Propunerea de investiții de 1,5 miliarde EUR a IKEA de a-și înființa magazine în India a fost în cele din

urmă acceptată de guvernul local pe 2 mai 2013. Juvencio Maeztu a fost însărcinat să exploateze
piața indiană de mobilier și mobilier de 2 925 de miliarde de Rs.
IKEA a fost fondată în Suedia în 1943 de către Ingvar Kamprad, în vârstă de 17
ani. Proiectează și vinde mobilier gata de asamblat, electrocasnice și accesorii.
Până în 2012, Grupul IKEA avea 298 de magazine în 26 de țări și avea 139.000 de
angajați.
Structura IKEA a fost o gamă complicată de organizații non-profit și pentru profit. A avut două
componente principale: operațiuni și franciză. La 31 august 2012, doar 30 din cele 298 de magazine
IKEA erau conduse de francizați.
În 1943, după ce a înființat IKEA, Kamprad și-a mărit gama de produse pentru a include pixuri,
portofele, rame de tablouri, canale de masă, ceasuri, bijuterii și ciorapi de nailon. În 1953, a deschis
un showroom în Älmhult, Suedia, pentru ca clienții săi să se uite la mobilier înainte de a plasa o
comandă. În anii 1980, IKEA și-a extins rețeaua de magazine în Franța și Spania. S-a extins și mai
mult în mai multe țări în anii 1990 și 2000. În 1998, a intrat în China prin înființarea unui magazin la
Beijing. În 2010, compania a intrat și în regiunea Americii Latine.

Spre deosebire de magazinele tradiționale de vânzare cu amănuntul, IKEA și-a încurajat clienții să
treacă prin magazinul său în întregime. Magazinele au fost proiectate într-o dispunere
unidirecțională în sens invers acelor de ceasornic. Cele mai multe dintre produsele sale au fost
identificate prin nume de cuvinte unice, care erau de origine scandinavă, cum ar fi nume de locuri,
bărbați și femei, râuri, lacuri, flori, plante și așa mai departe.
„Oamenii se îngrămădesc în magazinele IKEA din cauza prețului”, spune Debashish Mukherjee,
partener și vicepreședinte la A.T. Kearney. În China, compania și-a redus prețurile cu 60% de când a
intrat în 1998. Secretul constă în proiectare, aprovizionare și ambalare.
Majoritatea magazinelor IKEA au inclus restaurante care serveau mâncăruri tradiționale suedeze. În
unele țări, pe lângă mâncărurile de bază suedeze, au fost servite câteva varietăți din bucătăria locală
și băuturi. Compania a folosit lemn din păduri gestionate responsabil și a încetat să ofere clienților
pungi de plastic, dar a oferit pungi reutilizabile. De asemenea, a luat o atitudine proactivă în privința
problemelor de mediu și a dezvoltat un plan de acțiune pentru mediu în 1990.

Cu economia mondială în curs de dezvoltare într-un ritm mai rapid de la începutul noului mileniu,
industria mobilei a fost martora unui boom cu deschiderea de noi piețe. Europa a reprezentat
aproximativ jumătate din producția mondială de mobilă, evaluată la aproximativ 82 de miliarde de
euro, Germania luând conducerea cu 27% din producția totală a Uniunii Europene. Până în 2015,
piața globală de mobilă era de așteptat să atingă 436,5 miliarde USD.

Industria mobilei din India a produs o gamă largă de produse legate de mobilier de birou, sufragerie,
dormitor, bucătărie, grădină și școală, precum și saltele, mobilier, tapițerie, piese de mobilier și așa
mai departe, folosind o mare varietate de materii prime precum precum lemn, ratan, oțel, plastic și
metal și, mai recent, argint. Conform cercetărilor efectuate de consultanții de marketing IKON, piața
de mobilă din India a fost estimată la aproximativ Rs. 700 de miliarde în 2010. Piața era foarte
fragmentată, iar producția provenea de la mici firme regionale sau de la artizani individuali. Pe piața
indiană de mobilă, mobila de casă a fost cel mai mare segment, reprezentând 65% din vânzările din
industrie, urmată de segmentul de birouri cu 20%. Cu toate acestea, importurile indiene de mobilier
au crescut într-un ritm considerabil, satisfacând nevoia clasei de mijloc urbane de case elegante în
apartamente compacte. Mai multe branduri internaționale precum Arredo Classic, Art Design Group,
B.T.C. International, Bizzarri, Cantori, Desirée, Girasole, Gold Line, Presotto și Reflex încercau să intre
pe piața indiană.
 Industria de vânzare amănunțită din India a constat în mare parte din magazine mici, cu
magazine organizate de vânzare cu amănuntul reprezentând doar 4% din industrie. După
liberalizarea din anii 1990, multe companii străine și-au pus ochii pe piața indiană. India a servit IKEA
ca destinație de aprovizionare cu prețuri reduse încă din anii 1980. În fiecare an, compania a
procurat bunuri în valoare de aproximativ 600 de milioane de dolari (textile, covoare, iluminat,
ceramică și covoare) de la 70 de furnizori. În 2003, IKEA a înființat o divizie de comerț cu materii
prime în India pentru a asigura un management mai bun al costurilor.
Randamentul bumbacului (pe hectar) a fost foarte scăzut în India și, prin urmare, prețul mai mare.
Acest lucru a redus presiunile asupra prețurilor asupra exporturilor sale din India. În 2007, compania
și-a înființat un birou în Gurgaon, în nordul Indiei, pentru a efectua cercetări de piață și a iniția
discuții cu jucătorii indieni pentru o alianță. Cu toate acestea, restricțiile ISD și condițiile locale de
aprovizionare existente în acele vremuri au făcut dificilă intrarea pe piața indiană de mobilier și
mobilier.
IKEA a cheltuit milioane de dolari pentru a crea rețele sustenabile de audit și transparență în
India. De asemenea, a lucrat în parteneriat cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și
UNICEF la programe de dezvoltare la nivel local de care au beneficiat 100 de milioane de femei și
copii. În ianuarie 2012, India a aprobat reforme pentru a permite 100% ISD în retailul cu o singură
marcă. Experții din industrie se așteptau ca IKEA să-și anunțe intrarea în India în curând. Ohlsson a
afirmat și că cerința Indiei ca comercianții cu amănuntul străini cu o singură marcă de a-și procura
30% din bunuri de la unități locale mici și mijlocii a împiedicat investiția sa.
Alte companii și analiști și-au exprimat aceeași îngrijorare. Dar guvernul indian a exclus orice
modificare a clauzei locale de aprovizionare.
Pe 22 iunie 2012, Ohlsson s-a întâlnit cu ministrul indian al comerțului, industriei și textilelor, Anand
Sharma, la Sankt Petersburg, în Rusia. IKEA și-a depus cererea solicitând permisiunea guvernului
indian de a înființa 25 de magazine. Cu toate acestea, exprimându-și îngrijorările cu privire la
normele de aprovizionare, compania a spus în declarația sa: „Vom aproviziona cel puțin 30% din
valoarea de cumpărare a produselor vândute în India din lanțul nostru de aprovizionare direct și
indirect”.

În iulie 2012, IKEA a căutat o fereastră de 10 ani (în loc de un an) pentru a respecta regulile de
aprovizionare. Compania și-a exprimat îngrijorarea că, dacă ar achiziționa de la IMM-uri, acestea vor
crește în curând și vor deveni configurații mari. Au existat speculații în mass-media că clauza de
aprovizionare ar putea fi relaxată. Experții din industrie au considerat că India a amenajat un covor
de bun venit pentru comerțul cu amănuntul cu o singură marcă, dar doar teoretic. IKEA și-a depus
documentele finale pentru a-și începe operațiunile de vânzare cu amănuntul în India pe 8 octombrie
2012.
Compania a dat asigurarea că mobilierul vechi colectat de la clienții indieni în schimbul altora noi nu
va fi revândut pe piață, ci va fi donat familiilor nevoiașe sau întreprinderilor mici terțe prin organizații
caritabile. La periferia orașelor metropolitane indiene, cum ar fi Delhi, Mumbai, Bangalore,
Hyderabad și Chennai, se aștepta să fie locațiile magazinelor sale.
Pe 20 noiembrie 2012, Consiliul de promovare a investițiilor străine din India (FIPB) a aprobat
propunerea IKEA de a-și începe operațiunile în India. Cu toate acestea, condițiile pentru deschiderea
unui magazin în India au inclus faptul că nu putea opera puncte de vânzare de alimente și băuturi în
cadrul magazinului și nu putea vinde 18 categorii de articole. Unii analiști au considerat că compania
ar putea fi nevoită să-și schimbe modelul de afaceri din cauza restricțiilor. Alții au susținut că a avea
atât de multe categorii de produse nu era o idee bună. FIPB a aprobat propunerea de afaceri a IKEA
și i-a permis să vândă articole non-mobilier și să conducă cafenele în India.
Compania a opinat că, pentru că magazinele vor fi amplasate la marginea orașului, nu va exista
nicio deplasare a micilor comercianți cu amănuntul de produse alimentare. După aprobarea FIPB,
propunerea a fost înaintată Comitetului Cabinetului pentru Afaceri Economice (CCEA) pentru
aprobarea finală. CCEA avea autoritatea de a aproba doar investițiile mai mici de Rs. 12 miliarde.
 Investiția planificată a IKEA a fost până atunci cea mai mare a unui retailer străin din India. După
ce compania a obținut aprobarea de a-și înființa magazinele în India, o purtătoare de cuvânt a IKEA a
spus că vor mai dura patru până la cinci ani până când indienii vor putea achiziționa mobila
emblematică a companiei. IKEA avea deja 70 de furnizori și 1.450 de subfurnizori în India. După ce
compania a primit autorizarea din partea cabinetului, și-a invitat toți furnizorii la biroul său din
Gurgaon și a discutat despre planurile sale. Și-a concentrat discuțiile pe creștere și dublarea
aprovizionării de la furnizorii indieni. Analiștii au considerat că această investiție a IKEA a venit într-
un moment în care piața indiană de mobilă nu avea mărci mari.
Analiștii se așteptau ca intrarea IKEA pe piața indiană de mobilă să aibă un impact mare asupra
industriei. Se așteptau ca formatele mari de vânzare cu amănuntul, care ar fi situate la periferia
marilor orașe, să fie introduse și să câștige popularitate la alți retaileri din India. Site-ul web al
companiei spunea: „Noi proiectăm mai întâi eticheta de preț și apoi dezvoltăm produsul pentru a se
potrivi prețului respectiv”. Potrivit lui Thorell: „Dezvoltatorii și designerii de produse lucrează direct
cu furnizorii pentru a se asigura că crearea prețurilor scăzute începe de la fabrică”.

IKEA a făcut lobby intens cu politicienii și birocrații indieni pentru a depăși obstacolele inițiale și
pentru a obține permisiunea de a-și deschide revista în țară. O provocare majoră pentru companie în
înființarea magazinelor a fost disponibilitatea spațiului comercial și costul acestuia. IKEA plănuia să
deschidă nouă magazine în șapte ani: două magazine fiecare în Regiunea Capitalei Naționale (NCR),
Mumbai și Bangalore și câte un magazin la Chennai, Hyderabad și Pune. IKEA și-a început activitățile
de angajare și negocieri cu furnizorii pentru a-și începe operațiunile în India. Experții au luat în
considerare pentru a-și face cererea publică prin guvern sau prin proprietari individuali se va dovedi a
fi o provocare mai mare pentru companie. Jucătorii indieni organizați – inclusiv Landmark's Home
Centre, Hindware's Evok, Future Group's Home Town, Godrej's Interio, K. Birla's Style Spa și alții – au
susținut că nu s-au simțit amenințați de intrarea retailerului ultra-big-box IKEA.
Nivelurile scăzute de deținere a mașinilor și o rețea rutieră neregulată ar îngreuna consumatorilor
să facă cumpărături la IKEA. Compania ar putea simți nevoia să-și amplaseze magazinele mai
aproape de centrele urbane, ceea ce, la rândul său, ar crește costurile de înființare și ar îngreuna
achiziția imobiliară. Analiștii au considerat că conceptul de bricolaj ar putea fi un succes la nivel
global, dar oamenii din India au preferat mobilierul gata făcut sau să-l facă de dulgherii lor.

Piața indiană de mobilier extrem de fragmentată era de așteptat să crească de la 10 miliarde USD în
2009 la 15 miliarde USD până în 2014. IKEA încă simțea că perspectivele sale sunt strălucitoare în țară
și că este gata să-și modifice modelul pentru a câștiga consumatorii indieni. În India, compania
plănuia să deschidă 10 magazine până în 2023 și încă 15 în faza următoare. Maeztu: Căutăm să
satisfacem adevărata clasă de mijloc din India. Deci, chiar dacă este nevoie de cinci ani pentru a
localiza un loc, nu este nicio problemă.

Jobul sau salariul meu nu depind de cât de repede deschid magazine. Încercăm să o facem corect pe
termen lung. Nu depindem de bănci sau de investitori și nu trebuie să arătăm (rezultate rapide)
investitorilor noștri.

Ikea fiind o firma mare internationala v a duce la falimentarea firmelor locale

Indienii prefera lucrurile mai originale si traditionale comandate fie de la tamplari sau companiile
locale(nicio sufragerie nu arata la fel) asa ca o perioada lunga de timp india a impus o aprovizionare
de 30% din valoarea marfurilor vandute sa fie de la industriile locale astfel Ikea a acceptat acest lucru
pentru materiale textile si covoare. Devine totusi o problema pentru ikea
Oamenii din india nu accepta sistemul “do it for yourself”. Firma ar trebui sa angajeze oameni care sa
le monteze mobila. Aceasta este o problema deoarece aduce costuri in plus pentru ikea. Cauza este
ca oamenii sunt obisnuiti sa si cumpere mobila de la firmele locale sau sa si o faca la un tamplar ei
avand cu totul alt stil pentru sufragerie in locuintele mai mici aceasta este folosita chiar ca un
dormitor sau bucatarie. Acest lucru duce la schimbarea conceptului pe care ikea il are in toate
celalate magazine din lume si trebuie sa se adapteze pe stilul lor traditional.

Pentru a i putea multumii pe deplind din punct de vedere al stilului si culturii, ikea doreste sa si
modifice preturile pentru clasa de mijloc a societatii. Avand in vedere ca majoritatea oamenilor din
india nu au o situatie financiara prea buna nu cred ca profitul o sa fie la fel de mare ca in celelalte
tari. In plus india nu este de acord cu restaurantele deschise de ei in magazine pentru a vine macare
suedeza, ceea ce v a scadea si mai mult profitul.

Locatia magazinul poate fi o problema deoarece ikea cauta locuri aproape de autostrada la intrarea si
iesirea din oras iar oamenii nu ar fi de acord sa mearga pana in capatul orasului ca sa si cumpere
mobila pe care ar trebui sa si o monteze singuri, asa ca o solutie ar fi plasarea magazinelor mai
aproape in locurile care sunt destul de frecventate, mai ales ca putini detin masini asa ca o alta
solutie ar fi sa fie plasate pe langa o statie de metrou sau autobuz, sau sa ofere transport, gratuit
pentru perosanele care cumpara de peste o anumita suma.