Interpretarea criminalistică a urmelor de sânge la locul faptei

Crime scene interpretation of blood traces

Blood is one of the most significant and frequently encountered types of physical evidence
associated with the forensic investigation of death and violent crime. The circumstances and
nature of violent crimes frequently produce a variety of blood traces that, which carefully
interpreted with respect to their position and distribution, may provide information of
considerable value to assist the investigator with the reconstruction of the scene.
Sângele este una dintre cele expresive şi întâlnite dovezi asociate cu cercetarea criminalistică
a omorului sau a unei crime violente.Circumstanţele şi natura omorului produc frecvent o
varietate de urme de sânge, care daca sunt atent interpretate,având-se in vedere poziţia şi
distribuţia ,pot furniza informaţii valoroase, care ajută criminalistul în reconstituirea faptei.

Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei este o activitate intelectiva ,complexa,

de refacere imaginara, explicare si comentare a acţiunilor întreprinse la locul unei infracţiuni de
persoanele implicate în săvârşirea acesteia ,pe baza examinării ştiinţifice şi stabilirii situaţiei
reale a urmelor descoperite in perimetrul cercetat. Această activitate se realizează, la cereare
expresă a organelor de urmarire penala ,de specialişti sau experţi criminalişti cu pregătire şi
experienţe adecvate.1În ceea ce priveşte locul interpretării urmelor de sânge în contextul celorlate
activităţi,această operţiune se realizează ,în principal în faza statică a cercetării( când poziţia
obiectelor, urmelor şi celorlalte componente ale locului faptei răman neschimbate), dar se
continuă şi în faza dinamică.Simpla constatare a existenţei urmelor de sânge şi fixarea lor prin
descriere sau fotografiere nu este suficientă pentru a răspunde la multitudinea de întrebări ce se
ridică în faţa echipei de cercetare2.Este necesară o operaţiune intelectivă, de analiză, combinată
cu observaţii, verificări, măsurători, raţionamente şi experimente care să răspundă argumentat la
întrebări, punând în corelaţie urmele între ele, urmele şi componentele locului faptei, observaţiile

1
Paşescu , Gh., ,,Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei”,Ed. Naţional, 2000, pag 76;

2
Ion, M., ,,Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei”, Ed. ,,Vasile Goldiş”,1996,pag 154
făcute, cu respectarea legilor naturii (studiate de fizică, chimie, biologie,matematică) şi cu
cunoştinţele aprofundate despre urmele de sânge.

În contextul interpretării urmelor de sânge la faţa locului apar numeroase întrebări, ca

urmare a modificărilor generate de ,,actorii” evenimentelor, cum ar fi:

 Care este sursa urmei ,,X”?

 Care este mecanismul de crearea al acestei urme de sânge?
 Urma aparţine agresorului sau victimei?
 Urma a fost lăsată in timpul comiterii faptei, înainte sau dupa?
 Urmele de sânge descoperite la faţa locului provin de la o singură persoană sau de la mai
multe?
 Cu ce instrumente a acţionat făptuitorul?Din ce direţie a acţionat?Care este succesiunea
loviturilor?

Se poate spune că interpretarea criminalistică a urmelor la locul săvârşirii infracţiunii este

una dintre operaţiunile tehnico-criminalistice ce compun activitatea procedurală de cercetarea la
faţa locului.Necesitatea interpretării criminalistice a urmelor de sânge la locul faptei reiese din
rolul pe care îl are acestă activitate în lămurirea împrejurărilor în care s-a comis o faptă prevăzută
de legea penală şi stabilirea adevărului în cauza investigată.

Prezenţa urmelor de sânge la faţa locului faptei totdeauna presupune vătămarea integrităţii
corporale, prin leziuni deschise, a unor persoane sau animale. Ele se creează pe obiectele de la
faţa locului, pe corpul omului, pe instrumentele utilizate, direct pe sol, pe drumul parcurs de
persoana cu leziuni sângerânde3.Pe lângă informaţiile cu privire la grupa sanguină, sexul , zona
anatomică şi identitatea genetică a persoanei de la care provin urmele de sânge,obţinute prin
analize de laborator, există şi posibilitatea obţinerii unor informaţii cu un grad mare de
certitudine din examinarea formei şi poziţiei urmelor de sânge ,chiar în ambianţa locului
faptei.Interpretarea corectă a urmelor de sânge la locul faptei s-a dovedit crucială în numeroase
cazuri în care cauza morţii era discutabilă, iar stabilirea faptului dacă a fost omor , sinucidere ,
accident sau moarte naturală era necesară procesului civil sau penal.

3
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, ediţia a II-a revăzută şi adaugită, Universul Juridic, Bucureşti, 2002, pag.
138
 Locul în care s-a comis infracţiunea şi, mai ales, zona în care a fost găsit corpul victimei se
cercetează cu deosebită atenţie. Întâi se vede dacă în limitele respective există sau nu urme de
sânge, cât sunt de întinse, culoarea şi gradul de coagulare, pe ce fel de obiecte se mai găsesc
urme şi starea în care se află. Apoi, se examinează cu atenţie, prin folosirea mijloacelor
corespunzătoare de iluminat şi de mărit contrastele, zonele din locul faptei şi obiectele din
perimetru sau care, prin natura lor şi a faptei, poziţia pe care o au, ar putea fi purtătoare ale
urmelor de sânge. Astfel, se cercetează, în încăperi, covoarele, hainele de pat, mobila tapiţată,
suprafeţele lustruite ale mobilei de culoare închisă, duşumelele, spaţiile dintre scândurile
duşumelei, mozaicurile din antreuri şi holuri, de pe paliere şi scări, mobila din bucătării,
chiuvetele, băile, robinetele acestora, prosoapele, etc. Când locul faptei este în curţi, grădini sau
locuri deschise, cum ar fi pădurile, câmpiile, urmele de sânge s-ar putea sa nu fie observate cu
uşurinţă. Spre a le descoperi, se cercetează cu atenţie solul, iarba, frunzele arbuştilor, florile, etc.

Fiind un amestec fluid, sângele , atunci când iese din corp în mediul extern, ca rezultat al
traumatismelor produse de diferite forţe, se va supune legilor fizicii.Urmele de sânge sunt
rezultatul contactului dintre sângele ieşit din corpul uman şi diferitele suprafeţe externe ce
compun locul faptei.Examinarea şi interpretarea umelor de sânge descoperite la locul infracţiunii
se face cu aplicarea proprietaţilor fizice ale sângelui (vâscozitate, densitate, tensiune superficial)
şi a principiilor dinamicii fluidelor ( care sunt aceleaşi).Pe lânga valoarea de identificare urmelor
de sânge trebuie cunosute şi câteva noţiuni privind proprietăţile fiziologice şi compoziţia
sângelui.Astfel, o persoană adultă poate avea o cantitate de 4-5 litri de sânge, ceea ce reprezintă a
treisprezecea parte din greutatea corpului. Sângele omului are caracteristici proprii, care ne ajută
să deosebim urmele de sânge uman de sângele provenit de la alte vietuitoare. Astfel, sângele de
pasăre, găsit adesea la faţa locului, în apropierea cadavrului sau pe obiectele presupuse a fi fost
folosite la savârsirea faptei, poate fi cu usurinţă deosebit de sângele uman, pentru ca nu are
globule roşii4.

În cazul petelor de sânge sunt relevante următoarele aspecte:

 locul unde s-au găsit: pe victimă (corp sau îmbrăcăminte), pe agresor, pe obiectele din
mediul în care se aflau victima şi agresorul sau în care s-au consumat faptele (podele,
4
Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuţă, Criminalistică, Editura Junimea, Iaşi, 2001, pag. 112
 ziduri, mobile, sol, arme, caroseria maşinii). Pentru consemnarea riguroasă a poziţiei
petelor, în afara procesului verbal de constatare se execută schiţe, fotografii judiciare sau
înregistrări video, care vor reda raporturile şi distanţele dintre ele şi cadavru sau
obiectele din jur, precum şi detaliile morfologice;
 suporturile pe care cad petele de sânge condiţionează aspectul şi modul de conservare al
acestora, aceste suporturi putând fi conservante / neabsorbante (metale, lemn lăcuit,
material plastic) sau neconservante/absorbante (textile, pamânt, tencuială, caramidă). Pe
primele se formează de obicei pelicule lucioase, friabile, cu forma păstrată, iar pe
celelalte apar urme difuze cu caracter neregulat;
 sângele se poate găsi sub formă de picături, bălţi, împroşcături, cruste, mânjituri, toate
fiind consecinţa modului de producere: prin stropire, picurare, prelingere, ţâsnire sau
contact direct. Uneori, sângele este amestecat şi cu alte produse biologice, cum ar fi:
substanţă cerebrală, fragmente de organe, fire de păr, spermă, vomismente5.
În funcţie de cantitatea lichidului sanguin, natura obiectului primitor, precum şi a unghiului
de incidenţă, urmele de sânge au forme şi aspecte diferite. După modul de creare, se prezintă sub
formă de dâre, dacă în timpul scurgerii persoana se află în miscare, de picături în grup sau
izolate, când era în stare de repaus relativ şi ca mânjituri, rezultate din ştergerea mâinilor, a
picioarelor ori a obiectelor acoperite cu sânge6. Dacă agresorul îşi şterge mâinile pe diverse
suporturi, poate lăsa dâre de pe care se pot identifica şi lua amprentele acestuia.
Dimensiunile petelor de sânge pot indica cu aproximaţie cantitatea de sânge pierduta 7.
Interpretarea la locul faptei a unei pete de sânge poate da informaţii asupra modului în care a fost
produsă rănirea, a originii sângelui (arterial, venos, capilar), precum şi al unor împrejurări sau
particularităţi ale traumatismului.Dupa ce a ieşit din organism, sângele se oxidează, îşi schimbă
culoarea caracteristică, căpătând culori tot mai închise, proporţional cu trecerea timpului.
Sângele arterial este mai deschis la culoare, iar cel venos mult mai închis8
Prin uscare, culoarea sângelui devine mai închisă în raport cu vechimea şi cu grosimea
urmei şi în funcţie de natura substratului. Această modificare de culoare este rezultatul
5
Vladimir Beliş, Medicina legală în practica judiciară, Editura Huridica, Bucureşti, 2001, pag. 388

6
Ion Mircea, Criminalistica, Editura Lumina LEX, Bucuresti, 1999, pag. 125

7
Vladimir Belis, sp. cit., pag. 389
8
N.V. Popov, Medicina judiciara, Editura de Stat pentru Literatura stiintifica, Bucuresti, 1954, pag. 438
transformării hemoglobinei în methemoglobina (roşie - brună), apoi în hematina (brun - închisă)
sub influenţa aerului şi luminii. Modificări de culoare ale urmelor de sânge pot fi datorate şi
amestecului cu alte substanţe sau acţiunii căldurii.Temperatura scăzută a mediului prelungeşte
timpul de coagulare, în timp ce temperatura crescută, dimpotrivă, micşorează timpul de
coagulare. Temperatura scăzută şi întunericul întârzie schimbarea culorii petei de la roşu aprins
la brun, pentru aproximativ 2-3 saptamâni, în lumină difuză, schimbarea culorii are loc în 7-8
zile,iar la lumina solară în 1-2 zile.
Sângele putrefiat are o culoare negricioasă, în timp ce petele foarte recente sunt lichide,
de culoare roşu aprins: dupa 2-3 ore, pe suprafaţa lor se formează o pojghiţă care în timp se
usucă, se fisurează şi devine brun-negricioasă, ulterior puburulenta9.
Aprecierea macroscopică a vechimii unei pete de sânge este însă destul de riscantă şi, în
orice caz, aproximativă, datorita influenţei pe care o au şi diverşi factori: temperatura,
evaporarea, felul şi culoarea substratului, procesele de putrefacţie, impurităţile din aer şi chiar
conţinutul sângelui respectiv.Vechimea acestor urme mai poate fi apreciată şi după gradul
deshidratării, care se accentuează tot mai mult în functie de aceeaşi factori.Modificarea culorii
unei pete de sânge poate duce la confundarea acesteia cu pete de altă origine (rugină, vopsele,
sucuri de fructe, urme de insecte).
Petele mici de sânge, stropii şi mânjiturile de sânge se usucă rapid la faţa locului şi de
obicei ramân intacte pe suprafaţă. Există însă şi cazuri când pot să apară cojiri şi alte alterări ale
petelor de sânge după intervale relativ scurte de timp. Astfel de fenomene pot apărea când, la
locul faptei, există curenţi puternici de aer cum sunt cei creaţi de ventilatoare, de ferestrele şi de
uşile deschise, iar suprafeţele ţintă sunt încălzite de variantele dispozitive de încălzire folosite în
gospodării. Anumite suprafeţe, cum ar fi pardoselele lustruite cu ceară, nu pastrează foarte bine
urmele de sânge.10Aprecierea cantităţii de sânge extravazat este greu de făcut şi nu are o mare
valoare practică.
În cercetarea urmelor la fata locului trebuie avut în vedere în permanentă faptul că
infractorul de multe ori urmăreşte şi chiar reuşeşte ca până la sosirea echipei de intervenţie să
şteargă o parte din urme, în special acelea care pot fi detectate cu ajutorul simţurilor (în special,

9
Vladimir Beliş, Medicina legală în practica judiciară, Editura Juridica, Bucureşti, 2001, pag. 389
10
G. Pasescu, Particularitatile cercetarii la fata locului, pag. 209
al văzului)11. Urmele de sânge de pe îmbrăcăminte sau alte suporturi pot fi distruse, pâna la
dispariţie, prin folosirea unor substanţe chimice sau prin simpla spălare cu apă12.
Dar, chiar şi în aceste cazuri, rămân microurme (de ordin nanomiligramelor), care, fiind
extrem de reduse, nu sunt vizibile şi de aceea infractorul nu-şi mai îndreaptă atenţia asupra lor.
Oricare ar fi procedeele folosite pentru a face să dispară petele de sânge, rămân urme
caracteristice, care pot fi evidenţiate la examenul de laborator sau prin folosirea lămpii cu
ultraviolete.Pentru a evidenţia ştergerea lor, se va evita ca obiectele corp delict să fie curăţate de
corpii paraziţi sau să fie ambalate în vată.
Prin interpretarea urmelor de sânge la faţa locului pot fi obţinute următoarele informaţii
cu privire la13:
 Înălţimea de la care s-a scurs sângele care a creat urmele
Elementul principal în calcularea înălţimii de la care a căzut picătura de sânge îl constituie
diamentrul urmei de sânge ce se formează la contactul cu suportul primitor.Acesta variază în
funcţie de volumul picăturii, de înălţimea de cădere şi textura suprafeţei de impact.În urma unui
experiment s-a constatat faptul că pe acelaşi tip de suport o picătură ce cade liber şi are volumul
mediu de 0,05 ml va produce urme de sânge cu diametrul crescător atunci când creşte înălţimea
de la care cade.
 Stabilirea direcţiei de deplasare a persoanei care sângerează şi a drumului parcurs de
aceasta la locul faptei
Unghiul de impact este unghiul intern sub care sângele atinge suprafaţa ţinta.Picăturile libere
care cad vertical şi ating o suprafaţă orizontală, o lovesc pe aceasta la 90 0 .Urmele de sânge sunt
esenţial circulare şi depind de textura suprafeţei ţinta.Picăturile de sânge ce se scurg pe
suprafeţele care nu sunt orizontale vor forma urme mai mult ovale, alungite, în funcţie de
unghiul de impact.Cu cât unghiul de impact este mai ascuţit, cu atât mai alungite sunt urmele,
lungimea lor crescând, iar lăţimea scăzând.Capătul cel mai ascuţit al urme de sânge este îndreptat
în direcţia de mişcare.
 Calcularea unghiului de impact al picăturilor sau al stropilor de sânge cu diferite
suprafeţe
11
Dr. Viorel Panaitescu, Metode de investigatie în practica medico-legala, Editura Litera, Bucuresti, 1984, pag. 22

12
S.A. Golunski, Criminalistică, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1961, pag. 88
13
Paşescu , Gh., ,,Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei”,Ed. Naţional, 2000, pag 76;
Există două modalităţi practice de calculare a unghiului de impact.Prima cale constă în utilizarea
unor grafice realizate pe baza experimentelor făcute cu urmele de sânge în laborator şi a
determinării raportului dintre lungimea (L) şi lăţimea (l) acestora, iar a doua foloseşte calcule
matematice.Astfel raportul dintre lăţimea (l) şi lunigimea (L) urmei este introdus în formula:Sin
U=l/L, în care U=unghiul de impact.
 Determinarea punctului de origine a urmelor de sânge
Această activitate presupune parcurgerea următorului algoritm:
-alegerea urmelor ale căror poziţii şi dimensiuni sunt semnificative pentru determinările şi
măsurătorile ce urmează a fi efecutate asupra lor;
-trasarea diametrelor acestor urme şi măsurarea exactă a diametrelor trasate;
-calcularea unghiului de impact pe baza măsurătorilor efecuate ;
-calcularea punctului de convergenţă;
-ridicarea unei perpendiculare la plan prin punctual de convergenţă;
-marcarea originii urmelor de sânge pe această perpendiculară prin proiecţia unghiurilor de
impact ale urmelor de sânge;
 Precizarea poziţiei victimei, agresorului şi a obiectelor în timpul sângerării
Studiul distribuţiei stropilor de viteză medie şi determinarea direcţiei şi a stropilor individuali pot
conduce la stabilirea poziţiei relative a victimei şi a agresorului în timpul aplicării
loviturilor.Urmele radiale produse de stropii de impact de viteză medie sunt distribuite într-o
manieră asemănătoare cu forma unei roţi.Dacă victima se afla pe podea în timpul primirii
loviturilor , stropii vor zbura radial de la punctul de lovire , producând urme de impact pe
victimă, pe podea şi în partea inferioară a pereţilor alăturaţi sau a altor obiecte din zonă.Uneori, o
porţiune din aria circulară poate apărea fără urme de sânge. Această zonă curată poate reprezenta
zona din spatele agresorului, stropii fiind primiţi de acesta.În timpul aplicării loviturilor pe plăgi
deschise, agresorul primeşte de obicei o cantitate importantă de stropi de sânge pe pantofi,
pantaloni, cămaşă sau alte obiecte de îmbrăcăminte.Stropii de sânge de pe haine trebuie
examinaţi cu deosebită atenţie pentru a putea estima unghiul de impact şi dimensiunea
petei.Ţesăturile pot altera dimensiunea aparentă a urmelor de sânge.Stropii de sânge de pe haine
pot fi ascunşi de prezenţa altor urme de sânge.De asemenea, hainele închise la culoare pot
ascunde petele de sânge din cauza lipsei de contrast.La stabilirea poziţiilor victimei şi agresorului
trebuie avute în vedere şi informaţiile rezultate din examinarea urmelor de sânge produse prin
cădere liberă, cu privire la înălţimea de la care au căzut, unghiul de impact şi punctul de
origine.Este important să se aibă în vedere că activitatea atacatorului la faţa locului poate avea
loc nu numai în timpul atacului, ci şi după ce incidentul a avut loc.Atacatorul poate produce
urme de sânge cu sângele victimei sau, în alte situaţii, chiar cu sângele propriu, dacă şi el a fost
rănit în timpul altercaţiei cu victima.De exemplu, un cuţit plin de sânge poate lăsa o urmă
vizibilă dacă este şters.Numeroase obiecte pot fi folosite de atacator pentru a-şi şterge mâinile de
sânge, cum ar fi :prosoape, ţesături, mobilă, cuverturi, draperii şi alte lucruri
asemănătoare.Urmele parţiale de sânge pot fi transferate pe tocurile şi marginile uşilor, pe clanţe
şi mânere.
 Reconstituirea drumului parcurs de victimă şi agresor în câmpul infracţiunii
După consumarea acţiunilor violente, care au generat apariţia urmelor de sânge, indiferent de
forma lor, agresorul îşi continuă ,în multe cazuri, activitatea, căutând anumite bunuri sau drumul
spre ieşire.Preluând prin transfer urme din sângele victimei sau fiind el însuşi rănit, agresorul va
marca drumul său în cuprinsul locului faptei cu urme de sânge vizibile sau discrete care,
analizate în corelaţie cu ansamblul locului faptei, pot conduce la reconstituirea drumului
acestuia.La rândul său, victima se poate mişca din locul unde a lăsat-o infractorul şi, în
încercările ei de salvare , îşi poate schimba poziţia, se poate târî, poate atinge anumite
obiecte.Examinarea urmelor de sânge create în timpul acestor mişcări poate sa ajute la
reconstituirea mişcărilor sale.
 Estimări ale timpului , rezultate din interpretarea urmelor de sânge
Colaborarea criminalistului cu medicul legist în timpul cercetării locului faptei poate ajuta la
obţinerea unor informaţii pertinente cu privire la timp.Se pot face împreună estimări referitoare
la timpul de supraviţuire al victimei, la timpul cât a durat scurgerea sângelui, timpul cât a stat
sângele în aer liber, timpul scurs între sângerare şi acţiunea care a produs urma, precum şi asupra
vechimii urmelor de sânge.
Concluzionând, prin examinarea şi interpretarea urmelor de sânge se pot formula unele
ipoteze cu privire la înălţimea de la care s-a scurs sângele, direcţia de deplasare a persoanei care
sângerează şi a drumului parcurs de aceasta la locul faptei, unghiul de impact al picăturilor sau al
stropilor de sânge cu diferite suprafeţe ,punctual de origine al urmelor de sânge, poziţia victimei,
agresorului şi a obiectelor în timpul sângerării, drumul parcurs de victimă şi agresor în câmpul
infracţiunii, precum şi estimări ale timpului
 Prin examinarea aspectului urmelor de sânge, îndeosebi a culorii şi a stadiului de coagulare,
se poate determina, cu oarecare aproximaţie, vechimea lor, ţinându-se seama şi de temperatura
mediului înconjurător şi iluminarea existentă.
Aspectul urmelor de sânge de la faţa locului poate oferi date şi cu privire la unele încercări
de înlăturare intenţionată a lor prin acţiuni ca: răzuire, spălare, etc. Aşa, de exemplu, spălarea
incompletă a urmelor de sânge de pe un suport textil va determina apariţia pe acesta a unor pete
reprezentând o zona centrală, mai intens colorată, şi una periferică având o nuanţă cromatică ce
se degradează treptat.