TORTURA

Prin tortură , în sens comun, se înțelege suferință fizică sau psihică

intenționată , să lbatică și sistemică realizată de una sau de mai multe
persoane care acționează în numele unor ordine, pentru a forța anumite
persoane să facă confesiuni, să dezvă luie informații ori pentru alte motive.
Această definiție a fost concepută de Asociația medicală mondială , formulată
în 1975, în Declarația de la Tokyo privind tortura și tratamentele degradante,
la care și Româ nia este parte și astă zi1.
Conform definiției prezentate, existența unui scop este esențială .
Câ teva din posibilele scopuri ale torturii sunt urmă toarele:
 obținerea unor informații: după arestare, o persoană poate fi supusă
torturii în scopul de a se obține date cu privire la activită țile
întreprinse și despre alți participanți și organizații cu care a avut
contact. Torționarul este persoana care continuă să tortureze pâ nă la
momentul la care obține aceste informații. Dacă informațiile obținute
nu sunt corecte, el va continua procesul.
 obținerea unei confesiuni: torționarul torturează victima cu scopul de
a obține recunoașterea infracțiuniii. Victima este constrâ nsă să
semneze o declarație în care confirmă că a comis infracțiunea pentru ca
tortura să înceteze.
 obținerea unei mă rturii prin care să fie incriminate alte persoane:
uneori victimele sunt constrâ nse să dea declarații prin care acuză alte
persoane.
 să se ră zbune: motivul ră zbună rii este și acesta valabil pentru a tortura.
 ră spâ ndirea ideii de teroare în comunitate: acest fapt are loc, de
obicei, într-un regim dictatorial. Orice persoană îndră znește să se
ridice împotriva regimului este torturat fă ră milă . Victima fie este ucisă ,
fie trimisă în comunitate cu semne psihice sau fizice ale torturii. Acest
lucru trezește teroare în râ ndul comunită ții, nimeni ne mai îndră znind
să ridice vocea împotriva regimului.
 distrugerea personalită ții: există mereu oameni care sunt înzestrați cu
calită ți de lider. Aceștia au puterea să se ridice împotriva regimurilor
dictatoriale și reușesc și mobilizarea altor oamenii pentru a se ridica
împotriva acestuia. Astfel de persoane sunt identificate, arestate și mai
apoi torturate în așa fel încâ t să devină "morți vii". Gâ ndurile,

1
ro.wikipedia.org
5
 comportamentul și sentimentele sunt total schimbate. Se produce
astfel, pierderea încrederii în sine.
Orice formă de tortură poate să aibă consecințe mentale, fizice și
sociale asupra victimei. Astfel, clasifică m tortura în :
 Tortură fizică ;
 Tortură psihologică , sau tortura albă .
Metodele fizice de tortură sunt metodele care induc disconfort, durere
și disfuncții în diferitele pă rți ale corpului. Scopul torturii nu este uciderea
victimelor. Pentru acest motiv, torționarul are grijă ca persoanaa să nu moară
în timp ce este torturată . De asemenea, este necesar ca semnele torturii să nu
fie ușor vizibile la un control atent. Însă , în pofida tuturor precauțiilor, tortura
fizică lasă semne în urmă care conduc la descoperirea acesteia.
Tortura fizică se poate întâ lni în multe forme, dar cele mai frecvente
variante ale ei sunt1:
1.Tortura fizică care cauzează dureri extreme
Bă taia este procedeul cel mai comun de tortură folosit de că tre
torționari. Bă tă ile devin dure câ nd sunt folosite cabluri,curele, lanțuri, sau
alte instrumente. De asemenea, sunt considerate bă tă i severe loviturile cu
piciorul. Prin urmare, bă tă ile simple înseamnă lovirea unei persoane în pă rți
mai puțin sensibile ale corpului și care nu provoacă pagube interne sau
externe mari.
Falanga reprezintă bă tă ile severe la tă lpile picioarelor. Acest mod de
tortură descris separat este una dintre principalele modurii de tortură
folosite în lume. Acest mod de tortură are consecințe imediate, dar și pe
termen lung, uneori determinâ nd dizabilită ți chiar și pentru câ țiva ani.
Tortura degetelor este o modalitate de tortură ce constă în așezarea
unor creioane sau obiecte similare între degetele victimelor care apoi sunt
apă sate.
Suspendarea presupune suspendarea victimei de picioare sau brațe. De
asemenea, aceasta poate fi suspendată de pă r. Suspendarea, de regulă este
folosită împreună cu alte modalită ți de tortură (bă tă i severe, șocuri electrice,
falangă , etc.)
Expunerea la frig a victimei constă în expunerea acesteia la diferite
temperaturi negative. Victima poate fi forțată să doarmă pe o podea rece, sau
poate să fie obligată să stea dezbră cată în frig.
Expunerea la că ldură reprezintă împrejurarea în care victima este
forțată să stea mai multe ore consecutive sub soare. De asemena aceasta

1
ro.wikipedia.org
6
poate să fie forțată să stea aproape de un foc. Stingerea unor țigă rilor pe
corpul victimelor este cea mai comună dintre metodele de acest tip.
Provoacare de iritații constă în punerea în contact cu anumite prafuri
care provoacă iritații (spre exemplu, praful de ardei iute ori sarea sunt
aplicate pe pă rțile sensibile ale corpului, pe răni etc).
Mersul obligatoriu ori așezarea pe obiecte ascuțite are în vedere
situația în care victima este obligată să meargă fă ră încă lță ri pe o suprafață cu
cioburi, pioneze sau ace.
Tortura dentală se produce atunci câ nd dinții sănă toși pot fi scoși cu
forcepsul sau rupți. Victima poate fi obligată să mestece lemn, piatră ori piese
de metal.
Tortura cu ajutorul pă rului este și aceasta destul de uzitată . Victima
poate fi tâ râ tă sau trasă de pă r. Pă rul uneori este tuns scurt sau ras. Uneori
acesta poate fi chiar scos sau ars.
Crestarea cu cuțitul- hainele victimei sunt îndepă rtate, iar pe corp sunt
fă cute zgâ rieturi cu lame, un cuțit sau obiecte asemă nă toare. Praf de ardei
iute ori suc de lă mâ ie poate fi de asemenea aplicat pe ră ni.
Pozițiile forțate sunt acel tip de tortură în care victima poate fi obligată
să stea în anumite poziții anormale pentru câ teva ore.
2.Tipuri de tortură care determină moarte imediată sau frică
Tortura cu șocuri electrice implică de obicei folosirea pă rților sensibile
ale corpului (organele genitale, sfâ rcurile). Uneori este aplicat în gură , fiind în
acest fel foarte greu de detectat. Uneori, persoana este dezbră cată , legată de o
bară de metal și electrocutată , astfel încâ t să resimtă șocul în întregul corp. De
asemenea, există situații în care victima este stropită cu apă pentru ca
magnitudinea șocului electric să fie mai ridicată .
Sufocă rile/asfixierile sunt situațiile în care victima este sufocată în
multe feluri, atâ t de ră u încâ t poate simți moartea aproape. Torționarul
oprește însă sufocarea cu puțin înainte să intervină moartea. Sufocarea se
poate realliza astupâ nd gura și nasul victimei, imobilizâ ndu-l astfel încâ t să nu
se mai poată mișca. Atunci câ nd capul victimei este scufundat în apă , vomă ,
urină , sâ nge, etc. metoda poartă denumirea de “submarin ud”.
Simularea execuției este o metodă des raportată și poate fi realizată în
multe modalită ți. Torționarii leagă victima la ochi, o imobilizează și i se spune
că un vehicul va trece peste el și că îl va omorî. Aceasta aude motorul pornind
și venind spre el în viteză . După ce se apropie mult, autovehiculul se oprește.
3. Tipuri de tortură care cauzează epuizare extremă
Epuizarea fizică este modalitatea de tortură în care victimele sunt
determinate sa facă gimnastică pentru o perioadă de timp îndelungată . Cea

7
mai des folosită metodă de acest tip este poziția în care persoana stă cu
brațele ridicate în unghi de 90 grade, ținâ nd greută ți în mâ nă .
Munca forțată - victima este silită să muncească din greu fă ră să
primească mâ ncare sau apă .
4. Tipuri de tortură care cauzează mutilări, desfigurări și dizabilități
permanente
Telefonul reprezintă bă taia simulată împotriva urechilor cu ajutorul
palmelor. Acestă metodă produce ruperea membranei timpanului și implicit
pierderea auzului.
Mutilă rile constrau în tă ierea ori ciopâ rțirea urechilor, a nasului, a
degetelor,etc.
Desfigură rile se por produce și prin stropirea feței victimei cu acizi sau
alte corozive.
Tortura mentală - Metodele psihologice ale torturii pot fi clasificate
în:
1.Tehnici de deprivare - cum sugerează și numele, victimele sunt private de
numeroase lucruri ce le sunt necesare, motiv pentru care, acestea sunt
torturate mental. Victima poate fi lipsită de anumiți stimuli precum sunet,
lumină etc. De asemenea poate fi lipsită de anumite percepții astfel încâ t va fi
confuză și dezorientată . O altă deprivare poate fi cea socială , în care victimei îi
este interzis să aibă vizite, sau să desfă șoare ritualuri religioase. Deprivarea
de nevoile primare este și aceasta încadrată aici (deprivă ri de mâ ncare, de
aer, apă , de haine, de facilită ți medicale etc.).

2. Tehnicile de coerciție - victima este obligată să comită fapte sau să fie

martora unor evenimente care au ca obiectiv torturarea ei mentală . Una
dintre metodele de acest tip este metoda “alegerii imposibile”, victima fiind
obligată să aleagă dintre două variante care au aceleași rezultat.
3. Tehnicile de comunicare - victima este torturată mental fiind expusă la o
multitudine de comunică ri false, confuze și contradictorii, precum: psiholigia
inversă , informarea greșită , etc.
Consecințele torturii
Consecințele torturii pot fi clasificate în mare în:
 consecințe fizice;
 consecințe psihice;
 consecințe sociale.

8
 Printre consecințele fizice se regă sesc: escoriații, vâ nă tă i, hematoame,
lovituri la cap, la piept, infecții, mutilă ri ale pă rților corpului, desfigură ri ale
feței, simptome somatice etc.
Cu privire la sechelele psihologice, printre cele mai frecvente sunt:
depresii, anxietă ți, durei de cap, dereglă ri ale somnului, pierderi de memorie,
sentimente de nerealizare etc.
În privința consecințelor sociale cele mai importante sunt :
a) Stigmatul social este împrejurarea în care victimele pot fi catalogate ca
tră dă tori ori ca anti-naționaliști. Aceste situații pot avea un impact negativ pe
o perioadă îndelungată sau pe o perioadă scurt asupra victimei și asupra
familiei acesteia.
b) Locul de muncă este și acesta un aspect important. Victima poate fi
concediată ori poate avea dificultă ți în a-și gă si un loc de muncă , chiar dacă ar
fi un bun angajat.
c) Cu privire la activită țile zilnice victimele torturii și membrii familiei
acestora pot să înfrunte multe aspecte negative în viața lor. Ar putea fi
respinși, evitați, sau chiar criticați de comunitatea în care tră iesc.
Prin urmare, nu doar, durerea fizică și dizabilită țile reamintesc victimei
evenimentele tră ite, dar și repercusiunile sociale fac acest lucru. Este un cerc
vicios, în care evenimentele tră ite reapar, iar victima suferă o perioadă lungă
după petrecerea acestora.

Condiții preexistente
A. Obiectul juridic
Infracțiunea de tortură are atat un obiect juridic principal, câ at și un
obiect juridic secundar.
Obiectul juridic principal este reprezentat de relațiile sociale
referitoare la înfă ptuirea justiției, relații care sunt afectate prin provocarea
unor suferințe puternice sau a unor dureri psihice sau fizice pentru atingerea
unuia dintre scopurile mai sus menționate.
În mod secundar, este protejată să nă tatea, integritatea corporală ,
libertatea psihică și fizică , etc a persoanei torturate1.
De asemenea, avand în vedere subiectul activ al acestei infractiuni,
faptul că acesta trebuie să fie un funcționar public care exercită o funcție care
implică exercițiul autorită ții de stat, sunt lezate și relațiile de serviciu, motiv
pentru care fapta poate fi încadrată și în această categorie.
B. Obiectul material
1
C. Rotaru, V. Cioclei- Drept penal, Partea specială II, editura C.H.Beck, București, 2016,
pag.157.
9
 Infracțiunea de tortură nu are obiect material principal. Totuși, dacă ne
raportă m la modalitatea concretă de să vâ rsă re a faptei, poate fi întâ lnit în
anumite împrejură ri un obiect material secundar. Atunci câ nd activitatea
infracțională privește în mod direct corpul persoanei acesta este și obiectul
material secundar al infracțiunii.
C. Subiecții infracțiunii
a) Subiectul activ al infracțiunii de tortură este circumstanțiat, acesta
putâ nd fi doar un funcționar public care exercită o funcție ce implică exercițiul
autorității de stat ori o persoană care acționează cu consimță mâ ntul tacit sau
expres al acestuia ori la instigarea lui.
Participația penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare și
complicitate.

b) Subiectul pasiv în cazul infracțiunii de tortură este statul, în

calitatea acestuia de titular al înfă ptuirii justiției.
În ceea ce privește subiectul pasiv secundar, acesta peste persoana
că reia i se cauzează suferințele psihice sau fizice, fă ră a exista vreo
circumstanțiere pentru acesta. În majoritatea cuzelor aflate în fața Curții
europene a drepturilor omului în care este reținută infracțiunea de tortură ,
subiectul pasiv secundar este o persoană deținută ca urmare a unei
condamnă ri, arestată preventiv ori o persoană cercetată într-o cauză penală .
În situația în care există o pluralitate de subiecți pasivi, aceasta va
determina reținerea unei pluralită ți de infracțiuni.

Conținutul constitutiv al infracțiunii

A. Latura obiectivă
a) Elementul material al laturii obiective în cazul infracțiunii de
tortură se realizează printr-o fatpă ce constă în provocarea unei persoane a
unor puternice suferințe fizice sau phivice prin acte de violență .
Potrivit spuselor reclamanului, în cea de-a doua zi de detenție a fost
dezbrăcat, a fost imobilizat cu mâinile la spate și a fost prins de mâini într-o
formă de tortură cunoscută sub denumirea de „spânzurătoarea palestiniană”.
În perioada în care el era spânzurat, agenți ai poliției i-au conectat electrozi la
oganele genitale și în timp ce îl electrocutau aruncau apa peste el. În tot acest
timp, el a fost ținut legat la ochi. Activitatea de torutură a continuat
aproximativ treizeci și cinci de minute. (CEDO, Cameră , cauza Aksoy c. Turcia,
hotă râ rea din 18 decembrie 1996, parag. 63; Marea Cameră , Aydin c. Turcia,
Hotă râ rea din 25 septembrie 1997, parag. 82)1
1
Alexandru Boroi- Drept penal, Partea specială, editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 396.
10
 Fapta poate prezenta în concret multiple modalită ți de realizare a
elementului material, atâ t prin acțiuni, câ t și prin inacțiuni.
Durerea sau suferințele pe care le provoacă persoanei trebuie să fie
puternice. Avâ nd în vedere că legea nu prevede cum poate fi cuantificată
intensitatea suferinței fizice sau psihice, ră mâ ne la aprecierea instanței,
raportat la toate împrejură rile reținute în cauza respectivă , dacă această
condiție este îndeplinită .
Dacă cerința legii nu este îndeplinită , fapta poate fi incadrată drept altă
infracțiune (supunerea la rele tratamente, purtare abuzivă , loviri sau alte
violențe, amenințare, etc.). Nu are importanță daca suferințele provocate sunt
psihice sau fizice. De asemenea, metodele sau mijloacele prin intermediul
că rora sunt provocate aceste suferințe nu sunt relevante pentru încadrarea
faptei drept infracțiune de distrugere.
Pentru descrierea elementului material al infracțiunii de distrugere,
legiuitorul a ales o exprimare cuprinză toare, folosind termenul faptă. Astfel,
nu a fost condiționată existența infracțiunii de tortură de nicio împrejurare,
exceptâ nd-o pe cea referitoare la provocarea unei suferințe puternice, în așa
fel încâ t să fie sancționate toate modalită țile în care se poate manifesta
tortura.
Cu toate acestea, chiar dacă textul de lege nu prevede, pentru a fi
sancționată ca infracțiune de tortură suferințele psihice sau fizice trebuie
provocate prin activită ți care se întind pe o durată de timp, chiar și mică (dacă
suferința este extrem de puternică ) ori să se repete1 .
Încadrarea unei fapre ca fiind infracțiune de tortură se poate realiza
doar dacă aceasta se circumscrie și celorlalte condiții instituite de textul de
lege.
Condițiile enumerate sunt prevă zute în mod alternativ, astfel că ,
îndeplinirea orică reia dintre acestea poate conduce la încadrarea precizată
anterior.
Prima dintre condiții este aceea ca fapta să se realizeze în scopul
obținerii de informații sau declarații de la o persoană supusă suferințelor sau
de la o terță persoană.
Ipoteza se referă la situația în care o persoană urmează să dea
declaratii într-o anumită cauză . Nu are relevanță calitatea pe care acesta o are
în cadrul litigiului. Acesta poate fi martor, suspect, inculpat, persoană
vă tă mată , ori poate doar deține anumite informații ce sunt considerate
necesare pentru soluționarea unei situații juridice sau a unei cauze.

1
C. Rotaru, V. Cioclei- Drept penal, Partea specială II, editura C.H.Beck, București, 2016,
pag.158.
11
 Suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele
existente în cauză , rezultă bă nuiala rezonabilă că a să vâ rşit o faptă prevă zută
de legea penală 1.
Inculpatul este persoana împotriva că reia s-a pus în mişcare acţiunea
penală și devine parte în procesul penal2.
Persoana vă tă mată este persoana care a suferit o vă tă mare fizică ,
materială sau morală prin fapta penală 3
Informațiile ori declarațiile pot să fie utile soluționă rii nu doar a unor
cauze penale, ci și civile, de dreptul muncii, administrative, etc.
De asemenea, fapta poate fi comisă și dacă obținerea de informații
poate fi utilă în vederea derulă rii unei proceduri care nu se află încă în fața
instanței. Spre exemplu, fapta poate fi să vâ rșită la momentul efectuă rii unei
inspecții a organelor fiscale4.
Infracțiunea de tortură poate fi comisă și împotriva unei alte persoane,
nu doar împotriva aceleia care urmează să furnizeze informațiile sau să dea
declarațiile (spre exemplu, un membru de familie).
Cea de-a doua condiție ce poate fi îndeplinită pentru încadrarea faptei
drept infracțiune de tortură este ca aceasta să fie să vâ rșită în scopul ca o
persoană să fie pedepsită pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a
comis ori este bănuită că l-a comis.
Această ipoteză a fost incriminată pentru a consacra faptul că o
persoană poate fi pedepsită pentru comiterea unor acte, chiar și ilicite, doar
de că tre organele abilitate de stat în acest sens, impunâ ndu-se respectarea
prevederilor legale.
Poate fi reținută infracțiunea de tortură în această modalitate în
situația în care un deținut nu ar respecta regulile de igienă în celulă , fiind din
această cauză supus la suferințe fizice sau psihice, de că tre persoana care se
ocupă cu paza deținuților.
Nu este absolut necesar ca actul incriminat să fie grav, ceea ce
interesează este conduita subiectului activ.
Chiar și în această modalitate, infracțiunea de tortură poate fi săvâ rșită
cu privire la o altă persoană . Spre exemplu, o persoană poate fi supusă
acestor suferințe pentru a fi pedepsită pentru una sau mai multe fapte comise
de un membru de familie.

1
Noul cod de procedură penală – art. 77.
2
Ncoul cod de procedură penală - art.82
3
Noul cod de procedură penală – art. 79.
4
C. Rotaru, V. Cioclei- Drept penal, Partea specială II, editura C.H.Beck, București, 2016,
pag.158.
12
 Actul să vâ rșit de că tre persoana că reia îi sunt provocate suferințe
puternice sau de că tre o altă persoană nu trebuie să fie dovedit. Pentru a da
această încadrare faptei este suficientă o simplă banuială , astfel cum prevede
textul legal.
A treia condiție care poate determina această încadrare a faptei are în
vedere scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra unei persoane ori
de a intimida sau de a face presiuni asupra unei terțe persoane.
Această modalitate a infracțiunii se suprapune parțial cu prima dintre
situațiile analizate, cea prevă zută la alin. (1) lit. a). Astfel, dacă presiunile sunt
efectuate pentru obținerea unor declarații, se va reține prima modalitate a
infracțiunii.
În cazul în care intimidarea ori presiunile sunt exercitate pentru
atingerea altor scopuri va putea fi reținută această modaliate a infracțiunii de
torutură . Spre exemplu, presiunile sunt realizate pentru retragerea plâ ngerii
prealabile, renunțarea la pretențiile civile, împă care, etc.
Ș i această modalitate a infracțiunii are puncte în comun cu infracțiunea
de cercetare abuzivă și cea de influențare a declarațiilor, explicațiile oferite
mai sus gă sindu-și aplicabilitatea și în acest caz.
Ca și cele două modalită ți descrise mai sus suferințele pot fi cauzate
persoanei de la care se dorește o anumită conduită ori față de o terță
persoană .
Ultima situație care poate încadra astfel fapta, este reprezentată de
orice motiv bazat pe orice formă de discriminare. Avâ nd în vedere textul legal
discriminarea poate fi de orice natură .
Discriminarea este acțunea ce presupune un tratament nedrept, diferit
față de persoane avâ nd ca motiv apartenența acestora la un anumit grup
social. Există mai multe manifestă ri de comportament discriminatoriu, dar
toate au în comun faptul că implică o anumită formă de respingere sau de
excludere1.
Acesta poate avea la bază temei de sex, naționalitate, rasă , convingere
religioasă , orientare politică , situație financiară , etc.
Infracțiunea de purtare abuzivă va fi absorbită de că tre infracțiunea de
tortură , prima dintre acestea fă câ nd parte din capitolul infracțiunilor de
serviciu, care nu presupune o intensitate a violențelor atâ t de ridicată astfel
încâ t să provoace puternicele suferințe fizice sau psihice la care face referire
art. 282 Cod Penal.
Alin. (6) al articolului ce reglementează tortura prevede o cauză a că rei
existență conduce la excluderea infracțiunii, care are în vedere că nu
1
www. wikipedia.org
13
constituie tortură suferințele sau durerea provocate exclusiv de sancțiuni
legale și care sunt indispensabile acestor sancțiuni, ori sunt chiar provocate
de ele.
Această mențiune prevă zută de alin. (6) conduce la întă rirea ideii că
mă surile instituite de lege (pedepsele principale, accesorii, complementare,
mă surile de siguranță , masurile educative) provoacă , în mod inerent un
anumit grad de suferință , neputâ nd fi încadrate drept infracțiune de torutură ,
atâ t timp câ t nu este depă șită limita “firească ” a durerilor provocate. Textul
preia dispozițiile primului articol din convenția împotriva torturii.
Potrivit alin. (5) al art. 282 Cod penal nicio stare de excepție nu poate fi
invocată pentru a justifica infracțiunea de tortură .
Textul legal enumeră astfel de situații ce ar fi putut fi evidențiate
pentru a înlă tura caracterul infracțional al faptei, tocmai în ideea de a nu
ajuge să fie folosite pentru a scuza un comportament infracțional atâ t de grav
(instabilitatea politică internă , starea de ră zboi, amenințarea cu ră zboiul).
În aceeași mă sură , ordinul superiorului ori al unei alte autorită ți nu
constituie cauză justificativă în privința infracțiunii de tortură . Ș i acest text
este tot o transpunere a textului din Convenția împotriva torturii, mai exact
art. 2 din aceasta.

b) Urmarea imediată în cazul infracțiunii de tortură este scindată într-

o urmare imediată principală si o urmare imediată secudară .
Urmarea imediată principală constă în starea de pericol creată pentru
înfă ptuirea justiției.
În varianta descrisă în primul alineat, urmarea imediată secudară
constă în suferințele psihice sau fizice cauzate victimei. Această acțiune de
tortură implică existența unei suferințe extreme, dusă pâ nă la limita
posibilită ților orică rei persane de a suporta o asemenea acțiune1.
Este necesar a fi precizat că aceste suferințe nu trebuie să se încadreze
în conținutul constitutiv al infracțiunii de vă tă mare corporală (art. 194 Cod
penal), deoarece în această situație se va reține alin. (2) al art. 282 Cop penal.
Mai grav, dacă fapta a avut ca urmare imediată moartea victimei va fi
reținut alin. (3) al textului legal.

c) Legătura de cauzalitate rezultă , ca regulă , din materialitatea faptei

avâ nd în vedere coincidența ce există între modalită țile elementului material
și urmarea imediată produsă .
1
Alexandru Boroi- Drept penal, Partea specială, editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 396.
14
 În ceea ce privește urmă rile imediate secundare care pot apă rea,
legă tura de cauzalitate trebuie dovedită . Cu privire la sarcina probei însă ,
trebuie fă cute câ teva preciză ri.
În vederea soluționă rii acesor litigii este important a se ține cont de
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului atunci câ nd o persoană
invocă faptul că a suferit vă tă mă ri în perioada în care aceasta de afla la
dispoziția autorită ților statale.

B. Latura subiectivă
Infracțiunea de tortură poate fi comisă cu intenție în ambele modalită ți
ale acesteia: atâ t cu intenție directă câ t și cu intenție indirectă .
Este necesar ca autorul să aibă reprezentarea faptelor sale, să înțeleagă
că folosește mijloace susceptibile de a provoca suferințe deosebite, psihice ori
fizice, și să urmă rească ori să accepte producerea/ posibilitatea producerii
acestor suferințe.
Scopul la care se referă legiuitorul, analizat în cadrul laturii obiective
completează însă și laura subiectivă .
În ceea ce privește comiterea faptei pe motiv de discriminare, ultima
dintre situațiile enumerate de cod, este necesar a fi remarcată existența unui
mobil care face parte din structura infracțiunii.
Raportâ ndu-ne la modalită țile agravate, trebuie ca urmă rile
suplimentare produse să se datoreze unei forme de culpă a fă ptuitorului.
Astfel, forma de vinovă ție pentru aceste situații este praeterintenția.
Pentru a fi înlă turată vinovă ția nu poate interveni orice cauza
justificativă , deoarece teza a doua a alin. (5) exclude ordinul superiorului sau
al unei autorită ți dintre cauzele ce pot înlă tura caracterul nejustificat al faptei.
Celelalte cauze justificative (constrangerea fizică sau morala,
iresponsabilitatea, beția involuntară completă ) își pă strează eficiența și în
cazul acestei infracțiuni.
Formele infracțiunii
A. Actele preparatorii
Actele preparatorii pot exista în cazul infracțiunii de tortură , însă
acestea nu sunt incriminate. Totuși, în cele mai multe dintre situații aceasta se
să vâ rșește spontan.
B. Tentativa
Tentativa poate fi întâ lnită atâ t sub forma întreruperii activită ții
infracționale (tentativă improprie) câ t și sub forma neproducerii rezultatului
(tentativă proprie).

15
 Potrivit alin. (4), tentativa la infracțiunea de tortură în varianta tip se
pedepsește. Convenția împotriva torturii prevede în art. 4 pct. 1obligația
statelor de a sancționa tentativa în cazul infracțiunii de tortură 1.
Va fi să vâ rșită o tentativă la infractiunea de tortură atunci câ nd, de
exemplu, fă ptuitorul intenționâ nd să supună victima unor puternice suferințe
fizice prin conectarea unor electrozi la corpul acesteia, în vederea
electrocută rii ei este împiedicat o defecțiune tehnică . În aceste condiții
fă ptuitorul nu poate să continue activitatea infractionala (să provoace șocuri
electrice victimei). Dacă după legarea electrozilor la corpul victimei aceasta
suferă șocurile, fapta va constitui infracțiunea consumată prevazuta de art.
282 Cod peal., deoarece activitatea fă ptuitorului a produs urmarea imediată
necesară pentru reținerea infracțiunii (producerea unor puternice suferințe
fizice).
C. Consumarea
Infracțiunea de tortură se consumă în momentul în care este să vâ rșită
fapta prin care se provoacă persoanei o suferință puternică , în vederea
atingerii unuia dintre scopurile prevă zute de lege.Acesta este momentul în
care se crează starea de pericol pentru înfă ptuirea justiției, precum și
momentul în care se încalcă drepturile omului.
D. Epuizarea
Infracțiunea de tortură se poate comite în formă continuată sau poate
să îmbrace forma unei infracțiuni progresive. În aceste cazuri epuizarea are
loc la momentul comiterii ultimului act din componența activită ții
infracționale, respectiv odată cu producerea ultimului rezultat.
Modalită țile infracțiunii de tortură
Modalită țile normative simple ale infracțiunii de tortură sunt cele
prevă zute de art. 282 alin. (1) Cod penal. Modalită țile normative agravate ale
acestei infracțiuni sunt instituite de art. 282 alin. (2) și (3) Cod penal.
A. Prima variantă agravată
Această variantă agravată are în vedere producerea unei vă tă mă ri
corporale persoanei vă tă mate.
Pentru a înțelege această instituție este necesară cunoașterea
conținutului articolului 194 Cod penal. Această infracțiune este absorbită de
cea de tortură în formă agravată .
Trebuie precizat faptul că în cazul în care autorul are drept scop
producerea uneia dintre urmă rile prevă zute la art. 194 alin. (1) Cod penal se
va reține concurs între infracțiuea de tortură în formă tip și infracțiunea de
1
C. Rotaru, V. Cioclei- Drept penal, Partea specială II, editura C.H.Beck, București, 2016,
pag.161.
16
vă tă mare corporală în varianta agravată prevă zută de art. 194 alin. (2) Cod
penal.
Infracțiunea de vă tă mare corporală se poate comite atâ t prin acte de
violență ori lovire (loviri, înjunghieri), câ t și prin acte de nonviolență
(otră virea mâ ncă rii, infectarea apei, etc.)1.
În ceea ce privește urmarea imediată , aceasta diferențiază infracțiunea
de loviri și alte violențe de infracțiunea de vă tă mare corporală . Aceasta poate
consta în:
 Producerea unei infirmități
Infirmitatea poate fi atâ t fizică câ t și psihică .
Infirmitatea fizică reprezintă starea anormală , ce are un caracter
permanent, victima fiind în imposibilitate de a-și mai folosi corpul în
mod normal.
Infirmitatea se poate concretiza fie în pierderea unui organ sau
al unui simț, fie prin încetarea funcționă rii acestora.
Prin pierderea uneui organ se înțelege pierderea unei pă rți din
corp prin intermediul că reia se realizează funcții vitale ori utile vieții.
Desprinderea organului de corp se poate realiza atâ t direct prin
realizarea elementului material al infracțiunii, câ t și prin intermediul
unei intervenții chirurgicale. Tortura, în această formă agravată , se va
menține chiar dacă a fost pierdut întregul organ (ambele picioare-
aparat locomotor, ambii ochi- organ vizual) ori doar o parte a acestuia
(un rinichi, un plă mâ n).

Pierderea unui simț are în vedere pierderea uneia dintre

facultă țile oamenilor de a percepe impresii din lumea exterioară (vă zul,
mirosul, auzul, gustul, pipă itul). Pierderea unui simț se va reține și
atunci câ nd se produce dispariția, dar și atunci câ nd doar se
diminuează capacitatea victimei de a vedea, de a auzi, de a percepe
mirosul și gustul substanțelor, ori particularită țile palpabile ale
corpurilor.
Încetarea funcționă rii unui simț sau organ reprezintă punerea în
imposibilitate a unui organ sau a unui simț de a-și îndeplini funcția. Se
ia în considerare situația în care simțul sau organul se pă strează , însă
funcția nu mai poate fi îndeplinită .
Infirmitatea psihică reprezintă situația în care victima care a
suferit un traumatism psihic a pierdut parțial sau total controlul
activită ților sale.
 Leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane care au
necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale
1
Alexandru Boroi- Drept penal, Partea specială, editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 76.
17
 Gravitatea vă tă mă rii, în această situație, este determinată de
numă rul mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Un prejudiciu estetic grav și permanent
Această situație are în vedere schimbarea înfă țișă rii normale a
persoanei prin că pă tarea unui aspect neplă cut (desfigurare, mutilare,
deformarea corpului, etc.).
Gravitatea și permanența sunt două caracteristici ale
prejudiciului estetic, consacrat de dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. c) din
Codul penal, evidențiate în jurisprudență și reliefate în numeroase
râ nduri de că tre instanța supremă . Aceste caracteristici ale
prejudiciului estetic au în vedere faptul că ipoteza vizată de legiuitor în
art. 194 alin. (1) lit. c) Cod penal nu vizază și prejudiciul estetic
temporar ce se remediază fă ră intervenție, pe cale naturală , și nici
situația în care ascunderea unui astfel de prejudiciu se realizează
printr-o proteză , deoarece aceasta nu echivalează în toate cazurile cu
înlă turarea lui. Astfel, leziunile care au condus la o dizarmonie a feței
ce nu poate fi înlă turată printr-o intervenție chirurgicală , putâ ndu-se
numai ameliora aspectul cicatricilor, este considerat un prejudiciu
estetic grav și permanent.
Avortul
Pentru a fi încadrată drept vă tă mare corporală în această
variantă , fapta trebuie să fi fost comisă de o persoană care cunostea
starea de graviditate a victimei ori să fi putut prevedea existența
sarcinii.
 Punerea în primejdie a vieții persoanei
Prin acesta se înțelege împrejurarea în care, prin activitatea sa,
fă ptuitorul a creat posibilitatea concretă ca victima să își înceteze viața.
În cazul în care fă ptuitorul al urmă ri acest rezultat sau ar accepta
producerea lui ne-am afla în prezența infracțiunii de omor în formă
tentată .

B. Cea de-a doua varaintă agravată

Acestă modalitate agravată corespunde împrejură rii câ nd tortura a
avut ca urmare moartea victimei. În această situație infracțiunea de tortură va
absorbi infracțiunea de loviri sau vă tă mă ri cauzatoare de moarte.
Trebuie precizat că nici în această situație, fă ptuitorul nu trebuie să
urmă rească sau să accepte rezultatul produs. Pentru reținerea acestei
modalită ți forma pe care trebuie să o îmbrace vinovă ția este culpa.

18
 Sancțiuni
Avâ nd în vedere ca art. 4 pct. 2 din Convenția împotriva torturii
stipulează că statele trebuie să trateze infracțiunea de tortură ca fiind pasibilă
de pedepse corespunză toare, raportat la gravitatea ei1.
Astfel, varianta tip a infracțiunii de tortură este sancționată cu
pedeapsa închisorii cuprinsă între 2 și 7 ani ală turi de care se aplică peseapsa
complementară a interzicerii exercită rii unor drepturi.
Varianta agravată prevă zută de alin. (2) prevede ca sancțiune pedeapsa
închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercită rii unor drepturi. Se poate
remarca faptul că , limitele pedepsei închisorii sunt mai mari decâ t cele
prevă zute pentru infracțiunea de vă tă mare corporală în varianta tip și egală
cu cea prevă zută la alin. (2) al art. 194.
În alin. (3) ce prevede o altă variantă agravată este stabilită pedeapsa
închisorii între 15 și 25 de ani ală turi de pedeapsa complementară a
interzicerii exercită rii unor drepturi. Se observă că și în cazul omorului
calificat pedepsa închisorii în acest cuantum este prevă zută alternativ cu
pedeapsa detențiunii pe viață .
Pedepsele mari stabilite de legiuitorul româ n pentru infracțiunea de
tortură au fă cut obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Această
exceptie a fost respinsă de Curtea Constituțională în anul 2005.

1
C. Rotaru, V. Cioclei- Drept penal, Partea specială II, editura C.H.Beck, București, 2016, pag.161.

19