ARSENE(NASTASE)CRISTINA MOASE ANUL I

REFERAT BIOETICA SI DEONTOLOGIE

Eutanasia şi sinuciderea asistată medical

Definiție și clasificări
 Eutanasia (trad. „moartea bună”) – terminarea activă, intenţionată a vieţii unui pacient
de către un medic care consideră această acţiune în beneficiul pacientului.
 Eutanasia voluntară – eutanasia la cererea sau cel puțin cu consimțământul pacientului.
 Eutanasia involuntară – eutanasia împotriva dorinței unei persoane competente (care își
poate exprima voința).
 Eutanasia non-voluntară – eutanasia unui pacient non-competent, precum persoane
suferind de demență senilă sau copii mici.
 Eutanasia activă – terminarea intenționată a vieții unui pacient de către un medic care
crede că moartea este în beneficiul pacientului.
 Eutanasia pasivă – terminarea vieţii unui pacient prin omisiune, spre exemplu prin
retragerea tratamentului.
 Sinuciderea asistată medical (SAM) – terminarea de către un pacient a propriei vieţi, cu
ajutorul medicului (în practică diferenţa faţă de eutanasia voluntară este minimă).

Conflictul între eutanasie şi sfinţenia/inviolabilitatea vieţii

Eutanasia este actul deliberat de a pune capăt vieţii unui pacient cu intenţia de a curma
suferinţa acestuia. Sinuciderea asistată medical (SAM) reprezintă moartea unui pacient ca
urmare directă a „ajutorului” dat de un medic. Indiferent cum s-ar numi, problema de ordin etic
rămâne – nu poate fi niciodată bine să ucizi, chiar cu intenţia de a alina suferinţa.

Viaţa umană are o valoare intrinsecă. Tradiţia iudeo-creştină susţine că omul a fost creat după
chipul lui Dumnezeu şi ca urmare, viaţa umană are demnitate, sfinţenie şi este inviolabilă.
Principiul secular, non-religios, consacrat în tratatele de drepturile omului, conform căruia
nimeni nu trebuie să ucidă este bazat în fapt pe demnitatea şi sfinţenia iudeo-creştine.

Jurământul lui Hipocrate afirmă acelaşi principiu: să nu prescrii un medicament mortal, să nu

dai sfaturi care ar putea provoca moartea nici să nu provoci un avort. Hipocrate a trăit în secolul
al 5-lea IC şi deci principiul sfinţeniei vieţii datează dinaintea învăţăturilor creştine.

Declaraţia de la Geneva, adoptată în 1948 de Asociaţia Medicală Mondială, afirmă: „Voi acorda
cel mai mare respect vieţii umane încă de la începuturile ei.” Acelaşi principiu a fost
implementat şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: „Dreptul fiecărui om la viaţă va fi
protejat prin lege. Nici un om nu ar trebui lipsit de viaţă intentionat.”

Şi Codul de deontologie medicală în vigoare în România stipulează clar că eutanasia şi SAM sunt
inacceptabile: „Art. 121. Se interzice cu desăvârşire eutanasia, adică utilizarea unor substanţe
sau mijloace în scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea şi prognosticul
bolii, chiar dacă a fost cerută insistent de un bolnav perfect conştient. Art. 122. Medicul nu va
asista sau îndemna la sinucideri sau autovătămări prin sfaturi, recomandări, împrumutarea de
instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicaţie sau ajutor în acest sens.”

Principiul inviolabilităţii vieţii interzice uciderea intenţionată, dar nu specifică faptul că viaţa
trebuie menţinută cu orice preţ, de exemplu până la capăt în cazul tratamentelor invazive sau
agresive, cum ar fi ventilaţia asistată împotriva dorinţei pacientului conştient sau în cazul în care
tratamentele ar fi zadarnice, de exemplu chimioterapia agresivă pentru cancerul avansat.

Doctorii trebuie să decidă dacă un tratament prescris este adecvat sau nu. Medicul îl va găsi, de
obicei, pe cel potrivit făcând o analiză corectă a metodelor folosite în tratament, a gradului de
complexitate sau de risc, a costurior. Medicul compară aceste elemente cu rezultatele
aşteptate, luând în considerare şi starea de sănătate a persoanei bolnave şi resursele fizice şi
psihice ale acesteia. Refuzul, venit din partea pacientului, al unui tratament agresiv nu este
considerat sinucidere.

De asemenea, moartea unei persoane, grăbită în mod intenţionat prin omiterea unor
intervenţii medicale – „eutanasie pasivă”- este complet diferită de omiterea tratamentului
zadarnic sau neadecvat.
Cele mai comune probleme ridicate de legalizarea eutanasiei şi
SAM

Deşi eutanasia şi sinuciderea asistată medical ar putea părea, la prima vedere, atrăgătoare,
legalizarea acestora are efecte negative profunde, deja constatate în ţările unde se practică. De
exemplu:

1. Eutanasia, odată legalizată, nu va putea fi controlată. Vor fi ucişi şi pacienţi care nu şi-au
dorit acest lucru. Iniţial gândită pentru grupuri strict delimitate cum ar fi pacienţii cu boli în fază
terminală, eutanasia ar fi mai devreme sau mai târziu folosită şi pentru alte grupuri de pacienţi
cum ar fi persoanele în vârstă, pacienţii cu handicap, pacienţii cu probleme afective, cei cu
infirmităţi şi chiar copii sau nou-născuţi cu infirmităţi. Astfel se va ajunge la o desconsiderare a
vieţii umane, în general a membrilor vulnerabili dintr-o societate. Olanda este un exemplu
nefast în acest sens: initial, legea avea în vedere curmarea suferințelor insuportabile asociate
bolilor incurabile. Acum, este permisă eutanasierea batrânilor, persoanelor cu handicap, a
invalizilor, depresivilor, precum și a nou-născuților cu malformații.

2. Legalizarea eutanasiei sau SAM ar impune o presiune asupra celor bolnavi şi a acelora care
simt că din cauza bolii, infirmităţilor sau bătrâneții, au devenit nefolositori sau o povară pentru
societate şi în special pentru rude. Ei se simt constrânși moral să accepte eutanasierea, care
costă cu mult mai puțin decât tratamentul pentru cancer, spre exemplu.

3. Autonomia pacientului va scădea odată ce eutanasia sau SAM va fi legalizată. Dorinţa de a

muri este rareori o decizie într-adevăr autonomă. Ea este mai degrabă expresia depresiei,
durerii sau a unui control slab al simptomelor, decât o dorinţă autentică. Dorinţa de a muri şi de
a trăi se schimbă frecvent în timp, în special dacă durerea sau depresia au fost tratate.

4. Legalizarea eutanasiei sau SAM va aduce modificări profunde în atitudinile sociale faţă de
boală, infirmităţi, moarte, vârsta înaintată şi în ce privește rolul profesiei medicale. Odată ce
eutanasia este legalizată, va deveni din ce în ce mai mult o „opţiune de tratament” printre
celelalte tratamente medicale şi chirurgicale obişnuite. Valori umane fundamentale precum
răbdarea, compasiunea, solidaritatea, devotamentul se golesc de sens. De asemenea, în baza
percepției larg răspândite că „ceea este legal este și moral” pot apărea consecințe deosebit de
grave prin acceptarea ideii că uciderea este o soluție care poate funcționa și în multe alte
situații.

5. Legalizarea eutanasiei şi SAM va submina îngrijirea medicală, în special îngrijirea paliativă şi

va submina serios relaţiile doctor-pacient. Legalizarea eutanasiei va aduce o schimbare
fundamentala în relaţia doctor-pacient, când pacienţii se vor întreba dacă medicul care intra în
salon poartă hainele albe ale unui tămăduitor sau pe cele negre ale unui călău.
6. Moartea nu e chiar aşa de „bună” după cum se spera. Unul din argumentele principale în
favoarea eutanasiei şi a sinuciderii asistate medical este acela de a-i oferi pacientului o „moarte
bună”. Totuşi, realitatea este total diferită. Experienţa arată apariţia unor complicaţii deloc rare.
În loc să moară rapid, unor pacienţi le-a luat câteva zile să moară!

Îngrijirea paliativă – alternativă la eutanasie

Îngrijirea paliativă reprezintă îmbunătățirea calităţii vieţii pacienţilor şi a familiilor acestora în

fața problemelor de sănătate pe care le asociază bolile letale prin prevenția şi uşurarea
suferinţei, prin identificarea precoce şi evaluarea şi tratamentul durerii, precum şi a altor
probleme fizice, psihologice şi spirituale. În Europa, îngrijirea paliativă reprezintă o parte
integrantă şi pe cale de extindere a îngrijirilor medicale.

Avantajele îngrijirii paliative:

 Uşurează durerea şi alte simptome supărătoare

 Afirmă viaţa şi priveşte moartea ca pe un proces normal
 Nu încearcă nici să grăbească şi nici să amâne moartea
 Integrează specte psihologice şi spirituale ale îngrijirii pacientului
 Oferă sprijin pentru o viaţă cât se poate de activă până la sfârşit
 Oferă familiei un ajutor pe timpul bolii aparţinătorului, totodată pentru alinarea propriei
suferinţe
 Creşte calitatea vieţii şi poate influenţa pozitiv evoluţia bolii
 Aplicată devreme în evoluţia bolii, împreună cu alte mijloace terapeutice, poate să
prelungească viaţă şi suportabilitatea complicaţiilor clinic
Argumente pro si contra eutanasiei si sinuciderii asistate
Eutanasia si sinuciderea asistata sunt subiecte care au provocat dintotdeauna discutii
inflacarate si reactii din cele mai diverse, atat in mediul academic, politic, medical, cat si in viata
de zi cu zi. Astazi insa, informatia mediatica se raspandeste cu mare viteza in toata lumea, iar
oamenii sunt permanent la curent cu evenimentele relevante, la care ar fi avut cu greu acces in
trecut.
Care este diferenta dintre eutanasie si sinucidere asistata?
Cei doi termeni pot fi deosebiti privind la persoana care indeplineste actul final, actul fara de
care nu ar surveni moartea. Astfel, daca moartea este indusa de alta persoana decat pacientul,
avem de-a face cu eutanasia. Pe de alta parte, daca persoana care urmeaza sa moara isi
administreaza de exemplu o doza letala de medicamente, prescrise de doctor in acest scop,
vorbim despre sinucidere asistata.
Eutanasia nu este o idee recenta
Istoria eutanasiei se intinde mult inapoi in timp, in antichitate. Grecii si romanii permiteau, in
anumite situatii, eutanasia. Lucrurile s-au schimbat mai tarziu, o data cu aparitia religiilor
monoteiste si sacralizarea vietii. In secolul XX s-au format numeroase organizatii care militeaza
pro sau sau contra eutanasiei. Prima a fost constituita in 1935 de un grup de medici londonezi si
se numea The Voluntary Euthanasia Society. Aceasta a fost urmata, in 1938, de Hemlock
Society, infiintata in Statele Unite.
Hemlock Society numara in prezent 67.000 de membri, care sprijina decizia individului de a
muri. Visam la o vreme cand toti americanii vor putea trai si muri ca oameni liberi, in demnitate
si conform cu propriile valori, spune presedinta asociatiei, Barbara Lee.
Totusi, are omul dreptul sa decida cand sa isi puna capat vietii? Vocile impotriva eutanasiei si
sinuciderii asistate ar putea spune ca persoana care face asta se joaca de-a Dumnezeu. Da, dar
eutanasia ii da dreptul omului sa moara in demnitate si sa evite suferinta dinaintea
inevitabilului, ar spune ceilalti, care militeaza pentru aceste practici.
Argumente in favoarea eutanasiei si sinuciderii asistate:
 Este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in stadiu
terminal si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o moarte buna este descrisa ca
trecerea in nefiinta intr-un mediu placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai adormi.
Cicero spunea ca o moarte buna este modalitatea ideala de a respecta legea naturii,
parasind lumea in liniste si demnitate.
 Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul al XVIII-
lea, filozoful scotian David Hume sustinea in eseul sau Despre sinucidere ca, intr-o
societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga modul in care vor sa moara.
Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat prin obligatia de a nu face
rau altei persoane.
 Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala de viata (de
exemplu prin conectarea la aparate), nu este morala;
 Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari diferente intre
modurile in care fiecare vede conceptul de a trai si a muri in demnitate. Cele mai
comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o povara pentru
ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene, petrecerea ultimei
perioade a vietii intr-un spital sau camin,
 Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad apropiatii
asteptand o moarte lenta si dureroasa;
 S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili;
 eutanasia si sinuciderea asistata se practica oricum in camine si spitale, iar medicii,
membrii familiei sau apropiatii care accepta sa faca asta pot fi acuzati de crima.
Argumentele impotriva sinuciderii asistate si eutanasiei se bazeaza, de obicei, pe principiile
etice si religioase cu privire la sacralitatea vietii. De asemenea, sunt voci care sustin ca
legalizarea eutanasiei ar putea grabi moartea unor persoane, impotriva vointei lor.
 Sacralitatea vietii. Acest argument se bazeaza pe valorile religioase care considera viata
sacra si inviolabila. Conform acestui principiu, nici o persoana nu are dreptul de a lua
viata altcuiva.
 Diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui punct de
vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii sai sunt de parere ca in conditiile
evolutiei rapide a societatii moderne, a tehnologiei si tehnicilor medicale, eutanasia ar
lua dreptul unor persoane bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente si implicit de
o viata mai buna.
 Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave ar face din aceasta practica o rutina,
folosita pe scara larga.
 Chiar daca cineva isi doreste sa fie eutanasiat, aceasta dorinta ar putea fi rezultatul
depresiei sau a interpretarii eronate a diagnosticului.
 Eutanasia ar submina finantarea sectorului geriatric si furnizarea de asistenta
corespunzatoare pentru persoanele varstnice.
 Ar submina de asemenea activitatile de cercetare in aceasta zona.
 Ar compromite in mod grav relatiile dintre persoanele in varsta, sau dependente de
asistenta, si rudele lor, care ar putea sa le preseze sa nu devina o povara.
 Ar compromite relatia de incredere dintre medic si pacient.
 Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate care
raman in viata; o astfel de decizie ar afecta in special copiii din viata bolnavului.