Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT – PROGRAMUL DE MASTER CRIMINALISTICĂ ȘI


PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ÎN INVESTIGAȚIA PENALĂ

REFERAT – CRIMINALISTICĂ

INVESTIGAREA URMELOR BIOLOGICE DE NATURĂ UMANĂ

Urmele de sânge

Prof. univ. dr. Muscalu Gheorghe

Studentă: Pașculea Monica

BUCUREȘTI
2019
INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri, criminalitatea a însemnat o problemă majoră a societăţii, iar
oamenii au încercat constant să găsească soluţii pentru combaterea acesteia. Deşi societatea a
evoluat, totuşi această temă a celor ce încalcă legea penală a rămas una de actualitate, fiind din
ce în ce mai util ca legea să se aplice cu profesionalism. Deşi legea penală se modifică constant,
crimnalitatea este din ce în ce mai răspândită si, deoarece omenirea a evoluat, oamenii au acces
mult mai uşor la diverse informaţii, fapt ce le facilitează procesul de pregătire a săvârşirii unei
infracţiuni.
Am ales această temă prin prisma pasiunii mele pentru ştiinţele penale, care reprezintă o
ramură de drept esenţială pentru buna desfăşurare a oricărei societăţi. Pentru a deveni un bun
magistrat, consider că este necesar să stăpânesc foarte bine tainele criminalităţii, pentru că scopul
oricărei persoane ce activează în această meserie este aflarea adevărului.
Proiectul are ca scop dezvoltarea cunoaşterii cu privire la aflarea adevărului interpretând
tehnico-ştiinţific urmele existente la faţa locului, urmărind perfecţionarea cunostintelor în ceea ce
priveşte legislaţia în domeniu şi modalitatea de aflare a adevărului prin interpretarea unei
categorii speciale de urme la faţa locului şi anume urmele biologice de natură umană, în mod
particular urmele de sânge.
Consider că tema aleasă de mine constituie un punct central de interes al criminalisticii,
deoarece aceasta este de strictă actualitate, urmele biologice de natură umană reprezentând o
ramură frecvent utilizată în cercetarea criminalistică. Totodata, consider că o cercetare justă și
amănunțită a acestei teme mă va ajuta la dobândirea cunoștinţelor necesare în exercitarea
viitoarei mele profesii juridice.
Cel care cercetează o temă trebuie să dețină anumite informații despre acel subiect de
cercetare și trebuie să reușească să îmbine teoria cu practica, iar pentru ca studiul meu de caz să
fie unul reușit și din punct de vedere practic, voi aduna informațiile dintr-un caz real de omor
calificat prezentat in Revista română de criminalistică, nr. 3.
Pentru redactare, voi utiliza metoda de cercetare logico-deductivă, începând de la noțiuni
generale și teoretice și terminând prin exemplificarea cu date particulare şi metoda de cercetare
hermeneutică, aceasta oferindu-mi posibilitatea de a-mi exprima punctul de vedere.
Etapa structurării cercetării stabilește exact capitolele care vor fi continute, subcapitolele,
studiul de caz, direcțiile de cercetare, scopul cercetării si obiectivele urmărite.
Primul capitol este partea teoretică şi cuprinde patru secţiuni, impartite, la rândul lor în
subsecţiuni. Cel de-al doilea capitol va cuprinde analizarea urmelor biologice la locul faptei, în
cazul infracţiunilor cu violenţă.

CAPITOLUL I – CERCETAREA URMELOR DE SÂNGE

2
Secțiunea 1. Urmele biologice - Aspecte introductive

Pentru a putea analiza acest subiect complex, este necesar, prima dată, să încadrăm anumite
noţiuni definitorii. În categoria urmelor biologice se înscrie marea masă a urmelor de material
biologic uman, mai ales produsele de secreție, excreție și țesuturile umane. Secrețiile principale
sunt: saliva, secreția nazală, și laptele matern. Excrețiile includ: urina, fecalele, sperma, sputa,
vomismentele, meconiul, vernix, caseoza etc. În categoria țesuturilor moi intra: sânge, piele,
țesut muscular, masă cerebrală, iar in categoria țesuturilor dure, se regasesc oasele și unghiile. În
această grupa de urme sunt incluse si firele de par sau urmee de miros.
Raportat la frecvența cu care sunt intâlnite în cazul săvârșirii inracțiunilor de violență(omor,
viol, tâlhărie, loviri), în accidente rutiere, de muncă, în explozii și incendii dar și la calitatea
elementelor științifice de individualizare de circumstanțiere a modului de săvârșire a faptei,
putem aprecia ca ce mai importante urme, sunt sunt cele de sânge, de saliva spermă și firele de
păr.1
Fiecare din aceste categorii de urme au importanţă în identifcarea prezenţei la locul faptei a
persoanei suspecte, a cadavrului, etc., care prin transfer devine purtator al acestor urme.
Din perspectiva valorii urmei de identifcare a persoanei care a creat-o, genetica Judiciară
clasifcă probele biologice în trei categorii.
Probe cu înalt grad de precizie în identifcarea proflului genetic: sănge, lichid seminal (care
chiar dacă nu conţine spermă, are sufcient material pentru efectuarea analizelor ADN, salivă
(indiferent de pe ce tipuri de obiecte este recoltată - ţigări, periuţe de dinţi, plastice ale ţigărilor
de foi, măşti, veselă, timbre şi plicuri poştale, etc.)
Probe cu potenţial în definirea profilului genetic: secreţie vaginală (în cazurile de viol poate
conţine un amestec de celule provenind de la victimă şi agresor), secreţii nazale, părul (numai
părul smuls are valoare pentru analizele nucleare ADN, fragmente de ţesuturi, celule ale pielii,
urină, oase (măduva poate fi analizată chiar şi în cazuri de descompunere avansată).
Probe cu potenţial în analizele genetice mitocondriale: probe biologice sub formă de
microurme sau degradate aproape în totalitate. Pentru cazurile în care cantitatea de AND este
foarte redusă (cum este cazul analizei unor ţesuturi precum oase, dinţi şi păr), probabilitatea
obţinerii unor rezultate valorifcabile prin genotiparea ADN mitocondrial este mai mare decât
prin folosirea markerilor polimorfci care se află în ADN nuclear.2

Sectiunea 2. Urmele de sânge. Aspecte generale

1
Emilian Stancu, “Tratat de Criminalistică, ediţia aVI-a, editura Universul Juridic, București 2015, pagina 157
2
Voinea Dan, C-tin Drăghici, Necula Ionel Categorii de urme care fac obiectul de studiu al tehnicii criminalistice,
Editura București, 2011, pag. 106.
3
Sângele este un ţesut fluid complex, care împreună cu limfa şi lichidul interstiţial formează
mediul intern al organismului. Sângele reprezintă 1/13 din greutatea corporală a unei persoane.
Volumul total al sângelui circulant este de 5 litri, find în permanentă mişcare în sistemul vascular
şi în spaţiile tisulare (partea lichidă), cu ajutorul cordului. Cantitatea totală de sânge la un
organism de 60-70 kg este de 5 litri la bărbat şi de 4 litri la femeie, orice creştere sau scădere a
masei sanguine find urmată de tulburări în organism.3
Sângele se compune din plasmă şi elementele celulare formate din globule roşii hematii –
eritrocite), globule albe (leucocite) şi trombocite, iar ca urmă biologică provine în urma unor
hemoragii provocate de ruperea sau secţionarea vaselor sanguine.
În câmpul infracțional, urmele sangvinolente se prezintă sub formă de picături, stropi, dare,
bălți, manjituri si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de
natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. Subliniem insa, ca
termenului de “actiune violenta” ii atribuim un sens larg, el nefiind in cazul de fata sinonim cu
violenta. Astfel, simpla spargere a unui geam, asa cum o intalnim in cazul unor furturi, poate sa
provoace leziuni vaselor sanguine, fiind deci o actiune violenta, dar de natura mecanica.
În functie de “natura suportului”, urmele de sange pot fi absorbite de acesta, cum este cazul
suporturilor din material textil, sau pot ramane la surafata, formand un strat sau o crusta distincta,
ca in cazul urmelor formate pe mobile, parchet linoleum, geamuri, arme, caroseriide masini etc.’
Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si
factorii care actioneaza asupra lor: temperature, lumina, diversi agenti fizici si chimici. Astfel, o
urma proaspata are o culoare rosu-stacojie si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare,
urma devine solzoasa, iar culoarea vireaza de la brun roscat spre maroniu si negru. Din cauza
proceselor de putrefactie, a actiunii factorilor mentionati, intr-un strat foarte subtire, urma are
culoarea gri-verzuie.
Calitatea urmelor de sange poate fi influentata de actiunile exercitate de om, rezpectiv de
persoana care cauta sa îndeparteze pata prin razuire, spalare sau, pur si simplu, prin distrugerea
suportului sau a portiunii sale care contine urma, cum ar fi, de pilda, arderea prosopului, a
batistei, decuparea unei portiuni din material etc. In mai multe cazuri, aceste manopere nu dau
rezultatul scontat, fie din cauza naturii suportului, cum este cazul materialelor absorbante, fie ca
urmare a modului in care s-a format urma. Multe modificari pot aparea datorita contactului
suportului purtator de urme cu alte material.

Sectiunea 3. Interpretarea urmelor de sange

Urmele de sânge uman apar la faţa locului drept rezultat al unor leziuni corporale deschise.
Gravitatea leziunilor provocate, poziţia şi starea persoanei lezate determină forma sub care se
prezintă urmele de sânge. în cazul afectării unui vas sangvin arterial vor fi lăsate urme de sânge
3
N. Th. Cezar, Carmaciu R, Voiculescu B., Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint, București 2009, pag. 150
4
pe un spaţiu mai mult ori mai puţin conturat sau chiar bălţi de sânge. Picăturile de sânge la faţa
locului confirmă deplasarea sau transportarea persoanei lezate. După forma petelor de sânge
create de picături, se poate aprecia direcţia deplasării, aceasta având importanţă pentru efectuarea
acţiunilor de urmărire operativă. Forma urmelor e în funcţie de înălţimea şi unghiul sub care cad
picăturile. In cazul contactului direct cu persoana lezată, se vor crea urme sub formă de mânjituri
de sânge.4
O parte a specialiştilor implicaţi în efectuarea urmăririi penale, consider că urmele de sânge
descoperite la locul infracţiunii pot oferi doar informaţii cu privire la grupa sanguină, sexul, zona
anatomică şi mai nou, identifcarea genetică a persoanei de la care provin. Este, îndeobşte,
cunoscut că toate aceste informaţii se pot obţine exclusiv prin analize de laborator. În practica
organelor de urmărire penală de la noi din ţară se neglijează însă posibilitatea obţinerii unor
informaţii cu grad mare de certitudine din examinarea formei şi poziţiei urmelor de sânge chiar
în ambianţa locului faptei. “Volumul şi varietatea informaţiilor obţinute pe această cale
traseologică de analiză şi interpretare, pot fi, în mod surprinzător, mai mari decât cele obţinute în
laborator iar utilitatea lor pentru desfăşurarea anchetei este imediată”.5
Urmele de sânge sunt rezultatul contactului dintre sângele ieşit din corpul uman şi diversele
suprafeţe externe ce compun locul faptei. Cercetarea criminalistica a urmelor de sange ne ajuta
sa amplificam sau sa diminuam anumite rationamente pe care le-am formulat, plecand de la
faptele materiale constatate. Aceste rationamente au la baza studiul dinamic al formarii urmelor
de sange gasite la locul comiterii infractiunii.
Cercetarile criminalistice privind aceste aspecte au ajuns la unele concluzii, mai ales in ceea
ce priveste studiul picaturilor de sânge, căzute şi proiectate, acestea find de fapt situatiile
dinamice cele mai frecvente şi în acelasi timp, cel mai greu de interpretat.
Legile hidrodinamice, in baza carora au loc procesele de formare a petelor de sange, sunt
foarte precise si deosebit de complexe. Certitudinea unei concluzii necesara cercetarilor nu va
exista insa, decat in momentul cand vor putea fi epuizate si alte aspecte legate de particularitatile
biologice, deoarece sangele este un lichid “particular”.
Deşi în domeniile de specialitate, de dinamica fluidelor, fzicienii au fost preocupaţi de
regimul de formare a jeturilor lichide, s-a studiat prea puţin ce devin picăturile când întâlnesc un
plan solid. Astfel, în fata criminaliştilor, fizicienilor şi medicilor legişti, continuă să stea
probleme ce privesc:
a) determinarea legilor de care depind formele petelor lasate de picaturile de sange.
b) stabilirea masurii in care ele vor fi utile cercetarii penale, pentru ca, in final, sa se poata
determina punctul de emisie(inaltimea si directia) de cadere a picaturilor de sange, in
functie de aspectul petelor de sange. Până în prezent, în acest domeniu, doar unele
aspecte au fost elucidate.
Depistarea urmelor de sânge se face prin metode fzice cu ajutorul surselor de lumină
(lanternă), care dispun de filtre colorate (roşu, verde), care pot scoate în evidenţă mai bine urma.
4
V. Guțuleac, Note de curs Criminalistică, Chișinău 2014, pag. 20
5
Păşescu Gh., Crime scene: blood trace investigation”, în Revista de Medicină Legală, Anul II, Vol. 3, nr. 3,
septembrie, 1994, pag. 266-271
5
Iluminarea suprafeţei se face sub un unghi ascuţit. Frecvent se foloseşte lampa cu raze
ultraviolete. Trebuie stabilit dacă este o urmă de sânge sau urme de coloranţi (cerneală roşie),
urmă de rugină, de vin roşu, sucuri etc. Un dispozitiv deosebit de important folosit în
descoperirea urmelor de sânge este trusa CRIME LITE, aflată în dotarea autolaboratoarelor
criminalistice de la nivelul fecărui inspectorat de poliţie Judeţean(Anexa nr.1).
Un alt reactiv este luminolul, care, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete are o fluorescentă
caracteristică (se foloseşte pe duşumelele, covoarele, tapiţeriile spălate etc.); Nu este indicat să
fie utilizat luminolul ca primă metodă de identificare a urmelor şi microurmelor de sânge,
aceasta trebuie să rămână ultima variantă. Luminolul este o pulbere compusă din azot, hidrogen,
oxigen şi carbon. Solutia pentru relevarea urmelor de sânge se obține prin amestecarea
luminolului cu apă oxigenată şi un hidroxid. Apa oxigenată şi luminolul sunt principalii
constituenți ai reacției chimice, dar pentru a obține fluorescența vizibilă mai este necesar un
catalizator cu rolul de a accelera procesul. Amestecul astfel obțnut detectează prezența unui
catalizator, care în cazul nostrum este fierul din hemoglobină.
Cu toate că sensibilitatea luminolului este foarte mare, are o specificitate relative redusă.
Poate determina reacţii pozitive cu alte clase de substanţe, cum ar fi: ionii de cupru, fier, cobalt
(compuşii acestora), permanganat de potasiu (din diverşi coloranţi), hipoclorit de sodiu (utilizat
pentru curăţarea textilelor), peroxidazele şi ferocianurile din plante.
Soluţia de luminol se pulverizează pe suprafaţa suspectată a conţine microurmele de sânge,
care sunt invizibile cu ochiul liber sau remanente în urma spălării zonei respective.
O urmă de sânge invizibilă cu ochiul liber, după pulverizarea luminolului, pe supraţa unde
există urme de sânge latent se va observa o lumină albăstruie(Anexa nr. 2).
Chemiluminescenţa luminolului utilizat la locul faptei indică investigatorului că pot exista
urme sau microurme de sânge. Aceasta este doar o reacţie de orientare în procesul de identificare
a urmelor de sânge uman. Pentru certitudine sunt utilizate alte tipuri de teste, la fel de sensibile,
care vor indica prezenţa sângelui şi stabilirea speciei de la care provine.
Utilizarea luminolului în scena crimei pentru identificarea unor microurme posibil de sânge,
poate avea însă şi efecte negative prin distrugerea altor tipuri de urme aflate în zona respectivă.
Din acest motiv este indicat ca poliţistul criminalist să utilizeze reacţia luminolului după
investigarea altor mijloace de probă sau chiar prin utilizarea altor metode de determinare a
sângelui.

3.1.Picăturile de sânge care cad vertical pe un plan orizontal - în cazul picăturilor de sânge
care cad în plan vertical de la o înălţime mica (sub 0.5 m), petele au o forma circulară, iar cu cât
înălţimea creşte, pe circumferinţă, petele formate în urma contactului cu suportul prezintă mici
zimţi sau prelungiri. S-a stabilit că numărul de zimţi creşte în funcţie de două variabile: înălţimea
de cădere şi volumul picăturii. Acest număr de zimţi depinde mai mult de prima variabilă
(volumul picăturii) decât de prima(A se vedea Anexa nr. 3).
Astfel, la o înălţime de peste 0.5 m, cu cât volumul va fi mai mic, zimţii petei vor fi mai mici
şi chiar nu vor exista, iar dacă volumul picăturii este mare, zimţii vor fi mai mulţi şi mai mari,

6
fiind posibil să apară chiar pete suplimentare de formă circulară, mult mai mici, dispuse în jurul
circumferinţei petei mari.
Aceste constatări negative sunt, totuşi, valoroase, deoarece permit evitarea unor erori de
interpretare pe care am fi tentaţi să le facem în baza unor considerente pur logice privind
înălţimea de cădere logice privind înălţimea de cădere.

3.2 Picaturi de sânge care cad vertical pe un plan oblic - in cazul picaturilor care cad vertical
pe un plan oblic, situatii intalnite frecvent, sunt relevante mai multe aspecte:

Forma petelor in functie de înclinarea planului - acestea depind mai multde unghiul de
contact decat de inaltimea caderii si volumul picaturii, apreciere care permite deci determinarea
unghiului de contact. Exemplificăm în Anexa nr. 4 formarea urmelor de sânge la contactul cu un
plan înclinat sub un anumit unghi.6
Formarea acestor pete devine caracteristica unui ochi format, dar ea poate fi definita mai
precis si matematic prin raportul dintre lungimea si latimea ei, fapt deosebit, pentru ca permite
evaluarea in practica a unghiului de cadere. Pentru un unghi de 90°, raportul este 1/1, pata find
rotunda in timp ce pentru un unghi care tinde spre 0, adica planul suportului se apropie de
verticala (cand picatura evolueaza pe suprafata planului si paralel cu acesta) raportul creste,
tinzand catre infnit, deoarece lungimea petei tinde, teoretic spre infinit.
Examinarea şi interpretarea formei urmelor de sange descoperite la locul infracţiunii se face
ţinand seama de proprietăţile fzice ale sangelui 'vascozitate, densitate, tensiune superfcială) şi a
principiilor dinamicii fluidelor.
Forma urmelor de sange întalnite la locul unei infracţiuni este influenţată în principal de
cantitatea de sange care a ieşit din corpul uman, de viteza cu care aceasta se deplasează spre
suprafaţa primitoare şi de unghiul sub care întalneşte această suprafaţă.
În raport cu aceşti principali factori, se pot deosebi mai multe categorii de urme de sange
avand caracteristici şi mecanisme de formare diferite, cum ar fi:
a) urme formate prin căderea liberă a picăturilor de sânge pe suprafeţe orizontale şi
verticale, fapt ilustrat in anexele 1 si 2;
b) urme formate prin stropire, ţâşnire, aruncarea sau proiectarea sângelui;
c) urme de sânge formate prin impact, cu diverse viteze;
d) urme formate prin contact.

Interpretarea urmelor de sânge descoperite la locul săvârşirii infracţiunii poate furniza


numeroase informaţii din care unele cu un grad mare de probabilitate iar altele de certitudine. În
interpretarea urmelor de sânge la fața locului se poate calcula:

a) calcularea înălţimii de la care a căzut sângele care a creat urmele;

6
Păşescu Ghe. Interpretarea urmelor la locul faptei, Bucureşti 2005, Anexe
7
b) stabilirea direcţiei de deplasare a persoanei şi a drumului parcurs de aceasta în locul
faptei;
c) calcularea unghiului de impact al picăturilor sau stropilor de sânge cu diferite suprafeţe;
d) determinarea punctului de origine a urmelor de sânge;
e) precizarea poziţiei victimei, agresorului şi a obiectelor în timpul sângerării;
f) aprecieri asupra naturii obiectului sau armei care a produs urmele de sânge;
g) determinarea distanţei de la care s-a tras cu o armă de foc;
h) determinarea numărului de lovituri aplicate;
i) demonstrarea mutării cadavrului de la locul în care s-a produs agresiunea;
j) estimări asupra perioadelor de timp legate de formarea şi modifcarea urmelor de sânge;
aprecierea timpului scurs între sângerare şi acţiunea care a produs urma;
k) estimarea volumului sângerării, a cantităţii de sânge pierdut şi a efectului acestuia asupra
stării victimei;
l) stabilirea legăturii dintre victimă şi agresor prin intermediul sângelui prezent pe hainele
agresorului;
m) criterii adiţionale pentru estimarea momentului morţii;
n) confirmarea sau infirmarea declaraţiilor date de suspecţi sau martori în legătură cu unele
împrejurări ale comiterii faptei.

Secțiune 4. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sânge

Expertiza urmelor de sânge – încadrata in categoria mai larga a expertizei biocriminalistice,


asa cum este denumita în lucrări de criminalistică mai recente, sau expertiza medico-legala a
produselor biologice, potrivit denumirii din lucrarile de medicină legala – este destinata sa ofere
clarificari la numeroasele intrebari adresate de catre organele judiciare.7
Principalele intrebări care se pot formula, in legatura cu o urma presupusa a fi sange, sunt
urmatoarele:8
a) Urma este sau nu sange?
b) Sangele este de natura umana sau animal?
c) Caror grupe serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, incepand cu cele din
sistemul A.B.O.?
d) Care este zona sau organul din care provine?
e) Sangele contine alcool ori elemente de natura toxica?
f) Sangele apartine unui barbat sau unei femei?
g) Care este vechimea aproximativa a urmei?
h) In ce conditii este posibil sa se fi format urma?
i) Careia dintre persoanele indicate in actul de dispunere a expertizei i-ar putea apartine
sangele?

7
V. Molnar, Expertiza urmelor de sânge, vol. II, pag. 230
8
Emilian Stancu, “Tratat de Criminalistică, ediţia aVI-a, editura Universul Juridic, București 2015, pagina 161
8
j) Poate fi stabilt profilul A.D.N?
k) Ce alte date s-ar mai putea desprinde din investigarea biologica?

Expertiza este destinată stabilirii faptului dacă acestea sunt într-adevăr de sânge şi, în caz
afirmativ dacă sunt de origine umană sau animală. Înainte de analiza genetică a petelor de sânge,
procedura de lucru cere efectuarea unor teste. Ex. Reacţia benzidinei - pentru a verifca existenţa
sângelui, întrucât unele pete formate în urma uscării anumitor substanţe (ex. cafea, ceai, etc.) pot
avea acelaşi aspect ca cele dintâi.
Mai mult, pentru determinarea apartenenţei probei biologice (sânge in cazul nostru) la specia
umană se folosesc teste standard de certitudine, cum ar fi Hexagon-OBTI-Test(Fresenius).
După stabilirea cu certitudine că probele biologice sunt de sânge uman, acestea sunt supuse,
conform procedurii de lucru, parcurgerii etapelor următoare ce se impun, finalitatea fiind
obţinerea profilelor genetice şi inerpretarea acestora.
Reacțiile de orientare se bazează pe proprietăţile componentelor sângelui care prin modifcare
chimică în prezenţa unor cromofori duc la apariţia unor culori specifce. Reacţiile de orientare au
un mare avantaj find foarte rapide şi sensibile, dar prezintă un dezavantaj din punct de vedere al
specificităţii, existând posibilitatea unor interferenţe. Lumea ştiinţifică a acceptat principiul prin
care dacă mai multe reacţii de orientare, sunt pozitive, de obicei combinaţii între cele deosebit de
sensibile şi cele foarte specifce, se consideră demonstrate natura acestor urme. Dintre cele mai
utilizate reacţii de orientare de laboratoarele criminalistice se pot enumera: reactivul Guarino,
reactivul Kuarino, reactivul Kastl-Mayer etc.

CAPITOLUL II. ANALIZA URMELOR DE SÂNGE DE LA LOCUL FAPTEI


Articol publicat in Revista româna de Criminalistică

Sectiunea 1. Scurt istoric:

În noaptea de 16/17.07.2008, în curtea unei locuinţe din Bucureşti, părţii vătămate B.D. i-au
fost aplicate numeroase lovituri cu un corp dur (bâtă) în zone corporale vitale (zona capului, a
toracelui şi a abdomenului), ce au produs leziuni grave care au cauzat decesul victimei în data de
13.09.2008 (în spital). Suspectul declară că victima era deja agresată în momentul când a venit în
curtea sa.

9
În urma evenimentului, o echipă complexă formată din ofiţeri din cadrul Serviciului Omoruri
şi Serviciul Criminalistic din D.G.P.M.B., condusă de procurorul criminalist Alexandru
Georgescu, a efectuat cercetarea locului faptei. Cu această ocazie specialiştii criminalişti au
descoperit, fixat şi ridicat mai multe urme materie de culoare brun-roşcat, cu aspect biologic.
Astfel în curtea inculpatului au fost descoperite numeroase urme de sânge pe o suprafaţă mare
din interiorul curţii inculpatului (urmele de sânge fiind situate în planuri diferite, atât pe jos cât şi
pe diferite obiecte – gard, pardoseală, masă, plante, pubelă de gunoi etc.).
Tot cu ocazia cercetării la faţa locului s-a descoperit un scaun, aflat lânga masa de sub
copertină, care prezintă deteriorări la cotiera dreaptă. Acest aspect coroborat cu celelalte urme
descoperite în această zonă cât şi cu ambientul general a dus la formularea ipotezei că în acel loc
a debutat o altercaţie.
Având în vedere cele constatate cu ocazia cercetării la faţa locului, organul de urmărire
penală (procurorul) a concluzionat că pentru lămurirea cauzei sunt necesare cunoştinţele unor
specialişti, dispunând în acest sens efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice criminalistice de
interpretare a urmelor, având ca obiectiv: interpretarea urmelor materie cu aspect biologic, de
culoare brun-roşcată descoperite la faţa locului.

În urma incidentului, o echipă complexă formată din ofiţeri din cadrul Serviciului Omoruri şi
Serviciul Criminalistic din D.G.P.M.B., condusă de un procuror criminalist, a efectuat cercetarea
locului faptei. Cu această ocazie specialiştii criminalişti au descoperit, fixat şi ridicat mai multe
urme materie de culoare brun-roşcat, cu aspect biologic. Astfel în curtea inculpatului au fost
descoperite numeroase urme de sânge pe o suprafaţă mare din interiorul curţii inculpatului,
urmele de sânge fiind situate în planuri diferite, atât pe jos cât şi pe diferite obiecte – gard,
pardoseală, masă, plante, pubelă de gunoi.

Sectiunea 2. Interpretarea urmelor biologice descoperite la faţa locului

În ceea ce priveşte urmele biologce descoperite pe peretele exterior din stânga al porţii de
acces în curtea imobilului(Imagine nr. 1), putem spune că acestea au fost create prin două
acţiuni distincte ale mâinii stângi a unei persoane, pe direcţia de sus în jos, probabil cu scopul
ştergerii mâinii de stâlp;
La nivelul urmei marcate cu litera „A”, în zona degetului inelar, putem observa o acumulare
de materie, cu o zonă de curgere la nivelul bazei acesteia, urmă ce poate fi explicată prin
existenţa unei leziuni la nivelul acestui deget ori printr-o cantitate mare de materie acumulată pe
deget.

10
Grupul de urme materie descoperite în zona pragului porţii(Imagine nr. 2), este format din
trei picături, dispuse sub forma unui triunghi isoscel, cu baza paralelă cu axul stâlpilor porţii şi
vârful orientat spre curtea imobilului.
În urma examinării urmelor biologice ilustrate în Imaginea nr. 2 putem susţine ipoteza că
acestea au fost create prin deplasare lentă dinspre curte spre exteriorul acesteia, urmată de o
staţionare de foarte scurtă durată a originii lor.
Pe stâlpul din stânga porţii(Imagine nr. 3), partea interioră şi pe corpul contondent sprijinit
vertical de acesta sunt prezente la partea superioară multiple urme biologice sub formă de pete.
Putem opina ca acestea au fost create prin contact direct cu un corp în viată, căruia i s-au
provocat leziuni care să permită sângerarea. Urmele materie de pe faţa interioară a stâlpului
porţii au fost create probabil prin stropire, având în vedere dimensiunile foarte reduse ale
acestora, şi prin cel puţin două mişcări distincte ale sursei de origine.
În urma analizării direcției celor două grupuri de urme, ilustrate în Imaginea nr. 3, putem
susţine ipoteza creării urmelor prin două acţiuni distincte ale sursei de origine, respectiv:
a) una printr-o mişcare circulară de la stânga la dreapta şi de sus în jos (săgeţile roşii);
b) cea de-a doua, printr-o mişcare verticală de sus în jos, orientare verticală a stropilor
(săgeţile galbene).
Urmele biologice ilustrate în Imaginea nr. 4, prezente pe stâlpul de susţinere al copertinei
păstrează caracteristicile urmelor biologice prezente pe faţa interioară a stâlpului porţii,
integrându-se în dinamica generală de creare a acestora.
În Imaginea nr. 5 putem observa urme biologice cu caracter dinamic prin aceea ca sunt
prezenţi stropi orientaţi pe diferite direcţii, respectiv spre poarta de acces, preponderent pubela
de gunoi din curte, şi mai rar către interiorul curţii cât şi stropi ce indică staţionarea sursei de
origine.
Urma materie marcată cu cifra „5”, situată pe aleea de acces din curtea imobilului, are formă
neregulată și pare a fi creată de un coagul ori prin acumulare, ca urmare a staţionării sursei de
origine, fiind orientată către pubela de gunoi din curte.
În Imaginea nr. 6, se continua cărarea de urme catre pubela de gunoi aflată in curte. Putem
constata ca cele marcate cu roșu sunt create prin picurare din punctul de origine, având în vedere
gruparea lor, prezenţa stropilor sateliţi, dispuşi radial pe toată circumferinţa lor. Acestea au o
formă circular.
Urmele biologice marcate cu galben, au formă circulară, cu stropi sateliţi orientaţi spre poarta
de acces în curtea imobilului, pe direcţia colţului pubelei de gunoi.
Pubela de gunoi aflată în curtea imobilului (Imagine nr. 7) în dreapta porţii de acces în curte,
prezintă pe capac un grup de urme biologice, de formă circulară, fără stropi sateliţi pe
circumferinţă, ceea ce indică formarea acestora prin picurare de la mică înălţime (aproximativ
10-15cm), prin staţionarea punctului de origine. Probabil victima a folosit pubela ca un punct de
sprijin şi odihnă.
Urmele prezente pe partea laterala a pubelei au o formă ovală, alungită şi au fost create de
picături de sânge ce au căzut sub un unghi cuprins între 10-20 grade faţă de planul vertical al

11
pubelei, în strânsă corelare cu urmele materie prezente pe capacul acesteia (săgeţile indicând
direcţia de mişcare a acestora).
În Imaginea nr. 8 este ilustrata vegetația situată în curtea imobilului, care prezintă pe frunze
urme biologice atât cu caracter dinamic, sub formă de curgere şi de picătură, cât şi statice, ceea
ce indică pe de o parte trecerea sursei de origine pe deasupra acesteia, dar şi contactul direct cu o
astfel de sursă. Întrucât şi pe sol, în această zonă, se află acelaşi tip de urme, cu caracteristici
generale asemănătoare, se poate opina că sursa de origine a urmelor biologice prezente pe
vegetaţie au sursă de origine comună, sau în directă cauzalitate cu aceasta.
Pe blatul mesei din curtea imobilului(Imagine nr. 9) se află un grup de urme biologice, sub
formă de picătură, de formă circulară, cu dimensiuni cuprinse între 1 şi 6mm, fără stropi sateliţi
pe circumferinţă. Dimensiunea redusă a picăturilor şi lipsa stropilor sateliţi indică formarea
acestora prin picurare de la o mica înălţime, circa 10-20 cm, ca urmare a staţionării punctului de
origine.
Coroborând aceste aspecte cu faptul că unul din scaunele aflate la masa prezintă deteriorări la
cotiera din dreapta (Imagine nr. 10) putem susţine ipoteza că în această zona a avut loc
incipienţa unei altercaţii, în urma căreia s-ar fi putut crea leziuni ce pot fi considerate puncte de
origine ale urmelor biologice găsite în curtea imobilului.

Secțiunea 3 Interpretarea urmelor biologice de la fata locului


În urma analizării urmelor biologice ilustrate in Anexa nr. 5 putem formula următoarele
ipoteze privind modul de creare a acestora:
a) Incipienţa urmelor biologice examinate se poate considera ca fiind în zona mesei din
curte.
b) Cărarea de urme se continuă spre aleea centrală, către pubela din curte, lângă care se pare
că punctul de origine a staţionat.
c) În zona situată în faţa porţii de acces în curte, punctul de origine a avut o mişcare
dezordonată, către pubelă şi poarta de acces în imobil, probabil cu intenţia de a ieşi din
curte.
d) Aspectul dezordonat al urmelor biologice din această zonă, coroborat cu obiectul
contondent de lângă stâlpul porţii de acces, cât şi cu urmele materie aflate pe faţa
interioară a acestui stâlp poate fi interpretat ca fiind rezultat al acţiunii unui agent extern
asupra punctului de origine, care a creat instabilitatea punctului de origine pe traictorie
ori devierea traiectoriei ca urmare a unor condiţii interne ale acestuia.
e) Terminarea bruscă a cărării de urme, în cadrul porţii de acces, lipsa altor astfel de urme
pe trotuarul din zona imobilului sugerează faptul că punctul de origine s-a urcat sau a fost
urcat într-un mijloc de transport, fiind exlusă aducerea acestuia în curtea imobilului.

Cu toate că inculpatul a susţinut în mod mincinos că victima era deja agresată în momentul
când a venit în curtea sa, această susţinere a fost infirmată de declaraţia unor martori, iar din
raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de interpretare a urmelor de sânge existente la faţa

12
locului rezultă clar că traictoria urmelor este dinspre interiorul curţii spre poartă. Astfel că se
indică deplasarea victimei (rănite, sângerând) dinspre interiorul curţii spre poarta de ieşire şi nu
invers (încercarea victimei de a ieşi din curte şi împiedicarea acesteia de către agresor să
părăsească spaţiul curţii). Dacă victima ar fi fost deja agresată, înainte de a intra în curtea
inculpatului, pe de o parte cărarea de urme de sânge ar fi trebuit să fie orientate dinspre poartă
spre interiorul curţii şi, pe de altă parte, ar fi trebuit să fie prezente şi pe stradă pe unde a venit
victima; ori astfel de urme nu au existat în afara curţii inculpatului.
De asemenea inculpatul susţine în mod mincinos că victima ar fi plecat singură din curtea sa,
că el ar fi ajuns-o cu maşina din urmă şi că victima s-ar fi urcat atunci singură în maşina lui.
Astfel după ce a fost agresată de inculpat, victima nu s-a mai deplasat în afara curţii. Conform
aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică, terminarea bruscă a cărării de urme în cadrul
porţii de acces, lipsa altor astfel de urme pe trotuarul sau carosabilul din zona imobilului
sugerează faptul că victima a fost urcată într-un mijloc de transport în dreptul porţii. Totodată
prezenţa urmelor de sânge (aparţinând victimei) pe partea exterioară a stâlpului porţii de acces
precum şi forma acestora conduce la concluzia că victima – aflată în stare gravă - s-a sprijinit de
stâlp cu mâna în timp ce inculpatul o introducea în maşină, sau a încercat să se prindă de acest
stâlp pentru a nu-i permite inculpatului să o urce în maşină. De asemenea există posibilitatea ca
însuşi inculpatul să-şi fi şters mâinile murdare de sângele victimei în acest fel.
În concluzie trebuie arătat că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a fost foarte util în
stabilirea starii de fapt şi la aflarea adevărului întrucât permis o mai bună coroborare a probelor
cu declaraţiile martorilor şi aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului.

ANEXA NR. 1 Trusa CRIME LITE

13
ANEXA NR. 2 Descoperirea unei urme de sânge prin aplicarea luminolului

14
ANEXA NR. 3 Forma urmelor de sânge cu stropi produse experimental de picături ce au căzut,
prin picurare unele în altele, dintr-o sursă staţionară situata la înălţimea de 30 cm.

15
ANEXA NR. 4 Forma urmelor de sânge create de picături care au căzut pe carton mat, sub
diferite unghiuri

16
ANEXA NR. 5 Urmele de sânge descoperite la fata locului din studiul de caz

Imagine nr. 1: Urmele de sânge descoperite pe peretele exterior din stânga al porţii de acces în
curtea imobilului;

17
Imagine nr. 2 Urmele de sânge descoperite în zona pragului porţii.

Imagine nr. 3 Poziţia corpului contondent şi dispunerea urmelor de sânge pe faţa interioară a
stâlpului porţii şi a stâlpului copertinei

18
Imagine nr. 4 Urmele de sânge prezente pe stâlpul de susținere al porții

19
Imagine nr. 5 Urmele de sânge situate pe aleea de acces din curtea imobilului

Imagine nr. 6 Urmele de sânge din fața pubelei și orientarea acestora

20
Imagine nr. 7 Urmele de sânge prezente pe pubela

21
Imagine nr. 8 Urmele de sânge prezente pe ficusul din curte

22
Imagine nr. 9 Blatul mesei și picaturile de sânge prezente pe aceasta

23
Imagine nr. 10 Scaunul a cărui cotieră dreaptă este ruptă

24
BIBLIOGRAFIE

25
Emilian Stancu, “Tratat de Criminalistică, ediţia aVI-a, editura Universul Juridic, București
2015;
Voinea Dan, C-tin Drăghici, Necula Ionel Categorii de urme care fac obiectul de studiu al
tehnicii criminalistice, Editura București, 2011;
N. Th. Cezar, Carmaciu R, Voiculescu B., Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint, București 2009;
V. Guțuleac, Note de curs Criminalistică, Chișinău 2014;
Păşescu Ghe., Crime scene: blood trace investigation”, în Revista de Medicină Legală, Anul II,
Vol. 3, nr. 3, septembrie, 1994;
Păşescu Ghe. Interpretarea urmelor la locul faptei, Bucureşti 2005
V. Molnar, Expertiza urmelor de sânge, vol. II;

26
27