“ EXPERTIZA MEDICO - LEGALĂ A

CADAVRELOR
NECUNOSCUTE SI A CADAVRELOR
DEZMEMBRATE ”
 Introducere
1. Noţiuni generale
2. Examinarea externă a cadavrului
3. Procedeele examinării interne a cadavrului
4. Examinarea cadavrelor ncidentificate, dezmembrate şi scheletizate
5. Concluzia
6. Bibliografia
 Introducere
• Calitatea expertizei medico-legale a cadavrului depinde în mare măsură de
nivelul cunoştinţelor în domeniu şi de corectitudinea îndeplinirii procedeelor
tehnice în timpul autopsiei, care ar corespunde pe deplin cerinţelor ştiinţifico-
metodice contemporane. Aceasta se datorează şi necesităţii de a efectua în
prealabil probe de diagnostic în timpul autopsiei şi prelevării adecvate a
materialului cadaveric pentru cercetări suplimentare dc laborator
 Introducere
• Autopsia (necropsia) reprezintă un proces de examinare cu deschiderea unor
cavităţi ale cadavrului omului, în scopul stabilirii cauzei de deces şi rezolvării
altor probleme corespunzătoare sarcinii. Tradiţional, cadavrele persoanelor
decedate se examinează în cadrul a două servicii specializate: medico-legal şi
morfopatologic. Dași procedeele tehnice ale autopsiei în mare măsură sunt
similare pentru ambele specialităţi, apoi obiectivele şi sarcinile lor diferă
esenţial.
 OBIECTIVELE
• Obiectivele expertizei medico-legale a cadavrului: moartea violentă, indiferent
de locul şi timpul în care aceasta s-a instalat; moartea subită în afara instituţiilor
medicale; decesele în instituţiile medico-sanitare în cazul când nu este stabilit
diagnosticul clinic pe parcursul primelor 24 ore după spitalizare; cadavrele
persoanelor neideniificate sau exhumate; în caz de înaintare a plângerilor în
legătură cu anumite deficienţe în acordarea asistenţei medicale (tratament
incorect sau inoportun) şi alte cazuri prevăzute de lege.
 SARCINILE

• Sarcinile expertizei medico-legale a cadavrului: stabilirea cauzei morţii;

depistarea şi evidenţierea caracterului lezional pe corp; aprecierea mecanismului
de acţiune a traumei şi identificarea obiectului vulnerant; concretizarea legăturii
de cauzalitate dintre traumă şi deces; estimarea vechimii morţii; stabilirea
vitalităţii leziunilor corporale; evidenţierea semnelor specifice (tatuaje, cicatrice
etc.) pe corpul persoanelor necunoscute; constatarea eventualei stări de ebrietate
sau narcotice a victimei înainte de moarte etc
 EXAMINAREA EXTERNĂ A CADAVRULUI

• Mai întâi, hainele şi încălţămintea se examinează nemijlocit pe cadavru, în

ordinea îmbrăcării lor, de sus în jos. De pe ele se recoltează eventualele depuneri
eterogene (cioburi de sticlă, fire de păr, vopsea etc.), se consemnează eventuala
dezordine, se confruntă caracterul şi localizarea rupturilor de pe haine cu
leziunile de pe corpul victimei. Hainele şi încălţămintea se scot de pe cadavru
atent, fară a le rupe sau tăia (dacă nu este necesar) şi evitând murdărirea lor
suplimentară, apoi urmează o examinare mai minuţioasă. Toate obiectele din
buzunare, urmele suspecte, petele asemănătoare cu cele de sânge şi alte corpuri
delicte se descriu detaliat.
 PROCEDEELE EXAMINĂRII INTERNE A
CADAVRULUI
• Deoarece membrele, sinusurile craniene şi coloana vertebrală se cercetează numai în anumite
cazuri, se recomandă următoarea succesiune a auiopsiei:
• 1) deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale;
• 2) deschiderea şi examinarea cavităţilor pleurale;
• 3) eviscerarea organocomplexului buco-cervico-toraco-abdominal;
• 4) cercetarea organelor complexului eviscerat;
• 5) deschiderea şi examinarea craniului; scoaterea şi cercetarea creierului.
EXAMINAREA CADAVRELOR NCIDENTIFICATE,
DEZMEMBRATE ŞI SCHELETIZATE

În cadrul examinării cadavrelor persoanelor neidentificate, dezmembrate şi scheletizate, pe lângă

problemele obişnuite (cauza şi data morţii, caracterul şi mecanismele de producere a leziunilor),
medicul legist are şi sarcini suplimentare (a stabili vârsta, talia, sexul victimei, semnele individuale
etc.), orientate spre identificarea persoanei decedate.
EXAMINAREA CADAVRELOR NCIDENTIFICATE,
DEZMEMBRATE ŞI SCHELETIZATE

• Identificarea reprezintă o activitate medico-legală complexă de culegere, consemnare şi analiză a

unor date specifice în vederea contribuirii la stabilirea identităţii unei persoane decedate şi
include următoarele etape principale:
• 1) depistarea pe cadavru a semnelor ce caracterizează particularităţile individuale ale acestuia;
• 2) căutarea, în baza datelor obţinute, a persoanelor dispărute;
• 3) evidenţierea caracterelor individuale (pe cadavru), ce corespund cu cele ale persoanei
dispărute;
• 4) stabilirea identităţii dintre cadavrul cercetat şi persoana dispărută
Este de menţionat faptul că de identificarea persoanei se ocupă organul de urmărire penală cu
concursul medicului legist.
În procesul cercetării cadavrelor dezmembrate, în primul rând trebuie stabilite:
1. Apartenenţa de specie
2. Partea anatomică a corpului
3. Apartenenţa obiectelor biologice unuia sau mai multor cadaver
4. Apartenenţa părţii de cadavru unei piese anatomice amputate în timpul operaţiilor chirurgicale
5. Mecanismul de producere şi identificarea obiectulprin care s-a produs dezmembrarea
 APARTENENŢA DC SPECIE

Apartenenţa de specie a părţilor de cadavru, adică aparţin omului sau

unui animal. Dacă acestea nu sunt într-o stare avansată de putrefacţie şi
sunt prezente unele oase sau un os întreg, problema îşi găseşte
soluţionarea printr-un examen medico-legal exterior. în caz contrar, se
va apela la cercetări serologice, genctice şi macro-microscopice
comparative.
 PARTEA ANATOMICĂ A CORPULUI

Partea anatomică a corpului. Problema se rezolvă în baza cercetării

anatomice a părţii de cadavru, inclusiv microscopice - când există o
astfel de necesitate.
 APARTENENŢA OBIECTELOR BIOLOGICE
UNUIA SAU MAI MULTOR CADAVRE

Se face o cercetare comparativă a semnelor generale şi particulare ale

tuturor părţilor de cadavru, ale liniilor şi planurilor de dezmembrare a
ţesuturilor moi, ale articulaţiilor şi ale oaselor, menţionându-se
coincidenţa configuraţiei contururilor cu relieful suprafeţelor de
dezmembrare. Pentru identificarea persoanei vor fi utilizate reacţiile
serologice şi alte metode de investigaţie.
APARTENENŢA PĂRŢII DE CADAVRU UNEI PIESE
ANATOMICE AMPUTATE ÎN TIMPUL OPERAŢIILOR
CHIRURGICALE.
Ţesuturile moi ale preparatelor anatomice au semne de acţiune a substanţelor
conservatoare (sol. 10% formol). Preparatele osoase sunt fără ţesuturi moi, de
obicei degresate, albe (prin acţiunea apei oxigenate). Părţile de corp amputate
drept urmare a intervenţiilor chirurgicale pot avea urme caracteristice: pielea
prelucrată cu tinctură de iod, suturi şi ligaturi chirurgicale, urme de incizii
chirurgicale, de ferestruire a oaselor etc.
 5. MECANISMUL DE PRODUCERE ŞI
IDENTIFICAREA OBIECTULPRIN CARE S-A
PRODUS DEZMEMBRAREA

Mecanismul de producere a dezmembrării se va stabili in baza

particularităţilor morfologice ale leziunilor de pe cadavru sau (şi) de pe
părţile amputate. Pentru identificarea obiectului prin care s-a produs
dezmembrarea vor fi necesare şi cercetările traseologice.
 EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ A
CADAVRELOR SCHELETIZATE

Expertiza medico-legală a cadavrelor scheletizate presupune depistarea (în primul rând) a

semnelor morfologice ce caracterizează persoana în cauză. Pe oase aparte sau oseminte se va
determina specia, rasa, talia, sexul, vârsta, semnele individuale etc. Obiectul vulnerant va fi
stabilit prin examenul morfologic (macroşi microscopic) al eventualelor leziuni. Constatarea
cauzei morţii practic e imposibilă, mai ales în lipsa semnelor provenienţei vitale a leziunilor.
Ce-i drept, examenul toxicologic al oaselor poate evidenţia unele substanţe toxice (de pildă,
compuşii arsenului), iar cercetarea măduvei oaselor poate scoate în evidenţă planctonul
diatomeic (în moartea prin înec).
 Concluzia
În concluzie pot afirma că din cele mai vechi timpuri se atestă situaţii fireşti, când unele
norme de drept prevăd participarea specialiştilor din domeniul medicinii la renovarea
diferitor probleme ce ţin de anchetare, de cercetare penală sau de judecată. Progresul
ştiinţelor medicale şi biologice, înregistrat de-a lungul secolelor, a influenţat pozitiv
asupra dezvoltării medicinii legale ca disciplină de sine stătătoare. De menţionat că în
expertizele medico-legale se prezintă importante probe obiective pentru stabilirea
adevărului socio-juridic. în prezent, expertiza medico-legală este un proccdcu fară de
care normele de drept penal referitoare la infracţiunile comise împotriva sănătăţii şi
vieţii umane ar fi insuficiente.
 BIBLIOGRAFIA

• https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/36.pdf
• Astărăstoae V., Grigoriu C., Scripcaru C. G hid practic de medicină legală pentru jurişti. Iaşi,
1993, 193 p
• Regulamentul expertizei medico-legale a cadavrului// Aprobat de Ministerului Sănătăţii al RM la
04.05. 1999.