Drept Administrativ

Statutul Constitutional al Guvernului

Constitutia Romaniei consacra Guvernului in mod expres 2 capitole

ale titlului 3 si anume: cap 3 (Guvernul) si cap 4 (Raporturile
Parlamentului cu Guvernul). Prin art 102 alin 1 din legea
fundamentala este consacrat, in ceea ce priveste Guvernul, un dublu
rol: un rol politic, care consta in a asigura realizarea politicii interne si
externe a tarii, si un rol administrativ concretizat in exercitarea
conducerii generale a administratiei publice. Chiar daca legea
fundamentala nu califica in mod expres Guvernul ca pe un organ
central al administratiei publice, Guvernul reprezinta o autoritate
executiva cu o competenta materiala si teritoriala generala. 
Guvernul reprezinta un organ colegial, iar in exercitarea rolului sau,
acesta, in calitate de conducator al administratiei publice, intra in
diferite raporturi cu celelalte autoritati ale administratiei publice,
situate la nivel central sau local, astfel:
1) Raporturi de supraordonare in calitate de organ ierarhic superior
fata de prefect, de ministere, precum si de alte organe centrale
sunordonate lui. 
2) Raporturi de colaborare si coordonate fata de autoritatile centrale
autonome. 
3) Raporturi de tutela administrativa fata de organele locale
autonome care functioneaza la nivelul unitatilor administrativ-
teritoriale, in baza principiilor autonomiei, deconcentrarii si
descentralizarii serviciilor publice. 

De asemenea, in baza rolului sau, Guvernul are obligatia

constitutionala de a coopera cu organismele sociale interesate, in
baza art.102, alin. 2/Constitutie. (Sindicate, patronate, partide
politice, biserica, organizatii de tineret, etc)
In exercitarea prerogativelor sale, reglementate prin legea
fundamentala, Guvernul indeplineste si o functie normativa, care se
poate concretiza in:
a) Potrivit art.74/Constitutie, Guvernul dispune de initiativa
legislativa.
b) In baza art.108, alin. 2/Constitutie, Guvernul adopta hotarari care
sunt apte de executarea legilor. 
c) In baza art.115/Constitutie, Guvernul adopta ordonante care sunt
acte menite de a inlocui legea. 

Guvernul, potrivit actualei Constitutie, poate fi definit ca un organ de

stat central, care in baza rolului sau politic si administrativ, precum si
prin cooperarea cu toate organismele sociale interesate, are
misiunea de a realiza politica statului si de a conduce administratia
publica, iar acest organ se afla sub controlul direct al Parlamentului. 

Procedura de investire a Guvernului

Aceasta procedura este reglementata prin art. 85 alin. 1 si articolele

103 si 104 din legea fundamentala. 
•Prima etapa: Desemnarea candidatului ptr functia de prim ministru
de catre Presedintele Romaniei. 
Presedintele Romaniei, potrivit Constitutiei, se consulta cu partidul
care are majoritatea in Parlament, iar, in absenta acestei majoritati,
se consulta cu partidele reprezentate in Parlament. 
•A doua etapa: alcatuirea echipei de guvernare si a programului de
guvernare. 
Candidatul desemnat are la dispozitie un interval de 10 zile pentru a
prezenta Parlamentului lista Guvernului si programul de guvernare.
Termenul de 10 zile nu este un termen de decadere. Depasirea
acestuia nu ar atrage dupa sine imposibilitatea de a fi solicitat si
respectiv acordat votul de incredere al Parlamentului. 
Solicitarea votului de ibcredere din partea Parlamentului de catre
candidatul la functia de prin ministru.
Candidatul desemnat are la dispozitie un termen de 10 zile in
interiorul caruia trebuie sa alcatuiasca lista Guvernului si programul
de guvernare si sa ae adreseze Parlamentului pentru a-i solicita votul
de investitura. Conform prevederilor art 103 alin 3 din Constiutie,
votul de incredere al Parlamentului se acorda asupra qprogramului si
a intregii liste a Guvernului, in sedinta comuna a celor 2 camere, cu o
majoritate absoluta. Acordarea votului de incredere atrage dupa sine
urmatoarele consecinte:
1) programul se transforma in program politic oficial de guvernare.
2) lista de propuneri privind echipa guvernamentala devine
obligatorie ptr Presedinte, caruia ii revine sarcina ca, printr-un decret,
sa numeasca Guvernul. Parlamentul dispune de un termen de 60 de
zile, inauntrul caruia poate sa acorde votul de incredere viitorului
Guvern. El poate sa refuze 2 solicitari de investitura, insa daca
procedeaza altfel si au trecut 60 de zile de la prima solicitare,
Presedintele Romaniei, este, in drept, potrivit art. 89 din Constituie,
sa dizolve Parlamentul. 
•A treia etapa: Numirea Guvernului de catre Presedintele Romaniei,
si depunerea juramantului de credinta. Potrivit Constitutiei,
Presedintele Romaniei numeste Guvernul pe baza votului de
incredere acordat de catre Parlament. Aceasta numire se realizeaza
prin emiterea de catre Presedinte a unui decret, care reprezinta un
act juridic al acestuia. 
Numirea atrage urmatoarele consecinte: 
-Depunerea juramantului in fata Presedintelui Romaniei de catre
membrii Guvernului. 
-De la data depunerii juramantului, Guvernul in ansamblul sau,
precum si fiecare membru in parte, isi exercita mandatul, potrivit
dispozitiilor art. 104, alin. 2/Constitutie. 

Mandatul Guvernului

Potrivit art 104 si 110 din Constitutie, mandatul Guvernului, precum

si al fiecarui membru in parte, incepe de la data depunerii
juramantului si dureaza pana la data validarii alegerilor parlamentare
generale. Aceasta reprezinta situatia tipica, dad putem deosebi si o
situatie atipica care consta in incetarea mandatului Guvernului
inainte de data validarii alegerilor parlamentare generale:
a) Prin demiterea Guvernului
Prin retragerea increderii acordate care poate opera, fie potrivit
dispozitiilor art. 113 (Motiunea de cenzura), fie potrivit art. 114
(Angajarea raspunderii Guvernului). 
b) Atunci cand primul ministru se afla in una din situatiile prevazute
de art. 106/Constitutie sau se afla in imposibilitate de a-si exercita
atributiile pe o perioada mai mare de 45 de zile.
Art. 106 prevede situatiile in care poate inceta mandatul unui
membru al Guvernului, fiind vorba despre demisie, revocare,
pierderea drepturilor electorale, interventia unei stari de
incompatibilitate ori alte cazuri pe care le prevede legea (legea
90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a
Ministerelor precum si legea privind responsabilitatea ministeriala)

Statutul membrilor Guvernului

Potrivit art. 102, alin 3 din Constitutie, Guvernul este alcatuit din
Primul Ministru, Ministri si alti membri stabiliti prin lege organica. Pot
fi membri ai Guvernului persoanele care beneficieaza de drepturi
electorale, au cetatenia romana si domiciliul in Romania, nu au
suferit condamnari penale si nu se afla intr-o situatie de
incompatibilitate. Potrivit art 105, incompatibilitatile pot fi, din punct
de vedere al izvorului care le consacra, de ordin constitutional si de
ordin legal. 

Incetarea functiei de membru al Guvernului

Potrivit art. 85 si art. 104 si 106 din Constitutie, incetarea functiei de

membru al Guvernului are loc prin demisie, revocare (art. 85, alin.
2/Constitutie), pierderea drepturilor electorale (poate interveni ca
sanctiune penala complementara sau in cazul pierderii indirecte a
acestor drepturi prin punerea sub interdictie, care poate fi rezultat al
pierderii discernamantului, ori ca urmare a alienatiei mintale sau a
starii de debilitate stabilite pe cale judecatoreasca), interventia unei
stari de incompatibilitate prevazuta de art. 105, decesul, alte cazuri
stabilita prin lege. 
Potrivit art. 106 alin. 2, incetarea functiei de membru al Guvernului
are loc in cazul in care acesta se afla in imposibilitate de a-si exercita
atributiile mai mult de 45 de zile.
Potrivit art. 113 si 114, incetarea functiei de membru al Guvernului
are loc si in situatia in care este adoptata o motiune de cenzura,
demiterea Guvernului atragand dupa sine si incetarea calitatii de
membri ai Guvernului pentru toti cei care alcatuiesc organul colegial.
Potrivit art. 116, alin, 3, incetarea are loc in cazul pierderii cetateniei
romane si in cazul in care un membru al Guvernului nu mai
domiciliaza in Romania. 

Suspendarea din functia de membru al Guvernului.

Art. 109, alin. 2 din Constitutie consacra 2 tipuri de suspendare:

-suspendarea care poate fi dispunsa de Presedintele Romaniei
-suspendarea de drept
Suspendarea unui membru al Guvernului poate fi dispusa de
Presedintele Romaniei in cazul in care s-a cerut urmarirea penala a
unui membru al Guvernului. 
Suspendarea de drept opereaza in cazul in care un membru al
Guvernului a fost trimis in judecata. 
Suspendarea nu reprezinta o modalitate de incetarea a mandatului
unor membri ai Guvernului, ci o interuprere in exercitarea acestul
mandat, care poate atrage totusi, in final, incetarea acestuia.

Actele Guvernului
Rolul Guvernului este acela de a guverna tara “potrivit programului sau de guvernare acceptat
de Parlament asigurand realizarea politicii interne si externe a tarii si exercitand conducerea
generala a administratiei publice”,potrivit art.102 (1)din Const.In virtutea acestui text rezulta
ca Guvernul are un dublu rol in cadrul statului:
a)un rol politic – acela de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii in
conformitate cu programul de guvernare acceptat de Parlament;
-programul de guvernare pe care il pune in practica Guvernul este acel program impus de
popor(de electorat) care prin vot a decis partidul majoritar,partidul al carui program trebuie sa
stea la baza guvernarii;
-rolul politic mai rezulta si din faptul ca guvernarea ,respectiv administrarea tarii trebuie sa fie
conforma votului Parlamentului intrucat in caz contrar Parlamentul(“organul reprezentativ
suprem al poporului roman”)poate decide retragerea increderii Guvernului prin motiune de
cenzura,deci implicit,demiterea Guvernului
b)un rol administrativ – consta in conducerea generala a administratiei publice;acest rol
administrativ se realizeaza de catre Guvern prin acte cu caracter juridico-administrativ;
-aceste acte ale Guvernului sunt fie hotarari,fie ordonante;
Hotararile Guvernului
Conform art.108(2)din Const. Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor.Acest
lucru inseamna ca orice hotarare de guvern este subordonata de dispozitiile prevazute in legea
a carei organizare si punere in aplicare este vizata si nu exista posibilitatea ca prin aceste
hotarari sa se adauge la lege sau sa se adopte dispozitii contrare legii.
Exista legi in cuprinsul carora exista trimiteri explicite la faptul ca pentru punerea in aplicare
a legii Guvernul va emite o hotarare ,situatie in care se da si un termen si ,pe de alta
parte,exista situatii in care Guvernul din proprie initiativa emite hotarari pentru punerea in
aplicare a unei anumite legi.
Hotararile de Guvern sunt supuse controlului de legalitate.Instanta competenta sa se pronunte
asupra legalitatii unei hotarari este instanta de contencios administrativ,conform legii
554/2004.
Hotararile de Guvern sunt supuse semnarii de catre primul ministru si de catre ministrii care
au initiat hotararea de Guvern,ori care au obligatia de a o pune in executare.
Hotararile de Guvern reprezinta principiul adoptarii hotararilor de Guvern ca organ
colegial.Hotararile se adopta in consens si daca nu exista consens hotaraste primul ministru
asupra adoptarii sau nu a acesteia.
Hotararile de Guvern sunt acte normative cu caracter general.In baza acestei realitati ele intra
in vigoare la 3 zile dupa publicarea in Monitorul Oficial,daca in continutul lor nu se prevede
alta data.Nu se publica in Monitorul Oficial hotararile de Guvern cu caracter militar,care intra
in vigoare de la data comunicarii lor catre institutiile interesate.
Hotararile de Guvern ca acte administrative sunt de 2 feluri:
1. Hotarari de Guvern cu caracter normativ-general
2. Hotarari de Guvern cu caracter individual (hotararile de Guvern privind numirea unui
prefect)

Ordonantele Guvernului
Temeiul juridic: Constitutia Romaniei si legea 20 privind organizarea si functionarea
Guvernului Romaniei
Ordonantele se emit in baza principiului delegarii legislative.Conform Constitutiei
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.Respectand acest principiu prin Constitutie s-a
prevazut si posibilitatea delegarii legislative in favoarea Guvernului;
-Guvernul poate in anumite conditii prevazute de Constitutie sa adopte ordonante care sunt
acte normative cu putere de lege
-ordonantele sunt de 2 feluri:
a) ordonantele simple
-pot fi adoptate doar in baza unei legi speciale de abilitare care este adoptata de Parlament la
initiativa Guvernului
-pot reglementa numai in domenii care nu fac obiectul legilor organice ;deci pot reglementa
numai in domeniul legilor ordinare
Abilitarea Guvernului de a emite ordonante este stabilita pe domenii strict nominalizate si
pentru o perioada precis delimitata.
-de regula,ordonantele de Guvern nu se supun aprobarii Parlamentului pentru a fi aprobate
printr-o lege speciala,decat in cazul in care in legea de abilitare se dispune acest lucru
-ca orice act normativ cu caracter general,ordonanta Guvernului se publica in Monitorul
Oficial pentru intrarea in vigoare
b)ordonantele de urgenta
-se adopta in baza unei abilitari constitutionale a Guvernului ,Constitutia insasi fiind cea care
confera Guvernului dreptul de a emite ordonante de urgenta in urmatoarele conditii strict
limitative:
a. in situatia in care intervine o situatie extraordinara
b. urgenta a carei reglementare nu poate fi amanata
c. urgenta care trebuie motivata in continutul ordonantei
-domeniile de reglementare ale ordonantei de urgenta vizeaza atat pe cele care sunt de
domeniul legilor ordinare cat si pe cele care sunt de domeniul legilor organice
-nu pot fi adoptate ordonante de urgenta in urmatoarele domenii: al legilor constitutionale,la
regimul institutiilor fundamentale ale statului,in domeniul drepturilor,libertatilor
fundamentale ale cetatenilor inscrise in Const,in domeniul legilor electorale
-ordonantele de urgenta se supun de indata spre aprobare Parlamentului si apoi se transmite
spre publicare in Monitorul Oficial
Daca Parlamentul nu se afla in sesiune si s-a transmis o ordonanta de urgenta se convoaca in 5
zile in sesiune.
-ordonanta de urgenta intra in vigoare de indata
Parlamentul este obligat, conform Constitutiei, sa dispuna prin lege asupra ordonantei de
urgenta si poate hotara prin lege aprobarea ei in integralitate,aprobarea ei cu modificari sau
lege de respingere a ordonantei de urgenta.

Drept Administrativ
Curs III
17 octombrie 2014

Administratia centrala de specialitate

Administratia publica este alcatuita din doua categorii de organe, din punct de vedere al
competentei materiale:
a) autoritati administrative cu competenta generala:
-la nivel central: Guvernul
-la nivel local: consiile judetene, consiliile locale si primarii
b) organe administrative care au o competenta materiala specializata:
-la nivel central: ministerele, alte organe centrale de specialitate, organele centrale
autonome.
-la nivel local: serviciile publice deconcentrate

Ministerele ca organe centrale de specialitate ale administratiei publice

Ministerele sunt organele centrale de specialitate cele mai cunoscute. Initial, in administratia
publica, acestea erau singurele organe de specialitate. 
Ministerele sunt conduse de ministri, care sunt si membri ai Guvernului. Ca atare,
Ministerele nu se pot organiza autonom.
Ministerele au o conducere unipersonala, fiecare minister fiind condus de un ministru. 
Fiecare minister se organizeaza potrivit legii. Prin lege se stabileste competenta
administrativa a acestuia. Fiind infiintat prin lege, inseamna ca numai Parlamentul are
competenta de a stabili modul de organizare si functionare a acestuia. 
Numarul de ministere si rolul acestora trebuie sa corespunde programului de guvernare care
este aprobat de Parlament. Asta inseamna ca fiecare nou Guvern, ca emanatie politica a
Parlamentului, are latitudinea sa mentina sau nu structura vechiului Guvern. 
Ministrii sunt investiti in aceasta functie prin vointa Parlamentului, care odata cu aprobarea
programuui de guvernare, aproba si lista Guvernului. Odata aprobata aceasta lista,
Presedintele Romaniei ia act de hotarare a Parlamentului si, prin decret prezidential
idividual, numeste pe fiecare dintre persoanele desemnate, ca membru al Guvernului.
Dreptul de a propune ministri revine primului minstru. Daca intre timp, o functie de minstru
devine vacanta, primul ministru poate desemna o alta persoana pentru functia de ministru,
iar presedintele semneaza decretul de numire. Daca are obiectiuni, poate respinge o singura
data, motivat, candidatul pentru functia de ministru pe postul respectiv. 

Alte organe de specialitate care se pot organiza in subordinea Guvernului

Atunci cand se constata ca anumite domenii ale sectorului administratiei publice trebuie
organizate, finantate, gestionate de catre stat, Guvernul poate infiinta alte organe centrale
de specialitate cu caracter administrativ care sa reglementeze si sa gestioneze domeniile
respective. Aceste autoritati administrative, de regula, au o conducere unipersonala,
respectiv un secretar de stat, denumit presedinte sau director general in functie de statutul
autoritatii respective. Numirea se face prin decizia primului ministru.
Ex: Agentia pentru prestatii sociale, agentia pentru romanii de pretutindeni. 

Trasaturi generale:
-au buget stabilit de guvern
-au conducere generala (director general sau presedinte, demnitar) este numit politic si nu
prin concurs, si este asimilat functiei de secretar de stat, sau uneori de subsecretar de stat
-sunt infiintate prin lege sau prin hotarare a Guvernului

Trasaturi comune (agentii subordonate Guvernului): 

-sunt infiintate prin hotarare de guvern sau prin ordin al ministrului 
-sunt subordonate functional ministerului din care fac parte
-au o conducere unipersonala numita in functie de nivelul acesteia, prin decizia primului
ministru, sau prin ordin al ministrului, conform precizarilor din actul de organizare si
functionare 
-au buget din cadrul ministerului din care fac parte

Organe ale administratiei centrale autonome

Ex: Casa Nationala a Sanatatii, Societatea Romana de Radio si Televiziune, ANI, Banca
Nationala a Romaniei, CEC, etc.
Particularitatile lor: 
-toate sunt infiintate prin lege organica adoptata de Parlament
- toate au buget propriu care poate proveni exclusiv din surse proprii, din surse proprii si
finantare bugetara, sau exclusiv finantare bugetara. 
- majoritatea lor au conducere colectiva sau pot avea conducere unipersonala, insa in toate
cazurile, aceasta este desemnata de catre Parlament, sau uneori, de catre Parlament si
administratia prezidentiala.
! Guvernul nu are dreptul de a desemna reprezentanti si nu are niciun raport de
subordonare cu aceste autoritati. 
-fiecare dintre ele gestioneaza sectorul de administratie publica stabilit prin legea de
organizare si functionare. 
-singura autoritate in fata careia prezinta rapoarte si informari oficiale este Parlamentul
Romaniei.

Administratia publica locala

Principiile de functionare a administratiei locale
Exista 2 categorii de principii:
1. Principii de baza prevazute in Consitutie art 120 alin.1
2. Principii consacrate in legislatia care reglementeaza organizarea si activitatea
autoritatilor administratiei publice locale
Legile de baza sunt :
1.Legea 215/2001 administratiei publice locale
2.Legea 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului
3.Legea 195/2006 numita legea cadru a descentralizarii
4.Legea 67/2004 privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale
Art.120 alin.1->administratia publica locala se intemeiaza pe urmatoarele 4 principii
constitutionale:
1. Descentralizarea
2. Autonomia locala
3. Deconcentrarea serviciilor publice
4. Principiul folosirii limbii minoritatii nationale in relatia cu autoritatile
administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate in conditiile
legii organice
Principii prevazute de lege
1. Principiul legalitatii
2. Principiul eligibilitatii autoritatilor publice
3. Principiul consultarii populatiei in solutionarea problemelor in interes deosebit

Particularitati in aplicarea principiilor

1. Sfera de aplicare a acestor principii vizeaza atat administratia publica la nivel

baza(comuna,oras,municipiu) cat si la nivel intermediar(judetean) mai putin
institutiei prefectului
2. Principiile se aplica la nivelul entitatilor unitate administrativ
teritoriala(comuna,oras,municipiu,judet) toate acestea avand calitatea de a fi
persoane juridice de drept public cu capacitate juridica deplina si cu patrimoniul
propriu
3. Toate principiile se aplica liber si fara ingerinte din partea autoritatilor statale dar in
conditiile si in limitele prestabilite de lege
4. In exercitarea principiilor comunitatile si autoritatile administrativ teritoriale au o
competenta materiala generala si competanta teritoriala limitata la nivelul unitatii
administrativ teritoriale
Principiile
1.Descentralizarea-> Sistemul care are la baza recunoasterea intereseului local distinct de cel
national. Legea 195/2006 da o definitie legala: descentralizare este transferul administrativa si
financiara de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale
si catre sectorul privat. Inseamna transferul de autoritate si de responsabilitate de la nivelul
structurilor guvernamentale centrale catre autoritatile locale. Principiile descentralizarii sunt:
a) principiul subsidiaritatii care consta in exercitarea competentelor administrative de
catre autoritatea administratiei publice locale situata administrativ cel mai aproape si
care dispune de capacitatea administrativa necesara.
b) principiul asigurarii resurselor corespunzatoate competentelor transferate
c) principiul responsabilitatii autoritatilor locale in raport cu competentele ce le
revin
d) stabilitate,credibilitate si obiectivitate in descentralizare
e) principiul constrangerii bugetare care interzice utilizarea fondurilor si a resurselor
alocate in alte capitole bugetare sau in alte destinatii

2.Deconcentrarea-> Daca descentralizarea vizeaza exclusiv activitatea autoritatilor

administratiei publice locale,deconcentrarea inseamna activitatea din teritoriu al unitatilor
statale. Deconcentrarea consta in transferul deciziei si al activitatilor administrative ale
organelor centrale de specialitate catre autoritatile administrative proprii amplasate in
teritoriu.
Paralela intre deconcentrare si descentralizare
In cadrul descentralizarii decizia administrativa este autonoma si independenta,pe cand in
cazul deconcentratii decizia trebuie sa fie conforma cu activitatea de ansamblu a minsterului.
In cazul autoritatilor administrativ teritoriale conducerea se stabileste prin eligibilitate
prin vot,pe cand in cazul deconcentrarii conducerea se stabileste prin decizie(act administrativ
unilateral) emis de autoritatea guvernamentala superioara.
Conducerea unipersonala a unitatii administrativ teritoriale este un demnitar ales
local,pe cand serivciul deconcentrat este condus de un functionar public de conducere.
Actele administrative ale autoritatii locale au tutela administrativa a prefectului si
vizeaza doar aspectul de legalitate,pe cand in cadrul serviciilor deconcentrate exista o dubla
tutela si o conducere bicefala,respectiv din partea prefectului si din partea autoritatii
guvernamentale.
Autoritatile administrative autonome au o competenta materiala generala,pe cand
serviciile deconcentrate au o competenta materiala de specialitate.
Autonomia locala
Art.3 legea 215/2001->autonomia locala reprezinta dreptul si capacitatea efectiva a
autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona in numele si in
interesul comunitatii locale pe care le reprezinta treburile publice in conditiile legii.
Autonomia locala inseamna si aptitudinea legala a autoritatilor autonome de a decide
in mod independent si pe proprie raspundere in limitele legii asupra problemelor colectivitatii
in care functioneaza

Trasaturile autonomiei locale

a) Caracter exclusiv administrativ

b) Caracter financiar al autonomiei locale inseamna ca autoritatile locale dispun liber
dar in conditiile legii de resursele financiare de care dispun
c) Autoritatile administratiei locale care infaptuiesc autonomia sunt expresia
scrutinului local
 d) Autonomia locala exclude existenta unor raporturi de subordonare atat intre ele
prin diferite paliere cat si mai ales fata de autoritatile administratiei publice
statale centrale
e) Autonomia locala are un caracter cuprinzator si vizeaza
organizarea,functionarea,competenta autoritatilor precum si administrarea in
sine a problemelor si a resurselor comunitatii
f) Autonomia locala nu se poate extinde asupra politicii externe,activitatii judiciare,a
deciziilor in domeniul apararii,ordinii publice si caracterului unitar national
indivizibil al statului roman

Principiul legalitatii
Este un principiu care deriva din art.1 din Const conform caruia Romania este stat de
drept.Acest lucru inseamna ca activitatea tuturor autoritatilor publice,inclusiv al autoritatilor
publice autonome locale se subordoneaza legii.De altfel,chiar principiile constitutionale
enuntate care in fapt semnifica o liberalizare a administratiei publice nu pot depasi “domnia
legii”,adica nu pot depasi dispozitiile legale.
Principiul eligibilitatii
Conform caruia autoritatile administratiei publice locale autonome sunt alese prin vot
universal,egal,direct si liber exprimat.
Principiul consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit
Consacrat de art.2(1) din legea 215,precum si de legea 3/2000 privind organizarea si
desfasurarea referendumului in Romania.”Problemele locale de interes deosebit” care pot
genera un referendum nu sunt reglementate prin lege.Ele,obiect al referendumului, se
stabilesc de consiliile locale sau judetene la propunerea primarului si se consfintesc prin
hotarare a consiliului local.
CONSILIUL LOCAL SI PRIMARUL
1.Sfera autoritatilor
Potrivit art 121(1) din Const.autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza
autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi in conditiile
legii.Astfel alese consiliile locale intruchipeaza un organ colegial decizional cu caracter
deliberativ.
Rolul sau esential fiind acela ca in numele colectivitatii locale sa adopte hotarari care vizeaza
exclusiv activitatea administrativa la nivelul localitatii.Intruchipeaza “parlamentul local”.
Primarul este autoritatea administrativa unipersonala care are rolul de a reprezenta
comunitatea in relatiile cu terti si de a pune in executie hotararile consiliului
local.Intruchipeaza puterea executiva de la nivelul unitatii administrativ-teritoriale.
2.Consiliul local
Reprezinta autoritatea deliberativa decizionala la nivelul comunei.Este un organ colegial
format din consilieri alesi prin vot universal,egal,direct,secret,liber exprimat de catre cetatenii
cu drept de vot care au domiciliul in unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
Numarul consilierilor este reglementat de legea 215/2001 si este de cel putin 9 pentru
UAT(unitatile administrativ teritoriale )care au pana la 1500 de locuitori, nr maxim este de 31
de consilieri pentru localitatile care au peste 400.000 de locuitori.
Numarul concret al acestora pentru fiecare unitate administrativ teritoriala se stabileste prin
ordin al prefectului.
Constituirea Consiliului local
 a) Alegerea consilierilor se face in baza scrutinului de lista al partidelor politice infiintate
si care functioneaza legal la nivelul comunei ,dar pot fi si candidati independenti care
prezinta lista de semnaturi de sustinere prevazuta de lege.Sunt alesi consilierii alesi
proportional cu nr de voturi acordate listelor.
b) Constituirea consiliului local la convocarea prefectului in sedinta de
constituire.Sedinta se face in termen de 20 de zile de la data alegerilor.
c) Validarea mandatelor de consilier in cadrul sedintelor de constituire.Validarea este
un act administrativ,se emite o hotarare de validare a mandatelor in consiliul
local.Hotararea respectiva este un act administrativ cu caracter individual,dar de
interes public,ea putand fi atacata in contencios administrativ in termen de 5 zile de
catre oricare persoana interesata,respectiv orice cetatean cu drept de vot ,dar si de
catre consilierii invalidati.Actiunea in contencios se judeca cu precadere si in regim de
urgenta.Pentru ca sedinta de constituire sa fie valida/valabila este necesara prezenta
a 2 treimi din numarul consilierilor alesi.
d) Depunerea juramantului de credinta in fata consiliului local de catre consilierii care
au fost validati.Aceasta hotarare a consiliului este consemnata intr-un act
administrativ numit hotararea consiliului local de consemnare a depunerii
juramantului consilierilor noi alesi si semnifica momentul juridic de inceput al
mandatului consiliului local.In acest moment inceteaza si mandatul vechiului consiliu.

Statutul alesilor locali (drepturile ,obligatiile,incompatibilitatile)

Conditiile de eligibilitate a unui consilier local si primar sunt urmatoarele:
 Varsta 23 de ani impliniti pana in ziua alegerilor
 Sa nu aibe interdictia asocierii in partide (sa nu fie judecator,politist,militar
activ,functionar public de conducere)
 Sa aiba cetatenia romana si domiciliul in unitatea administrativ teritoriala de cel putin
2 ani

Statutul juridic este completat de regimul incompatibilitatilor prevazut de legea nr 161/2003.

Conform legii functia de ales local (consilier, dar si primar, consilier judetean dar si
presedinte al consiliului judetean) este incompatibila cu:
- functia de prefect sau subprefect
-cu calitatea de functionar public
-angajat cu contract de munca in aparatul propriu al consiliului local ,consiliului judetean sau
al prefecturii din judetul respectiv
-functia de presedinte
-vicepresedinte
-director
-asociat
-administrator
-MEMBRU IN CONSILIULUI DE ADMINISTRATIE IN REGIILE AUTONOME SI
SOCIETATILE COMERCIALE DE INTERES LOCAL INFIINTATE DE SAU
AFLATE IN SUBORDINEA CONSILIULUI LOCAL
Mandatul de consilier local este de 4 ani ,incepe din momentul adoptarii hotararii prin care se
consemneaza depunerea juramantului consilierilor locali.
Un consilier local poate fi suspendat din functia de consilier in cazul in care este arestat
preventiv si suspendarea dureaza pana la clarificarea situatiei juridico-penale.Daca este
condamnat definitiv inceteaza mandatul,daca este achitat de instanta isi reia mandatul si toate
drepturile retroactive.
Atributiile consiliului local
Consiliile locale hotarasc in toate problemele de interes local.Din aceasta sintagma rezulta ca
au o competenta materiala generala,in limitele legii , si o competenta teritoriala limitata la
nivelul unitatii administrativ teritoriale.
Sfera de atributii este ordonata de legea 215 pe mai multe domenii.

Atributii privind:
->organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului al institutiilor si
serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale de interes local
->dezvoltarea economica sociala si de mediu a unitatii administrativ teritoriale
->administrarea domeniului public si privat al unitatii administrativ teritoriale
->gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni in diversele
domenii:educatie,sanatate,cultura,ordine publica,mediu,evidenta persoanelor,camine de
batrani,azile etc.
->cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern
Raporturile dintre consiliul local si consiliul judetean
Se caracterizeaza prin autonomie si pe principiul solidaritatii administrative.Asta exclude
raporturile de subordonare, intre administratia locala si cea judeteana nu exista raporturi de
subordonare.
Functionarea consiliului local
Forma de lucru este sedinta.Sunt sedinte:
-sedinte ordinare - care au loc 1 data pe luna
-sedinte extraordinare – care pot fi convocate ori de cate ori este necesar la cererea primarului
sau a unei treimi din numarul consilierilor
Sedintele sunt prezidate de un consilier ales pe o perioada de mai multe luni(de regula 3
luni).Tot acest presedinte de sedinta semneaza hotararile adoptate in cadrul
sedintelor.Sedintele au caracter public.Deciziile se iau prin votul consilierilor care de regula
este de jumatate + 1 a celor prezenti ,dar pentru anumite genuri de hotarari ,cum ar fi bugetul
sau patrimoniul, majoritatea sa fie calificata de 2 treimi din numarul membrilor consiliului
local.
Deciziile consilierilor se numesc hotarari.Hotararile sunt acte administrative de interes public
si sunt de 2 feluri:
-cu caracter normativ ->intra in vigoare la momentul aducerii la cunostinta publica
-cu caracter individual->intra in vigoare la momentul comunicarii
Pentru a produce efecte hotararea consiliului local trebuie semnata pentru conformitate de
consilierul presedinte de sedinta si pentru legalitate de secretarul unitatii administrativ
teritoriale care participa in mod obligatoriu la sedinta.
Hotararile se comunica de indata primarului pentru a organiza aducerea lor la indeplinire si in
termen de maxim 10 zile de la adoptare se comunica institutiei prefectului pentru exercitiul de
tutela administrativa.
Raspunderea consilierilor
In exercitarea mandatului atunci cand incalca dispozitii statutare sau legislatia in vigoare
consilierii pot raspunde administrativ-disciplinar (suspendarea de drept din functie-numai in
cazul in care este arestat preventiv),iar conform statutului pot fi sanctionati disciplinar prin :
chemare la ordine,avertisment,retragerea cuvantului,eliminarea din sala de sedinta,si
excluderea temporara pe o perioada de 1,2 luni de la lucrarile sedintei.
Raspunderea penala si cea administrativ-patrimoniala opereaza atunci cand incalca legea.
Dizolvarea consiliului local este posibila in 2 situatii:
1.dizolvarea de drept care survine in 3 ipoteze:
a)cand consiliul nu se intruneste timp de 2 luni consecutiv ,desi a fost convocat conform
prevederilor legale
b)cand nu s-a adoptat nicio hotarare desi s-au tinut 3 sedinte succesive
c)cand numarul consilierilor se reduce sub jumatate +1 si nu se poate completa prin supleant
2.dizolvarea prin referendum - poate fi initiat de 25% din numarul cetatenilor inscrisi pe
listele de alegator.
Primarul
Primarul reprezinta autoritatea administratiei publice autonome cu caracter executiv,cu rolul
de a pune in executie hotararile consiliului local.Are un dublu rol:
A. Este reprezentantul unitatii administrativ-teritoriale in raport cu toate celelalte
autoritati publice
B. Este reprezentantul statului in raport cu cetatenii comunei

In art.77 din legea 215 se consacra termenul de primarie,care este o structura functionala cu
caracter/activitate permanent/a ,fara personalitate juridica ,formata din
primar,viceprimar,secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul propriu de specialitate
al primarului.
Alegerea primarului:
Conditiile de eligibilitate
-23 de ani
-domiciliul in localitate de cel putin 2 ani
-sa nu aiba pierdute drepturile electorale
-sa nu se afle pe lista de interdictii
Alegerea se face prin vot universal,direct,secret si liber exprimat ,prin scrutin majoritar
uninominal organizat intr-un singur tur.
Mandatul primarului
Este de 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului in fata consiliului local si pana la
data depunerii juramantului de urmatorul primar ales.
Statutul primarului
Primarul este in egala masura reprezentant al comunei si al statului in raport cu comunitatea in
care isi desf activitatea.
Atributii principale:
-conduce serviciile locale ale aparatului
-indeplineste o functie de autoritate publica
-se afla in serviciul colectivitatii care l-a ales
-are drepturi si indatoriri specifice alesilor locali
Atributiile legale: sunt prevazute de legea 215 si sunt grupate astfel:
a)in calitatea de reprezentant al statului : este ofiter de stare civila, etc.
b)atributii in relatia cu consiliul local:prezinta informari,proiecte de hotarari,dari de
seama,rapoarte etc.
c)atributii referitoare la bugetul local si executia bugetara : este ordonatorul principal de
credite ,intocmeste proiectul bugetului anual(lista de venituri si cheltuieli) care se aproba prin
hotarare a consiliului local
d)atributii privind serviciile publice
Actele primarului:
Se numesc dispozitii ale primarului,au caracter normativ sau individual ,sunt supuse
controlului judecatoresc prin procedura contencioasa (legea 554/2004).

Drept administrativ – 06.11.2014

Răspunderea primarului
Primarul răspunde pentru activitatea sa disciplinar, penal, civil şi administrativ.
Răspunderea disciplinară este prevăzută în lege, dar operează destul de dificil în cazul în
care primarul în exercitarea atribuţiilor sale este ocrotit de lege. Având, însă în vedere dublul
statut al primarului: de reprezentant al statului în raport cu comunitatea pe care o reprezintă,
pe de-o parte, dar şi reprezentant al comunităţii în raport cu autorităţile statale. În cadrul
primei ipoteze, el poate fi asimilat în mod excepţional, însă, funcţionarului public. În acest caz
numai poate opera raspunderea disciplinara.
Răspunderea administrativă, care intervine în situaţiile în care primarul nu-şi îndeplineşte
unele din atribuţiile prevăzute de lege şi a căror neândeplinire atrage o sancţiune anume
prevăzută de lege, de regulă o sancţiune disciplinară sau contravenţională.
Răspunderea penală, pentru faptele pe care le îndeplineşte, în calitatea sa de primar, şi care
constituie infracţiune.
Revocarea din funcţia de primar
În siutaţia în care, în urma comiterii unor infracţiuni primarul este arestat preventiv, acesta
este suspendat din funcţie. Suspendarea din funcţie operează în virtutea legii, ea se constată ca
atare de prefectul judeţului, în baza comunicării măsurii arestării de catre instanţa care a
dispus-o. Dacă se dispune arestul la domiciliu, este suspendat din funcţie.
După ce instanţa pronunţă o condamnare finală, la o sentinţă privativă de libertate, sentinţa se
comunică instituţiei prefectului, care ia act ca a intervenit cazul de demitere.
În cazul în care instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare la închisoare, cu aplicarea
dispoziţiilor referitoare la suspendarea executării, primarul este demis.
Alte modalităţi de demitere a primarului din funcţie: punerea sub interdicţie judecătorească,
intervenirea stării de incompatibilitate (care se constată printr-o hotărâre judecătorească, în
baza unei sesizări a Agenţiei Naţionale de Integritate). Când îşi schimbă domiciliul în altă
localitate administrativ teritorială. Şi prin demisie. Şi prin demisia din partidul politic, de pe
lista căruia a fost ales. Prin referendum, la iniţiativa a 20% dintre cetăţenii cu drept de vot,
înscrişi pe listele electorale.
Încetarea mandatului se face prin ordin al prefectului, care este un act administrativ de
constatare.
Viceprimarul
Este ales în mod indirect şi, anume de către consilierii locali din rândul acestora, cu votul
majorităţii consilierilor în funcţie. Mandatul său este de 4 ani, ca şi al consilierilor, şi incepe
din momentul în care, prin hotărârea consiliului, s-a decis alegerea sa.
Viceprimarul este în subordinea primarului şi primeşte sarcini de la acesta. Având în vedere,
însă faptul că este numit de către consiliul local el se subordonează şi consiliului local.
Pe timpul execitării funcţiei, îşi păstrează calitatea de consilier. Viceprimarul, astfel ales,
poate oricând sa fie schimbat din funcţie de către consilieri în cvorumul de jumătate+1.
Secretarul unităţii administrative
Statutul secretarului unităţii administrativ teritoriale. Este funcţionar public de conducere şi
beneficiază, în această calitate, de toate drepturile, obligaţiile şi interdicţiile oricărui
funcţionar public de conducere reglementate de legea 168/1999.
- Condiţii de studii juridice superioare de lungă durată cu examen de licenţă.
- Funcţia se ocupă prin concurs, organizat de ANFP ( agenţia naţională a
funcţionarului public) la solicitarea primarului unităţii administrative.
 Incompatibilităţi
- Incompatibilităţile generale ale oricărui funcţionar public de conducere;
- Interdicţia de a fi membru al unui partid politic;
- Interdicţia de a fi soţ/ soţie sau rudă de gradul I cu primarul, viceprimarul,
preşedintele sau vicepreşedinţii consiliului local;
Modificarea sau încetarea raportului de serviciu, precum şi regimul disciplinar ce li se aplică
este cel stabilit de legea 188/1999 despre funcţionarii publici.
Atribuţiile
- Avizează pentru legalitate hotărârile consiliului local, precum şi dispoziţtiile
primarului;
- Participă la şedinţele consiliului local;
- Asigură gestionarea procedurilor administrative, în relaţia autorităţilor autonome
cu celelalte autorităţi şi instituţii publice;
- Întocmeşte procesul-verbal de şedinţă al consiliului local şi redactează hotărârile
adoptate.
Serviciile publice de interes local şi aparatul propriu de specialitate
Pentru îndeplinirea funcţiilor administrative, consiliul local este îndrituit să înfiinţeze şi să
organizeze instituţii şi servicii publice de interes local, în conformitate cu specificul şi nevoile
speciale locale, cu respectarea legii în limita fondurilor financiare de care dispune.

Autorităţile administraţiei publice judeţene

Conform art. 21 Constituţie, la nivelul fiecărui judeţ funcţionează un consiliu judeţean care
este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi
orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Statutul juridico-administrativ al consiliului judeţean se defineşte prin următoarele:
- Este o autoritate politico-administrativă locală;
- Are caracter politic pentru că este rezultanta scrutinului judeţean, la care
participă toţi cetăţenii cu drept de vot ce au domiciliul în judeţul respectiv;
- Consilierii au mandat politic din partea alegătorilor să ia decizii administrative
care să vizeze mai buna administrare a judeţului.
- Are rolul de a coordona administrativ activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti
din întregul judeţ pentru a conferii eficienţă administrativă fiecăruia în parte şi
întegrată la nivelul judeţului.
- Coordonarea administrativă vizează realizarea integrată a serviciilor publice de
interes local, judeţean şi interjudeţean.
Autoritatile administratiei publice judetene

Consiliul judetean
Conform art .122 din Const consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru
coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor
publice de interes judetean.Din textul constitutional si din legea cadru(215/2001) consiliul
judetean are rolul de a coordona activitatile autoritatilor locale dintr-un judet astfel incat
administratia locala cat si cea judeteana sa aiba un caracter integrat si eficient.In afara
serviciului de coordonare asigurat conform legii de catre consiliul judetean autoritatile locale
ar ramane izolate si ineficiente.
Raporturile dintre consiliul judetean si autoritatile locale
1.sunt raporturi de coordonare
2.este exclusa supraordonarea/subordonarea
3.sunt guvernate de principiile autonomiei ,legalitatii,responsabilitatii
administrative,cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor atat ale intregului judet ,cat
si ale unitatii administrative in parte
Constituirea consiliului judetean si componenta acestuia
Consiliul judetean este format din consilieri alesi prin vot universal,egal,direct,secret si
liber exprimat.Alegerea se face pe principiul votului pe lista proportional, dar si al votului
individual pentru candidatii independenti.Numarul de consilieri se stabileste prin ordin al
prefectului ,dar in limitele stabilite de lege si anume: 30 de consilieri pentru un judet cu
pana la 350.000 de locuitori ,numar maxim 36 pentru judetele de peste 650.000 de
locuitori.
Alegerea consilierilor se face in baza scrutinului de lista al partidelor politice infiintate si
care functioneaza legal la nivelul judetului ,dar pot fi si candidati independenti care
prezinta lista de semnaturi de sustinere prevazuta de lege.Sunt alesi consilierii alesi
proportional cu nr de voturi acordate listelor.
Constituirea consiliului judetean la convocarea prefectului in sedinta de
constituire.Sedinta se face in termen de 20 de zile de la data alegerilor.
Validarea mandatelor de consilier in cadrul sedintelor de constituire.Validarea este un act
administrativ,se emite o hotarare de validare a mandatelor in consiliul local.Hotararea
respectiva este un act administrativ cu caracter individual,dar de interes public,ea putand
fi atacata in contencios administrativ in termen de 5 zile de catre oricare persoana
interesata,respectiv orice cetatean cu drept de vot ,dar si de catre consilierii
invalidati.Actiunea in contencios se judeca cu precadere si in regim de urgenta.Pentru ca
sedinta de constituire sa fie valida/valabila este necesara prezenta a 2 treimi din numarul
consilierilor alesi.
Depunerea juramantului de credinta in fata consiliului judetean de catre consilierii care au
fost validati.Aceasta hotarare a consiliului este consemnata intr-un act administrativ numit
hotararea consiliului judetean de consemnare a depunerii juramantului consilierilor noi
alesi si semnifica momentul juridic de inceput al mandatului consiliului judetean.In acest
moment inceteaza si mandatul vechiului consiliu.

Atributiile consiliului judetean:

Sunt legate de rolul sau,acela de coordonator al serviciilor publice si de integrator al
administratiilor publice locale.Din rolul stabilit de Constitutie si de legea cadru rezulta si
competenta acestui consiliu judetean si anume : este o competenta materiala generala cu
caracter administrativ ,dar in limitele rolului de coordonare,iar competenta teritoriala este
limitata la nivelul judetului.
Conform legii atributiile sunt grupate astfel:
1.atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al consiliului
judetean ,ale institutiilor si serviciilor publice de interes judetean si al societatilor comerciale
si regiilor autonome de interes judetean
2.atributii privind dezvoltarea economico-sociala a judetului: se aproba bugetul de venituri si
cheltuileli,lucrari de investitii
3.atributii privind gestionarea patrimoniului judetului : darea in administrare,in
concesionare ,inchiriere a patrimoniului judetului respectiv
4.atributii privind gestionarea serviciilor publice din subordine
5.atributii privind cooperarea internationala
Consiliul judetean este decidentul in toate aceste atributii ,dar nu dobandeste calitatea de
persoana juridica de drept privat,ci aceasta calitate o are judetul ca atare/unitatea
administrativa reprezentata de presedintele consiliului judetean.
Functionarea consiliului judetean
Forma de lucru este sedinta care trebuie sa aiba loc in fiecare luna.In afara sedintelor lunare
consiliul se poate intruni si in sedinta extraordinara la:
- cererea presedintelui consiliului judetean
-a cel putin o treime din numarul membrilor consiliului
-la solicitarea prefectului adresata tot consiliului judetean
Pentru a adopta hotarari valabile sedintele consiliului sunt legal constituite in prezenta
majoritatii consilierilor in functie.
Actele consiliului judetean se numesc hotarari ,ele au caracter normativ si intra in vigoare de
la data publicarii.Prin grija secretarului unitatii administrative acestea sunt transmise
prefectului pentru a-si exercita atributiile de tutela.Hotararile se semneaza pentru conformitate
de presedintele consiliului judetean sau de consilierul care a condus sedinta si pentru legalitate
acestea sunt semnate de secretarul judetului.Cvorumul de valabilitate pentru adoptarea
hotararii este de regula majoritatea simpla(jumatate +1 din numarul consilierilor
prezenti).Legea impune o majoritate calificata(jumatate +1 din numarul consilierilor in
functie) sau dupa caz o majoritate de 2 treimi din nr total al consilierilor atunci cand se adopta
hotarari care vizeaza bugetul judetului sau instrainarea patrimoniului judetului oricand se
impun impozite si taxe noi.
Raspunderea consiliului judetean
Este o raspundere politica si anume: legea 215/2001 prevede ca sanctiune politica dizolvarea
consiliului judetean.
Dizolvarea consiliului judetean este posibila in 2 situatii:
1.dizolvarea de drept care survine in 3 ipoteze:
a)cand consiliul nu se intruneste timp de 2 luni consecutiv ,desi a fost convocat conform
prevederilor legale
b)cand nu s-a adoptat nicio hotarare desi s-au tinut 3 sedinte succesive
c)cand numarul consilierilor se reduce sub jumatate +1 si nu se poate completa prin supleant
2.dizolvarea prin referendum - poate fi initiat de 25% din numarul cetatenilor inscrisi pe
listele de alegator.

Un consilier judetean poate fi suspendat din functia de consilier in cazul in care este arestat
preventiv si suspendarea dureaza pana la clarificarea situatiei juridico-penale.Daca este
condamnat definitiv inceteaza mandatul,daca este achitat de instanta isi reia mandatul si toate
drepturile retroactive.
Cazurile de dizolvare de drept al consiliului judetean sunt constatate de instanta de contencios
administrativ in urma unei sesizari.Calitate procesuala activa(reclamant) o poate avea
secretarul judetului,presedintele consiliului judetean sau orice persoana interesata.Instanta se
pronunta prin hotarare conform procedurii prevazute de legea 554/2004 a contenciosului
administrativ.Hotararea definitiva se comunica prefectului care ia act pentru initierea
procedurii de alegeri .
Dizolvarea prin referendum este tot o sanctiune politica ,referendumul se initiaza de catre
institutia prefectului ca urmare a solicitarii semnate de cel putin 25% din numarul
electorilor(cetatenilor cu drept de vot inscrisi pe liste).Referendumul se organizeaza de o
comisie numita prin ordin al prefectului din care fac parte: un reprezentant al institutiei
prefectului,un magistrat de regula din cadrul tribunalului de la nivelul judetului,iar
secretariatul este asigurat tot de institutia prefectului.Procedura de referendum este cea
prevazuta in legea 3/2000 cu modificarile ulterioare ,in sensul ca este valabil daca participa
50% +1.
Presedintele consiliului judetean
Este liderul autoritatii deliberative ,el conduce activitatea consiliului judetean.Dar
totodata,indeplineste si atributiile specifice punerii in aplicare a actelor adoptate de consiliu
chiar sub conducerea sa.Are un dublu rol:
-rol de lider al autoritatii legislative
-rol de lider exponent al autoritatii executive la nivel judetean
Mandatul presedintelui judetean
Este de 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului in fata consiliului judetean si
pana la data depunerii juramantului de urmatorul presedinte ales.
Atributii in calitatea de lider al autoritatii deliberative(in relatia cu consiliul judetean)
-conduce sedintele consiliului judetean
-semneaza ad validitatem(pentru valabilitate) si pentru conformitate hotararile consiliului
judetean
-elaboreaza proiecte de hotarari si le supune dezbaterii si aprobarii consiliului judetean
-intocmeste proiectul bugetului judetului si il supune aprobarii consiliului judetean etc
Atributii privind exercitarea rolului executiv :
-asigura functionarea serviciilor si institutiilor publice de interes judetean ,a societatilor
comerciale,regiilor de interes judetean
-asigura functionarea aparatului de specialitate al consiliului judetean
-urmareste realizarea veniturilor bugetare(incasarea de impozite si taxe)
-reprezinta consiliul judetean in relatia cu autoritatile administratiei publice locale
-are atributii privind buna functionare a serviciilor publice de interes judetean(servicii privind
sanatatea publica,evidenta persoanelor,drumurile publice de interes judetean)
Revocarea din funcţia de presedinte al consiliului judetean
În siutaţia în care, în urma comiterii unor infracţiuni presedintele consiliului judetean este
arestat preventiv, acesta este suspendat din funcţie. Suspendarea din funcţie operează în
virtutea legii, ea se constată ca atare de prefectul judeţului, în baza comunicării măsurii
arestării de catre instanţa care a dispus-o. Dacă se dispune arestul la domiciliu, este suspendat
din funcţie.
După ce instanţa pronunţă o condamnare finală, la o sentinţă privativă de libertate, sentinţa se
comunică instituţiei prefectului, care ia act ca a intervenit cazul de demitere.
În cazul în care instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare la închisoare, cu aplicarea
dispoziţiilor referitoare la suspendarea executării, presedintele consiliului judetean este demis.
Alte modalităţi de demitere a presedintelui consiliului judetean din funcţie: punerea sub
interdicţie judecătorească, intervenirea stării de incompatibilitate (care se constată printr-o
hotărâre judecătorească, în baza unei sesizări a Agenţiei Naţionale de Integritate). Când îşi
schimbă domiciliul în alt judet. Şi prin demisie. Şi prin demisia din partidul politic, de pe lista
căruia a fost ales. Prin referendum, la iniţiativa a 20% dintre cetăţenii cu drept de vot, înscrişi
pe listele electorale.
Încetarea mandatului se face prin ordin al prefectului, care este un act administrativ de
constatare.

Secretarul judetului
Are acelasi statut si acelasi tip de atributii ca si secretarul comunei.
Statutul secretarului judetului:Este funcţionar public de conducere şi beneficiază, în această
calitate, de toate drepturile, obligaţiile şi interdicţiile oricărui funcţionar public de conducere
reglementate de legea 168/1999.
- Condiţii de studii juridice superioare de lungă durată cu examen de licenţă.
 - Funcţia se ocupă prin concurs, organizat de ANFP ( agenţia naţională a
funcţionarului public) la solicitarea primarului unităţii administrative.
Administratia publica la nivelul municipiului Bucuresti
Exista 2 categorii de autoritati locale de nivel judetean:
A.Consiliul general al municipiului Bucuresti care are similitudinea de mandat ,mod de
constituire si de atributii ca orice consiliu judetean.
Primarul general al municipiului Bucuresti indeplineste atributiile prevazute prin lege
pentru orice primar de municipiu cu precizarea/diferenta ca desi este primar ales, el conduce
sedintele consiliului general capatand astfel similitudine cu presedintele consiliului judetean.
B.Consiliile de sector si primarii de sector care sunt organizate intocmai principiilor
aplicate autoritatilor locale de nivel municipal/orasenesc,adica primarul de sector nu conduce
sedintele consiliului de sector ;el are atributii exclusiv de primar.

Prefectul

Este reglementata constitutional in cap 5 “Administratia publica” sectiunea a 2-a

“Administratie publica locala” la art 123.
Constitutia consacra faptul ca prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si
conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale
administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
Rolul ,atributiile si statutul prefectului sunt reglementate de legea nr 340/2004 privind
institutia prefectului.
Una din atributiile prefectului este aceea de a conduce activitatea serviciilor publice
deconcentrate in calitatea sa de reprezentant al Guvernului in conditiile in care aceste servicii
au o conducere executiva in persoana unui functionar public de conducere (inspector
judetean ,director al directiei judetene etc).Totodata,prefectul indeplineste rolul de tutela
administrativa.In calitatea sa de reprezentant al Guvernului vegheaza (supravegheaza)ca
activitatea autoritatilor publice autonome sa se desfasoare in conformitate cu dispozitiile
legale.
Prin urmare,rolul sau este acela de a asigura un echilibru intre autonomia locala ,care nu poate
fi conceputa ca o libertate absoluta, si administratia centrala.
Statutul prefectului:
Conform dispozitiilor constitutionale si legale prefectul este :
a)reprezentantul Guvernului pe plan local
b)conducatorul si coordonatorul serviciilor deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte
organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale
c)este organul de tutela administrativa pentru autoritatile administratiei locale autonome;in
aceasta calitate el poate ataca la instantele de contencios administrativ hotarari ale consiliilor
judetene sau locale ,acte ale presedintelui consiliului judetean si ale primarilor cu privire la
care exista suspiciuni de nelegalitate;sesizarea instantei de contencios atrage automat
suspendarea actului;cererea este scutita de taxa de timbru ,se judeca de urgenta si cu precadere
d)Raporturile dintre prefect si autoritatile autonome locale
Art 123(4) intre prefect pe de o parte,consiliile locale si primari,precum si consiliile judetene
si presedintii acestora,pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.Conform legii
340/2004 intre aceste autoritati exista raporturi de colaborare pentru eficientizarea bunului
mers al activitatii autoritatilor autonome.Prefectul este garantul respectarii ordinii publice pe
plan local.
e)prefectul este inalt functionar public ,context in care statutul sau personal este reglementat
de legea 188/1999
Din aceasta perspectiva face parte din corpul inaltilor functionari publici.Este numit in functie
prin hotarare de Guvern prin act administrativ cu caracter individual.
Incompatibilitatile functiei de prefect
Sunt stabilite in legea 161/2003.
Functia de prefect este incompatibila cu:
-calitatea de deputat sau senator
-functia de primar si viceprimar
-primar general si viceprimar general al municipiului Bucuresti
-functia de consilier local sau de consilier judetean
-o functie de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial
-functia de presedinte
-functia de vicepresedinte
-functia de director general,director,administrator
-membru in consiliu de administratie sau cenzor la societatile comerciale,inclusiv bancile sau
alte institutii de credit
-societatile de asigurare si cele financiare
-functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la
societatile comerciale prevazute la litera e) etc.
Atributiile prefectului:
Se regasesc in legea 340.
Activitatea prefectului este guvernata de mai multe principii:
-legalitatea
-impartialitatea si obiectivitatea
-transparenta si liberul acces la informatiile de interes public
-eficienta,responsabilitatea,profesionalizarea si orientarea catre cetatean
Atributiile:
-asigura la nivelul judetului si al municipiului Bucuresti aplicarea si respectarea Const,a
legilor,a ordonantelor si hotararilor Guvernului si a celorlalte acte normative,precum si a
ordinii publice
-actioneaza pentru realizarea obiectivelor cuprinse in programul de guvernare
-actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala
-mentinerea unei comunicari permanente cu toate nivelurile
-stabileste,impreuna cu autoritatile administratiei publice locale,prioritatile de dezvoltare
teritoriala
-verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean,ale consiliului local sau ale
primarului
-asigura,impreuna cu autoritatile si organele abilitate,ducerea la indeplinire,in conditiile
stabilite prin lege,a masurilor de pregatire pentru situatii de urgenta
-dispune,in calitate de presedinte al Comitetului judetean pentru situatii de urgenta,masurile
care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si foloseste in acest sens sumele
special prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie
-asigura realizarea planului de masuri pentru integrarea europeana
-dispune masurile corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor si a
sigurantei cetatenilor,prin organele abilitate
-asigura,folosirea in conditiile legii,a limbii materne in raporturile cu cetatenii apartinand
minoritatilor nationale si serviciile publice deconcentrate in unitatile administrativ-teritoriale
in care acestia au o pondere de peste 20%
Actele prefectului
In exercitarea atributiilor prefectul emite ordine care pot avea atat caracter normativ ,cat si
caracter individual.Pentru ordinele cu caracter tehnic are obligatia sa-i consulte in prealabil pe
conducatorii serviciilor deconcentrate.
Ordinele cu caracter normativ se comunica ministerului administratiei si internelor si apoi se
publica pentru intrarea in vigoare.

CURS 9 (27 noiembrie 2014)

Functia publica si functionarii publici
Generalitati. Categorii de personal implicat in realizarea serviciului public
Administratia publica centrala si locala isi realizeaza obiectivele si rolul propriu in
indeplinirea serviciului public prin personal propriu. Personalul implicat este de mai multe
feluri:
-functionari publici
-personal contractual angajat conform normelor codului muncii
-persoane care ocupa functii de demnitate publica (alesii locali) precum si persoane numite
"pe incredere" de primul-ministru
Functionarii publici
Au statut separat de celelalte categorii de salariati, au drepturi, obligatii, interdictii si
incompatibilitati statutare, statutul lor fiind reglementat printr-o lege speciala respectiv legea
188/1999 republicata.
Statutul functionarilor publici este un statut aparte fata de codul general al muncii, aplicabil
tuturor celorlalti angajati, legea 188/1999 fiind un lex specialis derogatorie de la codul
muncii. Fata de aceasta lege, codul muncii are un caracter complementar, adica dispozitiile
legii cadru se completeaza cu dispozitiile codului muncii, acolo unde legea cadru nu
reglementeaza.
Intrucat exista si in cadrul functionarilor publici corpuri aparte (categorii speciale de
functionari publici) exista statute speciale aplicabile acestora, aprobate prin lege, statute ce au
caracter derogatoriu de la legea cadru.
Avand un statut aparte si o importanta deosebita in infaptuirea in concret a administratiei,
Constitutia insasi face referiri la modul de reglementare a statutului functionarilor publici,
astfel in art 73, alin 3 din Constitutie, se prevede ca statutul functionarilor publici se
reglementeaza prin lege organica. De asemenea referiri la functionarii publici se regasesc in
art 16, alin 3 care prevede ca functiile publice ca si demnitatile publice pot fi ocupate de
persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Tot referitor la functia publica si
functionarii publici, Constitutia consacra in art 54, alin 2 ca odata numiti in functia publica,
titularul acesteia isi asuma in mod solemn raspunderea de a indeplini cu credinta oblicatiile ce
ii revin, sens in care acesta depune juramantul cerut de lege. In art 105 este mentionata si o
incompatibilitate a functionarului public, in sensul ca acesta nu poate fi membru al
Guvernului, insa in legea 161 sunt mentionate toate incompatibilitatile functionarului public.
Definitia functiei publice
Definitia legala: legea 188, art 2, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si
responsabilitatilor stabilite in temeiul legii in scopul realizarii prerogativilor de putere publica
de catre administratia publica centrala, locala si autoritatile administratiei publice autonome.
Definitie proprie: functia publica ca fiind un ansamblu de atributii si competente legale
stabilite prin lege in regim de putere publica in cadrul unui organ al administratiei publice cu
scopul de a infaptui, de a realiza un serviciu administrativ de interes public. Prin aceasta
definitiepuetem sa delimitam functia publica de restul alte activitati sociale:
1. se regaseste exclusiv in sfera administratiei publice si nici decum in sfera privata;
2. competentele in cadrul functiei publice sunt precis reglementate, delimitate prin acte
normative inclusiv prin regulamentul de ordine interioara, spre deosebire de sfera privata unde
atributiile sunt prevazute in baza contractului;
3. functia publica se infiinteaza, se organizeaza si se exercita in regim de putere publica;
Preorgativele de putere publica care tin de esenta functiei publice inseamna punerea in
aplicare si executarea efectiva a legilor si a celorlalte acte normative.
Fuctionarul public
Este titularul functiei publice, este persoana obligata dar in acelasi timp indreptatita sa
exercite atributiile si responsabilitatile in cadrul functiei unde este titularizat in regim de
putere publica. Exercitarea functiei publice de catre functionarul public incuba obligatie si
drept in acelasi timp.
Definitia legala din legea cadru: funtionarul public este persoana numita in conditiile legii
intr-o functie publica. Odata intrat in corpul functionarilor publici, prin concurs pentru
ocuparea unei functii publice, persoana in cauza patrunde in corpul permanent al
functionarilor publici, context in care beneficiaza de drepturile statutare specifice.
Relatia dintre functionarul public si functia publica se numeste raport de serviciu, care si el
este supus regimului de putere publica. Acest raport de serviciu are un caracter unilateral pe
font intrucat exprima in continutul sau vointa autoritatii administrative. Raportul de serviciu
nu se negociaza. Functionarul public il accepta ca atare sau renunta la functia publica.
Raportul de serviciu se naste si se exercita in baza actului administrativ unilateral de numire
in functia publica si incepe in momentul in care functionarul public semneaza juramantul de
credinta prevazut de lege.
Din cele expuse putem sa defim: raportul de serviciu reprezinta relatia sociala, legal
determinata, stabilita intre persoana fizica titulara a functiei publice, autoritatea publica din
structura careia face parte functia publica respectiva si subiectele de drept in legatura cu care
se realizeaza competenta respectivei autoritati publice.
Clasificarea functiilor publice

Clasificarea în sfera funcțiilor publice

1.Din punct de vedere al statutului aplicabil:

Sunt doua categorii mari:

a) Funcționari publici supuși statutului general, respectiv legii 188/1999(aici
intră majoritatea funcționarilor publici);
b) Funcționari publici cu statut special(legea 85/1995, privind statutul cadrelor
militare); (corpul diplomatic are tot statut special/ statutul polițistului
reglementat prin legea 160/ statutul personalului navigant).
Dispozițiile statutare specifice, care se aplică personalului reglementat
prin statute speciale, are caracter de lex specialis, în raport cu statutul
general al funcționarului public. Acolo, însă, unde statutul special nu
reglementează, se aplică dispozițiile din statutul general.

2.O a doua categorie, din punct de vedere al activității proprii(al competenței de

funcție), ave doua categorii de funcții:
A) Funcții publice generale, care sunt identice ca obiect/scop/reglementare în
toate instituțiile publice (ex: consilierul juridic sau auditorul);
B) Funcții specifice, care sunt create pentru activități de strictă specialitate
(ex: ofițerii de cifru);
 3.După natura autorităților în care sunt create:
1. În aparatul guvernamental(în cadrul serviciilor publice deconcentrate și al
administrației publice județene);
2. În cadrul autorităților publice;

4.După nivelul studiilor necesare ocupării unei funcții publice:

A. Funcții publice clasa I(sunt necesare studii universitare de lungă durată, cu
diplomă de licență sau echivalent);
B. Funcții publice clasa II(sunt necesare studii superioare de scurtă durată,
absolvite cu diplomă);
C. Funcții publice clasa III(sunt necesare studii liceale, finalizate cu diplomă de
bacalaureat):

În sistemul public, funcționarii publici numiți în clasele aIIa și aIIIa nu pot ocupa
funcții de conducere.

5.După nivelul atribuțiilor:

a. Funcționarii publici de execuție (marea masă);
b. Funcționarii publici de conducere;
c. Înalții funcționari publici;

În corpul înalților funcționari publici intră strict și limitativ următorii:

1. Secretarul general al Guvernului;
2. Secretarii generali adjuncți ai Guvernului;
3. Secretarul general din fiecare minister sau organ central de specialitate al
administrației publice;
4. Secretarii generali adjuncți, care, conform legii, pot fi cel mult 2 la fiecare
minister;
5. Prefectul;
6. Subprefectul;
7. Inspectorii guvernamentali;

Înalții funcționari publici menționați mai sus fac parte dintr-un corp aparte, din corpul
general al funcționarilor publici. Accesul la o funcție din corpul înalților funcționari se face
prin concurs organizat de ANFP și în fața unei comisii numită prin hotărâre de guvern. Odata
intrat în corpul înalților funcționari publici, persoana în cauză are acces la oricare dintre
funcțiile aferente corpului.
În cazul schimbării dintr-o funcție, funcționarul respectiv va fi numit într-o altă funcție
publică vacantă din cadrul corpului(de regulă, inspector guvernamental), cu condiția să o
accepte. În cazul în care nu o acceptă, înseamnă că renunță benevol la beneficiul mobilității și
poate pleca din sistem.

Fucționarii publici de conducere, sunt incluși prin lege:

1. directorul general și directorul general adjunct din aparatul ministerelor și al
celorlalte organe de specialitate al administrației publice;
2. Secretarul unității administrativ teritorial;
3. Directorul și directorul adjunct, din cadrul ministerelor și celorlalte organe centrale
ale administrației public;
4. Din cadrul administrației publice locale, directorul registrului permise;
 5. Directorul executiv și adjuncții acestora, din cadrul serviciilor publice
deconcentrate;
6. Șeful de serviciu și șeful de birou;

Funcționarii publici de execuție sunt în trei 3 clase:

1. Clasa I
2. Clasa II
3. Clasa III
Se integrează cu clasificarea funcțiilor după nivelul studiilor.

Funcții publice clasa I: sunt funcțiile publice generale de consilier juridic, auditor,
expert, inspector, precum și funcțiile publice asimilate acestora.
Funcții publice clasa II: sunt funcții publice referent de specialitate și asimilatele
acestora.
Funcții publice de execuție clasa III: funcții simple de referent și asimilatele
acestora.

6.În raport cu vechimea în funcție

1. Funcționarii publici debutanți(perioada de debut fiind în funcție de clasa de
execuție);
2. Funcționari publici definitivi;

Actul de numire într-o funcție publică

Numirea într-o funcție publică se face la solicitarea candidatului, dar în mod
condiționat. Condițiile sunt următoarele:
a) Să existe o funcție publică neocupată;
b) Să existe interesul autorității administrative pentru ocuparea funcției;
c) Să se organizeze un concurs pentru ocuparea funcției;
d) Candidatul care este declarat câștigător să accepte condițiile exercitării
funcției respective și să îndeplinească cerințele referitoare la conflictul de
interese și incompatibilități;

Actul de numire în funcție este un act juridic administrativ, unilateral, emis de o

autoritate publică și în regim de putere publică, la care persoana fizică candidat se obligă prin
jurământ să respecte întocmai trăsăturile actului de numire în funcția publică:
1) Este act juridic, adică o manifestare de voință, facută cu scopul de a da
naștere la drepturi și obligații; statutul de funcționar public se dobândește
din momentul numirii și se exercită din momentul depunerii
jurământului;**
2) Voința juridică, pe care o exprimă, are un caracter unilateral; este voița
autorității publice pe care candidatul o acceptă in integrum(în integralitate)
sau actul nu mai produce efecte;
3) Actul de numire are un caracter formal, respectiv obligația formei scrise;
4) Conține clauze impuse obligatoriu de lege: temeiul legal al numirii, numele
funcționarului public + CNP, denumirea funcției publice, data de la care
urmează să se exercite funcția publică, drepturile salariale și locul de
desfășurare al activității;
5) Are caracter juridic personal (în strictă considerare a persoanei);
 6) Emitentul actului este o autoritate publică;
7) Caracterul obligatoriu, care înseamnă că: a) odata numit pe funcție,
funcționarul beneficiază de stabilitatea raportului de serviciu; b) odata
emis, actul de numire este iretractabil;

Continutul juridic al functiei publice

In continutul raportului juridic de functie publica se includ drepturile si obligatiile consimtite
prin lege pentru functionarul public.
In derularea atributiilor functionale,in fapt si in drept,functionarul public desfasoara un raport
juridic intre sine,ca reprezentant al autoritatii publice,si o alta parte care poate fi cetatean sau
o alta entitate juridica.
Acest raport juridic are un continut de drepturi si obligatii corelative.Drepturile functionarului
public au corespondenta in obligatiile autoritatii publice din care face parte.
Drepturile legale(statutare)ale functionarilor publici:
Precizari generale:
 Sunt drepturi legale,prevazute ca atare in legea cadru 188
 Sunt drepturi de sorginte constitutionala,multe dintre ele fiind preluate din
Constitutie,Cap.”Drepturi si libertati fundamentale”si adaptate(transcrise)pentru
functionarii publici
 Au un continut diferit de drepturile contractuale ale celorlalte categorii de
salariati,pentru acestia din urma,continutul lor se stabileste prin contractul de
munca,in conformitate cu dispozitiile Codului Muncii
 Drepturile functionarilor publici se asociaza cu antiteza(obligatia corelativa)a
autoritatilor publice.

Drepturile functionarilor publici:

1.Dreptul la opinie: isi are sorgintea in art 29 din Const.,ce reglementeaza libertatea gandirii
si a opiniilor si art 30 din Const. care consacra caracterul inviolabil al libertatii de exprimare.
Libertatea de opinie,ca drept,trebuie sa se manifeste in cadrul exercitarii functiei publice,in
cadrul institutiei,autoritatii publice.
In afara institutiei publice,functionarul public are obligatia sa manifeste o atitudine de
rezerva,de autocontrol,prin atitudinea sa manifesta sa nu aduca atingere autoritatii in care isi
desfasoara activitatea.
2.Dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau in aplicarea statutului care il
vizeaza direct.
3.Dreptul de asociere sindicala recunoscut functionarilor publici isi are sorgintea in art 40
din Const(„Dreptul de asociere”)care garanteaza tuturor cetatenilor dreptul de asociere.
Pentru functionari,acest drept inseamna:
a)dreptul de a se asocia liber in sindicate
b)dreptul de a adera la un sindicat deja constituit
c)dreptul de a exercita un anumit mandat in cadrul sindicatului
d)dreptul de a se asocia in alt tip de organizatii cu caracter profesional
Dreptul de asociere sindicala are,totusi,anumite limitari care sunt in corelatie cu statutul
anumitor categorii profesionale(de exemplu,nu se pot asocia in sindicate cadrele active ale
armatei).
Inaltii functionari publici si functionarii cu functii de conducere care au calitatea de ordonator
de credite si sunt alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale,au obligatia,ca in
termen de 15 zile sa renunte la una din cele 2 functii.
In cazul in care opteaza pentru mandatul de conducere in organizatia sindicala,pe toata
perioada exercitarii acestui mandat,este suspendat din functie.
4.Dreptul la greva: este garantat in conditiile legii.Deriva din art 43 din Const,in formularea
caruia „dreptul la greva este garantat tuturor salariatilor”.
5.Dreptul la salariu:legea prevede ca pentru activitatea depusa,functionarii publici au dreptul
la salariu.Din aceasta rezulta ca:
a)dreptul la salariu se naste din faptul ca functionarul public a prestat,a depus o anumita
activitate
b)salariul reprezinta echivalenta,contraprestatia activitatii functionarului
c)intre salariu,ca marime,si activitatea depusa trebuie sa existe un raport just.
Salariul functionarului public se stabileste prin lege;el se compune din : salariul de
baza,sporuri pentru vechime in munca,supliment corespunzator treptei de salarizare si
suplimentul grafului sau altele.
Spre deosebire de functionarul public,salariatii contractuali primesc un salariu stabilit prin
contractul colectiv de munca.
6.Dreptul la uniforma:este prevazut pentru acei functionari publici care,potrivit legii,au
obligatia ca in timpul serviciului sa poarte uniforma(vamesi,politisti,padurari etc)
7.Dreptul la o durata normala a timpului de lucru:durata este prevazuta in lege de 40 de
ore pe saptamana
8.Dreptul de a fi alesi sau numiti in functii de demnitate publica.
Inaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi numiti sau alesi numai
dupa ce demisioneaza din functia publica respectiva.
9.Dreptul la concediul de odihna(interdictia ca in perioada concediului de odihna,de boala
sau de maternitate sa li se poata modifica raportul de serviciu,decat din initiativa
functionarului).
10.Dreptul la conditii normale de munca si igiena.
11.Dreptul la asistenta medicala,proteze si medicamente.
12.Dreptul la pensie si alte drepturi sociale.
13.Dreptul de a se bucura de protectia legii.Legea penala sanctioneaza ca infractiune o
serie de acte indreptate impotriva functionarului public.
14.Dreptul de a fi despagubit,in situatia in care,din culpa institutiei a suferit un prejudiciu
material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.

Obligatii,indatoriri si interdictii ale functionarilor publici

Toate indatoririle,obligatiile si interdictiile statutare ale functionarilor publici au un caracter
legal fiind expres prevazute in textul legii.Incalcarea acestor indatoriri,obligatii sau interdictii
constituie temeiul juridic al raspunderii.
In afara indatoririlor,interdictiilor si obligatiilor statutare(prevazute in lege) autoritatile
publice administrative pot institui prin coduri deontologice sau prin ROF(regulamentul de
organizare si functionare) un plus de exigente in raport cu specificul fiecarei autoritati
administrative.
Enumerarea indatoririlor:
1.Functionarii publici sunt datori sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in
conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa
aduca prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor
publici.Din a 2 a teza a indatoririi rezulta obligatia de abtinere de a nu face ceva anume fara
ca legea sa defineasca in mod concret aspectul material al faptei in sine.Prin lege se interzice
orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii atat tertilor ,cat si prestigiului institutiei
publice.Daca in prima teza obligatia de a face (de a isi indeplini obligatia de serviciu) este
strict legata de locul de munca si de exercitarea functiei in sine ,teza a 2 a se refera la
manifestari ,atitudini neprecizate care insa pot avea loc atat in exercitarea efectiva a functiei
publice,cat si in “exteriorul”acesteia in cadrul public sau privat.
2.Obligatia specifica functionarilor publici de conducere de a sprijini propunerile si
initiativele personalului din subordine in vederea imbunatatirii activitatii institutiei publice in
care isi desfasoara activitatea ,precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.
3.Interdictia functionarilor publici de a ocupa functii de conducere in structurile si in organele
de conducere ale partidelor politice sau organizatiilor carora le este aplicabil acelasi regim
juridic sau ale asociatiilor si fundatiilor care functioneaza pe langa ele.(Interdictia
functionarilor publici de a ocupa functii de conducere in cadrul partidelor politice sau
fundatiilor de pe langa acestea.) Norma nu interzice ca functionarii publici de executie sa aiba
opinii politice sau chiar sa faca parte din partide.Este interzis insa,militantismul politic,adica
dreptul functionarului sa isi lege exercitiul functiei publice de activitatea partizana.In
principiu,functia publica este creata in interesul tuturor cetatenilor,indiferent de simpatiile sau
optiunile politice.Prin urmare,functionarul public trebuie sa isi exercite competentele functiei
impartial,fara selectii pe criterii politice sau de alta natura.Inaltilor functionari publici le este
interzis sa faca parte din partidele politice.Tuturor functionarilor publici le este interzis sa
exprime convingeri politice atat in cadrul institutional cat si in mediul public extern.
Toate aceste interdictii privind manifestarea politica nu afecteaza dreptul constitutional de a
adera la o anumita doctrina si de a crede in ea.
4.Indatorirea de conformare(indatorirea de supunere).Functionarii publici sunt obligati la
indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin ,precum si a atributiilor
ce le sunt delegate.De indeplinirea acestor atributii functionarii publici raspund
administrativ ,disciplinar,penal si/sau patrimonial conform legii.
Comentariu privind atributiile delegate
Pentru orice functionar public odata cu numirea in functia publica se emite fisa postului care
in fond cuprinde lista principala de atributii si competente care se emite odata cu numirea in
functia publica.
In exercitarea functiei publice in mod curent functionarului public ii pot fi transmise spre
executare o serie de atributii care nu sunt prevazute in fisa postului de catre sefii
ierarhici.Functionarul public are obligatia sa se conformeze .In situatia in care considera
dispozitiile primite ca fiind ilegale are dreptul sa refuze executarea acestor dispozitii cu
obligatia motivarii in scris a refuzului.In ipoteza ca totusi seful ierarhic insista( in scris) si
dupa primirea refuzului motivat ca o anumita activitate sa se execute totusi ,functionarul
public are obligatia de conformare,chiar daca in evaluarea sa masura dispusa este
ilegala.Mentinerea deciziei de a executa trebuie insa facuta in scris.
Functionarul public de executie poate,dupa conformare,sa sesizeze in scris masura careia s-a
conformat catre seful ierarhic al decidentului.Toata aceasta procedura are ca scop pe de o
parte,asigurarea disciplinei administrative si pe de alta parte asigurarea legalitatii actului
administrativ in sine inclusiv din perspectiva stabilirii raspunderii.
5.Obligatia de a respecta secretul de stat ,secretul de serviciu ,precum si confidentialitatea in
legatura cu informatiile de care ia cunostinta in exercitarea functiei.Accesul la informatii
secret de stat si secret de serviciu este in principiu limitat functionarilor publici ce exercita
functii publice generale ,aceasta indrituire avand-o in conditiile legii doar anumite categorii de
functionari publici.
Incalcarea acestei indatoriri de catre functionarii publici atrage raspunderea disciplinara sau
penala ,legea incriminand divulgarea secretului de stat;conform art 303 cod penal (divulgarea
secretului de stat),art 304 (divulgarea informatiilor secret de serviciu)art 305(neglijenta in
pastrarea informatiilor).
6.Interdictia de a solicita ,de a accepta direct sau indirect ,pentru sine sau pentru altii,in
considerarea functiei publice de daruri sau alte avantaje.Incalcarea interdictiei atrage dincolo
de raspunderea administrativa ,direct raspunderea penala.Fapta ca atare fiind prevazuta si
pedepsita de art.289 cod penal.
7.Obligatia de a declara averea si declaratia de interese.
8.Obligatia de a rezolva lucrarile repartizate de superiorii ierarhici in termenele stabilite.

Dreptul la carierӑ
Dreptul la carierӑ are semnificatia dreptului la stabilitate pe functia publica.
Dobandita legal prin concurs, altfel spus, niciun functionar public nu poate fi destituit, mutat,
suspendat dintr-o functie publica decat in situatii limitӑ expres prevӑzute de lege. Conditia
existentei dreptului la carierӑ este indeplinirea corectӑ a pachetului de indatoriri prevӑzute in
actul de investire in functia publicӑ si in fisa postului precum si a indatoririlor generale
prevӑzute in legea cadru.
Dintr-o anumita perspective dreptul la cariera poate fi privit ca un fel de inamovabilitate.
O alta component a dreptului la cariera o reprezinta promovarea in functie. Potrivit legii,
functionarul public are voie in conditiile legii sa beneficieze de institutia promovarii in clasa ӑ
in grade profesionale si in treptele ierarhice. Atat dreptul la carierӑ sub aspectul stabilitӑtii pe
functie (inamovibilitӑtii) cat si sub aspectul dreptului de a promova sunt conditionate de
indeplinirea corectӑ a indatoririlor de serviciu cat si de continuitate in pregӑtirea profesionalӑ.
Dreptul/obligatia de pregӑtire continuӑ
In lege este prevӑzutӑ ca drept in consecintӑ autoritatea administrativӑ are obligatii corelative
si anume:
- sa ii asigure un buget propriu adegvat pentru pregӑtirea profesionalӑ a angajatilor
- sӑ asigure functionarului concediu de studii plӑtit pentru cursurile de formare,
perfectionare, organizate de institutie. Pentru unele categorii profesionale ce vizeazӑ
functii specific, inclusive formarea profesionalӑ, care poate dura intre 3 luni si 4 ani se
plӑteste integral din bugetul public, respective din bugetul autoritӑtilor publice centrale.
In aceste conditii persoanele scolarizate semneazӑ un angajament prin care se obligӑ
dupӑ absolvirea cursului si promovarea examenului de rigoare sӑ lucreze(sӑ-si
indeplineascӑ functia pentru care s-a pregӑtit) o perioadӑ de timp, sub rezerva plӑtii
cheltuielilor de scolarizare in cazul nerespectӑrii angajamentului asumat.

Recrutarea functionarilor publici

Conditiile generale pentru a accede in functia publicӑ:
1. Cetӑtenia romanӑ;
2. Domiciliul in tarӑ;
3. Sӑ cunoascӑ limba romanӑ scris, vobit;
4. Sӑ aibӑ capacitate deplinӑ de exercitiu;
5. Sӑ aibӑ sӑnӑtate corespunzӑtoare atestatӑ prin document medical;
6. Sӑ indeplineascӑ conditiile de studii prevӑzute de lege;
7. Sӑ indeplineascӑ conditii specifice pentru ocuparea functiei publice;
8. Sӑ nu fi fost condamnat pentru sӑvarsirea unei infractiuni contra umanitӑtii, a statului
sau a autoritӑtii, infractiuni de serviciu sau in legӑturӑ cu seviciul, infractiuni care
impiedicӑ infӑptuirea justitiei, infractiuni de fals sau fapte de coruptie.
9. Sӑ nu fi fost destituit din functia publicӑ in ultimii 7 ani( sa nu aibӑ cazier administrative).
Modalitatile de ocupare a unei functii publice:
1.Recrutare
2.Promovare(intr-o functie superioarӑ vacantӑ)
3.Transfer, detaşare.

Toate functiile publice se ocupӑ prin concurs sau examen, recrutarea se face tinand
cont de conditiile generale mai sus prezentate precum si de conditii specifice postului
scos la concurs.
Functiile publice se ocupӑ prin procedurӑ concurentialӑ. Procedura de examen este
prevӑzutӑ prin act normative la nivel de hotӑrare de govern sau pentru anumite
institutii(autoritӑti ale administratiei publice centrale de specialitate) prin ordin.
Principiile care guverneazӑ concursul pentru ocuparea functiei publice sunt:
- nediscriminarea

Functiile publice se ocupӑ prin procedurӑ concurentialӑ. Procedura de examen este

prevӑzutӑ prin act normative la nivel de hotӑrare de govern sau pentru anumite
institutii(autoritӑti ale administratiei publice centrale de specialitate) prin ordin.
Principiile care guverneazӑ concursul pentru ocuparea functiei publice sunt:
- nediscriminarea;
- transparenta care se realizeaz Functiile publice se ocupӑ prin procedurӑ
concurentialӑ. Procedura de examen este prevӑzutӑ prin act normative la nivel de
hotӑrare de govern sau pentru anumite institutii(autoritӑti ale administratiei publice
centrale de specialitate) prin ordin.
Principiile care guverneazӑ concursul pentru ocuparea functiei publice sunt:
- nediscriminarea

- transparent, care se realizeaza prin afisarea psotului vacant, a conditiilor generale si

specifice de ocure a postului, a bibliografiei tematice, a datei si orei concursului precum si a
oricaror informatii utile pentru participarea la concurs.
- egalitatea de sanse pentru toti candidatii(principialitate)
In actele normative referitoare la ocuparea functiei publice sunt prevazute modalitle de
contestare a rezultatelor, contestarea de catre cel ce se considera nedreptatit are semnificatia
recursului gratios(plangerii prealabi ca si conditie obligatorie pentru atacarea in justitie a
procedurii de concurs, respective a actului de numire in functia publicӑ a unei alte persone).
Dupӑ promovarea concursului se definitiveazӑ procedura de recrutare si urmeazӑ
procedura de numire in funcita publica, care se materializeaza prin actul administrative
juridic, individual in regim de putere publica de numire in functie.
Dupӑ numire pe functia publica urmeazӑ pentru fiecare functionar public perioada de
stagiu. Stagiatura este obligatorie, pe timpul acesteia orice functionar isi indeplineste
atributiile de serviciu sub regim de tutela, nu fac obiectul stagiaturii functiile publice de
conducere si functiile aferente inaltilor functionari publici. Durata perioadei de stagiu este
fixӑ, stabilitӑ prin lege, un an pentru fuctionarii clasa I, 8 luni pentru functionarii clasa a II-a
si 6 luni pentru functionarii din clasa a III-a.
Raspunderea functionarilor publici
Pentru indeplinirea necorespunzatoare sau cu incalcarea dispozitiilor legale atributiilor de
serviciu functionarii publici pot raspunde astfel:
- Rӑspundere administrative disciplinarӑ
- Raspundere contraventionalӑ
- Raspundere patrimoniala
- Rӑspundere civilӑ
- Raspundere penalӑ

Dacӑ abaterea(incӑlcarea legii ) s-a produs in exercitarea functiei publice pot opera
concomitant mai multe forme de raspundere.
[L14/2014]}
Rӑspunderea penalӑ: In dreptul administrative intereseazӑ raspunderea penalӑ a
functionarului public legatӑ strict de inteplinirea atributiilor in cadrul functiei publice.

-raspunderea patrimoniala
-raspunderea civila
-raspunderea penala
Daca abaterea(incalcarea legii)s-a produs in exercitarea functiei publice pot opera
concomitent mai multe forme de raspundere.
Raspunderea penala: in dreptul administrativ ne intereseaza raspunderea penala a
functionarului public legata strict de indeplinirea atributiilor in cadrul functiei publice.
Raspunderea disciplinara intervine in cazul incalcarii normelor de disciplina stabilite prin
regulamentele de functionare si organizare a institutiei sau pentru indeplinirea
necorespunzatoare si cu intarziere nejustificata a indatoririlor de serviciu.
Raspunderea contraventionala intervine in cazul in care functionarul public prin
neindeplinirea atributiilor de serviciu incalca o norma imperativa,sanctionata de lege cu
amenda contraventionala.
Raspunderea patrimoniala intervine in cazul in care functionarul public prin neindeplinirea
sau indeplinirea necorespunzatoare si abuziva a indatoririlor de serviciu creeaza din vina sa
unui tert un prejudiciu patrimonial care trebuie recuperat.De regula raspunderea patrimoniala
revine in mod solidar autoritatii publice si functionarului.Daca prejudiciul creat de functionar
este suportat(despagubit)de autoritatea publica aceasta are dreptul la dezdaunare de la
functionarul vinovat.
Raspunderea civila intervine in cazul in care functionarul public prin indeplinirea
necorespunzatoare a atributiilor de serviciu creeaza un prejudiciu in patrimoniul unitatii
administrative in cadrul careia functioneaza.
Raspunderea penala intervine in cazul in care in indeplinirea atributiilor de serviciu prin
incalcarea acestora,indeplinirea lor necorespunzatoare sau prin omisiunea de a le indeplini se
aduce atingere dispozitiilor legii penale.(infractiuni de serviciu: abuzul in serviciu,neglijenta
in serviciu etc)
In mai multe situatii formele raspunderii pot coexista,ex: raspunderea penala poate coexista cu
raspunderea patrimoniala.
Raspunderea disciplinara
Pentru incalcarea normelor care vizeaza programul de activitate ,indeplinirea indatoririlor de
serviciu si deontologia profesionala,functionarii publici raspund disciplinar.
Sanctiunile care se aplica in cadrul raspunderii disciplinare au in functie de gravitatea
faptei,pot avea un caracter moral,fie un caracter precumpanitor material sau care pot afecta
insasi cariera.
Sanctiunile disciplinare prevazute de lege sunt:
1-mustrarea scrisa->este o sanctiune cu caracter moral,are rol de avertisment si se aplica de
conducatorul autoritatii administrative fara implicarea comisiei de disciplina.
2-diminuarea drepturilor salariale pe o perioada de 1-3 luni in cuantum de 5-20%(caracter
preponderent material)
3-suspendarea dreptului la avansare pe o perioada 1-3 ani
4-retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada
de pana la 1 an cu diminuarea corespunzatoare a drepturilor salariale
5-destituirea din functie care are drept consecinta si incetarea raporturilor de functie
publica
Sanctiunile de la punctul 2-5 se aplica doar in cazul in care vinovatia functionarului public se
stabileste in cadrul unei cercetari administrative de catre o comisie de disciplina.
Cercetarea administrativa pentru stabilirea raspunderii disciplinare este guvernata de
urmatoarele principii:
a)prezumtia de nevinovatie
b)garantarea dreptului la aparare
c)contradictorialitatea
d)proportionalitatea sanctiunii in raport cu actiunea
e)legalitatea sanctiunii
f)unicitatea sanctiunii
g)celeritatea procedurii de cercetare administrativa
h)obligativitatea de exprimare a opiniei fiecarui membru din comisia de disciplina.