Euthanasia

Dreptul la viata si libertatea de a muri

Eutanasia: intre dreptul la viata si libertatea de a muri demn Silviu Morar Sef lucrari
disciplina Medicina Legala, Bioetica, Facultatea de Medicina "Victor Papilian", Universitatea
"Lucian Blaga" Sibiu, e-mail: medleg@home.ro sau silviumorar@yahoo.com
I. Introducere Intens mediatizatul subiect al eutanasiei a captat in ultimele decenii in mod
frecvent atentia opiniei publice. In arena dezbaterii pe marginea acceptabilitatii etice a deciziilor
eutanasice au fost aruncate argumente diverse, conducand la inevitabila concluzie ca este absolut
necesara o abordare interdisciplinara a acestui delicat subiect. Partizanii si opozantii eutanasiei
isi apara cu tarie pozitia pro si, respectiv, contra actului eutanasic, utilizand argumente de natura
morala (compasiune, bine/rau, blamarea sau valorizarea suferintei), psihologica (afectarea
capacitatii de exprimare libera a vointei in contextul afectiunilor incurabile, debilitante sau
invalidante), sociologica (impactul actului eutanasic asupra mediului familial, consumarea inutila
de resurse umane si materiale care ar putea fi folosite in alte domenii ale socialului, teoria
progresului social), deontologica (menirea medicului este de tamaduitor, nu de calau), medicala
(limitele medicinii moderne in ceea ce priveste tratamentul anumitor afectiuni, ingrijirile
paleative), medico-legala si juridica (legiferarea eutanasiei, respectiv sanctionarea sa legala),
religioasa (caracterul sacru al vietii, valorizarea pocaintei prin suferinta, dreptul de viata si de
moarte ca atribut exclusiv al Divinitatii) si chiar filozofica. Nu in ultimul rand, in incercarea de
a-i fi demonstrata sau infirmata legitimitatea, eutanasia a fost analizata prin prisma drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului. Dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, cei care se opun
eutanasiei aduc ca argument suprem necesitatea respectarii dreptului la viata al fiecarei fiinte
umane, in timp ce sustinatorii acesteia considera ca libertatea de a alege momentul si felul mortii
constituie "expresia facultatii ontologice de autodeterminare" (Scripcaru et al, 1998, pg 20) si, in
acelasi timp, o modalitate de pastrare a demnitatii individului in fata suferintei si a mortii
prognozate.
 II. Definitia eutanasiei Literatura de specialitate a propus definitii variate ale eutanasiei,
de la cele strict legate de etimologia greaca a termenului ("eu" = bun, "thanatos" = moarte) pana
la altele care se doresc exhaustive. In orice caz, nu s-a ajuns inca la o definitie unanim acceptata,
dezbaterea pe marginea eutanasiei fiind acuta si pe acest palier. Am retinut o definitie care
subliniaza ca actele eutanasice pot fi realizate atat comisiv, cat si prin omisiune; conform acestei
definitii, eutanasia reprezinta "un ansamblu de actiuni sau inactiuni medicale, avand suport etico-
juridic si fiind in interesul bolnavului, in sensul in care duce la scurtarea suferintelor unui bolnav
care in momentul actual, din punctul de vedere al stiintei medicale, nu beneficiaza de un
tratament etiologic, ci, dimpotriva, prognosticul este un sfarsit apropiat si inevitabil." (Trif,
Astarastoae, Cocora, 2002, p. 73; Cocora, Ioan, Astarastoae, 2004, p. 120). In efortul de definire
a conceptului, consider ca este esential de surprins si caracterul intentional al eutanasiei
(Jugastru, 2002; Iftenie, Iordana, 2004; Mihu, 2004; Euthanasia definitions, n.d.); cu alte cuvinte,
daca moartea nu este produsa intentionat, in mod deliberat, nu poate fi vorba de eutanasie. Pe
cale de consecinta, nu pot fi considerate acte eutanasice: - cazurile in care natura este lasata sa-si
urmeze cursul, medicul abtinandu-se de la initierea unor tratamente inutile si/sau ineficiente,
menite a mentine cu orice pret viata (Trif, Astarastoae, Cocora, 2002; Mihu, 2004); - actiunile
implicate de ingrijirea finala, recte ingrijirile paleative (Breck, 2001); - renuntarea la masuri
extraordinare sau decizia de a opri anumite tratamente care nu mai par a fi necesare conditiei
pacientului (Breck, 2001; Mihu, 2004); - administrarea de medicamente pentru controlul durerii,
cu toate ca acestea ar putea scurta viata pacientului (Breck, 2001; Mihu, 2004) etc.
III. Clasificarea eutanasiei ? implicatii etice La fel de heterogene ca si incercarile de a
defini conceptul sunt si demersurile menite a delimita diversele forme ale eutanasiei. S-au impus,
totusi, doua criterii majore de clasificare: - in functie de vointa, exprimata sau nu, a candidatului
la eutanasie distingem intre eutanasia voluntara (persoana are capacitatea de exprimare libera a
vointei si solicita, uneori in mod repetat, eutanasierea), eutanasia involuntara (persoana, desi este
capabila sa-si exprime consimtamantul sau sa refuze actul eutanasic, nu este consultata in acest
sens sau chiar se ignora vointa sa exprimata anterior de a refuza eutanasia) si eutanasia non-
voluntara (persoana nu are capacitatea de a-si exprima liber vointa datorita starii sale psihice ?
bolnav psihic ? sau fizice ? stare de inconstienta, coma). - in functie de modul in care actioneaza
medicul deosebim eutanasia activa (pozitiva, directa, "mercy killing"), produsa in mod deliberat,
prin mijloace active, prin recurgerea la un procedeu tanatogen, respectiv eutanasia pasiva
(negativa, indirecta, "letting die"), produsa in mod deliberat, prin neinstituirea sau intreruperea
unor masuri obisnuite de nutritie sau tratament (Trif, Astarastoae, Cocora, 2002; Mihu, 2004;
Cocora, Ioan, Astarastoae, 2004, Euthanasia definitions n.d.). In ceea ce priveste suicidul asistat
medical, desi este privit din punct de vedere moral-etic ca o forma particulara de eutanasie
(Mihu, 2004; Euthanasia definitions n.d.), acesta trebuie considerat, in opinia mea, strict un
suicid rational, ce poate imbraca chiar haina parasuicidului (in forma sa pasiva), fara a putea fi
asimilat eutanasiei, deoarece atat decizia, cat si actiunea/ inactiunea tanatogeneratoare apartin
insasi persoanei. Ajutorul dat de un tert (in speta medicul) pentru realizarea suicidului este
profund blamabil din punct de vedere etic, dar nu transforma actul autoagresiv in eutanasie. De
altfel si sanctionarea juridica a tertului difera: de exemplu, Codul Penal din tara noastra
considera eutanasia infractiune de "omor", in timp ce in cazul suicidului asistat medical tertul se
face vinovat de infractiunea de "determinarea sau inlesnirea sinuciderii" (Jugastru, 2002, p. 33).
De asemenea, Codul de deontologie medicala al CMR face distinctie clara intre eutanasie si
suicidul asistat medical, desi le condamna in egala masura. Considerentele etice referitoare la
formele eutanasiei enumerate mai sus difera fundamental de la o forma la alta. Cea mai profund
blamabila este eutanasia involuntara, indiferent de forma activa sau pasiva a acesteia. Incalcarea
flagranta, neconsimtita, a dreptului la viata al persoanei, alaturi de grosolanul abuz ce
nesocoteste principiul autodeterminarii, fac din aceasta forma de eutanasie un monstru, care si-a
aratat, de altfel, fata hidoasa in timpul derularii activitatilor "eugenice" ale nazistilor. Potentialul
de alunecare pe "slippery slope" exista si in cazul eutanasiei non-voluntare, atat in forma activa,
cat si in cea pasiva a acesteia. Dezbaterea etica este in continuare aprinsa, fiind centrata pe
eficacitatea "deciziei prin substitutie" (Zanc, Lupu, 2004, pp. 58-59) ca mijloc de protejare a
autonomiei persoanei incapabile sau aflate in imposibilitate de a-si manifesta vointa.
Vulnerabilitatea acestor categorii de indivizi este la cote inalte, iar interventia decizionala a
tertilor trebuie sa tina cont strict de interesul persoanei candidate la eutanasie. Eutanasia
voluntara este cea care a aprins cel mai mult spiritele in disputa moral-etica pe marginea
acceptabilitatii (sau chiar a legalizarii) actului eutanasic. Partizanii acestei forme de eutanasie
sustin ca nu poate fi ignorata exprimarea inechivoca si, de multe ori, repetitiva a dorintei de a
incheia socotelile cu o viata degradanta. In conditiile unei suferinte majore, libertatea de a alege
momentul si felul mortii nu poate fi refuzata individului, chiar daca dreptul la viata este sfant,
imuabil. Dupa cum suicidul, dupa secole de condamnare morala, religioasa si legislativa, nu mai
este in prezent incriminat legal, tot asa si decizia eutanasica luata in deplina cunostinta de cauza
nu ar trebui sa dea nastere unor sanctiuni juridice. Diferenta dintre suicid si eutanasie este insa
clara: cea din urma introduce in ecuatia individmoarte si o terta persoana. Subiectul dezbaterii il
constituie necesitatea condamnarii etice, religioase si juridice a acestei terte persoane; mai ales
cand "agentul mortii" este medicul, argumentele medical-deontologice se adauga la lista
criteriilor care fac inacceptabila o atitudine pro eutanasie, chiar in conditiile unei solicitari
exprese, repetitive si in deplina cunostinta de cauza. In ceea ce priveste eutanasia activa si cea
pasiva, din moment ce am convenit ca elementul intentional face parte din insasi definitia
conceptului, diferentele par a fi neglijabile, cel putin din punct de vedere juridic, actul fiind
incriminabil in egala masura, atat in forma comisiva, cat si in cea omisiva. Cand insa dezbaterea
trece in plan moral-etic, se pare ca se constata o tendinta de admitere a eutanasiei pasive, fiind tot
mai frecvent condamnata obstinatia terapeutica (mentinerea vietii cu orice pret, prin mijloace
extraordinare, cu costuri mari si inutile), mai ales cand aceasta contravine vointei exprimate de
pacient (Scripcaru et al, 1998). De altfel, o data cu aparitia Legii drepturilor pacientilor, in
Romania nu mai exista limite legale ale exercitarii dreptului persoanei competente de a refuza
tratamentul, cu conditia explicarii consecintelor potential letale ale acestui refuz (Ioan,
Gavrilovici, Astarastoae, 2005). Chiar si din punct de vedere religios (Breck, 2001) exista
tendinta de a considera inutila si imorala o astfel de atitudine ce induce suferinta suplimentara
pacientului si ii nesocoteste dreptul la autodeterminare. Eutanasia activa insa este considerata
"omor" de catre marea majoritate a legislatiilor, desi exista doua exceptii binecunoscute ? Olanda
si, mai recent, Belgia. Si din punct de vedere religios incalcarea poruncii divine "sa nu ucizi" si
inadmisibilitatea substituirii in prerogativele de viata si de moarte ale Divinitatii fac ca eutanasia
activa sa fie de neacceptat (Breck, 2001; Stan, 2004).
IV. Dreptul la viata versus libertatea ("dreptul") de a muri - Cei care se opun eutanasiei
considera ca argumentul suprem impotriva optiunii eutanasice este faptul ca fiecare fiinta umana
se bucura de imuabilul drept la viata. A atenta la acest drept, indiferent de motivatia presupus
empatica (cuparea suferintei), inseamna a avea o atitudine lipsita total de etica. Dreptul la viata
este, fara indoiala, primul si cel mai natural drept al persoanei, premisa a exercitarii celorlaltor
drepturi fundamentale. De-a lungul istoriei pline de arbitrar si abuzuri a umanitatii, lupta pentru
afirmarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului apare ca un fir rosu calauzitor.
Afirmarea recenta a drepturilor omului s-a facut prin intermediul unor documente recunoscute pe
plan international (Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul International cu privire la
Drepturile Civile si Politice) si pe plan regional (Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
Conventia Americana a Drepturilor Omului, Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor
etc.) (Scripcaru et al, 1998; Jugastru, 2002; Trif, Astarastoae, Cocora, 2004). Normele interne
consacra in egala masura dreptul la viata si necesitatea respectarii absolute a acestuia ? cu
valoare de principiu constitutional, dar si in prevederile generale ale Codului Penal (care
condamna orice atingere voluntara adusa vietii), precum si in prevederile specifice profesiei de
medic, cuprinse in Codul de deontologie medicala al CMR (Jugastru, 2002). Ideea fundamentala
de la care pornesc opozantii eutanasiei este ca, negand respectul datorat vietii umane, se creeaza
premisa unor derapaje morale, psihologice si de constiinta sociala, cu consecinte greu de
prevazut pe termen lung. Caracterul sacru al vietii (esenta sa divina) este motivul pentru care
reprezentantii Bisericii sunt opozanti certi ai eutanasiei (Scripcaru et al, 1998; Stan, 2001; Breck,
2001). Cel care nu poate da viata nu este indreptatit sa ia viata, cu atat mai mult daca este medic,
avand menirea de a alina suferinta si a prezerva viata, nu de a ucide. Comandamentele spiritual-
religioase "sa nu ucizi" si "sa-ti iubesti aproapele" sunt, de asemenea, aspecte complementare ale
dreptului la viata ? motiv in plus de a ne opune eutanasiei (Stan, 2001; Zanc, Lupu, 2004). - De
cealalta parte a baricadei, partizanii eutanasiei sustin existenta unui "drept de a muri", care nu
este antitetic dreptului la viata, ci ar fi un corolar al acestuia (Jugastru, 2002). Se spune ca
"moartea face parte din viata", marcandu-i finalul asa cum nasterea ii marcheaza inceputul.
Putem sa ne conducem viata cum credem de cuviinta, facand eforturi ca finalul ei sa fie un semn
de exclamare si nu un banal punct. Cand insa sfarsitul vietii este grevat de suferinta si
decrepitudine, avem puterea ? in virtutea autonomiei personale si a dreptului la viata privata al
fiecaruia ? sa transformam semnul de punctuatie de la finalul propozitiei vietii din "..." intr-un
viguros semn de exclamare. Sustinatorii eutanasiei propun in acest sens o atitudine voluntara, de
refuz al unui final de viata lipsit de demnitate. Este o atitudine in spiritul stoicismului pagan al
lui Seneca: "Nu viata e binele, ci faptul de a vietui bine. Prin urmare, omul intelept traieste atata
timp cat trebuie, nu cat timp poate... Va gandi mereu in termeni de calitate, nu de cantitate", iar
"Atunci cand o moarte implica chin, iar alta e simpla si usoara, de ce sa nu o iei pe cea usoara?"
(citat de Engelhardt, 2005, pg 405). Un posibil argument in favoarea existentei "dreptului de a
muri" ? si poate cel mai puternic ? este autonomia individuala (dreptul la autodeterminare al
fiecarei persoane), principiu fundamental al bioeticii actuale (Trif, Astarastoae, Cocora, 2002;
Jugastru, 2002; Oana, 2004; Zanc, Lupu, 2004). Epoca paternalismului a trecut; este vremea
cand pacientul, prin intermediul consimtamantului informat, devine colaborator si decident in
cadrul actului terapeutic. Este deci firesc sa-i fie respectat si dreptul de a cere si a primi moartea,
atunci cand medicina este neputincioasa, iar calitatea vietii devine sub orice critica. Conditia
esentiala pentru exercitarea acestui drept este insa o capacitate decizionala nealterata, dreptul de
a muri putand fi solicitat deci strict in cadrul eutanasiei voluntare. Clamarea dreptului de a muri
poate sa-si mai aiba ratiunea in necesitatea respectului demnitatii umane. Suferinta profunda din
bolile terminale si/sau invalidante justifica optiunea pentru un final letal, insa demn (Oana, 2004;
Zanc, Lupu, 2004). Engelhardt (2005, p. 405) afirma, in spiritul celor de mai sus: "Sinuciderea
asistata de medic si eutanasia voluntara activa in confruntarea cu suferinta sau lipsa de demnitate
ofera o autodeterminare si un control, oricat de firave. Ele fac parte integranta din etosul
demnitatii personale ca stapanire de sine, ce sta la baza etosului cosmopolit liberal." Tot el arata
(Engelhardt, 2005, p. 406) ca: "Daca o societate valorizeaza alegerea individuala si
autodeterminarea in ce priveste modurile de viata, va trebui sa valorizeze alegerea individuala si
autodeterminarea si in ce priveste moartea [...]. Viata si moartea in afara controlului personal
sunt resimtite ca injositoare, alienante si lipsite de demnitate." Discursul celor care sustin
existenta "dreptului de a muri" a fost insa criticat. S-a aratat, in primul rand, ca "nu este vorba de
a da un drept persoanei care este omorata, ci persoanei care omoara in cadrul eutanasiei. Cu alte
cuvinte, eutanasia nu se refera la dreptul de a muri, ci la dreptul de a omori." (Reasons for
Euthanasia n.d.) In al doilea rand, chiar daca am admite posibilitatea clamarii actului eutanasic,
aceasta nu s-ar face in virtutea unui "drept" de a muri, ci ar fi de fapt o libertate de a apela la
eutanasie (Trif, Astarastoae, Cocora, 2002). Insa, departe de a avea caracterul opozabil erga
omnes al unui drept, libertatea se exercita in anumite conditii, strict delimitate. Dupa cum spunea
unul din parintii Constitutiei americane: "libertatea pumnului meu se intinde pana la varful
nasului tau." In acest sens, exercitarea acestei libertati de a muri trebuie sa fie sub control etatic,
recunoscandu-se dreptul statului de a interveni pentru a proteja interesele tertilor, ale societatii in
general si chiar pentru a proteja individul impotriva sa insusi. (Humphry, Wickett, 1991, p. 231).
V. Rezultatele unui studiu personal In cadrul unui recent studiu (Morar, 2005) am
investigat opiniile pro si contra eutanasiei, exprimate de un grup de 153 de studenti din domeniul
medical, pe marginea unui caz ipotetic la care se punea problema unei atitudini eutanasice non-
voluntare (pacient inconstient) pasive (refuzarea mijloacelor de sustinere a functiei respiratorii).
In cadrul argumentelor bazate pe drepturile omului, am notat ca 54 dintre studenti (35,29%) au
considerat inacceptabila eutanasia dat fiind dreptul la viata a fiecarui individ, in timp ce 43 dintre
respondenti (28,10%) si-au bazat optiunea pro eutanasie pe importanta recunoasterii "dreptului
de a muri", a libertatii de a alege o moarte demna, lipsita de suferinta. Se remarca, asadar, o
pondere aproximativ egala a celor doua categorii de opinii, ceea ce denota ca exista un relativ
echilibru intre afirmarea dreptului la viata si, respectiv, a libertatii de a alege cand si cum iti
sfarsesti viata, ca expresie a puternicului principiu al autodeterminarii persoanei. Cand insa au
fost luate in considerare si alte argumente in favoarea si impotriva deciziei eutanasice, am constat
ca balanta s-a dezechilibrat net in defavoarea eutanasiei. Majoritatea respondentilor (109,
reprezentand 71,24%) s-au pronuntat ferm impotriva eutanasiei; doar 11 dintre ei (7,19%) au
declarat ca ar lua o decizie eutanasica fara nici o rezerva. Argumentele care au determinat
inclinarea balantei au fost cele de natura moral-etica, religioasa si medical-deontologica (nu
trebuie sa uitam ca lotul respondentilor a fost preselectat, incluzand doar studenti in diferite
domenii medicale), dar, mai ales, cel al inadmisibilitatii legale a eutanasiei in Romania (circa
doua treimi din respondenti). Concluzia nu poate fi decat una singura: prohibirea legislativa a
eutanasiei reprezinta o garantie solida impotriva unor eventuale abuzuri, indemnand la prudenta,
la controlul pulsiunilor eutanasice. In lipsa barierei legislative, alunecarea pe "slippery slope"
devine mult mai probabila, dupa cum a demonstrat si studiul Remmelink, efectuat de Ministerul
Justitiei din Olanda, conform caruia, din cele circa 3000 de decese prin eutanasie inregistrate in
anul 1990 in aceasta tara, peste 1000 nu au fost voluntare (Saunder, 2002; Ioan, Iliescu, 2005).
VI. Concluzii Promovarea si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului reprezinta o bariera in calea violentei si abuzurilor, o garantie a moralitatii individuale si
sociale. In domeniul particular al eutanasiei, dezbaterea bioetica are in vedere necesitatea
respectarii dreptului la viata al fiecarui individ (ca drept primordial, natural si fundamental), dar
pune in discutie si existenta dreptului de a muri (de a solicita moartea in circumstantele alterarii
semnificative a calitatii vietii), ca expresie a principiului autodeterminarii. Acest "drept"
reprezinta, de fapt, o libertate de a apela la eutanasie si, ca orice libertate, are limitele ei de
exercitare. Pentru a proteja interesele tertilor si ale societatii sau chiar pentru a proteja pe insusi
individul ce solicita eutanasierea, statul trebuie sa aiba drept de interventie, inclusiv in ceea ce
priveste inadmisibilitatea legala a eutanasiei. Rezultatele unui studiu personal dedicat eutanasiei
au relevat ca, atunci cand argumentele pro si contra sunt din sfera drepturilor omului (dreptul la
viata versus libertatea de a alege o moarte demna, lipsita de suferinta), ponderea acestor
argumente este sensibil egala. Daca insa este avuta in vedere toata gama de argumente (inclusiv
cele moral-etice, religioase, medical-deontologice si, mai ales, cel al inadmisibilitatii legale al
eutanasiei), se contureaza, cel putin in randul studentilor din domeniul medical, un cert curent
anti-eutanasic. B i b l i o g r a f i e [1] Breck J., Darul sacru al vietii, Ed. Patmos, Cluj-Napoca,
2001; [2] Cocora L., Ioan B., Astarastoae V., Bioetica starilor terminale, Ed. Universitatii
"Lucian Blaga", Sibiu, 2004; [3] Engelhardt Jr, H.T., Fundamentele bioeticii crestine ?
perspectiva ortodoxa, Ed. Deisis, Sibiu, 2005; [4] Humphry, D.,Wickett, A., The Right To Die ?
An Historical and Legal Perspective of Euthanasia, The Hemlock Society, Eugene, Oregon,
1991; [5] Iftenie, V., Iordana, A., Eutanasia - tolerata, legalizata sau condamnata?, Rom J Leg
Med, vol. 12, nr. 1, 2004, pp. 59-66; [6] Ioan B., Gavrilovici C., Astarastoae V., Bioetica ? cazuri
celebre, Ed. Junimea, Iasi, 2005; [7] Ioan B., Iliescu Bulgaru D., Euthanasia and Physician
Assisted Suicide in the Nederlands ? Results and Problems of Legalization, Revista Romana de
Bioetica, vol. 3, nr. 1, 2005, pp. 86- 98; [8] Jugastru C., Eutanasia ? de lege lata, de lege ferenda,
Acta Universitatis Lucian Blaga Sibiu (Iurisprudentia), an II, nr. 1-2, 2002, pp. 31-42; [9] Mihu
S., Eutanasia ? intre clandestinitate si tabu, Medic.ro, nr. 0, 2004, pp. 18-22; [10] Morar S., Pro si
(mai ales) contra eutanasiei: opinii ale unor viitori profesionisti ai sanatatii, Revista Romana de
Bioetica, vol. 3, nr. 1, 2005, pp. 99-106; [11] Oana S.C., Aspecte etice legate de perioada de
sfarsit a vietii si deces, Revista Romana de Bioetica, vol. 2, nr. 2, 2004, pp. 97-105; [12] Saunder
P., Twelve Reasons Why Euthanasia Should not be Legalised. Retrieved November 12, 2005,
from http://www.ethicsforschools.org/euthanasia/twelve.htm; [13] Scripcaru G., Ciuca A.,
Astarastoae V., Scripcaru C., Bioetica, stiintele vietii si drepturie omului, Ed. Polirom, Iasi, 1998;
[14] Stan G., Teologie si bioetica, Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2001; [15] Trif B.A.,
Astarastoae V., Cocora L., Euthanasia, suicidul asistat, eugenia: pro vs. contra, InfoMedica,
Bucuresti, 2002; [16] Zanc I., Lupu I., Bioetica Medicala. Principii, dileme, solutii., Editura
Medicala Universitara "Iuliu Hatieganu", Cluj-Napoca, 2004. R e s u r s e I n t e r n e t
http://www.euthanasia.com/definitions.html, Euthanasia definitions. Retrieved November 12,
2005 http://www.euthanasia.com/reasonsforeuthanasia.html, Reasons for euthanasia. Retrieved
November 12, 2005