Olteanu Maria-Teodora, IF, anul IV

EXAMEN CRIMINALISTICA

1.
Precautii la descoperirea şi ridicarea urmelor de sânge și salivă
Depistarea petelor de sânge se face de obicei cu surse de lumină care dispun de filtre
de culoare, dar este necesară şi aplicarea la faţa locului a metodelor biologice pentru a
se stabili cu exactitate că este vorba despre o urmă de sânge si că nu a fost confundată cu alte
categorii de urme cum ar fi coloranţi, vin, suc, cerneală ori cu pete de rugină. Folosirea
reactivilor (de orientare sau de probabilitate) este necesar să se facă cu prudenţă maximă
pentru a lăsa deschisă posibilitatea examinării complexe a urmelor de către specialist în
condiţii de laborator. Ridicarea lor necesită de asemenea maximă atenţie pentru că acestea pot
conţine si alte categorii de urme biologice care ar putea fi distruse.
În cazul urmelor de salivă trebuie respectate aceleaşi reguli ca și pentru petele de
sânge pentru a evita contaminarea.

Precautii la descoperirea si ridicarea urmelor seminale

Precauţii la descoperirea și
ridicarea urmelor seminale
Ridicarea acestora necesită, poate mai mult decât alte urme biologice, precauţie
deosebită pentru păstrarea intactă a petei şi implicit a spermatozoizilor, principalul element
asupra căruia se îndreaptă examinarea. Precauţii se au în vedere şi la ambalarea acestor probe, iar
transportul lor trebuie să se facă în stare uscată, la adăpost de căldură şi de lumina soarelui.

Precautii la descoperirea si ridicarea firelor de par

Ridicarea firelor de păr impune respectarea unor cerinţe minime cu privire la
menţinerea intactă a firului, evitarea amestecării lui cu alte fire de păr, inclusiv cu fire
provenite accidental de la cei care efectuează cercetarea. Important este să se păstreze intacte
depunerile de pe tija firului de păr, prevenindu-se aderarea de noi elemente.

Urmele de sange
Urmele de sange, prin frecventa cu care sunt intalnite in campul infractional detin o pondere
particulara in cadrul investitiilor criminalistice. Acestea pot fi indicii necesari clarificarii
imprejurarilor privind locul, timpul, mijloacelele si modul de savarsire a faptei. Sangele
reprezinta 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2 parti principale: plasma si
elementele celulare. Aceasta sunt formate din globule rosii (hematii sau eritrocite),
globule albe (leucocite) şi trombocite, fiecare avînd caracteristici distincte. Urmele
sangvinolente se pot prezenta sub formă de picături, stropi, dâre, bălţi sau mânjituri. Acestea
sunt consecinţa unei acţiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natură să
determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine.
În funcţie de natura suportului, urmele de sînge pot fi absorbite de acesta (materiale
textile) sau pot rămâne la suprafaţă formând un strat sau o crustă distinctă (urmele de pe
mobilă, pardoseli, geamuri, arme, etc.).
Culoarea urmelor de sânge diferă în funcţie de vechimea, cantitatea, natura suportului
şi factorii care acţionează asupra lor cum ar fi temperatura, lumina, diverşi agenţi fizici
şi chimici. O urmă proaspătă este roşu stacojie şi lucioasă. Cu timpul luciul dispare, urma devine
solzoasă, iar culoarea ajunge de la brun roşcat la maroniu sau chiar negru. Pata poate avea
culoarea gri verzuie din cauza proceselor de putrefacţie. Asupra culorii urmelor de sânge,
afară de timp, care este hotărâtor, datorită oxidării treptate, mai acţionează starea atmosferică,
natura şi culoarea obiectului pe care se află, impurităţile din aer şi chiar din conţinutul
sângelui respectiv. Vechimea acestor urme mai poate fi apreciată şi după gradul deshidratării,
care se accentuează tot mai mult în funcţie de aceiaşi factori

Calitatea urmelor de sânge poate fi influenţată de acţiunile exercitate de om, de

exemplu dacă se încearcă eliminarea petei prin răzuire, spălare sau prin distrugerea suportului
care conţine urma. De multe ori însă aceste încercări nu au rezultatul scontat. În plus, multe
modificări pot apărea din cauza contactului suportului purtător de urme cu alte materiale.
Descoperirea urmelor sangvinolente reprezintă o activitate de o mare importanţă.
Urmele evidente, cum ar fi o baltă de sânge, nu ridică probleme deosebite anchetatorilor care
trebuie să le identifice, însă un grad mai mare de dificultate este în depistarea urmelor care au
suferit modificări prin scurgerea timpului, a celor aflate în cantitate mică, a celor care prezintă
o culoare ce se poate confunda cu aceea a suportuui sau a petelor care au fost înlăturate în
parte de autor. Greutatea mai mare în căutarea urmelor de sânge la locul faptei se întâlneşte
când acestea au fost distruse prin spălare, la care se mai adaugă şi o perioadă lungă de timp de
la săvârşirea infracţiunii până în momentul cercetării locului respectiv. Dar şi în asemenea
situaţii, resturi din urmele de sânge spălate se pot descoperi la locul faptei, printr-o muncă
meticuloasă de examinare a zonelor mai ascunse, cum ar fi: în masa tapiţeriilor, sub duşumele
sau parchet, părţile de jos ale pereţilor ori ale mobilelor, crăpăturile mozaicurilor etc. În
procesul acestor cercetări nu trebuie de uitat că, prin spălare, cantitatea mare de sânge este
înlăturată, resturile rămase sunt puternic diluate şi amestecate cu substanţele folosite la
spălare, cu alte corpuri străine.
Căutarea urmelor de sânge se face în funcţie de particularităţile locului sau suportului
cercetat. Astfel urmele de sânge de pe îmbrăcăminte şi corpul persoanelor (victima sau
infractor) necesită o cercetare atentă mai ales în cazul autorului, care de regulă încearcă să
îndepărteze petele. Totuşi, acestea pot rămâne în profunzimea ţesăturii, la cusături, în
manşete, în interiorul buzunarelor, pe rama pantofilor, sub unghii, în păr sau pe diverse
obiecte de uz personal. Petele de sânge mai pot fi găsite și pe portiunea de teren si obiectele
de la locul infracțiunii sau de la locul unde a fost descoperit cadavrul. Este vorba despre
covoare, încheieturile parchetului sau ale dușumelei, obiecte de mobilier, ziduri, uşi, ferestre,
sol sau vegetație. Instrumentele folosite în săvîrșirea infracțiunii reprezintă și ele un suport pe
care deseori criminaliștii găsesc urme de sânge. Nu trebuie pierdute din vedere instalațiile
sanitare, vasele sau obiectele ce ar fi putut servi la înlăturarea urmelor sau a cadavrului.
Depistarea petelor care prezintă suspiciuni că ar fi sânge se face de obicei prin folosirea
surselor de lumină cu filtre de culoare, roșii sau verzi. Acestea sunt capabile să scoată
în evidență urma atunci când iluminarea suprafeței cercetate se face sub un unghi
ascuțit. O urmă de sânge poate fi ușor confundată cu alte categorii de urme şi de aceea, după
descoperirea petelor suspecte este necesară aplicarea de metode biologice pentru a se stabii
dacă este vorba într-adevăr de sânge sau de alte substanțe, cum ar fi coloranți, pete de rugină,
vin, sucuri, cerneală, etc.

2.
Din economia art. 100 C.p.p., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/24 oct. 2003,
rezultă implicit că scopul efectuării percheziţiei îl constituie descoperirea şi strângerea probelor
(definite în art. 63 C.p.p.) în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Pentru efectuarea percheziţiei trebuie întrunită una din următoarele condiţii:
„Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în
art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii
temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor,
se poate dispune efectuarea acesteia”.
În funcţie de natura cauzei, prin efectuarea percheziţiei se poate asigura realizarea unuia sau mai
multor
scopuri:
 descoperirea de obiecte care conţin ori poartă urmele infracţiunii;
 descoperirea de obiecte care au fost folosite sau au fost destinate să servească la
săvârşirea infracţiunii;
 găsirea de obiecte produs al unor infracţiuni;
 descoperirea bunurilor, valorilor proprietate a învinuitului ori inculpatului sau a părţii
responsabile civilmente, care urmează a fi indisponibilizate pentru asigurarea recuperării
pagubelor materiale cauzate prin infracţiune ori garantarea executării pedepsei
complementare a confiscării averi, în condiţiile prevăzute de lege;
 găsirea obiectelor procurate cu sumele însuşite;
 descoperirea de bunuri sau valori deţinute contrar legii;
 găsirea bunurilor ori valorilor primite în vederea săvârşirii unor infracţiuni în legătură cu
serviciul;
 descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală, judecată sau executarea
pedepsei;
 găsirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor sau a părţilor din cadavre etc.

Indiferent de natura locului unde se desfăşoară percheziţia există câteva reguli comune cu
caracter tactic. Dintre acestea facem referire în primul rând, la regulile de baza ale percheziţiei
domiciliare, privite în sensul sau larg, reguli care, într-un mod specific, pot fi adaptate şi
percheziţiei corporale.
 percheziţia efectuată cu minuţiozitate;
 percheziţia desfăşurată metodic şi sistematic: cercetarea detaliata a fiecarei incaperi, se
stabileste directia in care se face cercetarea- de la dreapta la stanga intrarii / in paralel
pornindu-se de la cercetarea concomitenta a mai multor incaperi;
 observarea în permanenţă a comportamentului persoanei perchiziţionate de catre organul
de urmarire penala care conduce perchezitia sau de cineva cu experienta in materie:
magistratul sau politistul va impune o atmosfera de calm, de obiectivitate;
 efectuarea percheziţiei în strictă conformitate cu prevederile legii.
3.
Infractiunile contra vietii reprezinta cele mai grave infractiuni contra persoanei, prin savarsirea
lor, omului i se rapeste bunul cel mai de pret, care este viata. Rolul si importanta investigatiei
criminalistice in solutionarea infrcatiunilor impotriva vietii- ca si a celorlate fapte penale-
rezulta din aceea ca stiinta Criminalisticii pune la indemana organelor judiciare metodele si
mijloacele tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si exainarii urmelor
omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei.
Primele masuri luate de organul de urmarire penala in cercetarea omorului ar fi:
a)Cercetarea la fata locului- reprezinta o problema importanta pentru solutionarea cazului,
deoarece este cel mai bogat in urme si date cu privire la imprejurimile in care s-a comis fapta. Pe
timpul desfaurarii cercetarii, trebuie sa se lamureasca daca locul unde a fost descoperit cadavrul
coincide sau nu cu cel in care faptuitorul a desfasurat activitatea ilicita.
b)Dispunerea constatarii ori a expertizei medico-legale- Efectuarea unei expertize se dispune
când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă
importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.
c)Dispunerea expertizelor criminalistice- În vederea dispunerii expertizei criminalistice organele
de urmarire penala trebuie sa procedeze la o analiza temeinica cu privire la necesitatea si
utilitatea acesteia, recurgand la concursul specialistilor doar atunci cand pot contribui la
lamurirea unor fapte sau stari de fapte care prezinta importanta pentru cauza, adica pentru aflarea
adevarului
d)Stabilirea identitatii victimei- Se efectueaza de catre medical legist impreuna cu procurorul
criminalist insarcinat cu Ancheta si reprezinta o activitate esentiala a cercetarii la fata locului.
Trebuie sa se identifice urmatoarele: cauza si natura mortii, posibilitatea executarii unor actiuni
de autolezare de catre insasi victima, corespondenta dintre locul unde a fost gasita victim si
adevaratul loc al comiterii infractiunii, data si modul in care s-a savarsit infractiunea de omor,
mijloacele, armele sau alte instrumente intrebuintate.
e)Identificarea si ascultarea martorilor-Intrebarea cea mai important ava fi daca se cunoaste sau
nu cu victima si ce a vazut mai exact.
f)Efectuarea perchezitiilor- In raport cu datele si informatiile existente in cauza pot fi perchezitii
domiciliare, la locul de munca, in unitati publice, la invinuiti, banuiti, persoanele implicate
pentru descoperirea bunurilor, valorilor, inscrisurilor, urmelor si oricaror mijloace de proba utile
solutionarii cauzei.
g)Identificarea, urmarire si prinderea faptasilor- Pe baza investigatiilor si cercetarilor intreprinse
faptuitorii identificati si adusi in fata organelor judiciare sunt ascultati dupa regulile tactice
criminalistice cunoscute.