TIMIS LENUTA

UMFST-TARGU MURES

(EXTENSIE- BISTRITA)

ASISTENTA DE FARMACIE

EUTANASIA
 Atât legiuitorul, cât și practicienii trebuie să fie deschiși și să aibă viziune
pentru a putea ține pasul cu noile realități sociale. În contextul actual ne
propunem să arătăm importanța unei reglementări la nivel național a
eutanasiei sau/și a sinuciderii asistate medical, cu scopul de a susține
dreptul la autodeterminare. În opinia noastră, acest drept ar trebui să poată
fi exercitat de anumite persoane care respectă condiții exprese (arătate pe
larg mai jos). Lucrarea analizează reglementări ale unor norme
asemănătoare prezente în diferite state din Uniunea Europeană, dar și
jurisprudență relevantă pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Deși tematica este una controversată, în final venim spre cititori cu
motivări și soluții, precum propuneri de lege ferenda pentru a rezolva
problema în plan intern.

1. Importanța subiectului ales pentru drepturile omului

Problematica aleasă prezintă interes în materia drepturilor omului și a

democrației deoarece eutanasia se află în strânsă legătură cu dreptul la
viață, la integritate fizică și psihică, care este prevăzut atât de acte
normative naționale (Constituția României), cât și de legislația
internațională (Convenția europeană a drepturilor omului, Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), dar și cu dreptul la viața
intimă, familială și privată. Acesta din urmă este de asemenea prevăzut de
acte interne și externe. Prin intermediul acestei lucrări ne propunem
promovarea drepturilor omului menționate mai sus dar nu numai și
oferirea unei protecții mai largi a acestora, protecție de care se pot bucura
toți indivizii societății noastre, indiferent de alegerile pe care le fac cu
privire la viața lor. Ne propunem să facem asta prin restabilirea limitelor
acestor d2. Importanța subiectului ales pentru societate

Eutanasia și sinuciderea asistată medical sunt subiecte care ar trebui

reglementate în legislația internă deoarece oamenii ar trebui să aibă
posibilitatea de a alege, în anumite circumstanțe și cu respectarea unor
condiții stricte, momentul și/sau felul în care își vor găsi sfârșitul. Din
perspectiva unor indivizi este mult mai important să mori cu demnitate, să
mori fără să înduri dureri cumplite decât să încerci să duci un tratament
până la capăt fără ca acesta să dea roade.

3. Tipuri de eutanasie

Conform unui raport întocmit de Asociația ProVita[1] există mai multe

clasificări și tipuri de eutanasie. Din punctul de vedere al factorului volitiv,
eutanasia poate fi: voluntară (pe care o cere persoana în cauză sau pe care
cel puțin o consimte), involuntară (pentru persoanele care deși ar putea să o
facă, nu își dau consimțământul) sau non-voluntară (pentru persoanele care
se află în imposibilitatea de a-și da consimțământul – spre exemplu, în
cazul persoanelor care se află în comă). Din punctul de vedere al modului în
care este săvârșită, aceasta poate fi: activă (realizată de medic printr-o
acțiune, fiind aleasă în mod intenționat în beneficiul pacientului) sau pasivă
(realizată printr-o omisiune, tot de către medic – neacordarea sau
întreruperea unui tratament).

Sinuciderea asistată medical se aseamănă foarte mult cu eutanasia

voluntară și presupune terminarea de către pacient a propriei vieți, dar cu
ajutorul medicului (acesta din urmă îi prescrie o substanță letală).

Diferența dintre cei doi termeni (eutanasie și sinucidere asistată medical)

este reprezentată de persoana care duce la îndeplinire actul final[2], anume
medicul sau pacientul. Atunci când vorbim de actul propriu-zis al medicului
ne referim la eutanasie, iar atunci când vorbim de actul pacientului și doar
de ajutorul medicului, la sinuciderea asistată medical.

4. Definirea unor termeni

Pentru a înțelege mai bine subiectul ales și totodată pentru a porni de la

aceeași reprezentare a unor termeni atunci când ne referim la ei,
considerăm că este necesară definirea acestora.

Noțiunile de boală incurabilă și de infirmitate gravă ar trebui definite cu

ajutorul științei medicale. Prin urmare, boala incurabilă presupune o
afecțiune, o maladie care nu poate fi vindecată prin intermediul niciunui
tratament existent; o boală pentru care nu există niciun leac. Infirmitatea
reprezintă un handicap fizic care se materializează prin pierderea unui
organ și/sau încetarea sau diminuarea semnificativă și permanentă a
funcționalității acestuia; pierderea sau reducerea semnificativă și
permanentă a unui simț.[3] În concluzie, infirmitatea este acel deficit
morfologic și/sau funcțional care implică un handicap fizic și/sau psihic
permanent.[4]

5. Factorii care conduc la sinuciderea asistată medical

Pentru persoana care decide să se sinucidă cu ajutorul medicului decizia

este luată în urma incidenței factorilor de natura internă (subiectivi) sau de
natură externă (obiectivi).

Printre acești factorii care îi determină pe pacienți să apeleze la sinuciderea

asistată medical se regăsesc: motivațiile fizice (durerea insuportabilă,
simptome neurologice, limitări senzoriale, tulburări de somn), motivațiile
sociale (dependența de îngrijiri de lungă durată, imobilitatea, izolarea
socială) și motivațiile psihologice, existențiale (teama urmărilor unui
tratament radical, pierderea demnității, pierderea sensului vieții, a
autonomiei).

6. Considerații introductive – sedes materiae

Legea fundamentală a țării consacră dreptul la viață, la integritate fizică și

psihică[5] și obligativitatea respectării acestuia cu valoare de principiu
constituțional absolut. De asemenea aceasta prevede dreptul la viața intimă,
familială și privată[6]. Prevederile Constituției României trebuie coroborate
cu cele ale Codului penal, care pedepsește toate faptele care aduc atingere
vieții persoanei. Dreptul la viață constituie premisa exercitării oricărui alt
drept, fiind cel mai important drept al omului. În acest context ne punem
problema recunoașterii unui drept la moarte (sau la sinucidere) care s-ar
reflecta în posibilitatea legalizării eutanasiei sau a sinuciderii asistate
medical, extinzând astfel sfera dreptului fundamental la viață[7]. În plus,
eutanasia și sinuciderea asistată medical ar putea fi văzute ca două
proceduri la care oamenii ar fi îndrituiți în baza dreptului la viața intimă,
familială și privată. Dacă în temeiul acestuia persoana fizică poate dispune
de ea însăși, de propriul corp, atunci nu ar reprezenta eutanasia și
sinuciderea asistată medical garanții ale acestui drept? În plus, legislația
specială ne arată că pacientul are dreptul de a refuza sau de a opri o
intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa [8].
Sinuciderea asistată mai poate fi privită ca o expresie a noțiunii de
demnitate umană, motiv pentru care unii adepți ai dreptului la sinucidere
asistată îl numesc „dreptul de a muri cu demnitate” sau „dreptul la o moarte
demnă”.[9]

2. Importanța subiectului ales pentru societate

Eutanasia și sinuciderea asistată medical sunt subiecte care ar trebui

reglementate în legislația internă deoarece oamenii ar trebui să aibă
posibilitatea de a alege, în anumite circumstanțe și cu respectarea unor
condiții stricte, momentul și/sau felul în care își vor găsi sfârșitul. Din
perspectiva unor indivizi este mult mai important să mori cu demnitate, să
mori fără să înduri dureri cumplite decât să încerci să duci un tratament
până la capăt fără ca acesta să dea roade.

3. Tipuri de eutanasie

Conform unui raport întocmit de Asociația ProVita[1] există mai multe

clasificări și tipuri de eutanasie. Din punctul de vedere al factorului volitiv,
eutanasia poate fi: voluntară (pe care o cere persoana în cauză sau pe care
cel puțin o consimte), involuntară (pentru persoanele care deși ar putea să o
facă, nu își dau consimțământul) sau non-voluntară (pentru persoanele care
se află în imposibilitatea de a-și da consimțământul – spre exemplu, în
cazul persoanelor care se află în comă). Din punctul de vedere al modului în
care este săvârșită, aceasta poate fi: activă (realizată de medic printr-o
acțiune, fiind aleasă în mod intenționat în beneficiul pacientului) sau pasivă
(realizată printr-o omisiune, tot de către medic – neacordarea sau
întreruperea unui tratament).

Sinuciderea asistată medical se aseamănă foarte mult cu eutanasia

voluntară și presupune terminarea de către pacient a propriei vieți, dar cu
ajutorul medicului (acesta din urmă îi prescrie o substanță letală).

Diferența dintre cei doi termeni (eutanasie și sinucidere asistată medical)

este reprezentată de persoana care duce la îndeplinire actul final[2], anume
medicul sau pacientul. Atunci când vorbim de actul propriu-zis al medicului
ne referim la eutanasie, iar atunci când vorbim de actul pacientului și doar
de ajutorul medicului, la sinuciderea asistată medical.

4. Definirea unor termeni

Pentru a înțelege mai bine subiectul ales și totodată pentru a porni de la

aceeași reprezentare a unor termeni atunci când ne referim la ei,
considerăm că este necesară definirea acestora.

Noțiunile de boală incurabilă și de infirmitate gravă ar trebui definite cu

ajutorul științei medicale. Prin urmare, boala incurabilă presupune o
afecțiune, o maladie care nu poate fi vindecată prin intermediul niciunui
tratament existent; o boală pentru care nu există niciun leac. Infirmitatea
reprezintă un handicap fizic care se materializează prin pierderea unui
organ și/sau încetarea sau diminuarea semnificativă și permanentă a
funcționalității acestuia; pierderea sau reducerea semnificativă și
permanentă a unui simț.[3] În concluzie, infirmitatea este acel deficit
morfologic și/sau funcțional care implică un handicap fizic și/sau psihic
permanent.[4]

5. Factorii care conduc la sinuciderea asistată medical

Pentru persoana care decide să se sinucidă cu ajutorul medicului decizia

este luată în urma incidenței factorilor de natura internă (subiectivi) sau de
natură externă (obiectivi).

Printre acești factorii care îi determină pe pacienți să apeleze la sinuciderea

asistată medical se regăsesc: motivațiile fizice (durerea insuportabilă,
simptome neurologice, limitări senzoriale, tulburări de somn), motivațiile
sociale (dependența de îngrijiri de lungă durată, imobilitatea, izolarea
socială) și motivațiile psihologice, existențiale (teama urmărilor unui
tratament radical, pierderea demnității, pierderea sensului vieții, a
autonomiei).

6. Considerații introductive – sedes materiae

Legea fundamentală a țării consacră dreptul la viață, la integritate fizică și

psihică[5] și obligativitatea respectării acestuia cu valoare de principiu
constituțional absolut. De asemenea aceasta prevede dreptul la viața intimă,
familială și privată[6]. Prevederile Constituției României trebuie coroborate
cu cele ale Codului penal, care pedepsește toate faptele care aduc atingere
vieții persoanei. Dreptul la viață constituie premisa exercitării oricărui alt
drept, fiind cel mai important drept al omului. În acest context ne punem
problema recunoașterii unui drept la moarte (sau la sinucidere) care s-ar
reflecta în posibilitatea legalizării eutanasiei sau a sinuciderii asistate
medical, extinzând astfel sfera dreptului fundamental la viață[7]. În plus,
eutanasia și sinuciderea asistată medical ar putea fi văzute ca două
proceduri la care oamenii ar fi îndrituiți în baza dreptului la viața intimă,
familială și privată. Dacă în temeiul acestuia persoana fizică poate dispune
de ea însăși, de propriul corp, atunci nu ar reprezenta eutanasia și
sinuciderea asistată medical garanții ale acestui drept? În plus, legislația
specială ne arată că pacientul are dreptul de a refuza sau de a opri o
intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa [8].
Sinuciderea asistată mai poate fi privită ca o expresie a noțiunii de
demnitate umană, motiv pentru care unii adepți ai dreptului la sinucidere
asistată îl numesc „dreptul de a muri cu demnitate” sau „dreptul la o moarte
demnă”.[9]

9. Aspecte de drept comparat

În Spania eutanasia și sinuciderea asistată medical sunt legale din anul

2021 pentru cetățenii adulți cu boli grave, incurabile care vor să își pună
capăt suferințelor[17]. Pentru ca acestea să opereze este nevoie de o cerere
scrisă a persoanei vizate, care trebuie refăcută după 15 zile. Cererea trebuie
avizată succesiv de doi medici și examinată și autorizată de o comisie de
control regională.

Sinuciderea asistată medical este legală în Elveția din decembrie 2001, fiind
în discuții chiar din anul 1999 conform unui raport al grupului creat de
departamentul federal de justiție și poliție[18]. În Elveția condițiile care
trebuie îndeplinite pentru a începe procesul sunt mult mai ușor de atins,
fapt care favorizează așa-zisul “turism macabru”. Prevederile legislației nu
menționează nimic despre naționalitatea solicitantului si nu considera
obligatorie implicarea unui medic.

În Belgia eutanasia a fost legalizată în anul 2002. Luxemburg și Olanda de

asemenea au legalizat această procedură. În Germania și Austria [19] este
legală sinuciderea asistată medical, iar acestea sunt doar țările din Uniunea
Europeană care au reglementat eutanasia și/sau sinuciderea asistată
medical. Aceasta din urmă este legală și în câteva țări din Statele Unite ale
Americii.[20]

10. Condiții

Pentru a nu favoriza abuzul care ar putea exista odată cu legalizarea

eutanasiei și/sau a sinuciderii asistate medical se impun câteva precizări
referitoare la condițiile pe care o reglementare a acestora ar trebui să le
cuprindă.

Situația premisă pentru a fi incident posibilul text de lege se referă

la starea patologică a persoanei, anume existența unui cetățean (sau
rezident) român care suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate
gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de
suportat. În continuare precizăm că ar fi nevoie de atestarea din partea
unui medic specialist în respectiva problemă medicală. Această certificare ar
putea fi materializată printr-un certificat medical sau printr-o expertiză
medico-legală.

Următorul element necesar ar trebui să fie cererea expresă, serioasă (nu

făcută iocandi causa) și repetată (de cel puțin două ori) a victimei. O
condiție conexă celei din urmă, în opinia noastră, se referă la trecerea
unei perioade de timp de la momentul cererii inițiale până la momentul
efectiv al eutanasiei/sinuciderii asistate medical. Credem că se impune o
astfel de perioadă de timp pentru a lăsa pacientul să mediteze asupra
deciziei. În opinia unor persoane această perioadă de timp ar trebui să fie
una generală (de 12 săptămâni) tocmai pentru a asigura faptul că procedura
nu este cerută pe fondul unei crize temporare. Perioada ar putea fi scurtată
la două săptămâni în cazul în care pacientul ar suferi de o boală aflată în
stadiul terminal[21].

[1] Detalii: https://asociatiaprovita.ro/resurse/bioetica/eutanasia-sinuciderea-asistata/,

adresă accesată ultima dată la 01.12.2022
[2] Detalii: https://www.medlife.ro/articole-medicale/argumente-pro-si-contra-
eutanasiei-si-sinuciderii-asistate.html, adresă accesată ultima dată la 03.12.2022
[3] V. Iftenie, D. Dermengiu, Medicină legală, Editura C.H. Beck, București, 2009, p. 164
[4] V. Cioclei, Drept penal. Partea specială I, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 68
[5] Constituția României, art. 22, “Dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică”, care
are următorul conținut: „(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și
psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel
de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este
interzisă.”
[6] Constituția României, art. 26, “Dreptul la viața intimă, familială și privată”, care are
următorul conținut: “(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intima, familială și
privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile
și libertățile altora, ordinea publică sau bunele
mora[1] Detalii: https://asociatiaprovita.ro/resurse/bioetica/eutanasia-sinuciderea-
asistata/, adresă accesată ultima dată la 01.12.2022
[2] Detalii: https://www.medlife.ro/articole-medicale/argumente-pro-si-contra-
eutanasiei-si-sinuciderii-asistate.html, adresă accesată ultima dată la 03.12.2022
[3] V. Iftenie, D. Dermengiu, Medicină legală, Editura C.H. Beck, București, 2009, p. 164
[4] V. Cioclei, Drept penal. Partea specială I, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 68
[5] Constituția României, art. 22, “Dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică”, care
are următorul conținut: „(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și
psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel
de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este
interzisă.”
[6] Constituția României, art. 26, “Dreptul la viața intimă, familială și privată”, care are
următorul conținut: “(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intima, familială și
privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile
și libertățile altora, ordinea publică sau bu9] V. Dobozi, Dreptul de a muri, document
disponibil online la adresa https://www.juridice.ro/737239/dreptul-de-a-muri.html,
accesată ultima dată la 02.12.2022
[10] Noul Cod penal, art. 190, “Uciderea la cererea victimei”, care are următorul
conținut: „Uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a
victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical,
cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat, se pedepsește cu închisoarea .

Parerea mea este ca, in tara noastra nu este legala eutanasia si mai ales in religia
ortodoxa. Acolo unde medicina se arata neputincioasa,iubirea este singura capabila sa
vindece inimile ranite. Traiesti pur si simplu frumos! Pur si simplu traiesti!

Multumesc.