VIOLATORUL IN SERIE

CERCETAREA

• NCAVC a condus cercetări asupra autorilor de infracţiuni seriali violenţi încă din anul 1978. Violatorul
în serie vatămă vieţile unui număr neştiut de victime şi este responsabil pentru cheltuirea de bani, timp
şi forţă de muncă de către comunitatea de aplicare a legii. • Prezentului studiu a fostefectuat pe un
numar de 41 de violatoriin serie

CARACTERISTICILE AUTORULUI ŞI ALE VICTIMEI

• Membrii ai NCAVC (Centrul National de Analiza a Infractiunilor violente )şi alţi agenţi speciali F.B.I.
selectaţi au condus fiecare dintre cele 41 de interviuri. Înainte de conducerea interviurilor, toate
documentele disponibile, incluzând rapoarte de investigaţii ale poliţiei, declaraţii ale victimelor,
procesele verbale anterioare sentinţei, evidenţele medicale şi de sănătate mentală şi evidenţe
pertinente ale penitenciarelor, au fost examinate. Interviurile au fost deschise şi nu au fost structurate şi
au variat între 4 ore şi jumătate şi 12 ore şi jumătate.

CINE ESTE VIOLATORUL IN SERIE

• Cine este violatorul în serie? • La ce vârstă începe să agreseze şi cum îşi alege victimele sale? • Ce
altetipuri de activităţi deviante sexuale paractică?

STRUCTURA DEMOGRAFICĂ A VIOLATORULUI ÎN SERIE

• Vârsta Eşantionul a constat în 35 de bărbaţi de rasă caucaziană, 5 bărbaţi afroamericani şi unul

hispanic. La momentul interviului, vârstele subiecţilor variau între 23 şi 55 de ani, cu o medie de vârstă
de 35,2 ani. Vârsta medie a subiecţilor la momentul primului, a celui intermediar şi a ultimului viol era
de 21,8 ani, 25,8 ani şi respectiv 29 ani.

Varsta

• Cel mai tânăr violator intervievat de asemenea agresase o scurtă perioadă de timp înainte de a fi
arestat. Acest violator, avea 20 de ani când a fost prins pentru o serie de 12 violuri comise într-o
perioadă de 3 luni.

Locuri de muncă

• Douăzeci (54%) din cei 37 care au răspuns au descris istoricul locurilor de muncă ca fiind „în general
stabile”, 14 (38%) persoane au declarat că aceasta erau „instabile”, iar 3,(8%) s-a caracterizat ca fiind
„neangajaţi cronici”. Persoanele respondente au declarat că la momentul celei mai recente arestări, ei
erau angajaţi la ultimul serviciu de o perioadă medie de 2,4 ani. Aceştia deţinuseră de la una la 35 locuri
de muncă, cu o medie de 5,4 locuri de muncă din 1970 . Ei au declarat venituri anuale cuprinse între
5000$ şi 52000$ cuo medie de 16446$ pe an. • Mărimea eşantionului deseori variază datorită
informaţiilor lipsă
• Tipurile de locuride muncă deţinute de cătreviolatori includeau munci necalificate (ex. muncitori),
poziţii calificate(ex.tehnician cardiovascular) şi ocupaţii de gulere albe (ex.manager de firmă). Deosebit
de interesant este faptul cămajoritatea violatorilor în serie erau stabili în ceea ce priveşte locul de
muncă; doar o mica minoritate erau neangajaţi permanenţi. Cu câteva excepţii, violatorii în serie erau
angajaţi la momentul comiterii agresiunilor lor.

Istoricul marital,relational

Douăzeci şi nouă (71%) din cele 41 de persoane respondente fuseseră căsătorite cel puţin o dată, cu 14
dintre aceste persoane (34%) căsătorite mai mult de o dată. Aceste descoperiri au confirmat studiile
anterioare care arătau că statutul marital al unei persoane sau prezenţa relaţiilor sexuale liber
consimţite nu are legătură cu faptul dacă o persoană comite sau nu un viol. Toţi cu excepţia unui violator
intervievat participasera la activităţi sexuale liber consimţite. • Unul dintre violatorii în serie, “Mike”, a
comentat asupra ironiei violării deşi un partener care este de acord este disponibil cu uşurinţă. • R.
Rada, Clinical Aspects of the Rapists (Grune şi Staton, 1978)

TRECUTUL MILITAR

• Douăzecişi unu (51%) dintre cei 41 de violator I au servit în Forţele Armate. Dintre aceştia, 18 au fost în
forţele terestre şi toţi au fostau fost gradati. • Din cei 21 , 10 au primit lăsări la vatră onorabile şi ceilalţi
10 au primit lăsări la vatră altfel decâtonorabile. Informaţiile nu erau disponibile pentru un militar . •
Informaţiile despre performanţele militare au fostdisponibile pentru 18 militari; 9 dintre ei au declarat
căau întâlnit “dificultăţi ocazionale” în armată. Optau indicat că au fost acuzaţide comitere a unei fapte
penale în timpul serviciului.

TRECUTUL MILITAR

• Numărul mare de lăsări la vatră altfel decât onorabile şi incidenţa mare de probleme de natură
infracţională şi noninfracţionale experimentate de către cei intervievaţi este în concordanţă cu tiparul
general al comportamentului antisocial observat în trecutul violatorului în serie.

Inteligenta

• În 33 de cazuri, au fostdisponibile pentru examinare scoruriale testelor oficiale de inteligenţă.

Violatorii în serie au demonstrat un nivel neobişnuit de ridicat al inteligenţei generale. Doar4 (12%) au
avut scorurisub medie, în timp ce 12 (36%) au avut scoruri în zona de inteligenţă medie. Şaptesprezece
(52%) au avutscoruri peste medie, adică 9 (27%) au avut scorde “inteligenţă înaltă”, iar 8 (24%)
“superior” sau “foarte superior”. • inteligenta riddicata nu a actionatca un factor de cenzura.

Nivelul educational

• Nivelul de educaţie al bărbaţilor varia între 5 şi 17 ani, cuo medie de 11,3 anide educaţie oficială.
Douăzeci şi cinci (61%) din cele 41 de persoane respondente au obţinut o diplomă de echivalare a
studiilor sau o diplomă de absolvire a liceului, iar 9 (22%) deţineau fie o diplomă de licenţă sauuna
echivalentă.
Istoricul arestarilor sau recidiva

• Violatorii au declarat un istoric al condamnărilor diversificat, incluzând o varietate de fapte la regimul

proprietăţii, fapte de comportare indecentă sexuală, şi alte agresiuni de natură sexuală. Doar un violator
nu avusese arestări anterioare la momentul în care a fost reţinut pentru cele 3 luni în lanţ în cursul
cărora violase 12 femei . Majoritatea violatorilor (24 sau 58%) fuseseră instituţionalizaţi fie în centre
corecţionale (46%) fie în instituţii de sănătate mentală cel puţin o dată înainte de arestarea lor pentru
cele mai recente fapte.

TIPOLOGIA ACRESIUNILOR SEXUALE

Atunci când au fost întrebaţi despre agesiunile sexuale anterioare, persoanele respondente au declarat
că fuseseră condamnate în medie pentru 7,6 agresiuni sexuale, deşi acestea erau responsabile, în fapt,
pentru 27,8 agresiuni în medie. Agresiunile sexuale comise anterior de cele 38 de persoane respondente
au inclus doar viol (37%), doar fapte de comportare indecentă sexuală (8%), o combinaţie de viol şi
fapte de comportare indecentă sexuală (42%) şi „alte” tipuri de fapte (13%). Numărul real de agresiuni
sexuale comise de către violatori variau între 10 şi 78.

ALTE FAPTE DE NATURA PENALA

Conform persoanelor respondente, aceştia de asemenea fuseseră condamnaţi în medie pentru o

agresiune sexuală pe care aceştia nu o comiseseră). Cele mai obişnuite infracţiuni nonsexuale comise
cuprindeau furtul şi forţarea şi pătrunderea în locuinţă.

CONTACTUL CU FORTELE DE APLICARE A LEGII

• Majoritatea s-au predat fără a opune rezistenţă şi apoi când au fost interogaţi aproape jumătate au
recunoscut în întregime fapta. Până la ultima faptă, mai mult de jumătate dintre persoanele
respondente au încercat să nege vinovăţia lor. • Pentru ultima faptă, 30 (79%) dintre cele 38 de
persoane respondente au declarat predarea fără nici o rezistenţă, 3 (8%) au încercat să scape, 1 (3%) s-a
împotrivit fizic şi 4 (11%) au declarat „alte” tipuri de răspuns. • După arestare 21 (52%) din cele 40 de
persoane respondente au negat comiterea faptelor, 18 (46%) au mărturisit ca fiind responsabile, în timp
ce 1 (3%) şi-a calificat actul recunoaşterii prin minimalizarea vinei.

LOCUINTA

• La momentul primei, celei intermediare şi ultimei fapte, majoritatea persoanelor respondente locuiau
în locuinţe de familie tip garsonieră, deşi, de asemenea, o minoritate semnificativă locuiau în
apartamente. Într-un număr mic de cazuri, autorul era instituţionalizat la momentul faptei. Majoritatea
dintre violatori locuiau cu părinţii, soţii şi/sau copii sau cu un coleg de cameră. În timpul primei fapte,
doar 9 (22%) din cele 41 de persoane respondente locuiau singuri, în timpul violurilor intermediare, 10
(24%) din cele 41 de persoane respondente locuiau singure, iar la momentul ultimului viol, 9 (22%)
dintre cele 39 de persoane respondente locuiau singure.

STEREOTIPURI SOCIALE CONTRAZISE

• Aceste rezultate contrazic în mod clar stereotipurile populare care caracterizau violatorul în serie ca
fiind un singuratic, o peroană izolată care locuieşte singur şi care are un contact minim sau deloc cu
familia sa. Mai degrabă, majoritatea cazurilor, violatorul locuieşte fie cu părinţii săi fie cu soţia la
momentul comiterii faptelor.

AUTOTURISMUL

Violatorii în serie au folosit în mod frecvent un autovehicul în comiterea faptelor lor, fie pentru a ajunge
la locul faptei fie pentru a transporta victima. Au fost examinate tipul şi modalitatea de deţinere a
autovehiculelor folosite de către violatori în agresiunile lor. În nici o situaţie nu a fost implicat un
autovehicul furat. În majoritatea agresiunilor (62%) persoanele respondente au folosit propriile lor
autoturisme. În doar 7 (8%) violuri autorul a folosit autovehiculul victimei, în timp ce în 6 (7%) cazuri a
fost folosit de către violator un autovehicul închiriat.

• Cel mai frecvent (46%) tipul de caroserie al autovericului folosit a fost un sedan sau autoturism fără
acoperiş rabatabil. Următorul cel mai folosit autovehicul a fost o camionetă (19 infracţiuni sau 19%). • În
doar 14 (15%) agresiuni autoturismul a fost descris ca fiind într-o stare proastă. La momentul ultimei
agresiuni, au existat 9 procese verbale cu privire la faptul că autovehiculele autorilor erau echipate cu
radio, scaner de poliţie, proiectoare sau antenă de poliţie.

Caracteristici ale personalităţii

• Marea majoritate a violatorilor ar putea fi descrişi ca bărbaţi eleganţi şi bine-îngrijiţi care în mod
evident resimt mândrie în ceea ce priveşte înfăţişarea lor personală.

• Aceştia arătau o varietate de emoţii de la „rece şi distant” la „agitat şi plin de lacrimi”. Cu toate
acestea, cea mai mare parte dintre ei, au fost observaţi ca fiind expresivi, deşi aflaţi în gardă şi
controlaţi. • A fost afirmat de către violatori, şi chiar evident pentru intervievatori, că aceştia nu erau
persoane în care să ai deplină încredere. Cu toate acestea, ei erau capabili să ascundă acest lucru atunci
când interacţionau cu prietenii şi asociaţii.

• Aceştia discutau într-o manieră articulată şi vorbăreaţă punctată în mod frecvent cu indecenţe. Aceştia
vorbeauîntr-o manieră precisă şi concisă într-o tentativă de a se asigura că ideile lor sunt transmise şi cu
scopul menţinerii controlului

PERCEPTIA CUNOSCUTILOR

• Atunci când au fost întrebaţi cum i-au descris prietenii lor la momentul în care ei comiteau agresiuni, ei
au răspuns cu „obişnuit”, „prietenos”, „un lider” şi „dorind să ajute un prieten”. • În discuţiile ulteriorare
a reieşit faptul că, deşi aceştia aveau tendinţa de a face uşor cunoştiinţă cu alte persoane, într-un final
încercau să domine relaţia. • Aceştia prezentau un bun simţ al umorului, însă erau manipulativi şi vicleni.
• Deşi aveau capacitatea de a convinge persoanele despre abilităţile lor de realizare, aceştia erau
impulsivi şi se părea întotdeauna că aveau un tip de problemă sau alta.
• Aceştia erau percepuţi de către alţii ca fiind “macho” şi ei se străduiau să menţină această imagine prin
îmbrăcăminte, atitudine, mod de a vorbi şi prin modalitatea de transport. Erau inteligenţi şi, prin
urmare, aveau tendinţa de a conduce şi nu de a urma

Cu toate că aceasta era imaginea sau „personalitatea de serviciu” pe care alţii o vedeau, mulţi dintre
violatori au afirmat un sentiment de inadaptare, imaturitate şi iresponsabilitate faţă de intervievatori.
Aşa cum un violator a spus „Se aştepta ca eu să decid ce urma să facă sau unde urma să meargă grupul
meu. În realitate, nu mă simţeam comfortabil în acel rol şi mi-ar fi plăcut să fie altcineva care să ia
decizia. Nu mă vedeam pe mine aşa cum mă vedeau alţii”.

Hobby-uri şi activităţide loisir

• Treizeci şi şapte din cei 41 de violatori au relatat că aveau hobby-uri şi activităţi distractive. Douăzeci şi
trei dintre aceştia au relatat activităţi “în afara locuinţei”, în timp ce 14 au menţionat o varietate de
lucruri care le trezeau interesul “în interiorul locuinţei”. Din cele 35 de distracţii menţionate, activităţi
fizice orientate au inclus pescuitul (12), vânătoarea (7), înotul (5) şi baseball-ul (5). Activităţile nonfizice
includeau muzica, construirea de modele, cititul, lucru în lemn, colectarea monezillor/timbrelor, şahul şi
antichităţile.

Preferinte pentru citit

• In 14 ocazii au fost menţionate Playboy, Penthouse, alte reviste cu conţinut sexual şi romanele
poliţiste. În 27 de cazuri au fost menţionate alte tipuri de romane, cărţi şi reviste de spionaj, SF, istorice,
biografice, psihologice şi ştiinţifice. 10 răspunsuri au numărat ziarele de ştiri, Time Magazines, Readers
Digest şi revistele de distracţie, în timp ce cărţile comice au fost menţionate de 4 dintre bărbaţi.

DEZVOLTAREA SOCIO ECONOMICA

• Puţin peste jumătate au crescut în locuinţe care erau în media socioeconomică (37%) sau mai bine
(17%). Aproximariv un sfert (27%) au crescut în locuinţe sărăcăcioase, însă suficiente, în timp ce 20% au
crescut în locuinţe sub limita sărăciei şi care erau, la acel moment, de asistenţă socială. • Semnificaţia
acestor rezultate este că 54% dintre violatorii în serie au fost născuţi în zone socio economice medii sau
peste medii.

RELATIILE CU PARINTII

• Violatorilor le-au fost adresate întrebări privitoare la relaţiile lor cu părinţii. Atunci când au fost
întrebaţi cine a fost figura parentală dominantă, 20 (50%) au menţionat-o pe mamă, 16 (40%) pe tată, şi
4 (10%) “alte” figuri adulte.

RELATIA CU MAMA

• Din tot eşantionul, doar 14 (36%) dintre bărbaţi au descris relaţia lor cu mama lor ca fiind
“caldă/apropiată”. Doisprezece (31%) au declarat că era o relaţie “inconstantă”, 7 (18%) au spus că era
“ostilă/agresivă”, 4 (10%) că era “lipsită de îngrijire, indiferentă”, iar 2 (5%) au descris-o ca fiind
“rece/distantă”

RELATIA CU TATAL

• Chiar şi mai puţini dintre bărbaţi, 7 sau (18%) au descris relaţia cu tatăl lor ca “caldă/apropiată”.
Doisprezece (31%) dintre persoanele respondente au relatat că era o relaţie “rece/distantă”, 10 (26%)
au declarat-o ca fiind “inconstantă”, 7 (18%) au spus că era “ostilă/agresivă”, iar 3 (8%) că era “lipsită de
îngrijirie, indiferentă”.

ABUZURILE DIN COPILARIE

• Comportamentul abuziv în interiorul familiilor violatorilor în serie a fost bine documentat. Un numar
de 15, (30%) dintre violatori au relatat că au fost abuzaţi din punct de vedere fizic. Unul dintre bărbaţi a
afirmat că mama sa “îl lovise cu orice era la îndemână, curea, coadă de mătură, fier, orice”. Cicatricile de
pe spatele său erau probe ale declaraţiei sale pline de adevăr. Un alt violator a explicat că mama sa l-a
prins în timp ce-şi pipăia penisul prin pantaloni şi i-a spus tatălui său. Tatăl l-a pus pe băiat să-şi pună
penisul pe partea din spate a unui scaun şi l-a biciuit cu o curea.

ABUZUL EMOTIONAL

• Treizeci (73%) dintre subiecţi au descris abuzuri din punct de vedere psihologic. Cu toate acestea,
obţinerea acestor informaţii nu a fost întotdeauna foarte uşoară. Unul dintre bărbaţi atunci când a fost
întrebat dacă a fost abuzat din punct de vedere emoţional ca şi copil a replicat în mod negativ. Cu toate
acestea, mai târziu, atunci când a fostîntrebat ce spunea mama sa atunci când era supărată, a raspuns
“Mă numea un bastard, un fiu de curvă, un bou. Lucruri de acest gen”.

Abuzuri si experiente sexuale nedorite

• Într-o analiză separată a aceloraşi 41 de violatori, Burgess şi alţii a aflat că 31 (76%) dintre cei 41 de
violatori au menţionat trăirea unor tipuri de experienţe sexuale neobişnuite, fie în copilărie fie în anii
tinereţii. Opt(26%) din cei 31 de subiecţi au descris ca fiind forţaţi să fie martori la împrejurări de natură
sexuală tulburătoare. Şapte(22%) au declarat că au fost pipăiţi sau s-au implicat în pipăirea cu altă
persoană, iar 16 (52%) şi-au amintit ca fiind forţaţi să se supună la penetrări ale corpului lor.

EVOLUTIA COMPORTAMANTULUI SEXUAL

• Deosebit de semnificativ din punct de vedere etiologic este faptul notat mai jos că 76% dintre bărbaţi
au relatat fie observarea unor acte sexuale tulburătoare fie că au fost abuzaţi din punct de vedere
sexual. Acest procentaj este alarmant de mare atunci când este comparat cu procentajul restului
populaţiei. Interesant este că, în timp ce erau intervievaţi, mulţi dintre violatori au eşuat în a-şi define
experienţa lors exuală ca fiind abuz, initial indicând că nu au fost abuzaţi din punct de vedere sexual. Cu
toate acestea, când erau întrebaţi ulterior la ce vârstă şi cu cine au avut prima întâlnire sexuală cu o altă
persoană, semnele abuzului sexual au devenit evidente.
PATERNURI COMPORTAMANTALE CRONICE

• Furtul şi furtul din magazine au fost relatatede către 27 (71%) dintre cei 38 de violatori care au
răspuns. Mulţi dintre violatori au adus la cunoştiinţă că o mare parte dintre furturile lor au avut loc prin
intrarea în locuinţe aflate în imediata apropiere a locuinţei lor. Această experienţă timpurie poate
explica de ce aceştia sunt atât de experţi în pătrunderea în locuinţa victimelor violului.

• De asemenea, temperamentul vulcanic/hiperactivitatea şi abuzul de alcool au o rată de apariţie

ridicată, cu 63% din eşantion afirmând comportamente similare. • Izolarea/retragerea a apărut în 24
(62%) din cele 39 de cazuri, iar 22 (55%) din cele 40 de persoane respondente au adus la cunoştiinţă că
erau agresivi faţă de adulţi. • Unul dintre violatori şi-a adus aminte că a încercat să-şi lovească
învăţătoare cu un scaun în cap în clasa a treia. • Minciuna patologică a fost relatată de 20 (54%) dintre
cei 37 de subiecţi.

VICTIMELE VIOLATORULUI ÎN SERIE

• Violatorii în serie le-au fost adresate o varietate de întrebări despre 123 de victime în cazul primei,
celor intermediare şi ultimei agresiuni. Aşa cum este prezentat pe scurt în tabelul 3, majoritatea
victimelor erau necunoscute autorului. În doar 10 (8%) cazuri violatorii au declarat violarea unei
cunoştiinţe, în 4 (3%) cazuri violarea unei vecine, şi în 2 (2%) cazuri fie o prietenă fie o iubită.

CARACTERISTICILE VICTIMEI

• Izolarea victimei Majoritatea victimelor (87 sau 79%) erau singure la momentul agresiunilor. Din cele
23 de victime care nu erau, 4 (13%) erau cu copii lor, 2 (2%) cu o prietenă de sex feminin, 2 (2%) cu un
părinte, 2 (2%) cu soţul, iar 3 (3%) cu o altă persoană. Doar în 7 cazuri au existat covictime, 4 femei, 2
bărbaţi şi un incident cu co-victime de acelaşi sex.

LOCUL AGRESIUNII

• Locul agresiunii sexuale a fost relativ constant. În 59 de agresiuni (50%), violatorii au adus la
cunoştiinţă că agresiunea a avut loc în locuinţa victimei. În 7 agresiuni (6%), agresiunea a avut loc pe
stradă sau pe alee, în timp ce în 7 (6%) cazuri aceasta a avut loc fie într-o parcare fie pe autostradă. De
mai puţine ori, agresiunea a avut loc la locuinţa subiectului, în loc public sau la locul de muncă al victimei

CRITERIILE DE SELECTIE ALE VICTIMELOR

• O varietate de motive au fost menţionate de către violatori în selectarea victimelor, aşa cum este
indicat în tabelul 3. Patruzeci (98%) din cei 41 au evidenţiat “disponibilitatea” victimei, în timp ce 27
(66%) au menţionat importanţa “locaţiei”. Ambele motive sunt strâns legate şi semnifică că victima a
fost aleasă mai mult pentru vulnerabilitatea decât pentru vreo caracteristică particulară, personală.

CRITERII DE SELECTIE

• genul vIctimei este criteriul principal menţionat de 39 (95%) de bărbaţi. Vârsta victimei a fost
menţionată în 27 (66%) dintre cazuri, iar rasa în 26 (63%) de cazuri. Caracteristicile fizice ale victimei au
fost menţiomnate ca fiind semnificative de către 16 (39%) dintre violatori, iar hainele (sau
îmbrăcămintea) de către 6 (15%) dintre persoanele respondente. Mai degrabă tulburător, 10 (25%)
dintre violatoriau declarat că “nu există un motiv special” pentru ca o persoană să fie aleasă pentru a fi
agresată.

• Conform acestor informaţii, aparent, violatorul în serie nu se angajează în reflecţii specifice sau
simbolice în selectarea victimei. Diferitele relatări arată că victima nu este selectată datorită faptului că
aminteşte autorului de vreoaltă persoană importantă din viaţa lui; maidegrabă disponibilitatea victimei,
genul, vârsta, locaţia şi rasa au fostcitateca factorideterminanţi.

COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL AL VIOLATORULUI ÎN SERIE

PREMEDITAREA • Majoritatea agresiunilor sexuale (55-61%) comise de către aceşti bărbaţi au fost
premeditate anterior comiterii primului, celor intermediare şi ultimului viol, în timp ce câţiva violatori şi-
au caracterizat infracţiunile ca fiind impulsive (15% -22%) sau oportuniste (22% -24%). Deşi nu sunt
disponibile date comparabile despre violuri în serie, este probabil că premeditarea conţinută în aceste
infracţiuni este o caracteristică specifică a violatorilor în serie

METODE DE ABORDARE

Există trei stiluri diferite de abordare folosite frecvent de către violatori: „simularea unei situaţii” „atac
prin surprindere” şi „surpriză”. Fiecare dintre ele reflectă diferite moduri de selectare, abordare şi de
supunere a victimei alese.

SIMULAREA UNEI SITUATII

• Abordarea „prin simularea unei situaţii” a fost folosit în 8 (24%) situaţii în cazul primului viol, 12 (35%)
în cazul violurilor intermediare şi 14 (41%) în cazul ultimelor violuri. Diferite trucuri folosite de autori au
inclus personificarea unui ofiţer de poliţie, furnizarea unei oferte de transport victimelor care făceau
autostopul şi agăţarea femeilor din barurile single. În mod evident, acest tip de a iniţia contactul cu
victimele necesită o abilitate de a interacţiona cu femeile.

ATAC PRIN SURPRINDERE

• În abordarea de tipul „atac prin surprindere”, violatorul foloseşte o agresiune directa, provocatoare de
vătămări fizice, agresiune prin care-şi supune şi vatămă din punct de vedere fizic victima. De asemenea,
atacatorul poate folosi substanţe chimice sau gaze, dar cel mai frecvent îşi foloseşte capacitatea de a
domina din punct de vedere fizic o femeie.

SURPRIZA

• Abordarea de tipul „surpriză”, care implică aşteptarea din partea autorului a victimei sau abordarea
după ce aceasta a adormit, presupune că violatorul şi-a vizualizat sau preselectat victima sa prin contact
neobservat şi cunoşterea momentului în care victima va fi singură. Ameninţările şi/sau prezenţa unei
arme sunt deseori asociate cu acest tip de abordare, cu toate acestea, nu există cu adevărat o forţă
vătămătoare care să fie aplicată.

ABORDAREA SURPRIZA

Abordarea de tipul „surpriză” a fost folosită de către violatori în serie în 19 situaţii (54%) în cazul primul
viol, 16 (46%) situaţii în cazul violurilor intermediare şi 16 (44%) situaţii în cazul ultimului viol
(procentajul variază datorită numărului de violuri). Aceasta reprezintă cel mai frecvent mijloc de
abordare folosit şi este folosit mai mult de bărbaţii cărora le lipseşte încrederea în abilităţile lor de a
supune victima prin ameninţări fizice sau prin subterfugii.

CONTROLAREA VICTIMEI

• Modul în care violatorii menţin controlul asupra victimei este depedent de doi factori: motivaţia lor
pentru agresiunea sexuală şi/sau pasivitatea victimei. În acest context, în mod frecvent, sunt folosite pe
perioada violului patru metode de control în diferite combinaţii: • 1) prin simpla prezenţă fizică; • 2)
ameninţări verbale; • 3) prezentarea unei arme; şi • 4) folosirea forţei fizice. • Robert R.Hazelwood şi
Ann W. Burgess, An Introduction to the Serial Rapist, FBI Law Enforcement Bulletin, vol.56, nr.9,
septembrie 1987, p.1624 •

• Bărbaţii din acest studiu au folosit prezenţa fizică ameninţătoare (82%-92%) şi/sau ameninţările
verbale (65%-80%) pentru a-şi controla victima. Substanţial mai puţin, aceştiau au arătat o armă (44%-
49%) sau au agresat fizic victima (27-32%). Atunci când o armă a fost arătată cel mai adesea a fost un
instrument ascuţit, cum ar fi un cuţit (27%-42%).

DINAMICA SEXUALA A VIOLULUI

Actele sexuale în care victima a fost forţată să se angajeze au rămas relativ constante de-al lungul celor
trei violuri. Cele mai obişnuite acte au fost penetrarea vaginală (54-67%), sexul oral (2944%), sărutul (8-
13%) şi pipăirea (10-18%). Penetrarea anală (5-10%) şi penetrarea cu obiecte străine (3-8%) au fost
raportate mai puţin des. În evaluarea schimbărilor de comportament de-a lungul primului viol, a celor
intermediare şi a ultimului viol, pare a exista un trend în care interesul pentru sexul oral a crescut în
timp ce interesul pentru contactul vaginal a scăzut.

ACTIVITATEA VERBALĂ

• De-a lungul primului viol, a celor intermediare şi a ultimului viol, majoritatea violatorilor în serie (75-
85%), în mod obişnuit comunică cu victimele doar pentru a le ameninţa. Mult mai puţin frecvent,
conversaţiile lor sunt politicoase sau prietenoase (30-34%), manipulative (23-37%) sau personale (27-
37%). În puţine cazuri dea lungul agresiunii, violatorii au declarat ca fiind iscoditori (15-20%),
abuzivi/degradanţi (5-13%), sau tăcuţi (8-13%). Se pare că violatorii în serie folosesc ameninţări verbale
pentru a-şi supune victima, şi doar atunci când cred că au obţinut controlul asupra victimei aceştia trec
mai departe la alte moduri de conversaţie sau de interacţiune.

COMPORTAMENTUL POST-FAPTĂ
Violatorii în serie au fost de asemenea întrebaţi despre schimbările în comportamentul lor ulterior
agresiunii. Cele mai frecvente schimbări după fiecare dintre aceste infracţiuni au inclus sentimentul de
remuşcare şi vinovăţie (44-51%), urmărirea cazului în mass-media (28%) şi o creştere a consumului de
alcool/droguri (2027%). De asemenea, anchetatorii ar trebui să remarce în mod special că 12-15% dintre
violatori au declarat revizitarea locului faptei, iar 8-13% au comunicat cu victima după infracţiune. •

CONCLUZII

• Majoritatea violurilor au fost premeditate • Abordarea de tipul „simularea unei situaţii” a fost folosită
de cele mai multe ori în iniţierea contactului cu victima • O prezenţă ameninţătoare şi ameninţările
verbale au fost folosite pentru a menţine controlul asupra victimei • În majoritatea cazurilor a fost
folosită o forţă minimă sau nu s-a folosit forţa • Victimele s-au opus violatorilor din punct de vedere
fizic, pasiv sau verbal în puţin peste 50% dintre fapte • Cea mai obişnuită reacţie a autorului la
împotrivirea victimei a fost de a o ameninţa verbal

CONCLUZII

• Puţin peste o treime dintre autori au trăit o disfuncţie sexuală, iar actele sexuale preferate erau violul
vaginal şi obligarea la felaţie • Au fost declarate de către violatori niveluri scăzute de plăcere ca urmare a
actelor sexuale • Violatorii au avut tendinţa de a nu fi preocupaţi de măsurile preventive pentru a-şi
proteja identitatea • Aproximativ o treime dintre violatori au consumat alcool înainte de comitera
infracţiunii şi ceva mai puţin au declarat folosirea altui drog • Cel mai obişnuite comportamente post-
faptă relatate de către violatori au fost sentimentul de remuşcare şi vinovăţie, urmărirea în mass-media
a cazului şi creşterea consumului de alcool şi droguri.