impunerea
participării la acţiuni procesuale care ar leza demnitatea umană. Această prevedere
este consacrată atît de alin.(3) al art.10 al Codului de procedura penală cît şi de
art.24 al Constituţiei RM.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului deosebeşte 3 noţiuni de bază ale
art.3 al CEDO ( Interzicerea torturii - Nimeni nu poate fi supus torturii, nici
pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante) după indicele de gravitate al
tratamentului sau al pedepselor. Astfel:
A. Tortura – tratament inuman avînd drept scop obţinerea informaţiei sau a
unor mărturisiri, sau aplicarea unei pedepse;
B. Tratament sau pedeapsă inumană – tratament de natură să provoace în
mod deliberat grave suferinţe mintale sau fizice, care, în aceste situaţii
particulare, nu se pot justifica;
C. Tratament degradant – tratament care umileşte în mod grav individul în
faţa altora care îl determină să acţioneze împotriva voinţei ori a
conştiinţei sale.

După părerea mea, noţiunea de Tortură are un sens mai larg, deoarece ea
include celelalte 2 noţiuni. Această idee tind să o dezvălui în cuprinsul acestei
lucrări.

Capitolul I

Tortura.
3
 TORTURA - reprezintă o suferinţă psihică sau fizică intenţionată,
sistematică şi sălbatică săvîrşită de una sau mai multe persoane acţionînd în
numele unor ordine, cu scopul de a forţa anumite persoane să dezvăluie informaţii,
să facă confesiuni sau pentru alte motive.
Din această definiţie rezultă următoarele caractere a torturii:
a) caracterul intenționat: tortura cauzează suferințe fizice sau/şi mentale
victimei în mod intenţionat;
b) caracterul sistematic și sălbatic: cauzarea suferințelor poate fi sistematică și
dinainte plănuită sau poate fi sălbatică și la întâmplare;
c) caracterul ordonat sau neordonat: Chiar dacă persoanei îi este ordonat de
către un superior să tortureze, acest lucru nu justifică acțiunile respectivului.
Așadar, ordinul de a tortura nu este o scuză pentru asta. Atât persoana care dă
ordinul cât și cea care îl execută vor fi considerați «torționari»;
d) scopul: poate fi obținerea de informații, mărturisirea forțată a confesiunii unei
crime, semnarea unei declarații scrise sau oricare alt motiv.
1.1.Definiția. Caracterele.

Analizînd definiţia şi caracterele torturii, constatăm că existenţa scopului

este esenţială, deoarece în cazul inexistenţei acestuia, conform noţiunii, nu este
tortură.
De asemenea, investigînd cazurile unde este prezentă aplicarea torturii,
observăm că există diferite motive pentru a tortura o persoană. Astfel, printre
scopurile torturii se regăsesc următoarele:
 obținerea de informații: după arestare, o persoană este adesea supusă torturii
în scopul de a se obține informații cu privire la activitățile desfășurate și
despre persoanele și organizațiile cu care a avut contact. Torționarul
continuă să tortureze până obține aceste informații. Dacă informațiile
obținute sunt incorecte, atunci el va continua procesul.
 să obțină o confesiune: torționarul torturează victima în scopul obținerii
recunoașterii crimei. Victima este forțată să semneze o declarație scrisă în
care se afirmă de ea a comis crima. Frecvent, victimele semnează declarația,
indiferent dacă au comis sau nu crima, cu scopul de a evita tortura.
 obținerea unei mărturii care să incrimineze alte persoane: uneori victimele
sunt forțate să semneze o declarație prin care incriminează alte persoane. În
urma acestor confesiuni, torționarii pot aresta oamenii pe care ei îi caută,
urmând ca apoi să îi tortureze.
 să se răzbune: motivul răzbunării este de asemenea valabil pentru a tortura.
Uneori, torționarul se răzbună nu doar pe individul în cauză ci și membrii
familiei acestuia și pe rude.
 pentru a răspândi teroare în comunitate: acest lucru are loc de obicei într-
un regim dictatorial. Oricine îndrăznește să ridice vocea împotriva regimului
este torturat fără milă. Victima este fie ucisă fie trimisă înapoi în comunitate
cu semne fizice și psihice ale torturii. Acest lucru ridică teroare în rândul
comunității și nimeni nu mai îndrăznește să ridice vocea împotriva
4
 regimului. Acest lucru se întâmplă de asemenea într-o comunitate dintr-o
societate feudală.
pentru distrugerea personalității: există mereu oameni înzestrați cu calități
de lider în fiecare societate. Acești oameni au puterea să ridice vocea
împotriva regimurilor dictatoriale și să mobilizeze oamenii să se ridice
împotriva acestuia. Aceste persoane sunt identificate, arestate și torturate în
așa fel încât ei devin "morți vii". Comportamentul, gândurile și sentimentele
sunt schimbate total. Are loc o pierdere a încrederii în sine și un simț al
neputinței, al lipsei speranței și al nonvalorii proprii.

1.2.Scopul.

Examinînd sintagma „tortura reprezintă o suferinţă fizică sau psihică

intenţionată” evidenţiem faptul că aceasta poate avea consecințe fizice, mentale și
sociale asupra victimei. În acest context, clasificăm tortura în:
A. Tortură fizică;
B. Tortură psihologică;
C. Tortură sexuală.

A. Tortura fizică
Metodele fizice ale torturii sunt acelea metode care provoacă durere,
disconfort și disfuncții în diferite părți ale corpului, însă nu şi moartea victimelor.
De aceea, torționarul are grijă ca victima să nu moară în timpul torturii. De
asemenea, o altă preocupare constă în aceea ca semnele torturii să nu fie
detectabile de către victimă, iar la un control atent să nu fie ușor vizibile.
Respectiv, torționarii sunt bine instruiți în acest sens, însă în ciuda tuturor
precauțiilor, tortura fizică lasă mereu în urmă semne care să conducă la
descoperirea lor. Științele medicale s-au dezvoltat acum în așa fel încât orice
dereglare internă, cauzată de acest tip de tortură, poate fi descoperită, chiar și după
câțiva ani de la petrecerea lor.
Tortura fizică poate fi întâlnită în multe forme, însă cele mai frecvente
variante ale ei sunt:
1.Tortura fizică care cauzează dureri extreme:
 Bătaia:
Bătaia este cel mai comun mod de a tortură folosit de către torționari. Bătăile
devin severe când sunt însoțite de folosirea cablurilor, lanțurilor, curelelor sau a
altor instrumente. De asemenea, loviturile cu piciorul sunt considerate bătăi severe.
Deci, bătăile simple înseamnă lovirea cuiva în părți mai puțin delicate ale corpului,
care nu cauzează pagube externe sau interne mari. Lovirea peste urechi nu poate fi
considerată o bătaie simplă, deoarece poate dăuna timpanului și poate să afecteze
permanent auzul.
 Falanga:
Bătăile severe la tălpile picioarelor poartă numele de « falangă ». Acest mod
este unul din principalele moduri de tortură folosite în lume. În plus, această
modalitate de tortură are consecințe imediate și pe termen lung, uneori provocând
5
dizabilități pe câțiva ani. Durerea amintește continuu victimei prin ce a trecut.
Falanga poate fi făcută în multe feluri: victima poate fi suspendată cu capul în jos
și bătută la tălpi sau picioarele îi pot fi fixate undeva. Orice tehnică care
imobilizează picioarele victimei poate fi de folos utilizării falangei.
 Tortura degetelor :
Creioane sau obiecte similare sunt puse între degetele victimelor și apoi sunt
apăsate.
 Suspendarea :
Victimele sunt suspendate de picioare sau brațe. De asemenea, victima poate fi
suspendată de păr. Suspendarea este de regulă folosită împreună cu alte forme de
tortură, precum bătăi severe, falangă, șocuri electrice, expunerea la frig, la cald,
etc.
 Expunerea la frig:
Victima este expusă la diferite temperaturi negative. Poate fi forțată să adoarmă
pe podeaua rece, sau poate fi obligată să stea dezbrăcată în frig.
 Expunerea la căldură:
Victima poate fi forțată să stea mai multe ore sub soare. De asemenea poate fi
forțată să stea lângă un foc. Stingerea țigărilor pe corpul victimelor este cea mai
comună metodă de tortură din această categorie.

 Provocare de iritații:
Anumite prafuri care provoacă iritații, precum praful de ardei iute, sarea sunt
aplicate pe părțile delicate ale corpului, pe răni etc.
 Mersul obligatoriu sau șederea pe obiecte ascuțite:
Victima este forțată să meargă fără pantofi pe o suprafață cu cioburi sau ace.
 Tortura dentală:
Dinții sănătoși pot fi rupți sau scoși cu forcepsul. Victimei i se poate cere să
mestece piatră, lemn sau piese de metal.
 Tortura cu ajutorul părului:
Victima poate fi trasă și târâtă de păr. Părul uneori este tuns scurt sau ras.
Uneori el poate fi chiar ars sau scos.
 Crestarea cu cuțitul:
Hainele victimei sunt scoase și pe corp sunt făcute zgârieturi cu un cuțit, lame
sau obiecte similare. Suc de lămâie sau praf de ardei iute pot fi de asemenea
aplicate pe răni.
 Legatul :
Victima este legată în multe feluri și apoi ținută în această poziție ore sau zile.
Poate fi chiar suspendat și apoi bătut.
 Pozițiile forțate:
Victima poate fi forțată să stea în anumite poziții pentru câteva ore. Pe deasupra
el mai poate fi supus bătăilor, suspendări de corp a anumitor greutăți, etc.

2.Tipuri de tortură care cauzează frică sau moarte imediată:

 Tortura cu șocuri electrice:

6
 Acest tip de tortură implică de obicei folosirea părților sensibile ale corpului
precum organele genitale, sfârcurile. Este uneori aplicat în gură, fiind în felul
acesta foarte greu de detectat. Uneori, victima este dezbrăcată, legată de o bară
metalică și electrocutată, în aşa fel încât să primească șocul în întregul corp.
Alteori, victima este stropită cu apă astfel încât magnitudinea șocului electric să fie
mai mare.
 Sufocările/asfixierile:
Victima poate fi sufocată în multe feluri și atât de rău încât simte moartea
aproape. Torționarul dorește însă sufocarea cu puțin înainte ca să survină moartea.
Sufocarea poate fi făcută astupând gura și nasul victimei, legându-i mâinile și
imobilizându-l în așa fel încât să nu se mai poată mișca. Când capul victimei este
scufundat în apă, urină, vomă, sânge, etc. metoda poartă numele de “submarin ud”.
În “submarinul uscat” capul victimei este acoperit cu o pungă de plastic sau un
obiect asemănător.
 Simularea execuției:
Această metodă este o metodă des raportată și poate fi realizată în multe feluri.
Torționarii leagă victima la ochi și o plasează înaintea unui zid. I se spune că un
vehicul va trece peste el și că va muri. Victima aude motorul pornind și venind
spre el cu viteză maximă. Atunci când se apropie mult, mașina se oprește.

3. Tipuri de tortură care cauzează epuizare extremă:

 Epuizarea fizică:
Victimele sunt obligate sa facă gimnastică pentru o lungă perioadă de timp.
Victimei i se cere să stea într-un picior sau ambele picioare. Cea mai des folosită
metodă este poziția în care victima stă cu brațele ridicate în unghi de 90 grade,
ținând în mână cărămizi.
 Munca forțată:
Victima este obligată să muncească din greu fără să i se dea mâncare sau apă.
4. Tipuri de tortură care cauzează desfigurări, mutilări și dizabilități
permanente:
 Telefonul:
Bătaia simulată asupra urechilor cu ajutorul palmelor poartă numele de
“telefon”. Această metodă are ca efect ruperea membranei timpanului și pierderea
auzului. Este foarte dificil de descoperit urmele acestei metode.
 Mutilări:
Tăierea sau ciopârțirea nasului, a urechilor,a degetelor,etc.
 Desfigurări:
Acizi sau alte corozive aruncate pe fața victimei.
B. Tortura mentală
Metodele psihologice ale torturii pot fi clasificate în următoarele categorii:
1.Tehnici de deprivare
Cum sugerează și numele, victimele sunt deprivate de numeroase lucruri care le
sunt necesare, astfel încât ei sunt torturați mental. Victima poate fi deprivată de
anumiți stimuli precum lumină, sunet, sau poate fi legată la ochi, ținută într-o

7
cameră închisă, etc. De asemenea poate fi deprivată de anumite percepții astfel
încât să fie dezorientată și confuză (transferuri frecvente de la un loc la altul,
frecvente deranjări ale somnului, lipsa radio-ului, a scrisorilor, a ziarelor. O altă
deprivare ar fi cea de ordin social, în care victimei nu îi este permis să aibă vizite,
sau să îndeplinească ritualuri religioase, în general deprivări care au ca scop
însingurarea victimei. În categoria deprivărilor de nevoile de bază se încadrează:
deprivări de mâncare, apă, de aer, de haine, de facilități medicale, etc.
 Tehnicile de coerciție:
Datorită acestor tehnici, victima este constrânsă să săvârșească fapte sau să fie
martor la evenimente care au ca scop torturarea ei mentală. Una din metodele de
acest gen este metoda “alegerii imposibile”, în care victima este obligată să aleagă
din două variante care au aceleași consecințe.
Amenințările și umilințele pot să fie îndreptate fie către victimă, fie către familia
victimei.
 Tehnicile de comunicare :
Victima este torturată mental prin expunerea la o varietate de comunicări false,
contradictorii și confuze, precum: informarea greșită, psihologia inversă, etc.

C. Tortura sexuală
Tortura sexuală ar putea fi inclusă în tortura de ordin fizic. Acest tip poate fi
împărțit în 3 categorii:
 tortura sexuală utilizând instrumente;
 tortura sexuală neutilizând instrumente;
 tortura sexuală utilizând animale.
Este important de reținut că toate metodele de tortură, atât fizică, psihică și
sexuală sunt folosite în același timp în majoritatea cazurilor”.

1.3. Metodele.
Evident, ca şi orice alt comportament interzis, inadecvat, tortura se
exteriorizează prin următoarele consecinţe:
1. consecinţe fizice:
a) abraziune - roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp mai
dur;
b) vânătăi;
c) hematoame;
d) răni;
e) lovituri la cap;
f) lovituri la piept;
g) vătămări sexuale;
h) infecții;
i) cicatrice;
j) părți ale corpului mutilate;
k) desfigurări ale feței;

8
 l) boli cu transmitere sexuală;
m) simptome somatice, etc.
2. consecinţe psihice:
a) anxietăţi;
b) depresii;
c) dereglări ale somnului;
d) durei de cap;
e) pierderi de memorie;
f) probleme psihice-sexuale;
g) sentimente de nerealizare, etc.
3.consecințe sociale:

a) Stigmatul social: victimele pot fi etichetate ca trădători, anti-naționaliști.

Aceste etichete pot avea un impact negativ pe termen lung sau scurt asupra
victimei și a familiei acesteia;

b) Locul de muncă: victima poate fi concediată sau ar avea dificultăți în găsirea

unui loc de muncă, deși ar fi un bun angajat. Membrii familiei sau rudele ar
putea suferi de acest lucru. În unele cazuri o altă consecință este confiscarea
proprietăților .

c) Activități zilnice: Victimele torturii și membrii familiei pot înfrunta multe

lucruri negative în viața lor. Comunitatea în care trăiesc ar putea să îi respingă,
să îi evite, sau chiar să îi critice.
În concluzie constatăm că nu numai cicatricile fizice, durerea fizică,
dizabilitățile amintesc victimei constant de evenimentele trăite, dar și consecințele
sociale fac acest lucru. Este așadar un cerc vicios, în care evenimentele apar mereu
și victima suferă o lungă perioadă după petrecerea lor.
Aşadar, este de datoria noastră că atunci când avem de a face cu victimele
torturii, să luăm în considerație toate cele 3 dimensiuni ale torturii: fizică, mentală
și socială, deoarece tratamentul unei victime a torturii cere o abordare
interdisciplinară implicând personalul medical de la diferite specializări: psihologi,
asistenți sociali, fizioterapeuți și mulți alții.

1.4. Tratamentul aplicat victimelor și familiei acestora.

Indiferent de faptul ce tip de tortură a fost aplicat, toate victimele suferă psihic,
fizic, mintal, dar și social. De aceea este important să se ofere tratament care să
acopere toate aceste laturi. Tratamentul care se concentrează `doar pe o latură` este
ineficient, de aceea formele de tratament fizic, psihic și social trebuie oferite
concomitent. Tratamentul victimelor este așadar o sarcină multidisciplinară care
implică,cum a fost menţionat anterior, concursul diferiților specialiști: psihologi,
asistenți sociali, asistenţi medicali, experți legali, etc.
9
Victimele torturii și familiile acestora reprezintă o categorie specială de pacienți,
datorită faptului că au trecut prin traume neobișnuite.
În acest context, pentru a fi aplicat un oarecare tratament victimelor si familiilor
acestor trebuie luate în consideraţie următoarele principii:
a. Dezvoltarea unei relații bune cu victima: trebuie la început să
câștigăm încrederea victimei;
b. Respectarea lor ca indivizi: atitudinea noastră faţă de ei trebuie să fie
manifestată prin respect, adică victima trebuie tratată ca un egal;
c. Simpatizarea victimei şi familiei acesteia;
d. Evitarea situațiilor care să reamintească victimei de evenimentele din
trecut. Aceste evenimente trebuie evitate cât mai mult posibil până în
momentul în care victima este stabilă și gata să înfrunte stimulii
exteriori;
e. Explicarea naturii şi scopul interviurilor, examinărilor, investigărilor
şi şedinţelor de terapie înainte ca acestea să aibă loc;
f. Punctualitatea la întâlnirile cu victimele şi familiile acestor;
g. Toate cele 3 tipuri de terapie trebuie oferite în acelaşi timp.
h. Tratamentul ar trebui dat victimei cât şi familiei.

Tipuri de tratament:
1. Terapia de susţinere
Această terapie face pacientul să se simtă mai sigur, mai acceptat, încurajat.
Pașii terapiei de susţinere sunt:
a) Ascultarea: Aceasta este prima și cea mai importantă componentă a terapiei
de susţinere. Clientul trebuie încurajat să vorbească despre problemele lui
cât mai mult posibil. De asemenea,trebuie să-i fie acordată cât mai multă
atenție și grijă, deoarece clientul trebuie să simtă că este ascultat și că grijile
și problemele lui sunt luate cât mai în serios.
b) Explicarea – clientului trebuie să i se explice cum și de ce are diferite
simptome;
c) Reasigurarea – Nu este recomandat să i se acorde mereu reasigurări
deoarece asta ar putea dăuna încrederii în psihoterapeut. Reasigurările ar
trebui date numai după o înțelegere totală a problemelor clientului;
d) Sugestionarea – sugestiile trebuie acordate cumpătat. Dacă clientul urmează
una și cedează ar putea să piardă încrederea nu numai în propria persoană
cât și în terapeut. Prin urmare, este bine ca clientul să fie încurajat să
găsească singur soluții pentru problemele sale, să înfrunte provocările și să
se simtă responsabil pentru acțiunile sale. Acest lucru este numit “sugestii de
prestigiu”. Într-un fel, aceste sugestii ajută clientul să se trezească din starea
lui de adormire.
e) Manipularea mediului- trebuie să știm în detaliu despre mediul prezent a
clientului –mediul familial, mediul de serviciu, etc. Dacă sunt dovezi ale
stresului în viața subiectului într-un anumit mediu sau în mai multe, atunci

10
 trebuie întreprinse măsuri de reducere sau eliminare a acestui stres prin
manipularea „obiectului” ce provoacă această stare.

2. Terapia de grup
Un grup de oameni (8-12),cu întâmplări asemănătoare formează un
grup,unde își împărtășesc experiențele și discută despre moduri de a face față
problemelor. Acest fel de terapie este condus de un terapeut.
În cadrul acestei terapii, tind să aduc la cunoştinţă despre „metoda mărturiilor”,
deoarece aceasta implică povestirea în detaliu a evenimentelor prin care a trecut
victima. Prin urmare, mărturia reprezintă atingerea scopului terapiei şi de
asemenea poate fi folosită în viitor pentru acuzarea celor care au torturat,
3. Terapia de familie
În cadrul acestei terapii încercăm să găsim remediul în cadrul familiei, adică
sunt implicaţi toţi membrii familiei”.

Capitolul II

2.1. Consecințele.

2.3. Jurisprudența
1) Gurgurov c. Moldovei - Tortură şi investigaţia ineficientă a relelor tratamente
DEFINITIVĂ la 16 septembrie 2009.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamantul s-a născut în 1978 şi locuieşte în Chişinău.
6. Reclamantul a fost reţinut şi plasat în detenţie la 25 octombrie 2005 sub suspiciunea de furt a
telefoanelor mobile.
7. Potrivit reclamantului, imediat după reţinere, poliţia a început să-l maltrateze zilnic, seara şi la
masă, cu scopul de a-l impune să recunoască numeroase infracţiuni pe care acesta nu le-a comis.
Necătînd că a fost reţinut fiind suspectat de sustragerea telefoanelor mobile, dumnealui a fost
interogat de colaboratorii operativi de poliţie specializaţi în investigarea omuciderilor, care au
încercat să-l impună să-şi recunoască vinovăţia în săvîrşirea unui omor. Din momentul în care el
a refuzat să facă oricare declaraţie şi a negat acuzaţiile aduse, la 31 octombrie 2005, reclamantul
a fost adus într-un birou din Comisariatul General de Poliţie1, unde cinci colaboratori de poliţie
l-au torturat timp de cîteva ore. Mîinile şi picioarele i-au fost legate la spate şi a el fost suspendat
pe o bară metalică. Poliţiştii i-au îmbrăcat o mască antigaz şi periodic închideau tubul de aer.
Două fire electrice au fost plasate sub mască şi lipite de urechile reclamantului, ultimul fiind
electrocutat. Dumnealui a fost lovit la cap şi la urechi cu sticle de plastic de doi litri pline cu apă.
Periodic, reclamantul pierdea cunoştinţa. După ce îşi revenea, poliţiştii continuau actele de
tortură. Colaboratorii de poliţie plasau firele electrice la şoldurile reclamantului, îl electrocutau şi
îl loveau. Mai tîrziu, reclamantul a fost coborît de pe bara metalică şi aruncat la podea. O
greutate de treizeci şi două kilograme a fost plasată pe spatele său şi el, pentru aproximativ zece
minute, a fost lăsat culcat la pămînt. Mîinile şi picioarele reclamantului au fost dezlegate ulterior;
el simţea o durere cumplită în partea inferioară a spatelui şi nu era în stare să-şi mişte picioarele.
El a fost aşezat pe un scaun, însă a căzut jos. Reclamantul a fost aşezat din nou pe scaun de doi
poliţişti, care continuau să îi spună ceva, dar el nu-i auzea. Dînsul a fost condus în camera de
detenţie. Co-deţinuţii lui de celulă l-au culcat în pat, unde el a stat lungit timp de două zile.
Alegaţiile reclamantului cu privire la maltratări au fost contestate de Guvern.
11
8. Deoarece reclamantul nu s-a putut ridica, doi medici l-au vizitat la 3 noiembrie 2005. Dînşii
erau însoţiţi de unul dintre poliţiştii care se pretinde că l-ar fi torturat pe reclamant. Poliţistul a
spus medicilor că reclamantul a căzut din pat. Doctorii au stabilit diagnosticul isterie şi au
recomandat examinarea reclamantului de un neurolog. Reclamantul a fost dus în altă cameră,
unde, s-ar pretinde, că un poliţist l-ar fi preîntîmpinat să nu spună nimănui despre actele de
tortură. Reclamantul pretinde că a fost ameninţat cu moartea ori închisoare de 25 de ani. Un
poliţist a scris explicaţii din numele reclamantului, declarînd că nimeni nu l-ar fi bătut şi precum
că el căzut din pat şi a răcit; se pretinde că reclamantul a fost forţat să semneze declaraţiile.
10. La o dată nespecificată, reclamantul a fost adus iarăşi într-un birou al comisariatului de
poliţie. Deoarece nu a putut să meargă, a fost ajutat de doi colaboratori de poliţie. Poliţiştii care
l-au torturat erau în birou cu alţi trei colaboratori. El a fost aşezat pe un scaun şi lovit cu pumnii
şi picioarele. Se pretinde precum colaboratorii de poliţie i-au cerut să-şi retragă plîngerea despre
maltratări, şi l-au ameninţat cu moartea.
11. Se pretinde că maltratarea reclamantului s-a repetat de mai multe ori. Potrivit acestuia, el a
fost lovit cu sticle pline de apă, cu pumnii şi cu picioarele, cerîndu-se să-şi recunoască vinovăţia
şi să-şi retragă plîngerea privind maltratarea sa.
PREJUDICIU
75. Reclamantul a solicitat 113,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral, constituind: 100,000 Euro
pentru încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 3 din Convenţie, 7,000 euro pentru
încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 5, 1,000 Euro pentru încălcarea drepturilor sale
garantate de Articolul 6 şi 5,000 Euro pentru încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 13
din Convenţie. El a susţinut că a suferit dureri fizice foarte cumplite în cadrul maltratărilor sale
sub controlul poliţiei. De asemenea, el a îndurat suferinţe psihice şi emoţionale în rezultatul
vătămărilor suportate şi tratamentului la care a fost supus.
DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenţie în rezultatul torturii
reclamantului de partea colaboratorilor de poliţie;
3. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenţie în ce priveşte omisiunea
efectuării unei investigaţii eficiente a plîngerilor reclamantului referitoare la tortura în timpul
detenţiei;
4. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 13 din Convenţie din cauza lipsei unor remedii
eficiente în ce priveşte actele de tortură asupra cărora s-a plîns reclamantul;
5. Hotărăşte
(a) că Statul reclamat urmează să achite reclamantului în decurs de trei luni de la data la care
hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu prevederile articolului 44 § 2 din Convenţie,
45,000 (patruzeci şi cinci mii) Euro cu titlu de prejudiciu moral, suma care urmează a fi
convertită în valuta naţională a statului reclamat la rata de schimb aplicabilă la data achitării,
plus orice taxă care poate fi aplicată;
(b) că din momentul expirării celor trei luni sus menţionate pînă la data executării trebuie
să fie achitată o rată simplă a dobînzii la sumele de mai sus, egală cu rata limită de împrumut a
Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere, plus trei procente”.

Concluzie

Analizînd literatura de specialitate şi jurisprudenţa în domeniul torturii,

constatăm că documentarea torturii și altor tratamente inumane și/sau degradante
nu este întotdeauna efectuată eficient, ceea ce face dificilă investigarea acestora și
atragerea la răspundere a vinovaților.
Capacitățile procurorilor responsabili pentru investigarea cauzelor de tortură,
tratamente inumane sau degradante trebuie să fie îmbunătățite. Procurorii urmează
să îmbunătățească calitatea investigațiilor în orice caz de tortură sau rele
12
tratamente, iar capacitățile instituțiilor care investighează aceste cazuri trebuie să
fie consolidate.
Nevoile și problemele victimelor torturii și a familiilor acestora sunt deseori
trecute cu vedere. Drepturile victimelor sunt ignorate, iar reabilitarea
comprehensivă a acestora nu a fost niciodată printre prioritățile instituțiilor
statului. Legea privind reabilitarea victimelor infracțiunilor, adoptată de Parlament
la 29 iulie 2016, nu oferă remedii suficiente pentru victime și nu este în deplină
concordanță cu Convenția ONU împotriva torturii. Atât victimele directe ale
torturii, tratamentelor inumane sau degradante, cât și victimele colaterale și rudele
acestora au nevoie de reabilitate comprehensivă.
De exemplu, condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 nu corespund
standardelor minime de prevenire și combatere a torturii, tratamentelor inumane
sau degradante. Acesta este supraaglomerat, condițiile de igienă sunt inacceptabile,
iar hrana este insuficientă și de o calitate proastă. Penitenciarele din Moldova sunt
supra-populate, din cauza aplicării excesive a arestării preventive. Autoritățile
Republicii Moldova au fost atenționate de mai multe ori asupra faptului, ca nu
aplică alte forme alternative de prevenție, în situația condițiilor proaste de detenție.
Calitatea hranei este determinată în principal de alocarea resurselor insuficiente
pentru alimentarea deținuților.

IV. Bibliografie

1. Victimiologie. Manual pentru facultățile de drept și polițienești,

Gheorghe Gladchi.
2. Manual de drept al Uniunii Europene, Razvan Horatiu Radu
3. Covenția CEDO.
4. Institutul national de justiție (INJ.MD).

13